Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Stiinte Economice

Principalele institutii monetar

financiare internationale
~ Referat la Finante Internationale ~

Student: ................................
Specializarea FINANTE si BANCI
Anul III

~ februarie 2018 ~
Introducere

România urmează o strategie ce vizează, pe de o parte, menţinerea stabilităţii

macroeconomice şi stabilirea unei creşteri economice sustenabile şi, pe de altă parte, reducerea
sărăciei, obiectivul cheie fiind aderarea la Uniunea Europeană.
Elementele-cheie ale acestei politici includ intărirea disciplinei financiare in intreaga
economie, intărirea constrangerilor bugetare pentru intreprinderile de stat, urmărind activ
privatizarea şi restructurarea intreprinderilor şi a băncilor, consolidand protecţia şi siguranţa socială.
Pe termen mediu, continuarea redresării economice actuale va depinde in mare măsură de
menţinerea vitezei reformei şi de continuarea intr-o manieră constantă a reformelor de dezvoltare a
sectorului privat. Astfel de reforme ar sublinia transparenţa şi responsabilitatea guvernului,
imbunătăţirea mediului de afaceri şi acţiunile de intărire a regulamentelor şi supravegherii pieţelor
financiare şi de capital.
 În acest sens este esenţială colaborarea cu FMI şi Banca Mondială, pe linia procesului de
reformă şi tranziţie la economia de piaţă, restructurării economiei naţionale şi dezvoltării
tehnologice, realizată pe bază de parteneriat.
Fondul Monetar Internaţional a acordat asistenţă tehnică Romaniei in cateva domenii
incluzand politica monetară şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară şi statistică. FMI
asigură, totodată, instruire profesională prin intermediul cursurilor şi seminariilor organizate la sediul
său central şi prin sponsorizarea Joint Vienna Institute.
Obiectivul de bază al acestor programe este instruirea profesională a oficialilor din ţările
membre ale Fondului, cu scopul de a creşte nivelul calitativ al elaborării politicii economice in ţările
membre.
Până acum, prin programele sale, Institutul FMI a contribuit la instruirea profesională a
peste 65 de persoane oficiale din România in următoarele domenii: programare şi politică
financiară, tehnici de analiză şi programare financiară, politică externă, finanţe publice, operaţii
valutare şi monetare, statistică.
Peste 120 de oficiali au participat la cursuri şi seminarii organizate la Joint Vienna Institute
in domeniul analizei şi politicii macroeconomice, cheltuielilor publice, politicii şi operaţiunilor de
schimb valutar, reformei fiscale, managementului politicii fiscale şi statisticii. Astfel, FMI a oferit
sprijin in peste 40 de misiuni de asistenţă tehnică din 1990 şi pană in prezent, deşi rezultatele
inregistrate de autorităţi in ceea ce priveşte implementarea sunt mixte.
În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări care include: Olanda, Ucraina, Israel,
Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Macedonia, fiind
reprezentată in Consiliul Executiv al FMI de un director olandez (Jeroen Kremers).
Guvernatorul României la FMI este guvernatorul BNR, iar guvernator supleant este
secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice cu responsabilităţi in domeniu.
În general, FMI este pe primul loc in acordarea de asistenţă Romaniei pentru menţinerea
stabilităţii macroeconomice.
Programele Fondului se concentrează pe cadrul fiscal, politica monetară şi pe acele
elemente ale programului de reformă structurală care influenţează direct situaţia macroeconomică.
Principalul vehicul pentru dialogul dintre Fond şi autorităţi este Acordul stand-by, însoţit de
acţiuni de asistenţă tehnică.

INSTITUŢII FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Miscarea internationala a mijloacelor banesti si sistemul pietei monetar - financiare

internationale dispune de o structura institutionala adecvata, prin intermediul careia se realizeaza, în
mod concret, fluxurile monetare si se asigura efectuarea operatiunilor specifice activitatilor monetar
- financiare internationale. Aceasta structura include institutii specializate localizate la nivelul
economiilor mondiale (banca centrala si bancile comerciale), bursele si societatile financiare, agentii
economici nonbancari, institutiile guvernamentale, institutii monetar - financiare internationale si cele
regionale.
La oricare dintre aceste niveluri distingem:
 institutii care efectueaza nemijlocit operatiuni monetar -financiare internationale;
 institutii care organizeaza, sprijina si supravegheaza.
Principii de baza pentru functionarea eficienta a institutiilor
Toate institutiile financiare internationale se ghideaza dupa cel putin trei principii de baza:
 promovarea libertatii comertului international si a tranzactiilor de capital;
 asigurarea asistentei de specialitate în fiecare tara în vederea mentinerii stabilitatii
economice si monetare interne si externe;
 elaborarea politicilor economice luând în considerare interesele tuturor tarilor membre
ale acestor institutii.
Este foarte important ca institutiile sa fie capabile sa-si pastreze seriozitatea pe pietele
financiare, la adevarata lor valoare. Majoritatea institutiilor financiare internationale sunt solide din
punct de vedere financiar. O trasatura esentiala a institutiilor financiare internationale este
solidaritatea între tarile membre ale acestor institutii. Pentru functionarea eficienta a acestor
institutii, pe langa valoarea contributiei financiare important este si dorinta politica de cooperare
între tarile membre bazata pe încredere reciproca. Institutiile întocmesc rapoarte detaliate asupra
activitatii lor, în care apar si comentarii critice. Analiza introspectiva si autocritica au un rol benefic în
readaptarea si îmbunatatirea activitatii în scopul pastrarii încrederii cu care au fost învestite
institutiile din partea tarilor membre, partenere.

