REFERAT

RELATII INTERNE SI INTERNATIONALE

PIAŢA INTERNAŢIONALĂ DE CAPITAL

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICA
DEPARTAMENTUL: INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE
DIN DR TR SEVERIN
SPECIALIZAREA: INGINERIE ECONOMICA SI INDUSTRIALA – ANUL IV
STUDENT: RADULESCU CRISTINA DANIELA
PROFESOR: MARIETA STANCIU
 PIAŢA INTERNAŢIONALĂ DE CAPITAL

1.
1 Conceptul şi instrumentele pieţei de capital

1.2
Participanţii la piaţa de capital

1.3
Tipologia şi structura pieţelor de capital
I. Definire piata de capital si trasaturi

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza

transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital – investitorii – catre cei care au
nevoie de capital – emitentii de titluri - cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare
emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare).

Prin intermediul acestei piete, capitalurile disponibile si dispersate la nivelul unei economii sunt
dirijate catre agentii economici nationali sau de pe pietele altor tari, acolo unde nevoile de
capital depasesc posibilitatile financiare interne de acoperire sau unde autoritatile monetare
impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare interne.

 Abordarea pietei de capital presupune evidentierea a doua acceptiuni: anglo-saxona si

european-continentala.

In acceptiunea anglo-saxona, piata de capital este o componenta a pietei financiare alaturi de

piata monetara si piata asigurarilor.

piata de capital = destinata capitalurilor pe termen mediu si lung (sinonima cu piata valorilor
mobiliare)

piata monetara = destinata capitalurilor atrase si plasate pe termen scurt

piata asigurarilor = piata specifica ce sprijina derularea activitatii pe celelalte piete.

In acceptiunea european-continentala, structura pietei de capital este complexa si include piata

monetara, piata ipotecara si piata financiara:

piata monetara = este o piata a capitalurilor pe termen scurt; obiectul tranzactiilor pe aceasta

piata il constituie moneda numerar si/sau banii de cont, aici fiind incluse si tranzactiile cu efecte
de comert, certificate de depozit, bonuri de tezaur, bilete de trezorerie. Participantii pe aceasta
piata sunt bancile centrale, bancile comerciale si specializate, casele de economii, societatile de
asigurari, trezoreria publica.
piata ipotecara = s-a creat in numeroase tari ca urmare a dezvoltarii inregistrata de activitatea
de creditare in domeniul imobiliar (constructii de locuinte). Dimensiunile
ample ale creditului ipotecar implica o mobilizare vasta de resurse, de regula
capitaluri disponibile pe termen lung. Participantii pe aceasta piata sunt casele de economii,
societatile de asigurari, banci si societati ipotecare, banci comerciale.
piata financiara = are ca obiect emisiunea, plasarea si tranzactionarea titlurilor de capital pe
termen lung, in cadrul careia se realizeaza investitii directe si de portofoliu.
In Romania, abordarea cea mai des utilizata este cea anglo-saxona, potrivit careia piata de
capital este o piata financiara.     

Instrumentele specifice pietei de capital sunt:

~valorile mobiliare cu venituri fixe

~ titluri de trezorerie (bonuri de tezaur, obligatiuni de trezorerie)

~ titluri emise de agentii guvernamentale

~ obligatiuni municipale

~ obligatiuni corporative

valorile mobiliare cu venituri variabile

~ actiuni comune si preferentiale

~ produse derivate (forwards, futures, options)

~ produse sintetice (contracte pe indici bursieri)

Scopul pentru care un investitor se adreseaza pietei de capital vizeaza obtinerea

unui castig direct (sub forma dividendelor si a dobanzilor pe care le poate incasa ca urmare a
investitiei pe care o realizeaza), a unui castig indirect (ca urmare a cresterii ulterioare a cursului
de piata al titlurilor achizitionate comparativ cu pretul la care acestea au fost initial cumparate)
dar si lichiditatea investitiei sale (prin posibilitatea recuperarii intr-un interval de timp cat mai
scurt si cu costuri cat mai scazute a capitalului investit, prin transformarea titlurilor detinute in
numerar).
De asemenea, la tranzactionarea titlurilor pe piata de capital trebuie avut in vedere
cuplul rentabilitate – risc. Ceea ce ii intereseaza pe investitori este rentabilitatea scontata, cea
asteptata din detinerea activului financiar (incasarea unui dividend, a unei dobanzi, variatia
favorabila a cursului activului respectiv). Riscul unui titlu financiar apare atunci cand exista
incertitudinea legata de valoarea activului financiar la o data viitoare, in momentul in care
previziunile cu privire la evolutia titlurilor financiare nu se realizeaza.

Trasaturile pietei de capital

Vanzarea/cumpararea de titluri nu se realizeaza in mod direct, ci prin activitatea desfasurata de

intermediari. Ei sunt cei care asigura legatura intre cei care au capitaluri disponibile si doresc sa
le investeasca (oferta de capitaluri) si cei care au nevoie de capitaluri si emit titluri pe piata
(cererea de capitaluri).

