Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea Economie
Catedra Finanţe şi Contabilitate

Teza de master

pe tema:

„Perfecţionarea contabilităţii mijloacelor băneşti şi prezentarea acestora în

rapoartele financiare”

(pe materialele SRL Vinevi-Consulting)

Antonciuc Tatiana

Coordonator ştiinţific

Bulat Gheorghe

Bălţi, 2011

1
 Intoroducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I Reglementarea contabilităţii mijloacelor băneşti la entităţile economice . . . . . . . . . . . . 8
Clasificarea şi caracteristica operaţiunilor cu mijloacele băneşti la entităţile
1.1. 8
economice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Modul de ţinere şi documentare a operaţiunilor de casă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3. Documentarea decontărilor fără numerar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
II Contabilitatea mijloacelor băneşti la entităţile economice (pe materialele SRL
26
Vinevi-Consulting) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1. Evidenţa sintetică şi analitică a mijloacelor băneşti în caserie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.2. Evidenţa sintetică şi analitică a mijloacelor băneşti în conturile bancare . . . . . . . . . . . 35
2.3. Automatizarea contabilităţii mijloacelor băneşti în contextul perfecţionării acesteia. . 50
III Prezentarea fluxurilor de mijloace băneşti în rapoartele financiare. . . . . . . . . . . . . 57
Reflectarea fluxurilor de mijloace băneşti în Raportul privind fluxul mijloacelor
3.1. 57
băneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Corelaţia dintre flucxul mijloacelor băneşti şi rezultatele financiare ale entităţii
3.2 66
economice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Încheiere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Bibliogarfie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Anexe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

Introducere
În condiţiile economiei de piaţă, contabilitatea este chemată să asigure cu informaţie
obiectivă şi veridică, conţinută în rapoartele financiare ale întreprinderilor, toate grupele de
utilizatori, cum sunt proprietarii şi angajaţii întreprinderilor, investitorii şi creditorii, acţionarii,
bursele de valori, serviciul fiscal, structurile de pronosticare a dezvoltării economiei. Aceasta se
organizează în conformitate cu principiile unanim acceptate şi se reglementează de actele
normative.

2
 Actualmente Republica Moldova depăşeşte o perioadă îndelungată de tranziţie la economia
de piaţă, unde activitatea economică este concentrată în veriga de bază a economiei – întreprinderi,
unde se creează bunurile materiale şi serviciile necesare societăţii. Pentru a activa în orice ramură a
economiei, conducătorul din cadrul acesteia trebuie să dispună de o informaţie economică detaliată
şi veridică. Informaţia necesară pentru desfăşurarea activităţii eficiente este reflectata în
contabilitate, care prin metodele sale ştiinţifice reflectă situaţia creată în ansamblu, precum şi
aspectele cele mai însemnate.
În condiţiile unei economiei de piaţă, profitabilitatea şi lichiditatea reprezintă două probleme
principale ale managementului. Lichiditatea unei întreprinderi în mare parte depinde de activele
lichide curente (pe termen scurt) care reprezintă activele financiare ce rezultă în urma operaţiilor
băneşti, de investire a banilor şi de creditare. Activele lichide curente au o utilitate mare datorită
faptului că sunt de obicei disponibile în termen scurt pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.
Mijloacele băneşti reprezintă una din cele mai ingenioase creaţii ale omenirii. Ele au mijlocit
schimbul de mărfuri, au facilitat funcţionarea economiei şi au dat impuls dezvoltării societăţii.
În condiţiile actuale, managerii de toate rangurile trebuie să cunoască tehnicile de utilizare a
disponibilităţilor băneşti ale întreprinderii pentru maximizarea profitului concomitent cu menţinerea
lichidităţii întreprinderii. Aceasta cerinţă priveşte activele lichide curente ale întreprinderii ca şi
activele productive precum terenurile, clădirile şi echipamentele de producţie.
Scopul lucrării constă în cercetarea bazei normative care reglementează gestiunea
mijloacelor băneşti, reflectarea acestora în contabilitate şi în rapoartele financiare, modul de
deschidere şi închidere a conturilor curente în valuta naţională şi străină, precum şi a documentelor
băneşti.
Existenţei şi mişcării mijloacelor băneşti prezintă o importanţă deosebită deoarece, pe de o
parte, pentru fabricarea produselor, prestarea serviciilor este necesar de achiziţionat materii prime,
materiale, ambalaj, de angajat lucrători şi aceasta condiţionează plăţile de mijloace băneşti., pe de altă
parte, pentru producţia vîndută sau serviciile prestate întreprinderea primeşte mijloace băneşti. În
afară de aceasta, întreprinderea are nevoie de mijloace băneşti pentru achitarea impozitelor, taxelor la
buget, achitarea cheltuielilor generale, comerciale, plata dividendelor.
Disponibilitatea mijloacelor băneşti ale unei întreprinderi deseori este legată de faptul dacă
activitatea acesteia este rentabilă sau nu.
Perfecţionarea gestiunii mijloacelor băneşti trebuie să fie îndreptată în următoarele direcţii:
 prognozarea fluxurilor băneşti;
 determinarea nivelului optim al mijloacelor băneşti;
 analiza mişcării mijloacelor băneşti.

3
 Necesitatea analizei fluxului mijloacelor băneşti este determinată de următoarele
împrejurări:
 De pe poziţia activităţii curente (operaţionale) mijloacele băneşti joacă un rol foarte
important, deoarece ele pot fi folosite pentru lichidarea oricăror lacune şi întreruperi în procesele
financiare şi de producţie;
 Profitul şi mijloacele băneşti - nu este una şi aceeaşi; în activitatea curentă întreprinderea
lucrează cu bani şi nu cu profitul;
 Pentru aprecierea eficienţei activităţii întreprinderii este important a cunoaşte ce tipuri de
activităţi generează volumul principal de încasări şi plăţi băneşti.
În ultimii 30 de ani Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se consideră unul din
principalele rapoarte financiare ale fiecărei întreprinderi occidentale. În Republica Moldova acest
raport financiar a apărut în anul 1998, şi se întocmeşte şi se prezintă în conformitate cu Standardul
Naţional de Contabilitate 7 “Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti” pe tipuri de activităţi.
Scopul principal al contabilităţii mijloacelor băneşti, decontărilor şi operaţiunilor de
creditare este controlul disciplinei de casă şi decontărilor, corectitudinea şi eficienţa folosirii
mijloacelor băneşti şi creditelor, asigurarea integrităţii banilor şi a documentelor de casă.
Sarcinile principale ale contabilităţii mijloacelor băneşti şi decontărilor sunt:
 documentarea corectă şi oportună a operaţiunilor aferente fluxului mijloacelor băneşti;
 controlul integrităţii mijloacelor băneşti şi documentelor băneşti în casieria întreprinderii
operativ şi permanent;
 controlul asupra utilizării mijloacelor băneşti în scopuri concrete;
 controlul aferent decontărilor corecte şi permanente cu buget, băncile şi personalul;
 controlul formelor de decontări, indicate în contractele cu furnizorii şi cumpărătorii;
 verificare decontărilor cu debitorii şi creditorii, cu excepţia datoriilor contingente;
Contabilitatea mijloacelor băneşti, a decontărilor şi operaţiunilor legate de acestea deţine
controlul disciplinei de casă şi decontărilor, corectitudinea şi eficienţa utilizării mijloacelor băneşti,
asigurarea integrităţii banilor şi a documentelor de casă.
Actualitatea temei se cercetare nu poate fi pusă la îndoială deoarece activăm într-o perioadă
temporală cînd economia de schimb este pilonul oricărei acţiuni economice; iar lipsa mijloacelor
băneşti în cadrul acestei structuri este de neconceput. Această categorie se extinde asupra tuturor
ramurilor activităţii cotidiene şi le acoperă, practic, integral.
Mijloacele băneşti sunt tema favorită nu doar a economiştilor de domeniu, dar şi a întregilor
generaţii din ultimele secole. În acest răstimp, din păcate, banii au reuşit să devină „cartea de vizită”
a personalităţii umane .

