Obiceiuri şi tradiţii româneşti oglindite în activităţile

desfăşurate cu preşcolarii

Prof. înv. preşcolar Haralambie Mihaela

Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, Vălenii de Munte

,,Românul se defineşte prin tradiţiile, obiceiurile şi datinile sale. Ia-le pe acestea şi

nu va mai rămâne un român adevărat!”
Obiceiurile şi tradiţiile româneşti reprezintă una dintre valorile incontestabile ale
poporului român. De aceea, nu trebuie să lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă
să le uităm.
Pentru ca fiecare dintre preşcolarii mei să poată ştii cine este, de unde se trage, cine
trebuie şi cum trebuie să fie ca membru al colectivităţii sociale, mi-am propus la fiecare serie de
preşcolari, activităţi de cunoaştere a unui strop din ceea ce a creat omul simplu, cu iscusinţa şi
căldura sufletului său şi a minţii sale.
Obiceiurile, tradiţiile, folclorul şi portul sunt valorile care definesc poporul român,
făcându-l unic, în ciuda trecerii timpului.
În vremurile progresului pe care îl trăim, când ştiinţa și tehnica au luat o amploare fără
precedent, asistăm cu tristeţe cum valorile culturale, veritabile documente de viaţă, pierd din ce
în ce mai mult teren. De aceea, consider că este oportun să veghem ca adevăratele comori ale
poporului să nu se piardă în negura vremurilor, din uitare sau din neglijenţă. Cadrele didactice
sunt cele dintâi care trebuie să le cunoască, să le înţeleagă, să le păstreze şi să le transmită mai
departe.
Ca om, și mai ales ca dascăl, consider că orice copil trebuie educat pentru a cunoaște, a
ști, a preţui şi a continua valorile culturale primite moștenire de la străbuni. Poporul român
dispune de resurse folclorice nenumărate, precum şi de tradiţii şi obiceiuri pitoreşti care
oglindesc modul de viaţă străbun şi capacităţile creatoare ancestrale. Necesitatea cultivării
respectului faţă de cultura populară este cu atât mai stringentă cu cât suntem invadaţi pe toate
căile de comunicare de sărbători şi obiceiuri care le însoţesc provenite din „import”. Consider că
este necesară în primul rând, cunoaşterea propriilor „rădăcini” din fragedă copilărie. Este nedrept
ca preşcolarul să ia cunoştinţă doar despre sărbătorile intens mediatizate, care sunt îndeosebi cele
străine. În epoca modernă accesul la informaţie reprezintă cheia cunoaşterii, drept pentru care
consider că este datoria grădiniţei şi apoi, a şcolii, să completeze şi să orienteze, în mod
intenţionat, cunoştinţele oferite de mass-media cu aspectele festive specific naţionale. Optim ar fi
ca celor mici să le oferim posibilitatea de a cunoaşte înainte de toate propriile tradiţii şi obiceiuri.
Mă pronunţ pentru îmbogăţirea bagajului cultural cu elemente din tradiţiile altor popoare, cu
condiţia ca cele autohtone să nu fie eliminate. Diversitatea folclorului românesc, unic în felul lui,
dezvăluie copilului și frumusețile artei populare. Grădiniţa oferă cadrul propice pentru a face
cunoscute preşcolarilor „comorile” poporului român prin metode specifice, atât în cadrul
curricular cât şi extracurricular. Tradiţiile şi obiceiurile, legate sau nu de sărbătorile laice şi / sau
religioase, sau făcând parte integrantă din viaţa obişnuită a românilor de la sate (unde s-au păstrat
adevăratele valori culturale) pot fi aduse în atenţia copiilor în majoritatea activităţilor de învăţare
din grădiniţă.
Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe dornice să înveţe, să simtă. Orice copil trebuie educat
pentru a cunoaşte, a preţui şi a continua valorile culturale primite moştenire de la străbuni. Vârsta
fragedă a acestora constituie un avantaj pentru a inocula cu mult succes în sufletele lor curate,
dragostea şi respectul pentru tradiţiile, obiceiurile, datinile şi folclorul românesc.
Deprinderile bune, formate în copilărie, rămân uneori valabile pentru întreaga viaţă. De
aceea, am încercat să promovez tradiţiile şi obiceiurile populare româneşti prin toate activităţile
desfăşurate în procesul instructiv-educativ.
Copiii trebuie îndrumaţi spre cunoaşterea folclorului românesc, valorificând mai ales
activităţile de educaţie muzicală, educaţie fizică, abilităţi practice, stimulând dezvoltarea
aptitudinilor, a vocaţiei, a talentului, încurajând competiţia, imaginaţia, comunicarea, asumarea
de responsabilităţi orientând cadrul optim de formare a unei personalităţi complete şi complexe.
Astfel de activităţi care au avut un impact deosebit atât pentru copii, cât şi pentru părinţi şi pe
care le-am desfăşurat în grădiniţă din folclorul românesc sunt: dansuri populare, colinde,
ghicitori, proverbe, urături, jocuri dramatice de iarnă, şezători folclorice unde creaţia populară a
fost realizată variat şi eficient. În activitatea desfăşurată la grupă şi în activităţile extracurriculare
am încercat să găsesc modalităţi şi strategii pentru cultivarea sentimentelor de dragoste faţă de
neamul românesc prin cunoaşterea datinilor și obiceiurilor noastre româneşti. Cunoscând
valenţele formative ale folclorului și artei populare tradiţionale, noi avem misiunea de a iniţia
copiii în comorile inestimabile ale creaţiei populare. Frumuseţea portului popular atât de
diversificat, frumuseţea cântecului popular, datinile şi obiceiurile străbune, obiectele de artă
populară lucrate cu mâna de către artişti populari, sunt valori spirituale româneşti de neîntrecut.
Ştiind faptul că preşcolarul are o gândire concret intuitivă am aranjat în clasă un ,,Colţ folcloric’’
cu păpuşi îmbrăcate în costume naţionale pentru a crea atmosfera cu iz ţărănesc. Cântecele şi
dansurile din zona noastră, au rădăcini adânci în vechile obiceiuri şi datini ale poporului român.
Prezentând costumul popular, fără a intra în detalii asupra alcătuirii fiecărei părți, repetând poezii
şi cântece ,,Portul românesc”, „Româncuţa”, ,,Românașul”, folosind termeni specifici pe
înţelesul copiilor sau de cunoaştere a cuvintelor noi, lecturând imagini cu hora ţăranului român
sau rapsozi şi cântăreţi ce poartă costumul popular, aşa cunoaştem un element al tradiţiei
populare: costumul naţional. Exprimăm ce-am înţeles în pictură, desen decorativ sau liber,
modelaj, aplicaţii practice, ne apreciem, ne întrecem, expunem şi arătăm colegilor sau părinţilor
ce frumuseţi am imortalizat noi în comorile scoase din propriile mâini. În activităţile liber alese
creative am pictat şi decorat farfurii, costumul naţional, şerveţelul, obiecte care înfrumuseţează
reprezentand datinile şi obiceiurile tradiţionale.
Consider că grădiniţa a fost şi va rămâne instituţia cu cea mai mare valoare, valoare
supremă în instruirea şi educarea colectivităţii umane.

Bibliografie:
- Revista ,,Învăţământul preşcolar”, nr. 1-2 / 1996;
- ,,Creativitate şi eficienţă în învăţământul prahovean” – Sesiune de comunicări
metodico- ştiinţifice / editura Cuvântul Info, 2005;
- Revista ,,Educrates”, nr. 18 / 2017
- Revista ,,Educrates”, nr. 17 / 2017
- www.didactic.ro