INFECȚIILE ACUTE ALE

CĂILOR RESPIRATORII LA
COPIL
Medic Rezident Cîmpan Andreea
• Infectii acute respiratorii (IAR) superioare
-rinofaringita acută, faringita si faringoamigdalita acută, adenoidita,
sinuzita, otita medie. Infectii acute respiratoria
• (IAR) inferioare
- laringita, traheobronsita, bronsiolita, pneumonie, bronhopneumonia
Etiologia IRA
-90% - virale – rinovirusuri, coronavirusuri, VSR, virusuri paragripale,
adenovirusuri, enterovirusuri (Coxsackie – herpangină, Echo)
-10% - bacteriene – streptococi, stafilococi, bacil difteric, germeni atipici
• Particularitățile respirației la copil în funcție de vârstă
Nou născut:
-repirație de tip abdominal
-ritm neregulat
-frecvență respiratorie de 50-60 respirații/minut – prematur și 40-45 respirații/minut la nn la termen
Sugar
- respirație de tip toraco-abdominal, ritm regulat, frecvență respiratorie de 30-35 resp/minut.
Copil peste 2 ani
-respirație identică cu a adultului
-frecvență respiratorie de 25-30 respirații/minut 2-5 ani
-frecvență respiratorie de 20 respirații/minut la 5-10 ani
-16 respirații/minut la 10-15 ani
RINOFARINGITA ACUTĂ

- inflamația acută a mucoasei nazale și faringiene de etiologie virală.