4
 Dar, în lucrarea dată, vom aborda nu aspectul moral al categoriei banilor, ci doar cel pur
economic privit sub incidenţa analizei economico-financiare.
Alegerea temei de cercetare este cauzată de faptul că actualmente, în condiţiile existente ale
economiei naţionale, multe întreprinderi sunt supuse riscului falimentării ca urmare a nimeririi într-
o situaţie de solvabilitate. Problemele dirijării mijloacelor băneşti şi a patrimoniului întreprinderii,
de regulă sunt diverse, de aceea mijloacele de soluţionare nu sunt universale şi, cu atît ma puţin, pe
larg aplicabile.
În virtutea unui şir de cauze obiective şi subiective, ce provoacă solvabilitatea întreprinderii,
fie chiar şi temporară, e necesar, în opinia noastră, de a reconştientiza abordările de baza ale
determinării esenţei mijloacelor băneşti, a formării şi consolidării resurselor necesare activităţii, a
anlizei factorilor şi condiţiilor ce ifluenţează procesul monetar şi rezultatele activităţii economico-
financiare a întreprinderii.
Evoluţia, modul de circulaţie, direcţiile de utilizare şi sursele de provinienţă a mijloacelor
băneşti sunt tema ţintă care ar reflecta cauzele unor eventuale eşecuri sau victorii financiare ale
întreprinderii.
Circumstanţele menţionate au şi determinat alegerea temei de cercetare.
Scopul tezei constă în depistarea rezervelor de perficţionare a gestiunii disponibilităţilor
băneşti şi de depăşire a situaţiilor nefavorabile cauzate de o administrare necalificată a acestora,
precum şi cercetarea modalităţii de ţinere a evidenţei contabile a mijloacelor băneşti. De asemenea,
în baza analizei economico-financiare, evidenţierea activităţii unei întreprinderi concrete şi,
constatînd fenomene de neincludere a indicatorilor calculaţi în cadrul normelor prestabilitate,
propunerea unor măsuri pentru ameliorarea acestora.
Pentru realizarea scopului propus, în lucrarea dată au fost înaintate consecutiv următoarele
sarcini:
 de a cerceta esenţa şi evoluţia categoriei de mijloace băneştişi formele decontărilor
băneşti;
 de a prezenta modul de contabilizare a operaţiunilor economice referitoare la mişcarea
mijloacelor băneşti;
 de a analiza dinamica, structura mijloacelor băneşti, lichiditatea imediată a
întreprinderii, suficienţei disponibilităţolor băneşti etc.
 elaborarea definiţiei ştiinţifice a banilor în baza abordărilor conceptuale ale esenţei, rolul
şi funcţiilor îndeplinite;
 stabilirea criteriilor de clasificare a tuturor mijloacelor băneşti;
 documentarea mişcării mijloacelor băneşti;

5
  modul de întocmire şi prezentare a raportului financiar privind fluxul mijloacelor
băneşti;
 aplicarea analizei asupra datelor din raporul financiar privind fluxul mijloacelor băneşti;
 elaborarea şi argumentarea concluziilor.
Obiectul, în baza căruia s-au efectuat cercetările, îl constituie întreprinderea SRL „Vinevi-
Consulting”.
Scopul teoretic-ştiinţific şi metodologic al tezei se bazează pe metoda dialectică de
cunoaştere a materiei, care cuprinde astfel de componente, cum sunt: analiza şi sinteza, inducţia şi
deducţia, compararea, legatura şi efect, gruparea etc. Pe lîngă acestea, la cercetarea temei s-au
folosit aspectele teoretice ale contabilităţii în ţara noastră: convenţiile fundamentale, principiile de
bază ale contabilităţii, caracteristicile calitative ale informaţiei rapoartelor financiare care sunt
studiate în intereonexiune strînsă şi intredependentă, precum şi prevederile legislaţiei în vigoare, ale
S.N.C. şi alte norme legislative.
Teza de master „Perfecţionarea contabilităţii mijloacelor băneşti şi prezentarea acestora în
rapoartele financiare” cuprinde: introducere, 3 capitole, încheiere, bibliografie şi anexe.
În capitolul I „Reglementarea contabilităţii mijloacelor băneşti la entităţile economice” se
relevă însemnătatea, evoluţia, sarcinile mijloacelor băneşti în condiţiile de tranziţie la economia de
piaţă.
Capitolul II „Contabilitatea mijloacelor băneşti la entităţile economice (pe materialele SRL
Vinevi-Consulting)” cuprinde contabilitatea operaţiilor de casă şi a titularilor de avans, descrierea
operaţiunilor de încasări şi plăţi în perioada de gestiune precum şi modul, componenţa de
determinare a cheltuielilor de deplasare a titularilor de avans, reflectarea operaţiunilor în registrele
sintetice la sfîrşitul perioadei de gestiune; contabilitatea contului curent în valută naţională şi
străină, importanţa, modul de deschidere şi închidere acestora, înregistrarea operaţiunilor
economice în documentele primare şi în registre; contabilitatea conturilor speciale la bănci, a
documentelor băneşti şi a mijloacelor băneşti în expediţie şi în baza datelor întreprinderii SRL
Vinevi-Consulting.
Cel de-al III-lea capitol „Prezentarea fluxurilor de mijloace băneşti în rapoartele financiare”
îşi propune să analizeze atît modalitatea de reflectare a fluxurilor de mijloace băneşti în Raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti, cît şi corelaţia dintre acesta şi rezultatele financiare ale entităţii
economice.
SRL Vinevi-Consulting ţine contabilitatea în baza sistemului contabil complet în partida
dublă în conformitate cu:
 Legea contabilităţii nr.426-XII din 4 aprilie 1995;

6
  Standardele Naţionale de Contabilitate, aprobate prin ordinul Ministerului Finanţelor al
Republicii Moldova, cu modificările şi completările ulterioare;
 Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderii, aprobat
prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997;
 Alte acte legislative şi normative.
Obiectul, în baza căruia s-au efectuat cercetările, îl constituie întreprinderea SRL „Vinevi-
Consulting”.
Scopul teoretic-ştiinţific şi metodologic al tezei se bazează pe metoda dialectică de
cunoaştere a materiei, care cuprinde astfel de componente, cum sunt: analiza şi sinteza, inducţia şi
deducţia, compararea, legatura şi efect, gruparea etc. Pe lîngă acestea, la cercetarea temei s-au
folosit aspectele teoretice ale contabilităţii în ţara noastră: convenţiile fundamentale, principiile de
bază ale contabilităţii, caracteristicile calitative ale informaţiei rapoartelor financiare care sunt
studiate în intereonexiune strînsă şi intredependentă, precum şi prevederile legislaţiei în vigoare, ale
S.N.C. şi alte norme legislative.

