Angina acuta

Definitie si etiologie

• Amigdalita acută reprezinta inflamația amigdalelor

palatine de cauză infecțioasă (virală, bacteriană
sau fungică), incidenta maxima fiind la grupa de
varsta 4-7 ani.
Angina Acută Streptococică

=37% din faringitele acute la copiii de peste 5 ani

Factorii de risc au de-a face cu răspândirea agentului etiologic în

comunitate: spațiu mic de locuit sau de lucru, contact strâns între
persoanele ce îl împart, colectivitățile închise precum grădinița sau
școala.

Răspândirea infecției se face in timpul fazei acute

Simptomatologia cedeaza la 24 de ore de la începerea antibioterapiei

CORECTE!
Semne și simptome
• Durere în loja amigdalelor și mărirea de volum a acestora – la copii, durerea
iradiază frecvent la nivelul urechii și poate fi însoțită de durere abdominală. Copiii
foarte mici nu pot indica durerea, astfel încât apare plânsul și refuzul alimentației
• Disfagie - dificultăți la înghițire cauzate de marirea amigdalelor și odinofagie -
durere la înghițit
• Febră – mai comuna în amigdalita bacteriană și în
• Adenopatii cervicale - nodulii sunt uneori dureroși la palpare
• Halitoză – miros neplăcut al respirației
• Disfonie – răgușeală, de obicei ușoară
+ în funcție de forma clinică pot exista și cefalee, mialgii, etc. Unii copii pot avea
febră scarlatiniformă cu paloare peri-oro-nazală, limbă roșie zmeurie, rash fin
maculo-papular.
- Tuse!
Examenul amigdalelor

Copiii prezintă:
 Hiperemie faringiană intensă->
’’angină roșie streptococică’’;
 Amigdale hipertrofice acoperite de
secreții purulente, false
membrane;
 Exudate tonsilare sanguinolente;
 Peteșii la nivelul palatului;
 Uvula hiperemică și tumefiată
Etiologie virală vs bacteriană
 Diagnostic
• Diagnosticul amigdalitei acute este în principal clinic.
Investigațiile suplimentare pot fi recomandate atunci
când agentul etiologic pare a fi unul bacterian și este
suspectat Streptococus pyogenes.
• Cultura faringiană este un standard de aur imperfect
pentru diagnostic, deoarece putem avea culturi fals-
pozitive la copiii purtători de GABHS.
• Testul RADT are o specificitate foarte mare, iar dacă
este pozitiv, cultura faringiană nu se mai face și se
indică tratament antibiotic. Însă dacă testul este
negativ, se va preleva și cultura pentru a confirma
infecția.
• Dacă infecția este autentică, PCR va fi crescută.
Scorul clinic CENTOR

Un scor Centor ≥2 -> testare microbiologică

1. Supurative 2. Nesupurative (imun-mediate)
-limfadenită cervicală; -glomerulonefrita acuta difuz
-abces peritonsilar; postsreptococică!
-febra reumatică;
-abces retrofaringian; -coreea Sydenham;
-otită medie; -artrita reactivă;
-mastoidită;
-sinuzită
Tratament

Deși multipli agenți antimicrobieni sunt eficienți în infecția cu GABHS,

majoritatea ghidurilor recomandă inițial tratament cu PENICILINĂ.
Antibioticele folosite sunt:
• Penicilina V: 250 mg/doza la copiii -27 kg; 500 mg/doza la copiii +27 kg,
in 2 sau 3 prize TIMP DE 10 ZILE.
• Benzatin penicilina, 600.000 UI i.m. la copiii -27 kg sau sub 12 ani;
1.200.000 U.i. la copilul mare, in doza unica (concentrația sanguină
menținută pentru 10 zile)
• Alergie la penicilină: Eritromicină 20-40 mg/kg/zi in 2-3-4 doze timp de
10 zile sau Azitromicină 12 mg/kg/zi în doză unică (max. 500 mg/zi) 5
zile sau Claritromicină 15 mg/kg/zi în 2 doze timp de 10 zile su
Clindamicină 20 mg/kg/zi divizată in 3 doze 10 zile.
• Rezistență la penicilină: cefalosporine de tipul Cephalexin, Cephadroxil
(gen. 1)
Tratament simptomatic și profilactic

1. Tratament antipiretic și analgetic (Acetaminofen, Ibuprofen);

gargară cu apă sărată, spray anestezic; comprimate ce înlătură
durerea locală, conținând benzocaină, mentol sau fenol.
2. Vaccin streptococic multivalent. (Tratament antibiotic
profilactic se recomandă doar pentru recurențele de RAA)
Când se recomandă tonsilectomia?