- cea mai frecventă infecţie a copilului.
- întâlnită frecvent în sezonul rece - 5-8 infecţii/an, susceptibilitatea
maximă fiind în primii 2 ani de viaţă.
- bacteriile sunt rar implicate în stadiul iniţial - în15-20% din cazuri:
Streptococ grup A, Pneumococ, Haemophilus influenzae sau
Stafilococ.
 RINOFARINGITA ACUTĂ
• Factorii determinanţi – virali – peste 200 virusuri:
-rinovirusurile (> 1/3 cazuri)
-coronavirusurile
- adenovirusurile (1,2,3)
- VSR
- gripale şi paragripale
- Coxsackie A 21
- ECHO 20
• Factorii favorizanti:
-vârsta mică
-malnutriția
-sezonul rece
-terenul atopic
-aglomeratii,colectivitate
-hipertrofia vegetațiilor adenoidiene
RINOFARINGITA ACUTĂ
• Tablou clinic
La sugar
-debut cu strănut, obstrucţie nazală, rinoree.
-concomitent - semne generale:
-febră 39-40°C putând determina uneori convulsii febrile
-sindrom obstructiv cu respirație zgomotoasă, orală
-iritabilitate
-supt dificil (deoarece din cauza obstrucţiei nu poate respira pe nas)
-tuse
-uneori vărsături şi chiar scaune diareice prin mecanism parenteral.
RINOFARINGITA ACUTĂ
La copilul mare - simptome mai puţin accentuate:
-uscăciunea mucoasei nazale şi faringiene
-disfagie
-tuse iritabilă
-strănut
-mialgii
-cefalee. T
RINOFARINGITA ACUTĂ
• La examenul obiectiv:
-narinele şi buza superioară tumefiate
-rinoreea iniţial seroasă în 2-3 zile devine mucopurulentă - la sugarul mic rinoreea
lipseşte, deoarece secreţiile nazofaringiene se preling posterior datorită poziţiei
declive
-congestia difuză a faringelui
-Herpangina - determinată de virusul Coxsackie A - vezicule înconjurate de o areolă
roşie la nivelul mucoasei faringiene, cu mărirea de volum a ganglionilor regionali.
-Ex. aparate și sisteme - normal
-!!! Nn în primele 10-15 de viață – insuficiență respiratorie acută gravă – polipnee,
cianoză perioronazală
RINOFARINGITA ACUTĂ
• Diagnostic pozitiv:
-anamneză, examen clinic şi examen ORL, nefiind necesare, de obicei, investigații
biologice.
Diagnostic diferenţial:
-corpii străini în fosa nazală (rinoree unilaterală)
-coriza luetică care insă este afebrilă, însoţeşte alte semne de lues congenital, iar serologia
este pozitivă
-rinita alergică, dar care nu asociază febră, rinoreea este seroasă, accese de strănut, prurit
nazal şi conjunctival, hiperlăcrimare, iar la examenul ORL mucoasa nazală este palidă şi pe
frotiul din secreţia nazală predomină eozinofilele
-rinofaringita ca simptom de debut al unor boli infecto-contagioase (rujeolă, tuse
convulsivă, etc)
RINOFARINGITA ACUTĂ
• Complicaţii:
✓suprainfecţia bacteriană la copiii mici – Haemophilus influenzae, Staphylococcus
aureus, Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis
✓otita medie (~ 25% din cazuri) – reapariția febrei la apariția copiilor de vârstă mică,
mastoidita, celulita periamigdaliană, adenita laterocervicală ✓sinuzite la copiii mari
✓laringite, bronşiolite, pneumonii
✓astm bronșic la copiii cu hiperreactivitate bronșică
✓complicații digestive – diaree parenterală, dureri abdominale (limfadenita
mezenterică)
✓complicaţii meningiene – rar meningita cu Haemophilus influaenzae Evoluţia - în
lipsa complicaţiilor se vindecă în 3-5 zil
 RINOFARINGITA ACUTĂ
• Tratament:
Igienico-dietetic
-sugarul nu trebuie forţat să primească alimentaţie, dar hidratarea este obligatorie, cu supliment hidric
(ceai) în perioada febrilă (10-20 ml/kg peste necesarul fiziologic pentru fiecare grad de temperatură)
- la copilul mare se recomandă repaus la pat în perioada febrilă
Simptomatic
- combaterea febrei: Paracetamol 50 mg/kg/zi în 4 prize, cu jumătate din doză la prima administrare
şi/sau Ibuprofen 20 mg/kg/zi. Dacă febra depăşeşte 38,5-39°C se recomandă metode fizice: împachetări,
băi hipotermizante sau ştergerea tegumentelor cu un burete înmuiat în apă
- nu se recomandă Aspirina – sdr Reye (insuficiență hepatică acută cu suferință neurologică) – infecție cu
adenovirusuri sau v. gripale
- combaterea obstrucţiei nazale prin aspirarea secreţiilor nazale, drenarea secrețiilor (poziționarea
sugarului mic în decubit ventral), instilaţii nazale cu ser fiziologic 9%0 cu 15 minute înaintea meselor şi
înainte de culcare, umidifierea aerului, iar la copiii mari utilizarea sprayurilor nazale decongestionant
RINOFARINGITA ACUTĂ
• Antibioticele nu scurtează evoluția bolii !!!
• Nu se utilizează sol nazale cu principii active puternice – risc de