I Reglemenatrea contabilităţii mijloacelor băneşti la entităţile economice

1.1 Clasificarea şi caracteristica operaţiunilor cu mijloacele băneşti la entităţile

economice

7
 Mijloacele băneşti reprezintă mijloacele cele mai lichide a întreprinderii şi reprezintă
disponibilităţi băneşti în casierie, depozite, conturi curente în valuta naţională, în valuta
străină şi în alte conturi la bănci. [6, art.7]
Mijloacele băneşti reprezintă o marfă deosebită care s-a evidenţiat prin surprindere şi
care a devenit un echivalent general.
În condiţiile de tranziţie la economia de piaţă, disponibilul bănesc capătă un caracter
nou, prin influenţa asupra situaţiei financiare a întreprinderii, lichidităţii, bonităţii.
Suma mijloacelor băneşti reprezintă un interes pentru toţi utilizatorii informaţiei
contabile interni şi externi, privind luarea unor decizii legate de activitatea întreprinderii.
Prin urmare, pentru derularea tranzacţiilor schimbului de mărfuri este nevoie nemijlocit de
bani. Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetare, rolul lor fiind
independent de natura sistemului economic, de nivelul şi structurile economice etc.
Este de menţionat, că în limbaj curent şi în literatură de specialitate se utilizează atît
termenul de „bani” cît şi cel de „monedă”.
Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez, englez, italian
desemnează, potrivit definiţiei dată de dicţionarul Larousse, „ o piesă de metal, emisă de
autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de schimb ”. Potrivit aceleaşi definiţii,
termenul de monedă este de origine latină şi provine de la numele zeiţei Junon Moneta, în
templul căreia românii băteau monede.
În limbajul altor popoare: român, rus, german se utilizează cu aproximativ acelaşi
sens, termenul „bani”. Potrivit dicţionarului explicativ, prin bani se înţelege „echivalentul
general al valorii mărfurilor; moneda de metal sau de hîrtie recunoscută ca mijloc de schimb
şi de plată”. Etimologic, termenul de bani are provenienţă necunoscută.
Din definiţii rezultă că între cele două noţiuni există diferenţe cantitative şi
calitative, astfel: [26, p.15]

 noţiunea de bani este mai cuprinzătoare şi mai veche decît cea de monedă, întrucît
cuprinde toate mijloacele de schimb
 noţiunea de monedă este denumirea generică acordată pieselor metalice.
Din această abordare rezultă că noţiunea de monedă nu se identifică cu banii, aceasta
reprezentînd doar o parte a masei băneşti.
La conturarea diferenţei dintre monedă şi bani contribuie şi alte argumente:
 banii sunt o marfă, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi
obiective;
8
  moneda, în schimb, este un acord de voinţă dintre oameni, pe de-o parte, şi
presupune existentă autorităţii emitente, care decide cu privire la forma
monedei şi a metalului din care este confecţionată.
Deci, banii au apărut în procesul dezvoltării societăţii, al schimbului de mărfuri, al
schimbului dintre producători şi consumători.
Pentru a dezvălui noţiunea şi esenţa mijloacelor băneşti, vom recurge la o incursiune
în evoluţia lor pe parcursul anilor. Evoluţia banilor de la concret la abstract demostrează
valabilitatea celor două caracteristici pe care le au, calitatea de marfă şi de creanţă.
Mijloacele băneşti se aflăla dispoziţia lumii occidentale de cel puţin 27 secole.
Originea banilor se află în scimbul care la început s-a desfăşurat ca troc. Trocul îngreună,
însă, schimburile şi, treptat, oamenii au căutat un etalon mai general care să le înlesnească
(scoici, sare, blănuri etc.) [13, p. 118].
De-a lungul timpului, banii au îmbrăcat mai multe forme: marfă-bani, monedă de aur
şi argint, bani de hîrtie, bani electronici.
În calitate de moneda-marfă se alegeau mărfurile care aveau calităţi adecvate
(conservare, divizibilitate, încredere, valoarea de întrebuinţare) cum ar fi: scoici, vite,
blănuri, sare, ceai etc.
Moneda metalică se utiliza pentru calitatea ei (frumuseţe, raritate, inalterabilitate).
Monedele se făceau din metale preţioase (argint, aur) şi s-au folosit de omenire timp de 26
secole ca metal monetar.
Moneda-semn a cunoscut următoarele forme.
 biletul sau bancnota (moneda fiduciară). La origine, un simplu certificat de
depozit de monedă metalică la o bancă, biletul (bancnota) se transformă într-o
veritabilă monedă fiduciară, emiâîndu-se bilete de o valoare mult mai mare decît
aceea conservată de metal, avînd la bază încrederea că toţi deţinătorii de bilete
vor solicita, în acelaşi timp, convesria acestora în metalul din depozitele bancare;
 contul (moneda scriptuală). Depozitarea biletelor la bancă a condus la utilizarea
acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer
între conturi).
Bani electronici permit stocarea unei puteri de cumpărare într-o cartelă magnetică.
Moneda are la ea însăţi valoarea bunurilor şi serviciilor ce se pot procura cu ea,
fiindu-i specifică funcţia social-economică de exprimare a valorii tuturor celorlalte mărfuri.
Cu moneda se exprima preţuri – care sunt expresia monetară a valorii; moneda constituie
măsurătoarea comună pentru aflarea preţului tuturor lucrurilor.

9
 Spre deosebire de alte bunuri, moneda are o utilitate de care se ia cunostinţă în
momentul cînd se renunţă la ea, nu în cel al achiziţionării sau utilizarii ei.
Un alt mod de a defini moneda porneşte de la ideea de libertate şi lichiditate.
Moneda, spun adepţii acestei idei, este un bun sau un simplu semn, care dă deţinătorului
puterea de a se elibera de o datorie, de a asigura o plată. Dobîndirea monedei înseamna
lichiditatea, libertate, în timp ce prin pierederea ei se riscă a se intra în servitute.
Cu apariţia banilor, aceştia au început îndeplinirea următoarelor funcţii:
 mijloc de măsurare a activităţii economice. În această funcţie, banii măsoară
cheltuielile efectuate şi rezultatele obţinute în activitatea economică trecută şi
prezentă, precum şi cele avute în vedere în perioada ce urmează;
 mijloc de schimb. Banii îndeplinesc această funcţie cînd mărfurile se achită în
momentul livrării lor;
 mijloc de plată. Banii îndeplinesc această funcţie în ipoteza în care mărfurile se
achită la un anumit termen, după livrarea lor, cînd ele se vînd pe credit sau se
efectuează diferite plăţi (achitarea salariului, impozitului etc.);
 mijloc de rezervă de valoare. Între două tranzacţii banii servesc ca rezervă a
puterii de cumpărare, fiind un instrument de trezaurizare, instrument permanent
de rezervă a valorii.
 mijloc standard al plăţilor amînate. Prin această funcţie rolul banilor în
exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea în momentul
actual a unei sume ce urmează a fi încasată sau plătită la o dată viitoare.
Funcţiile banilor au valabilitate şi pentru banii naţionali, care servesc piaţa internă, şi
pentru banii universali, care servesc piaţa internaţională, mijlocind schimburile externe de
mărfuri, turismul, transferul de tehnologii, investiţiile efectuate în străinătate etc. Pornind de
la modul concret în care sunt folosite şi adoptate deciziile, în economia contemporană
întîlnim două sisteme de organizare şi funcţionare a economiei de schimb: sistemul
economiei de piaţă şi sistemul economiei de comandă.
Toate funcţiile mijloacelor băneşti reprezintă subiectul contabilităţii.
În prezent se manifestă tot mai accentuat tendinţa înlăturării din circulaţie a monedei
efective (numerarul), adică a monedei scriptuale care prezintă avantajul unei circulaţii mai
rapide, fără efort sau risc în manipulare, constituind pentru statele occidentale dezvoltate
forma ideală a monedei.
Pînă după primul război mondial, sistemele monetare naţionale s-au bazat pe etalonul
aur – moneda şi au avut următoarele caracteristici:

10
  se stabilea prin lege conţinutul în aur al unităţii monetare naţionale (valorii
paritare);
 se determină părţile monetare ca raport între valorile paritare ale monedelor
respective;
 există convertibilitatea liberă şi nelimitată a bancnotelor în monezi de aur, iar
aurul circula liber atît pe piaţa internă, cît şi în exterior.
În perioada 1900 – 1989, sistemul monetar a suportat urmările celor două războaie
mondiale, apoi restructurările impuse de noul regim politic.
Începînd cu anul 1990 are loc o necesară reformă a sistemului monetar şi a emisiunii
monetare, determinată de trecerea economiei moldoveneşti la o economie de piaţă.
Reforma monetară reprezintă o modificare sau înlocuire a legii monetare şi a altor
acte normative privind elemente ale sistemului bănesc dintr-o ţară. Stabilizarea trebuie
precedată de stări de echilibru economic intern şi în relaţiile cu străinătatea, care să se
petrecea într-un regim de libertate a schimburilor, atît în înterior, cît şi cu străinătatea.
La stabilirea monetară se ajunge prin confirmarea legală a parităţii monetare în
funcţie de intensificarea anumitor orientări noi ale comerţului exterior, uneori moneda e
repudiată prin crearea de monede noi, atunci cînd moneda curentă a suferit o foarte mare
depreciere.
Convertibilitatea în aur e una din consecinţele fireşti ale stabilizării monetare. Astăzi,
cînd convertibilitatea este total suspendată, lăsînd deci o condiţie esenţială a stabilizării, nici
o monedă nu poate fi considerată stabilă. Convertibilitatea implică existenţa unui stoc de
acoperire important în aur şi devize care se alimentează prin activitatea economică
respectivă; cînd activitatea economică nu aduce aur şi devize suficiente în stocul monetar,
statul poate lansa un împrumut extern în acest scop.
Conform teoriilor economice mijloacele băneşti sunt importante din mai multe
motive cauzate de:
 caracterul de rutină a acestora care se explică că mijloacele băneşti sunt utilizate
de mai multe ori pentru efectuarea operaţiunilor curente şi sunt prezente
întotdeauna în contul de decont a întreprinderii;
 caracterul speculativ a lor deoarece întotdeauna este probabilitatea unei investiri
mai eficiente;
 prudenţa, mijloacele băneşti sunt necesare pentru efectuarea plăţilor neprevăzute
deoarece activitatea întreprinderii nu are un caracter strict delimitat.
Rolul monedei în viaţa economică şi socială necesită abordarea evoluţiei şi a
funcţiilor indeplinite de aceasta încă din perioada circulaţiei pieselor din metale preţioase.
11
 Trecerea economiilor de la forma preponderent naturală (bazată pe troc) la economia
de schimb, concurenţială, antrenează importante modificări în rolul îndeplinit de bani în
cadrul tuturor lăturilor activităţii umane şi economice. Posibilitatea utilizării, sau nu, a
banilor ca instrumente pentru reglarea mecanismelor economiei este evidenţiată în cadrul
teoriilor care s-au dezvoltat prin studierea acestui domeniu.
Autorii clasici (Smith, Mill etc.) susţin că banii sunt o marfă specială, desprinsă din
lumea celorlalte mărfuri, în procesul dezvoltării schimbului. Întrucît la originea avuţiei
naţiunii se află munca, nu comerţul; banii în cazul acesta, spun clasicii, nu influenţează
nemijlocit dezvoltarea economică. J.S.Mill era chiar de părere că „nu-i nimic mai puţin
important decît banii”. Astfel, rolul banilor se reducea la asigurarea jocului liber al cererii şi
ofertei, la rolul unui instrument neutru şi pasiv. [18, p. 103]
În această ordine de idei, Adam Smith scria: „Banii de aur şi argint aflaţi în circulaţie
într-o ţară pot fi foarte bine comparaţi cu o şosea care, deşi serveşte circulaţia şi transportul
la oraş a tuturor grînelor şi nutreţului dintr-o ţară, totuşi ea însăşi nu produce nici măcar o
singură claie de cereale sau de fîn”. În asemenea condiţii, ce sens are acumularea lor? Odată
cîştigaţi, ei urmează a fi investiţi în producţie.[18, p. 113]
Banii joacă un rol important în orice economie de piaţă. Alături de capital şi
specializare - susţine Samuielson - banii constituie un al treilea aspect al vieţii economice
moderne.
Totodată, moneda, potrivit convingerilor clasicilor, trebuie să fie stabilă. Acest lucru
poate fi realizat numai cu ajutorul unui sistem bazat pe banii de aur şi argint. De notat că
aplicarea acestei idei în viaţă avea să asigure o stabilitate monetară îndelungată şi deosebit
de favorabilă pentru dezvoltarea economică.
Mercanteliştii au fost primii care au declarat că îmbogăţirea este o faptă lăudabilă
identificînd bogăţia cu banii deoarece la acea epocă domina sistemul monetar bimetalic,
cînd monedele de aur şi de argint circulau liber între ţări. Ei apărau ideea unei balanţe
monetare sau comerciale active şi a creării unui surplus de bani în ţară, declarînd chiar că
„nimic nu trebuie să fie ieftin, cu excepţia banilor”. Jean Bodin (1530-1596) formulează
celebra teorie cantitativă a banilor, potrivit căreia puterea de cumpărare a unei unităţi
monetare depinde de cantitatea de bani aflată în circulaţie.
Moneda este în principal o categorie macroeconomică, la care toţi agenţii economici
dintr-o ţară se raportează ca la un dat. Ea constă din tot ceea ce poate îndeplini, şi în fapt,
îndeplineşte funcţiile de măsurare a activităţilor economice şi de mijlocire a schimbului.
La prima vedere, moneda a complicat foarte mult viaţa economică şi viaţa oamenilor
în general. Într-adevar ea a dus la creşterea numărului de tranzacţii în economie la apariţia
12
unor noi verigi intermediare între producţie şi consum. Multe dintre aceste tranzacţii s-au
automatizat şi par a fi fără legatură reală cu raţionalitatea şi eficienţa activităţii economice.
În realitate, instrumentele monetare sau deversificat şi s-au perfectionat în aşa
măsură incît moneda să-şi poată manifesta facilitatile sale generale. Umanitatea a consumat
multa energie şi a dat dovadă de enorma imaginaţie pentru a face moneda:
 acceptabilă de catre participanţii la tranzacţii;
 durabilă;
 convenabilă;
 divizibilă;
 stabilă, etc.
Toate aceste calităţi sînt obligatorii pentru bună funcţionare a etalonului bani.
Fluxul de bani este sîngele care irigă sistemul. Banii ne furnizează de asemenea
etalonul de măsură a valorilor. Prin intermediul lor se efectuează evidenţa atragerii şi
utilizării factorilor de producţie şi a repartiţiei bunurilor produse în societate, ele constituind
un factor major al sistemului informaţional economic.
Banii îndeplinesc trei funcţii esenţiale, două în spaţiu şi una în timp.
În spaţiu banii sînt:
 instrument al circulaţiei bunurilor, prin cantitatea şi viteza de rotaţie;
 permit evaluarea şi schimbul mărfurilor între vînzători şi cumpărători.
În timp banii permit o rezervă a valorii, funcţia care la rîndul său are două
aspecte:
 banii păstrează şi acumulează valorile, ei rezumă trecutul, fiind un instrument de
economisire;
 banii permit realizarea valorilor viitoare constituind un mijloc de asigurare a continuităţii
activităţii economice.
Desfăşurarea activităţii economice a întreprinderii generează, alături de fluxuri de
materiale, mărfuri, servicii, lucrări şi fluxuri monetare. Organizarea şi gestiunea fluxurilor
băneşti de intrare şi ieşire au scopul asigurării eficienţei utilizării lor şi lichidităţii
întreprinderii.
Concepţia de autofinanţare, care stă la baza organizării şi funcţionării
întreprinderilor, determină creşterea în mod substanţial a rolului şi funcţiilor finanţelor,
inclusiv a banilor în stimularea sporirii cantitative şi calitative a producţiei, a asigurării
echilibrului financiar şi valutar, a formării şi utilizării raţionale a fondurilor întreprinderii.

