RASU PLANSU

de Nichita Stanescu
Pleoapa cu dinti, cu lacrima mnjita,
sare cazuta n bucate,
dovada ca nu pot trai numai acum
sunt amintirele mele, toate
Dovada ca nu pot vedea fara martori
e copilaria, adolescenta mea,
dublnd nefiinta acestei secunde
cu nefiinta ei de cndva.
Ah, rsu plnsu
ah, rsu plnsu
ma bufneste cnd spun
secundei vechi putrezind n secunda
de!acum.
Ah, rsu plnsu
ah, rsu plnsu
n ochiul lucrurilor reci
si!n dintele lor muscator, ca si sceptrul
neinventatilor re"i
Poezia "Rasu plansu ", din volumul "Necuvintele", este raspunsul neputincios in fata
trecerii implacabila a secundei, a timpului. Atmosfera rememorarii trecutului, a copilariei
si adolescentei, se contureaza prin metafore ale melancoliei si ale adevarului# $Pleoapa cu
dinti, cu lacrima manjita,% sare cazuta in bucate% dovada ca nu pot trai numai acum% sunt
amintirile mele, toate...$. &impul ramas in urma isi sporeste inconsistenta prin "olul
e'istential de atunci si de acum, printr!o ciudata dublare# $Dovada ca nu pot vedea fara
martori% e copilaria, adolescenta mea,% dubland nefiinta acestei secunde% cu nefiinta ei de
candva.% Ah, rasu plansu .$ Secunda este surprinsa in momentul sau de astenie, traversand
ima"inea unei lumi neidealizate# $ah, rasu plansu % ma bufneste cand spun% secundei
vechi putrezind in secunda% de!acum.$
(asul de"radat, ironic si caustic, e'prima repulsia )respin"erea* fata de o lume rece,
lipsita de transcendenta# $Ah, rasu plansu ,% ah, rasu plansu % in ochiul lucrurilor reci% si!n
dintele muscator, ca si sceptrul% neinventatilor re"i.