intoxicații, sol nazale uleioase (Rinofug) – risc de aspirație, sol nazale
cu antibiotice, corticoizi, antihistaminice (mucoasa nazală în proces de
maturare imunologică), baghete cu minitampoane cu vată
Faringo-amigdalita acută
• Afectarea faringelui se întâlneşte în majoritatea infecţiilor tractului
respirator. Faringita şi faringoamigdalita - sediul principal al infecţiei –
faringele şi/sau amigdalele
• Etiologia:
virală (75-80%)
bacteriană - Streptococ beta hemolitic – 15% din cazuri, Mycoplasma
pneumonie, Arcanobacterium hemolyticum
Faringo-amigdalita acută
• Faringita virală
- debut: febră, anorexie, odinofagie
- rinoree, tuse
- inflamaţie a faringelui uşoară sau importantă, cu mici ulceraţii superficiale pe
palatul moale şi peretele posterior al faringelui;uneori apar depozite alb-gălbui,
ceea ce face dificil diagnosticul diferenţial clinic cu amigdalita streptococică
- ganglionii cervicali sunt, de obicei, moderat măriţi de volum, de consistenţă
crescută şi pot fi dureroşi
- numărul de leucocite poate fi normal sau crescut
- durata bolii este de 2-5 zile
Faringo-amigdalita acută
• Forme particulare de faringită virală:
-faringita cu virusul Epstein-Barr care poate însoţi semnele clinice ale
mononucleozei infecţioase
-herpangina determinată de unele virusuri Coxsackie A în care există
febră până la 41°C, iar la examenul local se evidenţiază microvezicule cu
diametrul de 1-2 mm şi ulceraţii de 3-4 mm în zilele 3 şi 4 de boală,
leziunea ulcerativă fiind înconjurată de o areolă roşie
-Febra faringoadenoconjunctivală – adenovirusul tip 33 – febra inaltă,
conjunctivită, adenită
Faringo-amigdalita acută
• Faringoamigdalita streptococică (Angina streptococică
- Streptococul β-hemolitic grup A
Caracteristicile clinico-epidemiologice:
-febră > 38°C
-absenţa tusei, rinitei, disfagiei şi conjunctivitei
-tumefacţie şi hipertrofie amigdaliană cu depozite pultacee în cripte
-lueta uneori edemaţiată
-picheteuri hemoragice pe pilierii anteriori şi palat
-adenopatie cervicală anterioară dureroasă
-uneori limbă zmeurie şi erupţie scarlatiniformă
-hemoleucograma arată leucocitoză cu neutrofilie
- Febra are o durată de 1-4 zile, iar boala de 7-10 zile
Faringo-amigdalita acută
• Elementele clinice au o specificitate redusă pentru diagnosticul de
certitudine, de aceea este necesară cultura exudatului faringian
pentru identificarea Streptococului βhemolitic grup A sau teste rapide
de identificare a antigenelor streptococice.
• Nu se recomandă determinarea titrului ASLO
• ASLO confirmă infecţia streptococică în antecedente în caz de
suspiciune de RAA sau glomerulonefrită poststreptococică
Faringo-amigdalita acută
• Tratament:
✓ prevenirea complicaţiilor nesupurative: RAA, glomerulonefrită poststreptococică
✓ profilaxia complicaţiilor supurative: abces periamigdalian, adenită cervicală, mastoidită,
sinuzită, otită medie
✓ ameliorarea manifestărilor clinice
✓ scăderea contagiozităţii bolii.
Antibioticul de elecţie este Penicilina:
✓ Penicilină G i.v. sau i.m. 100.000 UI/kg/zi (maxim 1.600.000 UI/zi), în 2-4 prize timp de 10 zile
✓ Penicilina V p.o.125-130 mg de 3-4 ori pe zi, timp de 10 zile, cu 1 oră înainte sau 2 ore după
masă
✓ Benzatinpenicilină G i.m. la cei necomplianţi, în doză unică: 1.200.000 UI la copilul > 27 kg
600.000 UI la copilul < 27 kg T
Faringo-amigdalita acută
• ➢Eritromicina - 40-50 mg/kg/zi, p.o. în 4 prize timp de 10 zile sau Azitromicină 5 mg/kg/zi, p.o.
timp de 5 zile sunt alternative la cei alergici la Penicilină.
• ➢Terapia contacţilor din familie sau colectivitatea frecventată de copil nu se recomandă decât
la contacţii pacienţilor cu infecţii invazive cu streptococ β-hemolitic grup A: fasceită necrozantă
sau sindromul şocului toxic.
• ➢Tratament simptomatic: pentru calmarea durerilor faringiene şi scăderea febrei (ex.
Paracetamol p.o. sau intrarectal în doză de 40-50 mg/kg/zi în 4 prize)
Amigdalectomia - amigdalită recurentă – recomandari:
- demonstrarea etiologiei streptococice
- prezenţa unuia din următoarele criterii clinice: peste 5 episoade/an odinofagie severă febră
> 39°C depozite pultacee adenopatie laterocervicală dureroasă.
În absenţa posibilităţii diagnosticului de laborator, se vor trata cu Penicilină toţi copiii peste vârsta
de 3 ani, care prezintă manifestări clinice sugestive pentru etiologia streptococică
 Din punct de vedere clinic:

 Angine eritematoase – aspect eritematos al amigdalelor,

tumefiate si uneori dureroase.
 Angina flegmonoasă
Este o forma clinica grava cu aspect clinic de flegmon
amigdalian, determinat de coci patogeni, in special
streptococ beta hemolitic grup A.
Clinic: inflamație amigdalelor, tesutul învecinat (cel mai
frecvent unilaterala) cu edem mucos si submucos.
Tratament: Penicilina G 100.000 u/kg/zi, eventual punctia
si aspiratia puroiului sau deschiderea chirurgicala a
flegmonului.
 Anginele albe - prezenta pe amigdale de exudat sau de false membrane.

 Angine ulceronecrotice (Angina Henoch) este o forma grava de angina

intalnita in scarlatinele severe.

 Angina gangrenoasa - necroze intinse, ulceratii si adenopatie satelita

importanta („gat preconsular”), sialoree, stare generala grava.

 Angina fuzospirilara (antina Plaut – Vincent) este o angina ulcero-

membranoasa, de obicei unilaterala, cu miros fetid si grav mare de
contagiozitate.
Diagnostic
🠶 examen clinic general + examen ORL
🠶 examen bacteriologic al exudatului faringian

Diferentierea intre angina bacteriana/ angina virala

Angina bacteriana
🠶 depozit pultaceu
🠶 edem faringian
🠶 adenita cervicala dureroasa
🠶 febra cu frisoane
🠶 +/- petesii pe tegumente
🠶 leucocitoza cu neutrofilie

Tratamentul - conform antibiogramei.

 ADENOIDITA ACUTĂ
Adenoidita = inflamatia amigdalei faringiene Lushka.

Clasificare:
a) adenoidita acută
b) adenoidita recidivantă cronică
Adenoidita acută
Debutul - brusc prin febră.
Perioada de stare:
🠶 febra de tip invers
🠶 obstructie nazala
🠶 secretie muco-
purulenta vizibila in
orofaringe.
Febra
🠶 cu crosete în a doua
parte a nopții = de tip
invers
🠶 ascensiuni mari cu
durata de cateva ore
🠶 agitatie, polipnee.
Obtrucție nazală
– vizualizata la
🠶 copilul stă cu gura
deschisă
Complicatii:
🠶 otita medie, rinobronsita;
🠶 laringite;
🠶 adenite regionale cervicale;
🠶 tulburari digestive = diaree parenterala.

Tratament:
1. Antitermice: PARACETAMOL 40-60mg/kgc/zi;
2. Dezobstructie nazala;
4. Antibiotice: AUGMENTIN (amoxicilina cu
sulbactam)
- doza - doza de AMOXICILINA – 30-50 mg/kgc/zi;
Ex Augmentin bis 475mg/5ml - doză de 30-50
 Adenoidita cronică
- hipertrofia permanentă, nereductibilă a ţesutului
limfoid (2-3 cm), împiedicând trecerea aerului prin
fosele nazale şi obstruând trompa lui Eustachio

Tabloul clinic:
🠶 respiraţia este zgomotoasă (sforăitoare)
🠶 vocea este nazonată
🠶 rinoreea este persistentă
🠶 hipoacuzie
 🠶 frecvent: otită medie recurentă

🠶 apnee în cursul somnului.

Faciesul adenoidian:
🠶 maxilar superior slab dezvoltat
🠶 prognatism al mandibulei
🠶 baza nasului lărgită
🠶 gura deschisă
🠶 buze răsfrânte
🠶 buza superioară adesea iritată din cauza rinoreei.

Diagnosticul este confirmat de rinoscopia posterioară şi

endoscopia rinosinusală adenoidian
Tratamentul: adenectomie.
Indicatiile adenoidectomiei:
1. Obstructie nazala
🠶 voce nazonata, stertor;
🠶 tulburari de dezvoltare: facies adenoidian, torace aplatizat,
🠶 intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala,
🠶 hipoacuzie de transmisie,
🠶 sleep-apnee.
2. Sforait permanent, respiratie stertoroasa;
3. Otita medie recurenta;
4. Infectii de vecinatate recurente, persistente dupa antibioterapie.

