Ce este iubirea?

Toate lucrurile pe care le facem ca sa aratam ca tinem la cineva. Uneori sunt

activitati nu neaparat placute, dar le facem pentru ca tinem la acea persoana-un
masaj, ii facem un ceai, mancarea preferata, ii aducem o parura, o ajutam la treburi,
etc.
O ingrijorare a copiilor este ca iubirea e limitata si ca un parinte isi va termina
rezervorul intr-o zi, sau ca ar putea oferi mai multa iubire altcuiva. Iubirea e ca
flacara unei lumanari-nu se stinge daca aprinzi si alte lumanari cu ea.
Iubirea este simplul fapt de a sta cu cineva si a-l asculta. Uneori nu avem nevoie de
mai mult ca sa ne simtim iubiti si un fapt atat de simplu precum petrecerea
timpului impreuna cu cineva inseamna enorm.
Ca sa intelegi iubirea adultilor, poti sa te uiti un pic la cum te porti cu pisica ta - o
mangai, stai cu ea, nu o lasi sa manance orice sau sa se duca oriunde vrea ea,
pentru siguranta ei. La fel si adultii au grija de copii, dar uneori nu ii lasa sa faca ce
vor ei, pentru ca nu intotdeauna copiii stiu ce e mai bine pentru ei.
Iubirea este greu de explicat, dar se simte cu usurinta, mai ales in corp, ca un val de
energie placuta.
 În faza adolescenţei fetele au mare nevoie ca taţii să-şi exprime iubirea faţă de ele.
Importanţa iubirii necondiţionate este mult mai mare în cazul fetelor şi atinge
apogeul cam la 11 ani.
Iubirea este neconditionata, adica ea nu depinde de nimic exterior ei. Ea nu
dispare daca o persoana se schimba brusc ca si personalitate, parintele isi iubeste
copilul la fel de mult si daca ia note de 10, dar si daca ia note mici la scoala.
Copilul este la fel de iubit si cand face o pozna dar si cand este cuminte, si cand e
furios sau trist, dar si cand e fericit.
Esti iubit chiar daca nu mai vrei sa mai faci un serviciu care nu iti place cuiva, acea
persoana, daca te iubeste cu adevarat, nu ar trebui sa isi retraga iubirea doar pentru
ca tu nu mai vrei sa faci ceva. Iubirea NU este un schimb de servicii: te iubesc, dar
numai daca faci asta pentru mine!

1
Limbajele iubirii
Există cinci modalităţi în care copiii îşi exprimă iubirea :

• mângâierile fizice
• cuvintele de încurajare
• timpul acordat
• darurile
• serviciile
Mangaierile fizice:
Mângâierea fizică este limbajul de iubire cel mai simplu de folosit necondiţionat,
pentru că părinţii nu au nevoie de ocazii speciale pentru a-şi mângâia copiii, de a
stabili o apropiere fizică cu ei. Unii părinţi o fac cât se poate de vizibil, alţii
încearcă să evite să-şi mângâie copiii.
Mângâierile fizice sunt cea mai puternică voce a iubirii, o voce care exclamă cu
putere: te iubesc!
Daca ai nevoie de o mangaiere, nu ezita sa spui asta. Este dreptul tau de copil si
uneori adultii nu pot ghici imediat ce iti doresti, dar daca le spui, vor sti si te vor
ajuta.