- tranzactiile cu titluri au un caracter public

- instrumentele pietei de capital pot fi transmise in mod liber intre diversii posesori
- preturile titlurilor se stabilesc pe baza raportului cerere/oferta, fie prin licitatie, fie prin
negociere
- investirea capitalurilor disponibile se efectueaza cu precadere in titluri emise pe termen
mediu si lung.

Piata de capital are un rol important in dezvoltarea economica, prin:

- trecerea de la proprietatea centralizata la cea descentralizata

- posibilitatea finantarii directe a agentilor economici (prin emisiune de actiuni sau
obligatiuni)
- atragerea excedentului de resurse financiare existent in economie si plasarea sa
eficienta
- cunoasterea activitatii agentilor economici in ceea ce priveste eficacitatea activitatii,
solvabilitatea si competitivitatea lor.

II. Cererea si oferta de capital

Intr-o economie, finantarea activitatii se poate realiza in mod direct (prin emiterea de titluri

financiare de catre solicitatorii de fonduri si vanzarea acestora direct catre investitori) sau in
mod indirect (prin intermediul institutiilor bancare care atrag economiile existente si le
plaseaza sub forma de credite).
Participantii pe piata de capital sunt: emitentii de titluri, intermediarii, investitorii.

Emitentii de titluri pe piata de capital pot fi societatile comerciale, statul, colectivitatile locale
care solicita resurse financiare cu caracter definitiv sau temporar in vederea constituirii sau
majorarii capitalului social sau pentru alte scopuri.

Legatura dintre detinatorii de fonduri (investitorii) si utilizatorii acestora (emitentii de titluri) se

realizeaza prin intermediul unor institutii financiare specializate care se angajeaza in
distributia primara si secundara a titlurilor, tranzactionarea acestor titluri (in nume si pe cont
propriu sau in activitati de intermediere, in contul unor terti).

Astfel, intermediarii sunt reprezentati de societatile de servicii de investitii financiare la care

emitentii de titluri si investitorii apar in calitate de clienti. Intermediarii sunt persoane juridice
autorizate sa desfasoare activitate pe piata de capital prin intermediul agentilor de valori
mobiliare, de tipul :

brokeri – efectueaza tranzactii numai in numele si pe contul clientului;

dealeri – efectueaza tranzactii pentru clienti, dar si in numele si in contul SSIF in cadrul
carora isi desfasoara activitatea;

traderi – tranzactioneaza atat pe piata bursiera, cat si pe cea extrabursiera.

Pe piata de capital in calitate de investitori pot derula operatiuni atat persoanele fizice, cat si
persoanele juridice.

Cererea de capital poate fi privita ca o cerere de natura structurala sau o cerere ce este

determinata de factori conjuncturali.

Cererea structurala vizeaza finantarea investitiilor productive in bunuri sau servicii, crearea

de noi societati, dezvoltarea si restructurarea celor existente, achizitionarea de bunuri si
servicii, iar cererea legata de factorii conjuncturali are in vedere necesitatile tranzitorii
(limitari la plafonul de credite, deficite bugetare si ale balantelor de plati), fiind influentata de
fluctuatia preturilor, modificarea ratei dobanzii, neachitarea la termen a datoriilor, evolutia
cursului valutar etc.

Oferta de capital are la baza un proces de economisire la nivelul persoanelor fizice si

juridice care dispun de un surplus financiar pe care sunt dispuse sa il investeasca in active
monetare (constituirea de depozite bancare), active reale (masini, cladiri, terenuri) sau
active financiare (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur).
 Investitorii pe piata de capital pot fi individuali si institutionali.

Investitorii individuali (persoane fizice si juridice) realizeaza tranzactii de dimensiuni reduse;

ei achizitioneaza titluri pentru a obtine un castig de capital pe termen lung din detinerea
acestor titluri in portofoliu (avand astfel o atitudine pasiva pe piata de capital) sau urmaresc
obtinerea unui profit din diferenta de curs bursier (manifestand o atitudine activa pe piata de
capital). Investitorii individuali nu au o influenta semnificativa asupra volumului tranzactiilor si
cursului titlurilor financiare.

Investitorii institutionali (banci, societati de asigurari, societati de investitii, societati ce

administreaza fonduri de pensii), prin activitatea lor, au un impact crescut asupra pretului
titlurilor financiare deoarece tranzactioneaza un volum semnificativ de titluri financiare.