Contraindicatii:
🠶 palat scurt
🠶 despicatura -submucoasa a palatului, subdeschisa a palatului
🠶 lueta bifida.
 SINUZITELE
🠶 - infecția sinusurilor paranazale, orificiilor de comunicare sinusale și inflamația
mucoasei nazale sinusale.
🠶 Sinusurile cel mai frecvent afectate la copil sunt cele maxilare şi celulele etmoidale
anterioare şi posterioare (apar radiologic între a-3-a și a 12-a lună de viață).
🠶 Sinusurile sfenoidale se formează la vârsta de 3-4 ani, iar cele frontale se dezvoltă
şi pneumatizează între 8 şi 12 ani.
 SINUZITELE ACUTE – FORME CLINICE
🠶 Etmoidita acută
🠶 principala complicaţie sinusală a rinofaringitei la copilul între 2 și 3 ani
🠶 o urgenţă terapeutică datorită riscului major de complicaţii oftalmologice
şi neurologice.
🠶 Etiologie: Haemophilus influenzae, Stafilococul auriu, Pneumococ, etc.
Forme clinice:
🠶 Etmoidita acută neexteriorizată se manifestă prin semnele unei
faringite asociate cu:
🠶 febră > 39°C, stare generală gravă, toxică
🠶edem moderat al pleoapei superioare, cu tumefacţia unghiului intern
al ochiului şi rădăcinii nasului, cu tegumente periorbitare roşii şi
calde, fără inflamaţie conjunctivală
🠶 rinoree persistentă de aceeaşi parte.
🠶 Rinoscopia anterioară: puroi la nivelul orificiilor de drenaj al sinusurilor
etmoidale.
SINUZITELE ACUTE – FORME CLINICE

🠶 Etmoidita acută exteriorizată se manifestă

prin:
🠶 febră > 39°C
🠶 edem palpebral superior şi inferior simetric
🠶 edem conjunctival şi/sau chemozis
🠶 rinoree purulentă de aceeaşi parte.
 Etmoidită acută complicată
🠶 Complicaţiile oftalmologice
•🠶 Complicaţiile neurologice

🠶 celulită orbitară
🠶 abces subperiostic • 🠶 tromboflebita sinusului cavernos
🠶 abces orbitar. • 🠶 meningita acută
• 🠶 abcesul cerebral.

🠶 Clinic : •🠶 Clinic :

🠶 imobilitatea globilor • 🠶 crize convulsive

oculari • 🠶 sindrom meningian
🠶 exoftalmia severă • 🠶 tulburări al stării de
🠶 midriază • conştienţă până la comă.
🠶 paralizii de nervi
oculomotori
🠶 edem conjunctival.
• 🠶 Se impune hemocultura şi puncţia
lombară.
 SINUZITELE ACUTE -TRATAMENT

• 🠶 Tratamentul etmoiditei acute – internare obligatorie.

• 🠶 antibioterapie de primă intenţie cu Cefalosporină de generaţia
a III-a asociată +/-cu aminoglicozid
• 🠶 După identificarea germenului - antibioterapie ţintită timp de
• 10-15 zile conform antibiogramei.
• 🠶 tratament decongestionant prin instilaţii nazale,
aspirarea secreţiilor purulente.
• 🠶 În forma neexteriorizată: puncţia sinusală şi
drenaj sub
• control endoscopic endonazal.
 OTITA MEDIE ACUTĂ
Otita medie acută reprezintă inflamaţia acută bacteriană a urechii
medii.
Complicaţie frecventă a rinofaringitei acute, evoluţie spontană
spre supuraţie şi perforare a timpanului.
La sugar şi copilul mic propagarea infecţiei spre casa timpanului
este favorizată de o serie de particularităţi anatomo-funcţionale
ale trompei lui Eustachio la această vârstă:
Etiologie:
🠶 Pneumococ 33%;
🠶 Haemophylus influenzae 32.5%;
🠶 Moraxella catharalis 32%.
🠶 Staphylococcus aureus 5%;
🠶 Gram negativi: Pseudomonas, Proteus, Escherichia coli.

Factorii de risc:
🠶 vârsta 6 luni – 3 ani;
🠶 anomalii anatomice: palatoschizis, anomalii ereditare ale
trompei, etc;
🠶 deficite imune;
🠶 poziţia de decubit;
Clasificare:

a) Otita medie acută congestiva

b) Otita medie acută seromucoasa
c) Otita medie supurată acuta
1. manifesta
2. latenta
Trei semne principale:

🠶 otalgie (manifestată la sugar prin agitaţie, ţipăt, refuzul

alimentaţiei)
🠶 febră
🠶 diminuarea auzului (acuzat de copilul mai mare)
🠶 uneori se asociază vărsături şi scaune diareice.

În evoluţie poate apare otoree purulentă şi în acel moment

de obicei febra scade şi starea generală se ameliorează
tranzitoriu.