Cuvintele de incurajare:
Cuvintele sunt foarte puternice în privinţa comunicării iubirii. Cuvintele
afectuoase, tandre, cuvintele de laudă de încurajare dau un imbold pozitiv. Pe de
altă parte vorbele tăioase care dovedesc diferite frustrări pot dăuna părerii bunne
despre sine copilului şi pot crea îndoieli asupra capacităţilor sale.
Copii receptează mesaje emoţionale cu mult înainte de a înţelege cuvintele, anume
tonul vocii, blândeţea, atmosfera afectuoasă, toate comunică o căldură emoţională
şi multă iubire. Lauda şi afecţiunea sunt deseori combinate în mesajele pe care le
tranmitem copiilor.
Cuvântul încurajare înseamnă "a insufla curaj", iar adulţii prin cuvintele lor îl
încurajează sau descurajează în eforturile sale. Cel mai mare duşman în încurajarea
copiilor este mânia. Cu cât un părinte este mai mânios cu atât se va descărca mai
tare pe copil.
Un proverb spune că: "răspunsul blând potoleşte mânia", anume o mare influenţă

2
asupra reacţiei copilului o are tonul vocii părintelui pe care acesta îl utilizează
atunci când i se adresează.
Cuvintele încurajatoare au eficienţă maximă atunci când se concentrează asupra
unui efort pe care îl face copilul. Scopul este acela de a sesiza când copilul face
ceva bun şi să fie lăudat. Copiii au nevoie de călăuzire, ei învaţă să se poarte trăind
într-un anumit tip de societate.
Totodată putem afirma că, cuvintele "te iubesc" trebuie să fie de sine stătătoare sau
subînţelese, în special pentru acei copii al căror principal limbaj de iubire sunt
uvintele de încurajare.

Timpul acordat:

Timpul acordat se bazează pe atenţia dată copilului. Chiar dacă principalul limbaj
de iubire al copilului unei familii nu este, timpul acordat, mulţi copii au nevoie de
atenţia părinţilor. În mare parte, comportamentul nedorit al copiilor are la bază
încercarea de a sta cât mai mult timp cu mama şi tata.
De remarcat este că factorul cel mai important legat de timpul acordat nu este
evenimentul în sine, ci faptul că părintele face ceva împreună cu copilul său atunci
când sunt împreună. Părintele trebuie să-şi găsească timp să fie doar cu copilul său,
în cazul în care are mai mulţi copii este necesar să facă în aşa fel încât să fie singur
cu fiecare în parte.
O modalitate eficientă de a transmite iubirea, este contactul vizual plăcut, plin de
afecţiune. Părintele trebuie să ofere copilului său suficientă iubire necondiţionată,
pentru ca rezervorul său de iubire, afecţiune să fie mereu plin, iar adesea aceasta
poate fi tocmai o privire directă şi deschisă.
Timpul acordat copilului nu se rezumă doar la desfăşurarea unei acţiuni cu copilul,
ci înseamnă a-l cunoaşte mai profound.

Darurile:

Aşadar rezervorul de iubire al copilului trebuie păstrat plin pentru ca darurile să

exprime o iubire din tot sufletul.Părinţii vor folosi o combinaţie de mângâieri
fizice, cuvinte de încurajare, timp acordat şi servicii pentru a păstra rezervorul de
iubire, mereu, plin.
Oferirea şi primirea darurilor ca exprimare a iubirii este un fenomen universal

3
valabil. Ideea este că dacă darul este meritat, atunci el constituie o formă de
răsplată. Favoarea de a dărui nu are prea mare legătură cu dimensiunea sau costul
cadoului, ci doar cu iubirea. Este necesar să acordăm atenţia cuvenită acestor
cadouri, anume uneori suntem tentaţi să copleşim copiii cu cadouri, ca substitute al
celorlalte limaje ale iubirii.
Darurile trebuie să fie o expresie sinceră a iubirii, iar copiii al căror principal
limbaj al iubirii sunt tocmai acestea, vor ştii întotdeauna să le primească, anume se
vor uita la hârtia în care sunt împachetate, vor scoate sunete în timp ce vor
deschide cadoul, oferindu-ne siguranţa că pentru ei contează mult .