13
 Mijloacele băneşti reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii şi se
clasifică în modul următor [19, p. 277]:
1. în funcţia de valută în care sînt exprimate:
 mijloace băneşti în moneda naţională;
 mijloace băneşti în valută străină;
2. în funcţie de formele de existenţă:
 mijloace băneşti în numerar;
 mijloace băneşti de cont (fără numerar);
 alte mijloace băneşti (documente băneşti etc.).
3. în funcţie de locul păstrării:
 mijloace băneşti în casierie:
 în ţară;
 în străinătate.
4. mijloace băneşti în conturi la bănci:
 în ţară;
 în străinătate.
5. în funcţie de posibilitatea utilizării:
 mijloacele băneşti legate - sunt disponibilităţile băneşti care aparţin
întreprinderii cu drept de proprietate, dar care nu pot fi utilizate din cauza
unor factori determinaţi;

mijloace băneşti nelegate - constituie mijloacele băneşti care aparţin întreprinderii şi pot fi
utilizate liber de către ea.
Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc (unicul mijloc legal
de plată pe teritoriul Republicii Moldova) care este reprezentat prin [ Regulamentul Băncii
Naţionale a Moldovei din 13.01.94 privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova,
Monitorul Oficial 54-55, 18.06.1998]:
 bancnotele şi monedele metalice emise de către Banca Naţională a Moldovei,
aflate în circulaţie, scoase sau supuse scoaterii din circulaţie, dar acceptate spre
schimb de către Banca Naţională a Moldovei;
 disponibilităţile în conturile în lei moldoveneşti deschise la băncile din Republica
Moldova şi din străinătate;

14
  cecurile în lei moldoveneşti, care sînt eliberate şi asigurate de soldul mijloacelor
în conturile în lei moldoveneşti deschise la băncile din Republica Moldova şi din
străinătate.
Mijloacele băneşti în valuta străină sînt reprezentate prin:
 bancnotele şi monedele metalice (altele decît leul moldovenesc) emise de către
organele autorizate ale statelor străine, aflate în circulaţie, scoase sau supuse
scoaterii din circulaţie, dar acceptate spre schimb de către organele autorizate
respective;
 disponibilităţile în conturi în unităţile băneşti ale statelor străine, precum şi în
unităţile băneşti şi de decontare internaţionale;
 cecurile în valută străină care sînt eliberate şi asigurate de soldul mijloacelor în
conturile în valută străină deschise la băncile din Republica Moldova şi din
străinătate.
Numerarul în circulaţie este constituit din bancnotele şi monedele metalice aflate la
agenţi economici şi la populaţie, numiţi deţinători non-bancari.
Bancnotele sunt titluri de credit emise de băncile centrale, care se obligă să restituie
la prezentare (la vedere) valoarea nominală a acestora.
Monedele metalice - sunt piesele de metal de formă circulară, mai exact discuri plate
ştanţate cu modele specifice în relief, ce se utilizează din cele mai vechi timpuri ca
echivalent al valorii.
Numerarul sub formă de bancnote sau de monede reprezintă instrumental de plată
iniţial, de origine, care astăzi are un rol important în economia tuturor ţărilor.
Unitatea monetară naţională este leul moldovenesc, fiind aprobat ca unicul
instrument legal de plată pe teritoriul ţării de Banca Naţională a Moldovei care este
autoritatea monetară cu dreptul exclusiv de a pune în circulaţie şi de a retrage din circulaţie
moneda naţională [ 2 ].
Deşi băncile oferă diferite modalităţi de plată, plata în numerar rămîne cea mai
utilizată metodă de transfer al fondurilor practicată în Republica Moldova, mai ales în cazul
cînd sînt implicate persoane fizice.
Folosirea numerarului ca modalitate de plată prezintă şi anumite dezavantaje. Un
dezavantaj este problema securităţii deoarece persoana care deţine asupra sa o mare cantitate
de numerar este expusă riscului de furt sau de pierdere. O altă problemă este achitarea unor
plăţi pentru mărfurile procurate sau serviciile prestate de la o anumită distanţă îndepărtată.
În cazul dat este nevoie ca persoana respectivă să-şi asigure transportarea numerarului, cît şi
transportarea lui în siguranţă.
15
 Un alt dezavantaj al numerarului este posibilitatea falsificării lui. Pentru a nu putea fi
falsificaţi, banii încorporează o serie de caracteristici specifice de protecţie.
Moneda efectivă (mijloacele băneşti în numerar) este solicitată de agenţii economici,
nu în calitatea de marfă, ci pentru bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei.
Atît timp, cît bunuri şi servicii pot fi achiziţionate în schimbul acestui instrument monetar,
practic agenţii economici consimt să se folosească de el în tranzacţiile lor comerciale şi
financiare.
O persoană care deţine sau foloseşte mijloacele băneşti în numerar nu cunoaşte şi nici
nu are interesul să ştie dacă ceea ce deţine reprezintă un certificat asupra rezervelor de aur
ale emitentului, dacă poate fi convertită în bunuri şi servicii sau în moneda altei ţări. Se
poate afirma că este tot atît de bună ca oricare alta din formele sale de existenţă. Este
adevărat că fiecare monedă naţională este cotată pe piaţa la cursuri diferite în funcţie de
puterea efectivă de cumpărare.
Nimeni astăzi nu contestă faptul că un sistem monetar poate funcţiona şi în lipsa
acoperii în aur, cu condiţia că semnele monetare să fie emise în corelare cu bunurile şi
serviciile create în economie.
Moneda efectivă (numerarul) reprezintă, deci, activul cel mai lichid, fiind, totodată,
una din componentele importante ale masei monetare.
Decontarea prin virament (fără numerar) reprezintă un procedeu special de plată, care
se înfăptuieşte prin transferul sumei dintr-un cont în altul, prin debitarea contului plătitor şi
creditarea contului beneficiar.
Decontările fără numerar reprezintă orice plată efectuată prin intermediul
documentelor de plată şi al conturilor deschise fără a întrebuinţa moneda în forma sa
concretă.
Decontările prin virament se efectuează după următoarele principii:
 plăţile se efectuează prin băncile comerciale;
 plăţile se înfăptuiesc numai în cazul cînd plătitorul e de acord să plătească
(excepţie în cazurile de transfer în ordine incontestabilă);
 de regulă, se înfăptuiesc după primirea mărfurilor, prestarea lucrărilor şi
executarea serviciilor;
 băncile comerciale poartă răspundere pentru achitările reciproce dintre
întreprinderile ce se deservesc în aceste bănci;
 agenţii economici pot să aleagă liber orice mod şi formă de efectuare a
viramentului.
Există patru moduri de efectuare a transferurilor:
16
  plata integrală;
 plata treptată;
 plata garantată prin rezervarea mijloacelor într-un cont aparte;
 plata garantată fără rezervarea mijloacelor băneşti.
Decontările prin virament în dependenţă de conţinutul lor economic se împart în două
grupe:
 pe obligaţii materiale;
 pe obligaţii financiare.
În prima grupă se includ decontările dintre întreprinderi pentru bunurile materiale
băneşti, iar la a doua grupă se referă plăţile în buget (impozitul pe imobil, pe venit, taxa pe
valoare adăugată, achitarea creditelor bancare, decontări pentru asigurarea socială).
Succesiunea decontărilor este determinată de plătitor în dependenţă de contractul
încheiat, de mijloacele de pe cont care, trebuie de menţionat că conform regulamentului în
vigoare acest drept al întreprinderii decade în cazul cînd întreprinderea are documente de
plată în fişierul băncii „Documente de decontare neachitate la termen”.
În dependenţă de locul de destinaţie a furnizorului şi cumpărătorului decontările prin
virament se clasifică în:
 decontări în oraş;
 decontări în afara oraşului.
În dependenţă de locul unde se află furnizorii şi cumpărătorii, caracterul şi conţinutul
operaţiilor de decontare, şi organizarea controlului reciproc pot fi organizate în mod diferit.
Totalitatea metodelor, formelor şi procedeelor de efectuare a decontărilor (ordinea
circulaţiei documentelor şi a mijloacelor băneşti între participanţi la decontări şi instituţiile
lor bancare) reprezintă prin sine forma de decontare.
Plăţile fără numerar în Republica Moldova se efectuează, în principal, în baza
[Hotărîrea Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea Regulamentului privind utilizarea
acreditivului documentar irevocabil şi acoperit pe teritoriul Republicii Moldova nr.122 din
29.05.2003, Monitorul Oficial nr.116-120 din 13.06.2003]:
 documentului de plată este documentul prin intermediul căruia se execută (se
stinge) o obligaţie bănească conform prevederilor contractuale, actelor normative
în vigoare.
 acreditivul documentar - reprezintă un angajament, oricum ar fi denumit sau
descris, prin care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său
(ordonatorul) şi conform instrucţiunilor acestuia sau în nume propriu, efectuează

