Scoala Postliceala Feg

Specializarea asistent medical genralist

Ingrijirea pacientului cu
anemie Biermer

Iamandii Roxana
AMG-3
DATE GENERALE

Anemia B12-deficitara are o incidenta mult mai joasa decat cea

fierodeficitara. Se dezvolta preponderent dupa varsta de 40-50 de ani.
Anemia Biermer reprezinta o forma de anemie megaloblastica datorata
deficitului de vitamina B12 prin deficit de absorbtie gastrica a acesteia.
Termenul de anemie pernicioasa se refera la forma de anemie megaloblastica
cauzata de prezenta anticorpilor anti-factor intrinsec Castle, care duce la
atrofie gastrica ( disparitia celulelor parietale). Vitamina B12 formeaza la
nivel gastric un complex cu factorul intrinsec, pentru a putea fi absorbita.
Vitamina B12 este o vitamina hidrosolubila care nu poate fi sintetizata la
nivelul organismului , de aceea este necesar aportul exogen. Vitamina B12 din
dieta poate fi absorbita la nivel ileal doar daca se leaga de factorul intrinsec
produs de celulele parietale de la nivelul mucoasei gastrice. Absorbtia
insuficienta a vitaminei duce ,pe termen lung, la hipovitaminoza. Este de
asemenea esentiala in formarea tecii de mielina a nervilor.
Clinic pacientii cu anemie Biermer prezinta o stare generala alterata prin
scadere in greutate, tahicardie, si febra moderata. De asemenea apar tulburari
gastrointestinale manifestate prin constipatie sau diaree, greata, varsaturi,
pirozis, flatulenta. Tulburarile sitemului nervos cele mai frecvente sunt
paresteziile, slabiciunea musculara. La examinarea cavitatii bucale se constata
limba rosie iar pacientul acuza durere, senzatie de arsura. Ocazional pot fii
observate pe varful limbii ,pete rosii. Tulburarile urinare sunt reprezentate de
retentie urinara.
Ca si investigatii se efectueaza teste de laborator, analiza sangelui periferic
ecografie abdominala ,biopsie medulara.

EDUCATIA PENTRU SANATATE

Medicina zilelor noastre are un pronuntat caracter profilactic, deoarece

dreptul la sanatate implica si datoria de a conserva sanatatea in contextul
adaptarii sistemului sanitar romanesc la standardele si cerintele vremii,
asistentul medical joaca un rol important in promovarea, ingrijirea
sanatatii si educatia pentru sanatate.

Rolul asitentului medical in educatia pentru sanatate in spital are ca obiective

recuperarea pacientului prin determinarea acestuia de a accepta masurile de
profilaxie secundara si cooperare in aplicarea tratamentului terapeutic inclusiv
cel igienico-sanitar. Un alt obiectiv este cel de reintegrare sociala prin
 cultivarea increderii convalescentului si asigurarea climatului corespunzator
pentru recuperare neuropsihica necesara reluarii treptate a activitatii.
Dupa externare, pacientilor le este recomandat reexaminarea periodica care
permite controlul administrarii regulate a tratamentului si verificarea eficientei
dozelor si ritmului de administrare in mentinerea nivelului vitaminic necesar
pentru a preveni recaderile , lucru deosebit de importnat la pacientii cu
neuropatie . De asemenea la controlul periodic se pot observa si modificari in
simptomatologia clinica sugestiva pentru unele complicatii tardive cum ar fii
cancerul gastric . Termenele acestor examinari de control si investigatii necesare
sunt variabile in functie de particularitatile fiecarui pacient. De asemenea
persoanele vegetariene sunt sfatuite sa-si modifice obiceiurile alimentare si sa
consume oua, lapte, carne. In produsele alimentare vitamina este termostabila si
nu se ditruge la fierbere. Din aceasta cauza decade necesitatea de folosire a
ficatului neprelucrat termic. Organismul matur contine 3-5 mg de vitamina B12,
iar zilnic se consuma 3-5µkg. Pornind de la aceste date s-a stabilit ca pentru
istovirea rezervelor de vitamina B12 in cazurile de intrerupere a patrunderii ei in
organism sunt necesari 3-6 ani ,in unele cazuri chiar si 12 ani. Deficitul
alimentar se dezvolta la persoanele care respecta o dieta vegetariana. In
produsele vegetale vitamina lipseste. La acestea , deficitul se dezvolta in timp
indelungat , ceea ce se explica nu numai prin rezervele comparativ mari ale
vitaminei fata de consumul ei redus, dar si prin faptul ca vitamina in norma se
elimina in cantitati mari cu bila si din nou aproape toata se reabsoarbe. In
majoritatea cazurilor deficitul este rezultatul dereglarii absorbtiei vitaminei in
tractul digestiv.
Consilierea pacientului
Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu
starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de
sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale.
Pentru a mentine o stare psihoemotionala a pacientului ,asistentul medical, pe
langa faptul ca isi va exercita obligatiile pentru tratament ,va trebui sa aplice si
abilitatile de comunicare. O buna comunicare si consiliere este conditia prin care
se realizeaza un act medical de calitate. Prin comunicarea cu pacientul va fii mai
usor sa il incurajam, sa ii formam cunostinte. Cu ajutorul cuivantului, putem
predispune pacientul sa indeplineasca si sa respecte recomandarile date de
medic. De asemenea asitentul medical trebuie sa aibe rabdare sa asculte
pacientul, sa ii creeze un climat psihic. De toate acestea depinde satisfactia
pacientului ,complianta la tratament si controlul bolii.
De cele mai multe ori asistentul nu are timp si abilitati necesare sau cunostinte
suficiente de a-si asculta pacientul . Este important de mentionat ca asistentii
lucreaza cu oameni ,nu cu sindroame patologice, iar oamenii bolnavi sunt
influentati de factori biologici, psihici si conditii sociale.
Consilierea presupune discutii ,schimb de informatii si idei, respect fata de
pacient ,acordarea ajutorului solicitat.

Factori de risc ai anemiei B12-deficitară:

 Aport insuficient al vitaminei B12 (malnutriţie severă prelungită,
regimuri vegetariene absolute, nou-născuţii de la mamele cu anemia B12-
deficitară)
 Disociaţie inadecvată a vitaminei B12 din proteinele alimentare (gastrită
atrofică, gastrectomie parţială cu hipoclorhidrie)
 Deficit ereditar de factorul intrinsec (factorul intrinsec absent sau
funcţional anormal)
 Atrofia sau pierderea sectorului mucoasei care produce factorul intrinsec
(gastrectomia parţială şi totală, distrucţia autoimună – maladia
pernicioasă la adulţi şi juvenilă, cancer gastric, distrucţia de substanţe
chimice – arsuri, etanol nediluat etc.)
 Situaţii patologice în intestinul subţire (insuficienţă pancreatică,
sindromul Zollinger-Ellison, diverticuloză, stricturi, fistule, anastomoze)
 Diminuarea sau absenţa receptorilor factorului intrinsec – intervenţii
chirurgicale (rezecţia vastă a ileonului, anastomoze jejunocolice sau
gastrocolice)
 Patologii morfofuncţionale ale mucoasei intestinale (boala Crohn,
enteropatia glutenică)
 Dereglări de transport plasmatic (deficit genetic al transcobalaminei II,
transcobalamina anormală)