Revoluţia de la 1848 în Moldova

În Moldova, la 27 martie 1848 s-a ţinut la Iaşi o adunare la care au participat circa 1000 de revoluţionari. Ei au ales un
comitet în frunte cu Vasile Alecsandri care să redacteze un program pentru a fi înaintat domnitorului spre aprobare.

Programul s-a numit „Petiţiunea-proclamaţiune” şi de teama Rusiei avea un caracter foarte moderat. Printre cereri se
numărau:

 respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti

 desfiinţarea cenzurii
 eliberarea deţinuţilor politici
 „grabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni”
 Domnitorul Mihail Sturdza a respins programul şi i-a arestat pe revoluţionari, însă unii au reuşit să fugă în
străinătate.

Revoluţia de la 1848 în Ţara Românească

Revoluţia a izbucnit la Islaz pe 9 iunie 1848. Acolo s-a ţinut o mare adunare populară şi s-a adoptat programul numit
„Proclamaţia de la Islaz”. Acesta combina prevederile moderate cu unele foarte radicale. Se cereau:

 respectarea autonomiei depline a Ţării Româneşti

 alegerea unui domn pe 5 ani din toate stările sociale
 desfiinţarea privilegiilor şi egalitatea cetăţenilor în faţa legii
 drepturi şi libertăţi cetăţeneşti depline
 emanciparea şi împoprietărirea clăcaşilor cu despăgubire

La 11 iunie a izbucnit revoluţia şi la Bucureşti şi domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit să aprobe programul
revoluţionar. Mai apoi, Gheorghe Bibescu a abdicat şi a plecat în Occident de frica Rusiei şi ţara a rămas să fie condusă de
un guvern revoluţionar compus din Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, Nicolae Bălcescu, Ion C. Brătianu şi alţii. Ei au
luat măsuri precum desfiinţarea cenzurii şi libertatea tiparului, desfiinţarea rangurilor boiereşti, adoptarea tricolorului ca
drapel naţional etc.

Revoluţia de la 1848 în Transilvania

Revoluţia din Transilvania fost mult influenţată de revoluţia izbucnită în Ungaria. Ungaria şi Transilvania erau provincii
autonome ale Imperiului Habsburgic.

Revoluţionarii din Ungaria au cerut încă din martie 1848 unirea Ungariei cu Transilvania şi cu alte teritorii pentru a se
reface Regatul Ungariei Medievale. Ei doreau însă să facă din acesta un stat naţional maghiar în care să nu fie
recunoscute decât existenţa naţiunii maghiare, iar limba maghiară să fie singura limbă oficială.

Fruntaşii românilor au convocat o Mare Adunare Naţională la Blaj la care au participat 40000 de oameni în zilele de 3-5
mai 1848. Acolo românii au adoptat un program numit „Petiţiunea naţională”. Cerinţele erau:

 respingerea unirii Transilvaniei cu Ungaria

 recunoaşterea naţiunii române ca naţiune egală în drepturi cu celelalte naţiuni din Transilvania
 ocuparea funcţiilor publice din Transilvania şi de către români, proporţional cu numărul lor
 învăţământ în limba română de toate gradele
 desfiinţarea iobăgiei şi împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire
 exprimarea credinţei românilor faţă de împărat