17
 o plată contra documente către un terţ (beneficiar) ori la ordinul acestuia, sau
acceptă şi plăteşte cambii trase de către beneficiar, sau autorizează o altă bancă să
efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să plătească asemenea cambii;
 cardurile bancare - este un suport de informaţie standardizat şi personalizat prin
intermediul căruia deţinătorul, de regulă, cu utilizarea numărului personal de
identificare al său şi/sau a unor alte coduri care permit identificarea sa, are acces
la distanţă la contul bancar în vederea efectuării anumitor operaţiuni prevăzute de
banca emitentă.
Avantajele decontării prin virament: nu e nevoie a transporta numerarul de la un agent
economic la altul, efectuarea plăţilor într-un timp scurt, se reduce riscul de a fi sustras
numerarul, sporeşte gradul de asigurare şi de confirmare a decontărilor în baza
documentelor de plată.
Plăţile fără numerar au acelaşi grad de lichiditate şi probează şi disponibilitătile din
conturile curente şi asupra cărora pot fi trase cecuri şi efectuate plăţi fără preaviz. O suma
depusă în cont poate fi considerata “monedă”, întrucît titularul depozitului respectiv poate
să-şi achite datoriile sau să-şi procure bunuri sau servicii cu cecuri trase asupra sa.
Aceste disponibilităţi în conturi curente au aceleaşi calităţi precum numerarul, puţind
fi transformate, fără restricţii, una în cealaltă. În practică, majoritatea tranzacţiilor (peste
90%) se lichidează cu ajutorul cecurilor, de exemplu, se virează în conturi bancare după
efectuarea reţinerilor, reprezentînd impozite, taxe, iar cheltuielile privind plata chiriilor,
serviciilor sau cumpărarea de bunuri se fac utilizînd cecurile sau cărţile de credit. Nimeni nu
mai contestă astăzi caracterul monetar al depunerilor în bănci. Chiar şi cei mai aprigi
susţinători ai concepţiei tradiţionale despre moneda admit ca efectuarea plăţilor prin
virament economiseşte numărul, variaţiile disponibilităţilor din conturile bancare generînd
în economie efecte asemănătoare cu cele ale modificării cantităţii de aur-monedă sau de
hîrtie-monedă în circulaţie.
În structura masei monetare sînt incluse şi activele plasate în diferite titluri, emise şi
puse în circulaţie pe piaţa financiară-monetară, ele avînd un grad mai mare sau mai mic de
lichiditate. Nu este mai puţin adevărat ca unele dintre ele (îndeosebi cele pe termen scurt)
cum sunt cambiile şi bonuri de casă au un grad de lichiditate mai ridicat decît cele pe termen
mediu şi lung (acţiuni, obligaţiuni). Ceea ce-l atrage pe cel care realizează economii
monetare în a ale plasa în aceste titluri este tocmai caracterul lor negociabil, posibilitatea de
a vinde oricînd are nevoi de bani (lichidităţi) pentru plata unor datorii, respectiv pentru
achiziţia anumitor bunuri şi servicii. Fără îndoială că nu toate aceste titluri sunt la fel de
frecvent folosite pentru plăţi curente şi imediat, motiv pentru care modificarea masei
18
monetare este funcţia de gradul lor de lichiditate în raport de care avem trei situaţii:
 o gamă minimă de active pe care deţinătorii le pot transforma într-un interval de
timp relativ scurt în monedă, astfel încît prin asemenea operaţiuni se modifică masa
minetară. Titlurile respectiv se cumpără de la emitent în schimbul unei sume de bani care
iese din circulaţie diminuînd masa monetară, în timp ce vînzarea lor duce la creşterea masei
monetare.
 o gamă medie de active, care pot determina lichiditatea deţinătorilor, ca
înlocuitori ai monedei fără a ţine seama de gradul lor de negociabilitate, sau de posibilitate
de realizare a acestor active, de faptul că circulă în interiorul ţării, şi în afara ei, precum şi
de faptul ca vînzarea-cumpărarea lor influienţează mărimea masei monetare.
Deţinerea unor asemenea active (a unor depuneri în vederea economisirii, a unor
titluri emise pe piaţa financiar–monetară care sînt uşor transmisibile şi negociabile) permite
efectuarea plăţilor, şi deci asigură posesorilor o lichiditate apropiată de cea oferită de
moneda propriu-zisă. Este adevărat că activele respective nu sunt folosite pe scară pentru
efectuarea plăţilor curente.
 o gamă largă de active mai mult sau mai puţin lichide, cuprinzînd toate
instrumentele financiare, pe lîngă cele amintite, care pot influenţa lichiditatea şi masa
monetară. Ideea este, deci, de a lua în considerare nu numai diferite forme de plasament
monetar, ci în celelalte forme de avuţie disponibile, care pot spori sau diminua lichiditatea
agenţilor economici şi, deci de a influenţa cererea de monedă şi de bunuri a acestora. În
categoria lichidităţilor, intră, în acest caz, obligaţiunile şi alte hîrtii de valoare, care, deşi au
scadenţă mai îndepărtată şi nu se folosesc curent ca mijloc de plată, pot fi negociate uşor la
bursă şi transformate în numerar.
La momentul actual Bilanţul contabil, care face parte din Raportul financiar nu prevede
posturi în care se reflectă sumele mijloacelor băneşti legate. Aceste sume se dezvăluie în
Anexa la bilanţul contabil.

1.2 Modul de ţinere şi documentare a operaţiunilor de casă

În cadrul unei întreprinderi, indiferent de forma organizatorică juridică, pentru desfăşurarea

activităţii economice, acesteia i se permite să deţină disponibilităţi băneşti în numerar.
Încasarea şi păstrarea numerarului, precum şi decontările în numerar se efectuează la
întreprindere prin casierie.
Modul de efectuare a operaţiunilor în casierie este stabilit prin Normele pentru efectuarea
operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova aprobate prin Hotărârea
19
Guvernului Republicii Moldova nr.764 din 25.11.1992, cu modificările şi completările ulterioare
(în continuare -Norme).
Operaţiunile în casierie sunt efectuate de către casier care poartă toată responsabilitatea
materială pentru integritatea disponibilului bănesc şi a hârtiilor de valoare primite la păstrare (mărci
poştale, cambii etc). Responsabilitatea materială poartă un caracter juridic numai în cazul când cu
casierul s-a încheiat contractul de răspundere materială.
În casierie se permite păstrarea mijloacelor băneşti pentru scopuri gospodăreşti, delegarea
salariaţilor în scopuri de serviciu etc. în limita stabilită de către banca comercială la care
întreprinderea are cont bancar.
Păstrarea mijloacelor băneşti în casierie în sume mai mari decât limita stabilită se permite în
perioada achitării salariilor şi indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă, eliberării
numerarului sub formă de avansuri şi în alte scopuri, dar pe un termen de cel mult 3 zile lucrătoare,
inclusiv ziua primirii banilor de la bancă.
Conform Normelor, întreprinderile eliberează numerarul spre decontare pentru cheltuieli
operaţionale şi de gospodărire în mărimea şi termenele stabilite de conducătorul întreprinderii
respective, dar pe o perioadă nu mai mare de o lună. Numerarul eliberat spre decontare, dar
neutilizat, trebuie restituit în casieria întreprinderii în curs de 3 zile după expirarea termenului
pentru care a fost eliberat.
În casieria întreprinderii banii în numerar pot fi primiţi din contul bancar, din vânzările în
numerar a produselor, mărfurilor şi serviciilor, în urma rambursării avansurilor neutilizate de către
titularii de avans, sub formă de despăgubiri din partea gestionarilor şi în alte cazuri.
În continuare vom examina modul de reflectare în contabilitate a operaţiunilor privind
decontările în numerar în baza documentelor primare.
Casierul primeşte numerarul în casierie din contul bancar în baza cecului bancar, întocmit de
către contabilul-şef sau altă persoană numită de acesta. în cec se indică denumirea emitentului,
numele şi prenumele mandatarului, suma solicitată în cifre şi în litere. Verso cecului cuprinde suma
divizată după destinaţie (remunerarea muncii, avans, cheltuieli gospodăreşti etc), semnăturile
emitentului (prima - a conducătorului, iar a doua - a contabilului-şef sau a altor persoane cu dreptul
de a pune semnătura respectivă) adeverite prin ştampilă întreprinderii, datele din buletinul de
identitate al persoanei care primeşte numerarul.
La intrarea mijloacelor băneşti în casierie din contul bancar şi în alte cazuri se întocmeşte
dispoziţia de încasare semnată de contabilul-şef sau altă persoană împuternicită.
Chitanţa la dispoziţia de încasare semnată de contabilul-şef şi casier şi certificată prin
ştampila casierului serveşte drept confirmare a primirii numerarului.