12
 Pentru a-si putea desfasura activitatea independent este foarte important ca institutiile
internationale sa aiba propriile surse de venituri.
Un alt factor important în asigurarea succesului institutiilor internationale este modalitatea
în care se iau deciziile. . Majoritatea institutiile financiare adopta proceduri în care voturile depind de
puterea economica si financiara a fiecarei tari membre. Votul este adesea legat de contributia
financiara a tarii respective, în acest fel fiind asigurat faptul ca tarile cu cea mai mare putere
economica vor avea si cea mai mare contributie financiara, primind în schimb o mai mare putere de
decizie în cadrul institutiei
Pentru infapuirea noii ordini monetare internationale in urma conferintei de la Bretton-
Woods au fost create un numar de institutii cu caracter monetar si financiar. Acestea sunt: Fondul
Monetar International (FMI), Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) si
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.
Rolul lor depaseste cu mult pe acela al unei simple banci, printre obiectivele lor figurând
dezvoltarea si organizarea cooperarii monetar - financiare a statelor, asigurarea de asistenta si
sprijin financiar pentru dezvoltarea schimburilor, mentinerea stabilitatii si echilibrului pe plan valutar,
a echilibrului balantelor de plati, sustinerea financiara a cresterii economice în tarile membre si cu
deosebire în cele mai putin dezvoltate.
BANCA MONDIALĂ (BM)
Banca Mondiala reprezinta una dintre cele mai mari surse de finantare si de asistenta
pentru tarile aflate in tranzitie si dezvoltare. Scopul ei principal este ajutorarea celor mai sarace
populatii si state, folosindu-si resursele financiare si umane, precum si experienta bogata, pentru a
reduce saracia din tarile în curs de dezvoltare, crescând nivelul cresterii economice si îmbunatatind
nivelul de trai.
Grupul Bancii Mondiale cuprinde 5 agentii cu functii distincte pentru îndeplinirea misiunii
Grupului : Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Asociatia Internationala
de Dezvoltare (IDA), Corporatia Financiara Internationala (IFC), Agentia de Garantare Multilaterala
a Investitiilor (MIGA) si Centrul International de Reglementare a Diferentelor din Domeniul
Investitiilor (ICSID) .Termenul generic de Banca Mondiala se refera în principal la BIRD si IDA.
Fiecare institutie are un rol distinct în lupta împotriva saraciei si îmbunatatirea conditiilor de
viata pentru populatia din statele în curs de dezvoltare.
Organul suprem de conducere al Bancii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-
un reprezentat al fiecarui stat membru care, de regula, este ministrul finantelor. Acest organism se
întruneste în sedinta cel putin odata pe an, când are loc o sedinta comuna cu cea a Consiliului
Guvernatorilor FMI. Conducerea curenta a Bancii revine unui Consiliul de Administratie numit si
Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membri. Consiliul de Administratie conduce si
intitutiile financiare afiliate ( CFI, AID). Acesta este format din reprezentantii Statelor Unite ale
Americii, Frantei, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei si din 19 directori reprezentând grupurile de
state. Conducerea Consiliului revine unui presedinte ales pe 5 ani, care conduce si administratia
Bancii. De regula, presedintele Bancii este un reprezentant al SUA. Votul în cadrul organismelor de
conducere este proportional cu cota de participare la Banca.
Elaborarea politicii bancii revine unui Comitet de Dezvoltare, ( care nu este
institutionalizat), format din ministrii de finante ai tarilor care au reprezentanti in Consiliul Directorilor
Executivi. Comitetul de Dezvoltare se întâlneste in sedinta de 2 ori pe an, una din sedinte
desfasurându-se înnaintea întrunirii Consiliul Guvernatorilor si urmarind sa stabileasca volumul
transferului de resurse catre tarile în curs de dezvlotare.
Banca Mondiala are de trei ori mai mult angajati decat FMI, acestia desfasurându-si
activitatea atât la sediul central, cât si la reprezentantele deschise în întreaga lume ( la mijlocul
anilor 1990 existau circa 40 de reprezentante).
Banca Mondiala acorda împrumuturi guvernelor si agentiilor guvernamentale care pot
obtine garantii solide din partea statului. Printre acestea se pot numara oricare din cele 156 de tari
membere care înregistreaza un venit anual pe cap de locuitor sub pragul minim de
creditare.Acordarea de împrumuturi statelor membere - Împrumuturile sunt destinate finantarii unor
proiecte ce duc la dezvlotarea economica, rezulatele proiectului dând posibilitatea rambursarii
creditului. Banca ofera valuta doar pentru finantarea proiectului, componenta interna a investitiei -
salariile, consumurile, intermediare fiind finantate din resursele financiare ale tarii beneficiare.
Resursele Bancii Mondiale sunt formate din participatiile statelor membere la capitalul Bancii, care
este majorat periodic. Din contributia statelor membere, numai 6 % se varsa, ramâne in permanenta
la dispozitia ei, putând fi solicitat în orice moment. Aceasta este una din conditiile ce stau la baza
credibilitatii Bancii, a doua conditie fiind aceea ca împrumuturile nu pot depasii capitalul subscris de

12
membri, la care se adauga rezervele. Cota de participare varsata, in moneda nationala a tarilor
membere, are o pondere redusa in totalul resurselor Bancii.
Principala resursa de finantare o formeaza lichiditatile obtinute de Banca pe piata
internationala de capital, aceasta reprezentând 85% din totalul pasivului Bancii. Resursele de pe
pietele internationale se atrag prin emisiunea de obligatiuni pe termen mediu si lung si plasarea
hartiilor de valoare pe termen scurt guvernelor, bancilor centrale sau comerciale. De mentionat ca
circa 50% din resursele împrumutate colectate de Banca Mondiala provin din lansarea de titluri pe
termen scurt, aspect riscant in vedere ca creditele acordate sunt pe termen lung. Astfel pot sa apara
neconcordante la scandenta, precum si diferente de dobanzi ce pot afecta profitul Bancii.
RELATIILE ROMANIEI CU BANCA MONDIALĂ
România a devenit membra a Bancii Mondiale in 1972. Din 1991, Banca Mondiala a
finantat peste 30 de proiecte, acoperind o gama larga de activitati, cu un angajament total în valoare
de 3,9 miliarde USD. La 19 iunie 2001, Consiliul Directorilor Executivi al Bancii Mondiale a dezbatut
Strategia de Asistenta a Bancii Mondiale (CAS) pentru România pe perioada 2001-2004. CAS,
elaborata in stransa colaborare cu Guvernul României, reprezinta un ghid al asistentei acordata tarii
de catre Banca Mondiala. Pâna in prezent, Banca Mondiala a finantat aproximativ 40 de operatiuni
în tara, reprezentând un angajament total initial de peste 4 miliarde de dolari.
Operatiunile de investitii si împrumuturile de ajustare (PAL) abordeaza trei domenii largi:
1. Promovarea sectorului privat si dezvoltarea unor piete eficiente. Aceasta include
finalizarea agendei de privatizare, imbunatatirea serviciilor de infrastructura, crearea unui mediu de
afaceri favorabil investitiilor si cresterii economice si consolidarea eficientei pietei muncii.
2. Edificarea unor institutii din sectorul public si imbunatatirea guvernarii prin reforma
serviciului public, imbunatatirea gestionarii cheltuielilor publice si a responsabilitatii, implementarea
unei strategii împotriva coruptiei si reforma justitiei.
3. Constituirea capitalului uman si îmbunatatirea protectiei sociale prin ameliorarea
asigurarii de servicii sociale în domeniul sanatatii si educatiei si imbunatatirea sistemului de pensii.
In plus, programele de dezvoltare rurala si de reducere a saraciei vizeaza îmbunatatirea
infrastructurii rurale, inclusiv sistemele de irigatii, serviciile sociale si sistemul de finantare rurala,
printr-un proces participativ. De asemenea, operatiile bancii vizeaza îmbunatatirea productivitatii
agricole si forestiere. Analiza si consultanta este esentiala pentru contributia Bancii Mondiale la
eforturile de dezvoltare a României. Resursele pe care Banca Mondiala le are in domeniul
dezvoltarii, cercetarii si al asistentei tehnice contribuie la identificarea domeniilor prioritare si la
abordarea dificultatilor din procesul de dezvoltare.
Portofoliul din România este al doilea ca marime din Europa si Asia Centrala în ceea ce
priveste numarul de proiecte si pe locul trei în ceea ce priveste angajamentul total.
Directorul Bancii Mondiale pentru Romania, Owaise Saadat a aratat ca România trebuie sa
accelereze reforma justitiei si administratiei si sa încheie privatizarile majore in conformitate cu
standardele UE pentru a primi noi fonduri de la institutia financiara internationala. Intr-un interviu
acordat agentiei Reuters, oficialul BM a precizat ca exista 17 conditii care trebuie îndeplinite în
domeniul administratiei publice, al institutiilor publice si in cel juridic.

FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL (FMI)

Conferinta Monetara si Financiara din iulie 1944 de la Bretton Woods a prevazut înfiintarea
a doua institutii: Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie si
Dezvoltare (BIRD) - FMI urmând sa detina rolul principal în cadrul noului sistem monetar
international. Institutie specializata a O.N.U.
Statutul FMI, adoptat de cele 45 de state participante la conferinta, a intrat în vigoare la 27
decembrie 1945, activitatea oficiala a Fondului începând la 1 martie 1947.
FMI are urmatoarele obiective:
 sa promoveze cooperarea monetara;
 sa faciliteze expansiunea comertului international;
 sa înlature restrictiile valutare din calea comertului international si a fluxurilor financiare
internationale;
 sa acorde tarilor membre credite pe termen scurt si mijlociu, în vederea reducerii
dezechilibrelor temporare de balanta de plati;
 sa promoveze stabilitatea cursurilor valutare si evitarea devalorizarilor monetare ca
mijloc de concurenta internationala.
FMI are doua categorii de membri: membri originari sunt considerate acele tari care au
ratificat acordul de creare a FMI pâna la intrarea lui în vigoare; alti membri sunt socotite toate

12
celelalte tari care au aderat la FMI dupa intrarea în vigoare a acordului. Aceasta delimitare a
membrilor FMI are, în principal, caracter onorific, dar uneori se tine cont de acest lucru în
desfasurarea activitatii Fondului.
Numarul tarilor membre ale FMI a crescut rapid, de la 29 de tari în anul 1945, la 125 în
1973, 151 în 1989 si 184 de tari membre în anul 2004.
România este membra a FMI din decembrie 1972. Calitatea de membru al FMI da
României, ca de altfel oricarui stat membru, posibilitatea de a beneficia de toate drepturile ce îi revin
potrivit statutului si reglementarilor de functionare cu îndatorirea de a-si îndeplini obligatiile asumate
prin semnarea acordului, precum si dreptul de a se retrage oricând din FMI pe baza unui aviz scris.

Structura organizatorica a FMI

Organizarea si functionarea FMI se bazeaza pe asa numitele "cote parti" subscrise de
tariile care adera la aceasta organizatie, adica pe volumul resurselor pe care statele membre le pun
la dispozitia FMI si care determina inclusiv numarul de voturi de care dispune fiecare stat
membru in organele de conducere, precum si importanta împrumuturilor de care poate beneficia
fiecare tara. Cotele parti au fost exprimate in dolari si se fixeaza în functie de valoarea comertului
exterior si de valoarea productiei statelor membre in raport cu o serie de conditii politice, favorabile,
cel mai des, SUA si Marea Britanie.
Organele de conducere ale FMI sunt: Consiliul guvernatorilor, Consiliul executiv si
Directorul general. Pentru desfasurarea activitatii sale, FMI este organizat pe comitete si
departamente specializate.
Consiliul guvernatorilor constituie organul suprem si stabileste liniile directoare ale activitatii
Fondului(cu rol de adunare generala). Fiecare stat membru este reprezentat de un guvernator
(Ministrul de finante sau Guvernatorul bancii centrale si detine un drept de vot a carui
importanta difera in functie de cota parte de capital subscrisa de statul respectiv) si un supleant
numit de fiecare tara. Dintre membri Consiliului guvernatorilor unul este ales presedinte. În sfera
atributiilor sale intra: primirea de noi membri, excluderea membrilor, modificarea statutului,
revizuirea cotelor de participare, încheierea de aranjamente valutare cu alte institutii etc. De regula,
în luna septembrie a fiecarui an, Consiliul guvernatorilor se întruneste într-o sesiune ordinara, în
cadrul careia se examineaza activitatea Fondului în cursul anului financiar încheiat (1 aprilie - 31
martie) si se stabilesc liniile directoare ale activitatii viitoare.
Consiliul executiv este format din 23 directori executivi, din care 7 sunt numiti si 16 alesi.
Directorul general este numit de Consiliul executiv pe o perioada de 5 ani. El prezideaza
întâlnirile Consiliului executiv, nu voteaza decât în situatia în care exista egalitate de voturi si poate
participa si la sedintele Consiliului guvernatorilor, dar fara drept de vot.
Comitetul interimar a fost înfiintat în anul 1974 ca un organ consultativ compus din 24
membri, care da avize si face rapoarte catre Consiliul guvernatorilor pe probleme privind
gestionarea si adaptarea sistemului monetar international.
Comitetul dezvoltarii constituit în acelasi an este un comitet ministerial reunit al Consiliului
guvernatorilor FMI si al Bancii Mondiale, care analizeaza transferurile de resurse catre tarile în curs
de dezvoltare.
La nivelul FMI sunt organizate departamente geografice (Africa, Asia-Pacific, Europa,
Orientul Mijlociu, Emisfera Occidentala) si departamente functionale si servicii speciale
(Departamentul de finante publice, Departamentul juridic, Institutul FMI, Departamentul monetar si
valutar, Departamentul de studii, Departamentul de statistici si Departamentul de trezorerie).