La nivelul cererii si ofertei de capital se poate manifesta riscul - determinat de o multitudine de

factori. Acest risc poate fi perceput ca fiind:

- riscul determinat de reglementarile juridice sau fiscale aferente pietei de capital (in
special) si pietei financiare (in general) – risc legislativ
- riscul legat de incalcarea obligatiilor prevazute in contract (intarzierea platii dobanzilor
sau nerecuperarea capitalului investit) – risc contractual
- riscul aferent tranzactionarii titlurilor detinute si obtinerii de fonduri lichide, operatiuni
care in perioade caracterizate de tensiuni conjuncturale, devin dificile si costisitoare
– risc de lichiditate
- riscul legat de variatia conditiilor de pe pietele financiare care afecteaza negativ
investitia in titlurile financiare – risc de piata
- riscul determinat de decizia adoptata in ceea ce priveste plasarea capitalurilor
disponibile in active monetare, active reale sau active specifice pietei de capital - riscul
decizional

III. Structura pietei de capital

Piata de capital poate fi clasificata avand in vedere mai multe criterii:

dupa modul de formare a pretului valorilor mobiliare: piata de licitatie si piata de negocieri

piata de licitatie (pretul se formeaza ca punct de echilibru intre cererea si oferta concentrata

pe piata)

piata de negocieri (tranzactiile se deruleaza pe baza unui nivel negociat al pretului)

Piata de licitatie este reprezentata de orice bursa de valori, in cadrul careia caracteristica de
baza este unicitatea pretului la care se deruleaza o tranzactie cu un anumit tip de valoare
mobiliara. Pe pietele de negocieri (piete extrabursiere), tranzactiile se deruleaza la preturi
diferite (preturi multiple) pentru aceeasi valoare mobiliara, in functie de intelegerea intre
participanti.

dupa modul achizitionarii valorilor mobiliare: piata primara si piata secundara

- piata primara este cea in cadrul careia se emit valori mobiliare si se realizeaza distribuirea
initiala (prima lor vanzare).

Ea asigura intalnirea cererii cu oferta de titluri permitand finantarea activitatii agentilor

economici. Este un mijloc de distribuire si plasament de titluri. Pe aceasta piata, agentii
economici care au nevoie de fonduri, ofera noi titluri financiare pe termen lung care sunt
achizitionate de persoanele fizice si juridice care dispun de fonduri temporar disponibile.

- piata secundara este cea pe care se deruleaza tranzactii cu valori mobiliare deja emise
detinute de persoane fizice sau juridice ce apar in calitate de investitori.

Ea are rolul de concentrare a cererii si ofertei de titluri pe termen lung deja emise pe piata
primara. Este deschisa, publica (plasamentul si tranzactionarea efectuandu-se in marea
masa a investitorilor), putand fi piata de licitatie (bursa) sau de negociere (piata
extrabursiera). Are in vedere realizarea de operatiuni cu titluri care au facut obiectul unei
emisiuni anterioare.

Piata primara ofera posibilitatea transformarii directe a economiilor prin achizitionarea de

titluri care reflecta drepturile dobandite de catre cei care au participat la oferta de fonduri. Ea
permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau cresterii capitalului social, precum si
apelarea la resurse imprumutate.

Piata secundara asigura lichiditatea si mobilitatea fondurilor disponibile existente intr-o

economie oferind posibilitatea investitorilor de a-si modifica structura portofoliilor de titluri
inainte de scadenta acestora, contribuind in acelasi timp si la buna functionare a pietei
primare.

Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte:

lichiditate = usurinta cu care se vand/cumpara valori mobiliare, cu risc redus de pierdere de

capital

eficienta = cu cat preturile de pe piata sunt ajustate mai rapid, indiferent de motiv, cu atat
mai eficient va opera piata
 transparenta = informatii libere, usor accesibile, corecte si la timp asupra preturilor si
volumelor de tranzactie, asupra cererii/ofertei etc., pentru o buna orientare a investitorilor si
contracararea tendintelor de monopol

corectitudine = adoptarea si punerea in aplicare a unor reglementari care sa contracareze

tendintele de manipulare a pietei

adaptabilitatea la conditiile economice, sociale, financiare etc.

Functiile pietei secundare sunt:

asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite

furnizarea posibilitatii pentru investitori de recuperare a fondurilor inainte de scadenta pe o

piata oficiala si organizata in acest scop

evaluarea permanenta a titlurilor cotate.

dupa tipul valorilor mobiliare negociate

piata actiunilor

piata obligatiunilor

piata instrumentelor derivate

piata contractelor futures

piata optiunilor etc.

dupa intervalul dintre momentul initierii tranzactiei si momentul finalizarii acesteia (transferul

dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare catre noul proprietar si efectuarea
viramentelor in conturile clientilor)

piata la vedere - pe care o tranzactie initiata in prezent va fi finalizata intr-un interval ce

poate varia de la o zi la o saptamana (in functie de reglementarile specifice fiecarei piete)

piata la termen - cu finalizare la scadente diferite, in functie de tipul tranzactiei

STUDENT,
RADULESCU CRISTINA DANIELA