20
 La eliberarea numerarului din casierie se întocmeşte dispoziţia de plată semnată de către
conducătorul şi contabilul-şef al întreprinderii sau de alte persoane împuternicite.
Numerarul din casierie se ridică pentru achitarea salariilor şi indemnizaţiilor, acordarea
avansurilor spre decontare titularilor de avans etc.
În cazul în care salariile, premiile, indemnizaţiile, bursele şi alte plăţi se eliberează în baza
borderourilor de plată, acestea din urmă se anexează la dispoziţia de plată în care se indică suma
achitată efectiv.
Dacă unii angajaţi nu au ridicat salariile în perioada stabilită, în borderoul de plată lângă
numele de familie respectiv se face menţiunea „Depunere". Sumele depuse se predau la banca care
deserveşte întreprinderea prin întocmirea unei dispoziţii de plată pentru toate sumele.
La suma de mijloace băneşti vărsată în contul de decontare reprezentantul întreprinderii
întocmeşte avizul de plată în numerar. Unele bănci comerciale perfectează astfel de operaţiuni,
întocmind în mod automatizat ordinul de încasare a numerarului la suma depusă.
În dispoziţiile de încasare şi plată se indică denumirea documentului, în baza căruia s-a
efectuat încasarea sau eliberarea banilor din casierie, conţinutul economic al operaţiunilor se
enumera documentele anexate.
Primirea şi eliberarea banilor prin intermediul dispoziţiilor de încasare şi plată poate fi
efectuată numai în ziua întocmirii acestora.
Dispoziţiile de încasare şi plată imediat după primirea sau eliberarea banilor se semnează de
casier, iar pe borderourile de plată şi alte documente se aplică ştampila sau se face menţiunea
„Plătit", indicând data (ziua, luna, anul), fapt care exclude eliberarea repetată a banilor în baza
acestor documente.
Dispoziţiile de încasare şi plată până la transmiterea în casierie se înregistrează de
contabilitate în registrul de evidenţă a dispoziţiilor de încasare şi plată.
La sfârşitul fiecărei zile de muncă dispoziţiile de încasare şi plată se înregistrează de către
casier în registrul de casă, în care se determină soldul de mijloace băneşti în casierie la începutul
zilei, încasările şi ieşirile acestora în cursul zilei, precum şi soldul la sfârşitul zilei.
Registrul de casă se întocmeşte în două exemplare. Primul exemplar rămâne în casierie, iar
al doilea se detaşează de la registru şi serveşte casierului drept raport, care împreună cu
documentele anexate se prezintă la contabilitate.
La SRL Vinevi-Consulting la intrarea mijloacelor băneşti în caserie de la clienţi se
perfectează printr-o dispoziţie de încare de casă (anexa 7 ).
La ieşirea mijloacelor băneşti din caserie se perfectează o dispoziţie de casă de plată, în
general aceste ieşiri sunt utilizate pentru decontarea cu titularii de avans (anexa 6).

21
 1.3 Documentarea decontărilor fără numerar

Toate întreprinderile, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, sunt obligate să