Constituirea si utilizarea resurselor FMI

Resursele FMI se pot grupa în general în patru categorii:
a) cote subscrise de tarile membre;
b) dobânzi si comisioane;
c) vânzari de aur contra valute convertibile;
d) împrumuturi.
a) Cotele de participare constituie partea cea mai importanta din capitalul FMI, fiecare tara,
odata cu aderarea la Fond, fiind obligata sa subscrie o anumita cota. Pâna în anul 1978 aceasta
cota era formata din 25% aur si 75% moneda nationala indiferent daca este convertibila sau
neconvertibila. . În trecut, aurul corespunzator fractiunii de 25% se depunea la unul din cei patru
depozitari acreditati ai Fondului (Sistemul Federal de Rezerve al SUA, Banca Angliei, Banca Frantei
si Banca de Rezerva a Indiei). Moneda nationala este pastrata într-un cont special la dispozitia FMI,
la banca centrala sau o alta banca din tara respectiva.

12
 Periodic, aceste cote sunt revizuite, de regula în sensul maririi lor. Sporirea cotelor de
participare este determinata, în principal, de nevoia de resurse a Fondului pentru a face fata
solicitarilor sporite de finantare ale membrilor. Revizuirea generala a cotelor se face la intervale de
pâna la 5 ani, dar fiecare membru poate solicita, atunci când se considera îndreptatit, modificarea
singulara a cotei sale. La data de 30 ianuarie 2003, Consiliul executiv a realizat ultima revizuire a
cotelor de participare (a 12-a), lasând neschimbata valoarea acestora de 213,7 miliarde DST.
Cota de participare are o importanta deosebita din punctul de vedere al tarii membre,
deoarece de marimea acesteia depinde: puterea de vot a tarii, volumul ajutorului financiar care i se
poate acorda si valoarea alocarilor de DST.
In cadrul FMI se aplica un sistem de vot ponderat cu cota de participare. Fiecarei tari
membre îi sunt acordate 250 de voturi, la care se adauga câte un vot suplimentar pentru fiecare
fractiune de 100.000 dolari din cota de participare a tarii respective, astfel ca participarea statelor
membre la luarea deciziilor este proportionala cu numarul total de voturi. Totusi, pentru anumite
hotarâri de importanta deosebita (de exemplu, modificarea cotelor de participare) este necesara
unanimitatea.
Cotele de participare cele mai mari le au tarile dezvoltate, care detin 3/4 din total si, deci,
din voturi: SUA - 17,08%, Japonia - 6,13%, Germania - 5,99%, Franta - 4,95%, Marea Britanie -
4,95%.
b). Dobânzile si comisioanele reprezinta o alta resursa a FMI, a carei marime depinde de
volumul creditelor acordate si de evolutia ratelor dobânzii.
c). Vânzarile de aur erau destinate, în formula vechiului statut, sa mareasca resursele
Fondului într-o anumita valuta pentru a face fata solicitarilor deosebit de mari într-o moneda.
d). Împrumuturile se utilizeaza în cazul în care disponibilitatile FMI devin insuficiente
comparativ cu solicitarile de finantare ale tarilor membre si se obtin de la statele membre, de la alte
organizatii sau pe baza unor aranjamente.
Dreptul de a primi ajutor financiar în valuta si alocari de DST de la FMI este proportional cu
cotele-parti varsate, fapt care creeaza diferentieri accentuate în redistribuirea resurselor Fondului.
Astfel, tarile cu o buna situatie economica si financiara au si posibilitati mai mari de a apela la
finantarile FMI si, în plus, primesc cele mai mari alocari de DST, ceea ce constituie un paradox,
deoarece nevoi suplimentare de resurse manifesta tarile în curs de dezvoltare, tari cu situatie
financiara slaba, reflectata si în marimea cotei lor subscrise si varsate la Fond.
O tara membra poate utiliza DST pentru a obtine moneda straina de la alti membri si
pentru a face plati catre FMI. O astfel de utilizare nu constituie un împrumut, statelor membre ale
FMI fiindu-le alocate DST pentru rezolvarea unor dezechilibre de balanta de plati, fara îndeplinirea
unor masuri de politica economica si fara obligatia de rambursare. O tara membra care îsi foloseste
alocarile de DST plateste Fondului o dobânda la o rata anuala de 1%-5%, în timp ce un stat care
detine DST peste alocarile sale încaseaza o astfel dobânda.
Tragerile obisnuite pot fi efectuate în doua categorii:
- transele propriu-zise;
- facilitatile de finantare.
a. Mecanismul transelor, destinat finantarii deficitelor generale ale balantelor de plati,
prevede 5 transe, fiecare de marime egala cu 25% din cota de participare a tarii respective.
Tragerea în prima transa, denumita "transa rezerva" se face automat, în momentul în care
doreste tara membra. Pe lânga aceasta transa exista 4 "transe de credit", tragerile în cadrul lor
putându-se face succesiv, dupa epuizarea disponibilitatilor din "transa rezerva" si dupa examinarea
situatiei concrete din tarasolicitatoare de catre expertii FMI.
În acordarea transelor de credit, FMI aplica principiul conditionalitatii: cu cât sumele trase
cumulativ de o tara membra sunt mai mari comparativ cu cota de participare, cu atât FMI va trebui
sa se asigure ca politica dusa de statul respectiv permite echilibrarea balantei de plati si
rambursarea fondurilor împrumutate. Prin mecanismul transelor, o tara poate obtine maxim 125%
din cota sa de participare, dar transele de credit superioare se obtin cu o conditionalitate sporita.In
limbaj tehnic, operatiunile de imprumut se numesc trageri, iar rambursarile se numesc
rascumparari.
Imprumuturile ingajate de un stat membru se pot derula sub forma "cumpararilor directe" si
a "asigurarilor de trageri".
Cumpararile directe reprezinta un imprumut acordat in moneda convertibila pe gaj de
moneda nationala (swap).
Asigurarile de trageri sunt decizii prin care FMI da siguranta unui stat ca va putea sa
efectueze cumparari de moneda convertibila, in cursul unei perioade precizate si pana la un