Se impune ca orice sugar şi copil mic cu febră de cauză

neprecizată să fie examinat şi otoscopic.
Diagnosticul de certitudine - examenul ORL - modificări ale timpanului:
🠶 hiperemie
🠶 opacifiere (pierderea luciului)
🠶 bombare
🠶 diminuarea motilităţii.
Este importantă identificarea agentului etiologic prin aspirarea
secreţiei din casa timpanului şi cultura acesteia urmată de antibiogramă,
dar rezultatul este tardiv.
Principalele complicaţii - pot conduce la afectarea auzului şi întârzierea
dezvoltării vorbirii sunt:
🠶 otita medie purulentă cronică
🠶 otomastoidita (otoantrita).
Tratament:
🠶 prevenirea hipoacuziei si otitei cronice
🠶 AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) cu exceptia aspirinei
🠶 mucolitice
🠶 instilatii nazale cu ser fiziologic
🠶 antibioterapie : AUGMENTIN 30-50mg/kgc/zi, sau 90mg/kgc/zi
🠶 pentru pneumococ CEFALOSPORINA generatia III: CEFTRIAXONA 50-
100mg/kgc/zi / conform antibiogramei
🠶 adenoidectomie (pentru vindecare)
Otita medie supurata acuta
🠶 cu timpan inchis sau deschis.
🠶 apare pe teren eutrofic sau cu deficit ponderal foarte mic
Clinic = zgomotos:
🠶 febra crescuta (39-40grade C),
🠶 cu/fara anorexie
🠶 varsaturi
🠶 diaree parenterală
🠶 scadere in greutate sau stagnare.
🠶 Lipsesc fenomenele toxice generale severe.
🠶 NU evolueaza spre antrita.
Teste de laborator: leucocitoza cu neutrofilie.
Evolutie: favorabila sub tratament;
- daca varsta copilului este sub 6 luni, evolutia este severa, cu posibile complicatii
meningeale, deshidratare, scadere in greutate, in 40% din cazuri infectia este cu
Piocianic sau Stafilococ auriu rezistente la antibioticele uzuale.
Complicatii:
1. imediate:
🠶 meningita otogena supurata;
🠶 mastoidita acuta ( in ziua 15) apare stergerea santului retroauricular;
🠶 paralizia de nerv faciala periferic;
🠶 labirintita supurativa;
🠶 septicemie otogena;
🠶 afectare SNC: abcese cerebrale sau tromboflebita sinusului
cavernos.
2. tardive:
🠶 hipoacuzie;
🠶 timpanoscleroza;
🠶 discontinuitate osiculara;
🠶 colesteatom dobandit;
🠶 mastoidita;
🠶 otita medie adeziva.
Otita medie supurata acuta latenta
🠶 apare la sugari distrofici sau cu deficite imune
🠶 este bilaterala
Evolutie: la antrita cu fenomene toxice generale.
Clinic:
🠶 sindrom febril prelungit, neregulat, capricios;
🠶 diaree trenanta, rebela;
🠶 scadere sau stationare a greutatii.
Otoscopie: timpan mat, ingrosat;
Paracenteza: otoree purulenta cu ameliorare clinica dupa
efectuarea paracentezei.
Daca semnele clinice persista, exista sansa sa fi aparut otoantrita
sau mastoidita.
Complicatii septice la distanta: pielonefrita, afectiuni pulmonare, diaree
parenterala.
🠶 Apar tulburari ale starii de nutritie.
Tratament:
Timpanocenteza în scop diagnostic si terapeutic (antibiograma) se face pe
timpan neperforat.
Indicatii:
🠶 febra, varsaturi, diaree, otalgii mari;
🠶 timpan bombat;
🠶 otita recidivanta in timp scurt.
Urmeaza ameliorarea clinica.
Se aplica mese sterile de 2 ori pe zi si spalaturi auriculare de mai multe ori pe
zi
cu apa, rivanol 1% si solutie boricata.