Serviciile:

Serviciile solicită din punct de vedere fizic şi emoţional, tocmai de aceea părinţii
trebuie să ţină seama de sănătatea lor din aceste puncte de vedere.
Atunci când părintele îşi exprimă iubirea faţă de copii prin servicii, fâcând lucruri
pe care probabil nu le-ar face singuri, de fapt furnizează un model. Aceasta va fi în
beneficiul copilului, deoarece îl va ajuta să nu se mai concentreze asupra propriei
persoane şi să-i ajute pe alţii.
Copiii cu rezervoare de iubire pline sunt tentaţi să aleagă un model de a face
servicii afectuos (deci mai putin servicii material, ci emotionale), decât cei care
sunt nesiguri de iubirea părinţilor lor.
Unii părinţi dorind ca odraslele lor să-şi dezvolte unele aptitudini şi independenţa,
se bazează prea mult pe faptul că aceştia s-ar putea descurca singuri în orice
situaţie.
Serviciile pline de iubire au o motivaţie interioară, anume de a oferi energia
personală şi altora, acestea sunt un dar şi se fac de bunăvoie.
Scopul final al acestor servicii făcute copiilor, este acela de a-i ajuta să devină
adulţi maturi, capabili să ofere iubirea şi altora prin intermediul serviciilor . Este
necesar să luăm în calcul ca aceste servicii să nu fie o manifestare a unei iubiri
coniţionate. Ospitalitatea familială este o adevărată comoară, deoarece în astfel de
servicii oamenii ajung să se cunoască unii pe alţii şi să pună bazele unor prietenii
solide. Atunci când casa părinţilor este deschisă, copiii învaţă să împartă iubirea cu
prietenii şi cu familia.
Serviciile care sunt o expresie sinceră a iubirii vor reuşi să comunice copilului o
anumită formă de afecţiune, la un anumit nivel emoţional.
In cuplu:
4
În urma unei îndelungate experienţe în calitate de consilier matrimonial, dr. Gary
Chapman a ajuns la concluzia că principala problemă a cuplurilor contemporane o
reprezintă modul în care partenerii îşi comunică afecţiunea. El susţine că dincolo
de limbajul specific în care fiecare dintre noi îşi exprimă sau primeşte iubirea,
există cinci limbaje principale: cuvintele de încurajare, timpul acordat, primirea de
daruri, serviciile şi mângâierile fizice.
De regulă, limbajul principal de iubire nu este acelaşi cu al soţului sau al soţiei.
Poate ar dori să se încurajeze unul pe altul în întreprinderile pe care le fac, însă
soţia nu face decât să vă gătească cele mai gustoase mâncăruri din lume. Poate că
soţia ar dori ca el să o scoată la o plimbare în parc, pentru că nu a mai ieşit demult
în natură şi pe vremuri era una dintre cele mai mari plăceri ale ei, însă el nu pricepe
şi munceşte din zori până-n seară pentru a aduce mai mulţi bani în casă. Dacă
amândoi vor învăţa să comunice şi să înţeleagă limbajul principal de iubire al
partenerului, nimic nu va mai sta în calea fericirii căminului lor, în care, părinţi şi
copii, se vor simţi iubiţi şi în siguranţă. Iubirea este cel mai important cuvânt dintr-
o limbă şi cel mai derutant. Scopul acestei cărţi nu este să elimine confuziile din
jurul acestui cuvânt, iubire, ci să se concentreze asupra acelui tip de iubire esenţial
pentru sănătatea noastră afectivă.
Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor ne învaţă cum să ne iubim mai eficient
copilul şi conţine sugestii complexe pentru a ne ajuta să devenim un bun părinte.
Întrebarea cheie a cărţii este: « Oare vă exprimaţi iubirea într-un limbaj pe care
să-l înţeleagă şi copilul vostru? » Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, îşi
exprimă şi receptează cel mai bine iubirea într-un limbaj propriu. Oricât de mult ar
fi iubiţi de părinţi, copiii nu ştiu acest lucru de la sine. De aceea este foarte
important ca părinţii să descopere şi să înveţe principalul limbaj de iubire al
copiilor lor