12
nivel determinat . Asadar asigurarile de trageri sunt linii de credit deschise pentru o perioada de
12 luni.
Tragerile în mecanismul transelor se pot face fie sub forma cumpararii directe si imediate
cu moneda nationala a sumei corespunzatoare, fie sub forma unor facilitati speciale:
Aranjamentul "stand-by", pe baza caruia tara solicitatoare poate sa obtina sumele cuvenite,
atunci când are nevoie, într-un interval stabilit de 1-3 ani. El a fost creat în anul 1952 în scopul de a
ajuta pe termen mediu tarile cu dezechilibre temporare de balanta de plati, acestea putând obtine
100% din cota anual si 300% din cota cumulat. În prezent, majoritatea creditelor acordate de FMI au
la baza aranjamente "stand-by" încheiate de statele membre.[1]
Facilitatea de credit extinsa (EFF - Extended Fund Facility) a fost instituita în anul 1974 si a
permis Fondului sa furnizeze statelor membre ajutoare echivalente cu un procent mai mare din cota
lor de participare (100% din cota anual, 300% din cota cumulat) si pentru o perioada mai lunga
decât prin mecanismul transelor de credit (3 ani). Principalul obiectiv al acestei facilitati îl reprezinta
ajutorarea statelor membre pentru a depasi dificultatile de origine structurala ale balantei de plati,
care necesita în general o perioada de ajustare mai mare.
b. Tragerile în cadrul facilitatilor de finantare pot fi obtinute în situatii bine specificate,
de deficite ale balantelor de plati, în special de catre tarile în curs de dezvoltare, astfel fiind create:
Facilitatea de finantare compensatorie (CFF - Compensatory Financing Facility) creata în
anul 1963, vine în sprijinul statelor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o
scadere temporara a încasarilor din exporturi (în special de materii prime, semifabricate) sau o
crestere temporara a costurilor importurilor de cereale. Aceste tari care suporta majorari ale
deficitelor balantelor de plati au posibilitatea sa traga asupra FMI pâna la 75% din cota de
participare. Din anul 1988 este inclusa în Facilitatea finantarii compensatorii si contingentarii, care
pastreaza elementele esentiale ale finantarii compensatorii, dar cuprinde si elemente legate de
contingentarea exporturilor sau a importurilor.
Facilitatea de finantare a situatiilor neprevazute (USFF - Uncertain Situations Financing
Facility) ajuta statele membre sa mentina dinamica reformelor, în cazul producerii unor socuri
externe. Dreptul total de tragere este de 80% din cota de participare: 30% pentru deficitul încasarilor
din export, 30% pentru situatii neprevazute si 20% o transa de credit facultativa.
Facilitatea de finantare a stocurilor tampon (BSFF - Buffer Stock Financing Facility) a fost
creata în anul 1969 pentru tarile care înregistreaza dezechilibre de balanta de plati cauzate de
participarea lor la acorduri sau aranjamente internationale privind formarea si functionarea stocurilor
de materii prime, tragerile putând atinge 50% din cota.
Facilitatea petroliera a functionat temporar în perioada 1974-1975 si a fost destinata sa
finanteze tarile membre care au înregistrat deficite ale balantelor de plati ca urmare a majorarii
pretului titeiului, consecinta a primului soc petrolier.
Facilitatea "Witteveen" a fost creata în anul 1980 în scopul sprijinirii tarilor membre care se
asteapta sa înregistreze deficite importante ale balantelor de plati si care au epuizat celelalte
posibilitati de tragere asupra FMI.[2]
Facilitatea de ajustare structurala (SAF - Structural Adjustment Facility) si Facilitatea de
ajustare structurala extinsa (ESAF - Enhanced Structural Adjustment Facility) au fost instituite în
perioada 1986-1987, având ca scop acordarea de fonduri în conditii de favoare (termen de 10 ani
din care 5,5 ani perioada de gratie, dobânda de 0,5% pe an) tarilor în curs de dezvoltare cu venituri
mici, pentru programe de reforma economica si pentru probleme repetate ale balantei de plati.
Cuantumul total al unei astfel de facilitati este echivalent cu 50% din cota de participare a tarii,
platibil în trei anuitati.
Facilitatea pentru transformare sistemica (STF - Systemic Transformation Facility) a
functionat în perioada aprilie 1993-decembrie 1995 si a constat în acordarea de asistenta financiara
tarilor în tranzitie cu dezechilibre ale balantei de plati datorate gravelor perturbatii ale sistemului
comercial si de plati. Au beneficiat de aceasta facilitate 20 de tari, cea mai importanta transa (0,5
miliarde DST) revenind Ucrainei.
Facilitatea liniilor de credit preventive (CCL - Contingent Credit Lines) a fost creata în anul
1999 în vederea acordarii de credite pe termen scurt tarilor membre a caror economie este
fundamental sanatoasa si bine gestionata, dar care se pot confrunta cu dezechilibre exceptionale
ale balantei de plati, generate de miscari necontrolate ale pietelor de capital sau de propagarea
efectelor unei crize financiare internationale.
Facilitatea de reducere a saraciei si crestere (PRGF - Poverty Reduction and Growth
Facility) a fost introdusa în noiembrie 1999 pentru a ajuta tarile cele mai sarace sa faca fata
dezechilibrelor de balanta de plati. Pe baza strategiei de reducere a saraciei a tarii în cauza se

12
adopta programe pe 3 ani si se poate obtine pâna la 140% din cota de participare, în cazuri
exceptionale chiar 185%.
Consiliul guvernatorilor a hotarât în anul 2000 ca termenul de creditare sa fie de 2¼-4 ani
pentru Acordul "stand-by" si de 4½-7 ani pentru Facilitatea de credit extinsa, în timp ce pentru
Facilitatea de reducere a saraciei si crestere perioada de rambursare sa fie extinsa la 10 ani cu 5½
ani perioada de gratie.