Tratament igienodietetic:
🠶 scaderea aportului alimentar
🠶 cresterea aportului de lichide cu revenirea la ratia optima dupa
ameliorarea clinica.
Antibioterapie concomitent cu tratamentul local sau dupa acesta:
A. de prima linie:
AMOXICILINA - 50mg/kgc/zi, 7-10 zile - la primul episod;
🠶 copil > 2 ani;
🠶 zone geografice cu prevalenta crescută a pneumococului rezistent la Penicilina
*80-90mg/kgc/zi, 10 zile
🠶 copil < 2 ani: CEFUROXIM AXETIL (ZINAT), AUGMENTIN, 10 zile.

B. In caz de esec terapeutic:

CEFUROXIM AXETIL 30mg/kgc/zi, 10 zile,
AMOXICILINA CLAVULANATA 45-90mg/kgc/zi,
CEFTRIAXONA 100mg/kgc/zi, minim 10 ZILE
!!
🠶 otita netratata anterior: AMOXICILINA
🠶 otita tratata anterior: CEFUROXIM AXETIL, AMOXICILINA CU ACID
CLAVULANIC (in doze mari)
🠶 otita recidivanta: adenoidectomie si/sau amigdalectomie la al III-lea
puseu.
Otita cronică se manifestă prin otoree cronică (permanentă sau recurentă).
Examenul otoscopic:
🠶 perforaţia timpanului, care nu are tendinţă la vindecare spontană după
dispariţia puroiului din urechea medie;
🠶 adesea prezenţa unui colesteatom care întreţine supuraţia şi care
este caracteristic infecţiilor cu gram negativi (proteus, piocianic).

Otomastoidita (otoantrita) are 2 forme: cronică latentă şi forma acută.

Este determinată de:
🠶 localizarea procesului inflamator la nivelul celulelor mastoidiene
🠶 dezvoltarea osteitei necrozante a septurilor acestor celule.
Această complicaţie este favorizată de formarea unui granulom inflamator
în additus ad antrum, care împiedică drenajul endoteliului din celulele
mastoidiene.
Otomastoidita cronică (latentă)
🠶 este mult mai frecventă,
🠶 evolueaza la sugarul mic, distrofic, la care predomină semnele
generale
care le maschează pe cele locale:
🠶 sugarul are curbă ponderală staţionară sau chiar descendentă;
🠶 tegumente palid-cenuşii;
🠶 inapetenţă;
🠶 vărsături şi diaree, uneori cu semne de deshidratare.
🠶 afebrilitate sau subfebrilitate
🠶 +/- otoree purulentă.
Sugarii distrofici, care au aceste simptome trebuie investigaţi
pentru otomastoidită.
Otomastoidita acută este rară şi apar la sugarul mare, entrofic,
manifestându-se prin:

🠶 febră de tip septic;

🠶 stare toxico-septică;
🠶 agitaţie importantă.
Examenul local arată:
🠶 tumefacţia retroauriculară cu caracter inflamator, determinată
de abcesul mastoidian subperiostal
🠶 se poate exterioriza spontan.
Alte complicaţii:
🠶 paralizie de nerv facial, de obicei tranzitorie
Complicaţii supurative intracraniene:
🠶 meningita purulentă (otogenă);
🠶 tromboflebita sinusului lateral;
🠶 abcesul subdural sau supradural.
Instalarea semnelor neurologice:
🠶 redoarea cefei
🠶 convulsii
🠶 comă
🠶 hemiplegie
🠶 ataxie
🠶 tulburări de vedere (la copilul mare).
Pentru diagnostic se impune puncţie lombară şi CT.
Tratament
Timpanocenteza.
🠶 pentru un drenaj complet, perforaţia prin timpanocenteză se realizează
întotdeauna în cadranul posteroinferior.
Antibioterapie
🠶 otită supurată, la sugarul eutrofic, copil mic sau şcolar se poate
începe cu un antibiotic administrat p.o. timp de 10 zile: amoxicilină
90 mg/kg/zi sau cefaclor 50 mg/kg/zi.
🠶 Dacă nu se constată ameliorare, probabil este vorba de un H. influenzae
secretor de β-lactamază şi se recomandă augmentin (amoxicilină +
acid clavulanic) 50 mg/kg/zi, eventual injectabil sau o cefalosporină
de generaţia a II-a sau a III-a injectabil, timp de 10 zile.
Tratamentul simptomatic
🠶 combaterea febrei,
🠶 prevenirea convulsiilor febrile
🠶 dezobstrucţie nazală.