Relatiile BNR cu FMI

România este membra a Fondului Monetar International (FMI) din anul 1972, cu o cota de
participare care în prezent este de 1030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totala. România detine
10 552 voturi, reprezentând 0,49% din total.
În cadrul FMI, România face parte din grupa de tari (constituenta) care include:
Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria,Bosnia Hertegovina, Croatia,
Macedonia. Grupa de tari este reprezentata în Consiliul executiv al FMI de un director executiv
olandez - domnul Jeroen Kremers. În cadrul biroului directorului executiv, România are un
reprezentant care îndeplineste functia de consilier al acestuia.
Guvernatorul României la FMI este Guvernatorul BNR; Guvernator Supleant este
Secretarul de Stat din Ministerul Finantelor Publice cu responsabilitati în domeniu.
România a acceptat obligatiile prevazute în Articolul VIII al Statutului FMI, la 25 martie
1998. Prin aceasta, România se angajeaza sa nu recurga la introducerea de restrictii cu privire la
efectuarea platilor si transferurilor pentru tranzactii internationale curente si sa nu participe la
aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fara aprobarea/consultarea FMI.
Începând cu anul 1991 asistenta financiara acordata de FMI s-a concretizat prin aprobarea
unui numar de sapte aranjamente stand-by.
În calitate de stat membru, România furnizeaza FMI informatii si realizeaza consultari
anuale cu aceasta institutie, în conformitate cu prevederile Articolului IV al Statutului FMI .
In cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internationale în
domeniile relevante pentru activitatea FMI, România a participat la:
Programul Bancii Mondiale si FMI de evaluare a sectorului financiar. În acest context,
expertii BM si FMI au realizat Financial Sector Stability Assessement - FSSA, raport ce identifica
principalele vulnerabilitati ale sectorului financiar românesc si ofera un set de recomandari pentru
corectarea acestora.
ROSC-Data Module (raportul privind respectarea standardelor si codurilor), prin care
expertii FMI realizeaza o evaluare a practicilor românesti privind diseminarea datelor vizavi de
Standardul Special de Diseminare a Datelor-SDDS (România a aderat la acest sistem în mai 2005).
FMI a acordat României asistenta tehnica în câteva domenii incluzând politica monetara si
organizarea bancii centrale, supravegherea bancara si statistica.

Banca Internationala Pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD)

BIRD este o institutie de finantare,infiintata in anul 1945 in urma Conferintei de la Bretton-
Woods, cu scopul sprijinirii refacerii economiilor dupa razboi. Ea include 184 de membri si
corespunde mesajului promovat la Bretton-Woods de organizare, armonizare si extindere a
schimburilor internationale precum si de o mai eficienta utilizare a resurselor internationale.
Obiectivul BIRD este reducerea saraciei în tarile în curs de dezvoltare, solvabile si cu venituri medii,
promovând dezvoltarea durabila, prin împrumuturi, garantii si servicii nelegate de împrumuturi -
inclusiv servicii de analiza si consultanta. Tipurile de programe sustinute de BIRD se împart în 2
categorii: programe pentru proiecte de infrastructura economica si sociala si programe de ajustare
sectoriala, ca element de sustinere a reformei economice, promovate prin programele de
macrostabilizare ale FMI (ajustare programatica structurala - PAL si ajustarea sectorului privat -
PSAL).
In statutul BIRD au fost inscrise cinci obiective principale care aveau sa fie urmarite de
acest organism:
1) Sprijinirea reconstructiei economiilor;
2) Participarea la dezvoltarea statelor member,inclusive a celor mai putin dezvoltate;
3) Promovarea investitiilor private in strainatate pe baza garantiilor si a investitiilor directe;
4) Promovarea expansiunii armonioase pe termen lung a schimburilor internationale, a
echilibrarii balantelor de plati ca si a factorilor de dezvoltare,care sa duca la imbunatatirea
productivitatii muncii si a calitatii vietii;

12
 5) Finantarea mixta, din resurse interne si externe a proiectelor utile si urgente, tinand
cont de consecintele economice ale investitiilor internationale.

Structura si organizarea BIRD

Potrivit statutului BIRD, toate statele, indifferent de organizarea politica, pot adera la acest
organism. Singurul drept de veto revine, insa, SUA, care detine mai mult de 20% din voturi. Exista,
totusi, o conditie imperativa pentru ca un stat sa devina membru al BIRD, si anume sa fie deja
membru al FMI, adica sa accepte codul de conduita al acestuia, in ceea ce priveste schimburile si
accesul la informatiile economice esentiale.
In momentul adeziunii la BIRD, noul stat membru subscrie o fractiune de capital. Partea de
capital afectata fiecarui stat deriva din cota parte afectata de catre FMI si se stabileste in funtie de
importanta relativa a tarii in economia internationala. Volumul subscrierii determina numarul voturilor
fiecarei tari, astfel: fiecare stat membru primeste 250 de voturi in momentul adeziunii, indifferent de
marimea subscrierilor la care se adauga cate un vot pentru fiecare parte de capital subscrisa.
BIRD este condusa de catre Consiliul guvernatorilor format din "guvernatorii" si
"viceguvernatorii" numiti de fiecare tara. "Guvernatorul" fiecarui stat (care poate fi Ministrul de
Finante, Guvernatorul Bancii Centrale, etc.) dispune de ansamblul voturilor tarii respective.
Consiliul guvernatorilor se reuneste o data pe an in adunarea generala pentru a luadeciziile
cele mai importante privind activitatea BIRD : admiterea de noi membri, modificarea capitalului
social, ratificarea acordurilor cu alte organisme internationale, repartizarea venitului net anual, etc..
Toate atributiile Consiliului guvernatorilor, altele decat cele enumerate sunt delegate
administratorilor care conduc operatiunile zilnice ale BIRD. Administratorii, in numar de 21, isi au
sediul la Washington si reprezinta principalul organism de directie format din reprezentantii
permanenti ai statelor member. Fiecare administrator ales dispune de un numar total d voturi, iar
deciziile se iau de obicei prin "consens", dupa discutii ample si detaliate asupra fiecarei probleme.
In 1974 a fost creat Comitetul de Dezvoltare, amanatie comuna a Consiliului guvernatorilor
a FMI si a Consiliului guvernatorilor Bancii Mondiale. Rolul sau este sa studieze toate aspectele
transferului de resurse catre tarile cu economie in curs de dezvoltare sis a faca propuneri pentru
imbunatatirea eficientei.
Una dintre prerogativele administratorilor este de a numi presedintele BIRD care
coordoneaza ansamblul activitatilor, alaturi de care exista un numar de vicepresedinti din care doi
prim vicepresedinti.
Unul dintre vicepresedinti coordoneaza sectorul finantelor, (i.e. a imprumuturilor, structura
capitalului, trezoreria, cheltuielile effectuate) in timp ce, cel de-al doilea vicepresedinte coordoneaza
sectorul operatiunilor (i.e. aspectele economice si tehnice privind imprumuturile acordate de BIRD).

Conditii generale de imprumut

Împrumuturile acordate de BIRD revin, de regula, direct guvernelor tarilor beneficiare iar,
atunci când se finanteaza proiecte private, este obligatorie garantia guvernamentala.
Prima conditie pentru a obtine un imprumut de la BIRD este ca tara beneficiara sa fie
membra a acestei institutii. Creditele sunt acordate statelor, organismelor publice si private cu
conditia sa detina garantii guvernamentale.
Daca in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial creditele s-au acordat
preponderant pentru refacerea economiilor apartinand tarilor din Europa Occidentala, dupa 1950 ele
au fost indreptate covarsitor catre tarile cu economie in curs de dezvoltare.
Pana in iulie 1982 creditele acordate erau remunerate cu o rata fixa a dobanzii de 11,6%.
Pentru ca BIRD sa poata avea acces la refinantarea pe termen scurt, in conditii mai putin oneroase,
a fost nevoita sa reintroduce un mecanism care sa ii permita ajustarea costului resurselor la rata
dobanzii perceputa la creditele pe termen scurt. De aceea, incepand cu 1982, se practica rate
variabile ale dobanzilor in functie de costul ponderat al imprumuturilor angajate de BIRD pe o durata
de 12 luni care preced data acordarii creditului.Durata si intervalele de amortizare a creditelor
acordate, precum si perioada de gratie se fixeaza in functie de tipul imprumutului si calitatea
debitorului.
BIRD acorda cu prioritate credite pentru imbunatatirea infrastructurii, pentru eradicarea
saraciei, pentru agricultura si energie, adesea procedand la cofinantare, impreuna cu guvernele
tarilor care beneficiaza de credite. Pentru a beneficia de credite pentru dezvolatre, debitorul trebuie
sa depuna un proiect de dezvoltare care parcurge mai multe etape numite "ciclul proiectelor".
Etapele successive sunt urmatoarele:

12
  Identificarea obiectului proiectului pentru a constata daca intra in programul de finantare
al BIRD;
 Pregatirea proiectului de catre debitor, cu asistenta din partea BIRD;
 Evaluarea proiectului presupune reexaminarea de fond a tuturor aspectelor cuprinse in
proiect si definirea cadrului de executie;
 Negocierea si supunerea proiectului aprobarii administratorilor se finalizeaza cu
intocmirea "contractului" intre debitor si BIRD denumit "Acord de imprumut"
 Executarea si supravegherea .Debitorul poarta responsabilitatea derularii proiectului,
BIRD limitandu-se numai la rolul de supraveghere, fara sa intervina direct;
 Evaluarea finala care apreciaza daca obiectivul proiectului a fost atins; incidenta
economica si sociala; gestionarea proiectului; rezultatele financiare, etc.
Relatia BNR cu BIRD
România a devenit membra BIRD în 1972, acceptând Rezolutia Consiliului Guvernatorilor
nr.280/28.11.1972 care stabileste termenii si conditiile de aderare. În prezent România detine 4011
actiuni din capitalul Bancii, iar valoarea subscriptiei varsate este de 30,5 mil.USD. Conform HG
nr.34/1997, guvernator pentru România este ministrul finantelor publice, iar guvernator supleant
este viceguvernatorul BNR desemnat în acest sens de catre guvernatorul bancii centrale a
României. Activitatea Bancii Mondiale în România a fost reluata în anul 1991. La 31 decembrie
2005, datele privind relatia BIRD - România au ilustrat un portofoliu de 88 acorduri (în derulare si
finalizate), cu o valoare totala de 7 190 mil. USD. În derulare erau înregistrate:
 21 acorduri de împrumut, reprezentând un angajament net de 1 651,6 mil.USD;
 5 granturi acordate în cadrul Facilitatii de Protectie a Mediului (GEF-Global
Environment Facility), cu o valoare de 31,32 mil.USD.
În cursul anului 2005 au fost semnate 3 acorduri. Conform Raportului Anual BIRD pentru
anul financiar 2004-2005, angajamentele fata de România au reprezentat 17 la suta din portofoliul
activ privind Europa si Asia Centrala. La 31 martie 2005 a fost finalizat PAL 1 (Programatic
Adjustment Loan), cu o valoare de 150 mil.USD, program destinat sprijinirii procesului de reforma
pâna în 2007, anul în care România urmeaza sa adere la Uniunea Europeana.
Romania a aderat la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare in 1972, fiind
ca si in cazul aderarii la FMI, singura tara din blocul rasaritean cu exceptand Iugoslavia, care a
intreprins la acea data un asemenea pas.
In conformitate cu statutul BIRD, orice stat care devine membru al acestui organism
financiar international si subscrie actiuni la capitalul BIRD are obligatia sa verse in contul acesteia
20% din valoarea capitalului subscris din care 2% in aur sau dolari SUA, la Federal Rezerve Bank,
New York si 18% in moneda nationala.Contul pentru cota din capital subscrisa in moneda nationala
este deschis la Banca Nationala a Romaniei. Cota de
subscriptie, platita in moneda nationala, face obiectul mentinerii valorii. Astfel, taranoastra
efectueaza incepand cu anul 1992, operatiunea de mentinere a valorii cotei Romaniei subscrise in
moenda nationala.
Obiectivul major urmarit in Romania, prin aderarea sa la BIRD, este acela de atragere de
resurse financiare necesara procesului general de dezvoltare economica.
Ca membru BIRD, Romania a beneficiat si beneficiaza de o serie de drepturi ce decurg din
aceasta calitate. Astfel, ea a contactat de la BIRD imprumuturi pentru dezvoltarea economica in
conditii mult mai avantajoase decat pe piata capitalurilor.
Calitatea de membra asigura tarii noastre posibilitatea participarii la licitatiile organizate de
BIRD pentru realizarea proiectelor de investitii finantate de Banca. Pentru proiectele de investitii
care urmeaza sa se realizare in tara noastra cu imprumuturile BIRD, furnizorii romani beneficiaza de
o marja de preferinta 15% fata de pretul firmelor strine, mai avantajoase. Se ceeaza, astfel, conditii
propice, pentru promovarea exporturilor romanesti, in special cele de tehnologie, asistenta tehnica
si know-how. In al treilea tara noastra obtine asistenta tehnica pentru lucrarile de investitii ce
urmeaza a se realiza in tara noastra ( daca aceasta asistenta se considera utila). In al patrulea
rand, Romania beneficiaza de pregatire superioara, prin institutul propiu al BIRD al unor cadre
romanesti. In aderarea Romaniei la BIRD face posibila obtinerea unor informatii de foarte buna
calitate privin economia mondiala, comertul international, ajutorul public, pentru dezvoltare, datoria
externa etc., informatii care contribuie la mai buna participare a Romaniei la diviziunea
internationala a muncii, la promovarea omertului si cooperarii internationale.
Calitatea portofoliului Bancii in Romania s-a imbunatatit constant in ultimii cativa ani. In
timp ce indicatorii globali de performanta sunt pozitivi, cateva probleme comune de punere in
aplicare persista. Acestea includ: (i) nevoia de a acorda o atentie speciala dezvoltarii capacitatii de
12
monitorizare si evaluare; (ii) nevoia de a alinia cerintele de raportare financiara la cele mai bune
practici internationale si (iii) nevoia de a intari procesul de stabilire a prioritatilor bugetare de catre
Guvern, pentru a asigura alocarea fondurilor din cadrul imprumutului BIRD si finantarea echivalenta,
pentru a obtine un impact maxim de dezvoltare de la portofoliul Bancii.

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare(BERD)

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a fost infiintata in data de 29
mai 1990, iar activitatea a fost inceputa, de facto, la data de 17 aprilie 1991. La intalnirea inaugurala
Consiliul Guvernatorilor a ales Presedintele si Directorii BERD si a adoptat Rezolutia nr.8 prin care
banca se autorizeaza sa inceapa operatiunile. Sediul BERD a fost stabilit la Londra.
BERD este condusa de catre Consiliul Guvernatorilor, in care se regaseste un guvernator
numit de fiecare tara (in persoana Ministrului de Finante sau echivalent). Consiliul guvernatorilor
deleaga cea mai mare parte din atributii Consiliului Directorilor care raspunde de politicile si
operatiunile generale ale bancii. Conducerea executive este asigurata de catre Presedintele bancii
sub indrumarea Consiliului Directorilor.
BERD este proprietatea tarilor member, care au calitatea de actionari in urma subscrierii
unei cote parti din capitalul bancii. Cota parte de capital subscrisa da dreptul tarii respective la un
numar de voturi. Capitalul total subscris este de 20 de miliarde de euro din care s-au varsat 5
miliarde. Soliditatea capitalului bancii, politicile financiare si operatiunile prudente fac ca BERD sa
fie cotata ca o banca sigura (rating AAA).
BERD acorda credite tarilor care prezinta pentru proiecte de investitii viabile. Pentru
finantarea proiectelor si pentru propriile nevoi operationale BERD nu utilizeaza direct capitalul
actionarilor, ci, beneficiind de un rating inalt, contracteaza imprumuturi pe pietele internationale de
capital prin emisiunea de obligatiuni proprii si altor instrumente de credit. Deoarece BERD
poate obtine fonduri in conditii favorabile, poate sa isi structureze imprumuturile in asa fel incat sa
raspuna cerintelor clientilor sai. Titlurile emise de BERD sunt achizitionate de investitori diferiti, cum
ar fi bancile centrale, fondurile de pensii, companiile de asigurari, etc.
Banca Europeana de Investitii este institutia financiara a Uniunii Europene si a fost
stabilita în conditiile Tratatului de la Roma.
Prin promovarea unei dezvoltari echilibrate a întregului spatiu comunitar BEI contribuie la
coeziunea economica, sociala si teritoriala a UE.
BEI, ai carui actionari sunt cele 27 de state membre ale UE, este condusa de Consiliul
Guvernatorilor, alcatuit din cei 27 de ministri de finante. BEI are personalitate juridica si autonomie
financiara, având rolul de a prelua finantarea pe termen lung a unor proiecte concrete, a caror
viabilitate economica tehnica, ecologica si financiara este garantata. Resursele necesare pentru
acordarea împrumuturilor provin în mare parte din obligatiuni plasate pe pietele de capital; BEI
dispune însa si de resurse proprii. În perioada 1994-1999 activitatile BEI s-au axat în mare parte pe
urmatoarele sectoare: transporturi, telecomunicatii, energie, apa, învatamânt.
În urma apelului lansat de Consiliul European la Lisabona pentru sprijinirea mai puternica a
IMM-urilor s-a înfiintat Grupul bancar EIB, alcatuit din EIB si Fondul European de Investitii (FEI), cu
scopul cresterii competitivitatii economiei europene. În cadrul initiativei "Inovatia 2000" banca
promoveaza spiritul antreprenorial si inventiv si dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen
mediu acordate IMM-urilor, garantii bancare si disponibilizarea capitalului de risc.
În afara UE banca sustine strategiile de aderare ale tarilor candidate si ale celor din vestul
peninsulei balcanice. Banca aplica de asemenea aspectele de natura financiara prevazute în
tratatele încheiate în cadrul politicii europene de colaborare cu tarile în curs de dezvoltare. În acest
context, banca desfasoara activitati în spatiul mediteranean si în tarile din Africa, Caraibe si Pacific
(statele ACP).
Relatia BNR cu BERD
România a ratificat Acordul de Înfiintare a BERD în anul 1990, facând parte dintre membrii
fondatori ai acestei institutii. Capitalul subscris si varsat de România are valoarea de 96 mil.euro
(respectiv 9 600 actiuni).
Consiliul Guvernatorilor Bancii este alcatuit din reprezentanti ai tuturor statelor membre.
Ministrul finantelor publice este guvernator pentru România, iar guvernatorul Bancii Nationale este
guvernator supleant.
Constituenta din care face parte tara noastra include Armenia, Georgia, Moldova si
Ucraina.
Cea mai recenta strategie de piata pentru România a fost aprobata în decembrie 2005;
acest tip de document este revizuibil din doi în doi ani.

12
 România se situeaza pe locul al treilea în rândul tarilor de operare din punct de vedere al
volumului finantarii (dupa Federatia Rusa, concurând cu Polonia pentru locul doi).
Din 1991 (când BERD a devenit operationala) pâna la 31 decembrie 2005, BERD a
acordat României un sprijin financiar în suma cumulata de 3 183,3 mil. euro (reprezentând 2 645,9
mil. euro sub forma de împrumuturi, 536,1 mil. euro investitii de capital si 1,3 mil. euro garantii [în
total 179 de acorduri semnate]); 66,45% din suma totala a finantarii a sustinut sectorul privat. Pe
parcursul anului 2005, BERD a semnat cu tara noastra 27 de proiecte în suma de 503,7 mil. euro.

BIBLIOGRAFIE:
BIBLIOGRAFIE
1. Mariana Paja – Relatii Internatioale, Bucureşti, 2017
2. Suport curs
3. Liliane Donat, Bogdan Dima, "Economie monetara", Editura Mirton, 2002
4. www.worldbank.org
5. www.fmi.ro
6. www.bnr.ro

12