păstreze mijloacele băneşti temporar libere în instituţiile bancare.
La cererea agentului economic, băncile comerciale pot deschide diferite tipuri de conturi
bancare: conturi curente, conturi de depozit, conturi de împrumut, conturi provizorii, precum şi
conturi pentru tranzacţii în valută naţională sau în valută străină.
Modul de deschidere, administrare şi închidere a conturilor bancare este reglementat de
prevederile Regulamentului privind deschiderea şi închiderea conturilor la băncile din Republica
Moldova. [ 12 ]
Pentru păstrarea mijloacelor băneşti libere, efectuarea plăţilor şi încasărilor întreprinderile
deschid conturi curente la băncile comerciale, prin care sunt efectuate operaţiuni de decontare.
Conform legislaţiei în vigoare, fiecare agent economic poate deschide mai multe conturi curente în
valută naţională în diferite bănci, indiferent de amplasarea teritorial-administrativă a acestuia.
Instituţia bancară poate deschide agentului economic un cont provizoriu care are un caracter
temporar şi este destinat acumulării mijloacelor băneşti pentru formarea sau majorarea capitalului
statutar al întreprinderii.
Operaţiunile economice pot fi efectuate în contul curent numai după înregistrarea acestui
cont la inspectoratele fiscale de stat teritoriale.
În scopul deschiderii unui cont curent agentul economic rezident prezintă la instituţia
bancară următoarele documente:
• cererea de deschidere a contului, după un formular tipizat;
• copia certificatului de înregistrare a întreprinderii sau alte documente care confirmă
înregistrarea de stat conform legislaţiei în vigoare;
• copia statutului, regulamentului sau contractului de constituire etc;
• copia certificatului de atribuire a codului fiscal, în cazul când legislaţia prevede atribuirea
acestuia;
• fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei;
• extrasul din Registrul Comercial de Stat ce confirmă persoana autorizată să administreze
întreprinderea;
• alte documente la cererea băncii.
Copiile documentelor prezentate trebuie autentificate la notar.
Persoanele juridice nerezidente, la deschiderea contului curent, prezintă de asemenea copia
documentului care confirmă statutul legal în Republica Moldova şi copia documentului care
confirmă înregistrarea de stat în ţara de provenienţă.
22
 La deschiderea contului curent între titularul de cont şi instituţia bancară se încheie un
contract privind deservirea de casă şi decontările.
Conturile curente pot fi închise definitiv în baza cererii titularului de cont, deciziei
fondatorilor întreprinderii sau a organului care a constituit întreprinderea, hotărârii instanţei de
judecată sau în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare, sau convenţional, în cazul când nu au
fost efectuate operaţiuni o perioadă îndelungată, de obicei, doi ani.
Banca comercială efectuează încasarea şi virarea mijloacelor băneşti din contul curent în
succesiunea şi mărimea în care au fost primite documentele de decontare respective. Modul de
efectuare a decontărilor în Republica Moldova este reglementat de Regulamentul privind
decontările fără numerar în Republica Moldova nr.25/11-02 din 12.07.1996, cu modificările şi
completările ulterioare.
Tranzacţiile privind încasările şi plăţile în conturile curente se efectuează de către bancă
conform documentelor bancare tipizate care trebuie certificate prin semnăturile persoanelor indicate
în fişa cu specimenele de semnături şi amprenta ştampilei şi anume:
• dispoziţia de plată, reprezentând un ordin de a transfera beneficiarului o anumită sumă de
bani, utilizată pentru stingerea datoriilor financiare şi comerciale ale întreprinderii;
• dispoziţia de plată trezorerială întocmită la achitarea datoriilor privind impozitele, taxele şi
alte plăţi la bugetul de stat;
• dispoziţia de plată acceptată care reprezintă o dispoziţie de transfer a unei sume de bani,
dată de către plătitor băncii plătitoare prin oficiul poştal, pe numele unor cetăţeni, cum ar fi
pensiile pentru limita de vârstă, pensiile alimentare, salariile, cheltuielile de deplasare etc;
• cererea-dispoziţia de plată care se întocmeşte de către beneficiarul plăţii şi este emisă
plătitorului cu scopul de a încasa valoarea bunurilor livrate, serviciilor prestate şi altor
creanţe contractuale, în baza documentelor de expediere remise lui în afara băncii;
• acreditivul deschis în baza unei cereri de acreditiv, reprezentând obligaţia unei bănci de a
plăti beneficiarului o sumă determinată pentru marfa livrată sau serviciile prestate în
termenul stabilit, la prezentarea documentelor ce confirmă expedierea mărfii sau prestarea
serviciilor;
• cecul de decontare, prin care emitentul cecului dă ordin băncii de a plăti o sumă determinată
de bani la prezentarea unui cec de către beneficiarul de cec;
• dispoziţia incaso şi dispoziţia incaso trezorerială care reprezintă ordinul beneficiarului
privind transferarea incontestabilă a unei anumite sume de mijloace băneşti din contul
plătitorului fără acordul lui. Drept bază de întocmire a dispoziţiilor incaso servesc titlurile
executorii, contractele sau actele legislative care prevăd dreptul încasării incontestabile.
Inspectoratele Fiscale de Stat emit dispoziţii incaso pentru încasarea impozitelor restante,
23
 judecătoriile – pentru plata pretenţiilor altor întreprinderi, băncile - pentru încasarea
datoriilor privind creditele nerambursate şi dobânzile aferente lor etc.
Documentele de decontare trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare privind
structura, conţinutul, dimensiunile şi modul de legalizare. Ele trebuie întocmite numai în limba de
stat, în două, trei sau patru exemplare şi sunt valabile de la o zi până la trei zile lucrătoare.
Vărsarea numerarului din casieria întreprinderii la conturile bancare se efectuează în baza
diferitelor documente bancare tipizate, întocmite manual sau automatizat, în funcţie de direcţia şi
scopul vărsământului:
• foaia de vărsământ, cu chitanţă şi ordin, utilizată pentru depunerile în conturile bancare în
timpul operativ sau prelungit la bănci;
• borderoul însoţitor utilizat la depunerile de numerar prin genţi sigilate de către clienţii cu un
volum mare de încasări;
• avizul de plată în numerar - pentru plata impozitelor şi taxelor la bugetul de stat.
Ridicarea numerarului în casierie pentru diferite scopuri se efectuează în baza unui cec
bănesc din carnetul de cecuri băneşti, eliberat anterior întreprinderii la cererea acesteia.
Documentele spre plată se execută în limita soldului din contul curent sau peste acesta, dacă
cu banca comercială s-a încheiat un contract de credit de tip overdraft. în cazul lipsei de mijloace
băneşti pe contul curent instituţia bancară primeşte spre execuţie numai dispoziţiile incaso şi
dispoziţiile incaso trezoreriale. Aceste dispoziţii incaso se înregistrează într-un registru special şi se
achită la apariţia mijloacelor băneşti pe contul curent, fără acordul titularului de cont, conform
modului de înregistrare, dacă legislaţia în vigoare nu prevede o altă modalitate.
Întreprinderea primeşte de la bancă periodic, de obicei, după fiecare tranzacţie bancară,
extrase de cont cu anexarea la ele a documentelor, în baza cărora au fost întocmite înregistrările în
extrasul de cont. Extrasul de cont este un document bancar care prezintă titularului de cont
descifrarea mişcărilor pe contul curent şi permite verificarea egalităţii soldului final debitor de pe
contul contabil din registrul contabil cu soldul final pe contul bancar indicat în ultimul extras de
cont, iar documentele anexate - veridicitatea mişcărilor pe contul curent efectuate de către bancă.
Evidenţa analitică a mijloacelor băneşti la SRL Vinevi-Consulting se ţine în banca
comercială Moldova Agroindbanc SA la care este deschis cont curent în valută naţională. La
transferarea nijoaldclor băneşti de la cont se perfectează ordin de plată şi în fiecare zi cînd au avut
loc rulage la cont banca emite extras bancar (anexa 9)

24
II Contabilitatea mijloacelor băneşti la entităţile economice (pe materialele SRL Vinevi-
Consulting)
2.1 Evidenţa sintetică şi analitică a mijloacelor băneşti în caserie
Toate întreprinderile, inclusiv SRL Vinevi-Consulting, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare în procesul activităţii sînt obligate să efectueze
decontări cu persoanele juridice şi fizice. De aceea întreprinderile păstrează mijloacele
băneşti în conturi curente. Totodată pentru efectuarea decontărilor curente întreprinderilor li
se permite să aibă disponibilităţi băneşti în numerar.
Pentru evidenţierea aspectelor esenţiale ale modalităţilor de contabilizare a
mijloacelor băneşti, vom analiza aspectul practic în cadrul întreprinderii SRL Vinevi-
Consulting.
Pentru păstrarea numerarului, precum şi pentru efectuarea decontărilor în numerar la
întreprindere, este destinată casieria. Contabilitatea disponibilităţilor băneşti din casieria
întreprinderii este organizată în conformitate cu Normele pentru efectuarea operaţiilor de
casă în economia naţională a Republicii Moldova”, aprobate prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova.
Regula principală a acestor Norme constă, că numerarul primit de întreprinderi de la
instituţiile financiare în casieria sa este utilizat în scopurile pentru care a fost eliberat. De
regulă, numerarul se primeşte pentru retribuirea muncii, plata pensiilor şi indemnizaţiilor,
achiziţionarea producţiei agricole, procurarea ambalajului şi obiectelor de la populaţie,
acoperirea cheltuielilor de deplasare şi pentru alte scopuri.
Pentru efectuarea decontărilor contra numerar fiecare întreprindere trebuie să aibă
casă care reprezintă o încăpere special amenajată şi izolată, destinată primirii, eliberării şi
păstrării provizorii a numerarului. Conducătorii întreprinderilor sunt obligaţi să amenajeze
casa şi să asigure integritatea banilor în încăperea acesteia, precum şi la transportarea lor
din şi în instituţia financiară şi poartă răspundere de acele cazuri cînd, din vina lor, nu au
fost create condiţiile necesare care să asigure integritatea mijloacelor monetare în perioada
de păstrare sau în timpul transportării.
Încăperea casieriei trebuie să fie izolată, uşile în timpul efectuării operaţiilor se
închid din interior. Accesul persoanelor fără atribuţie la activitatea casei în încăperea ei este
interzis. Întregul numerar şi hîrtiile de valoare se păstrează la întreprinderi, de regulă, în
dulapuri metalice antiincendiare, iar în cazuri aparte - în dulapuri metalice combinate şi
ordinare, care la sfîrşitul zilei de muncă se încuie şi se sigilează cu ştampila de ceară roşie a
casierului.
25
 Cheile de la dulapurile metalice şi ştampilele se păstrează la casieri, cărora li se
interzice să le lase în locuri convenite, să le transmită persoanelor străine sau să
confecţioneze duplicate neînregistrate.
Duplicatele de chei înregistrate se păstrează la conducătorii de întreprinderi în
pachete, lădiţe etc., sigilate de casier.
Se interzice păstrarea în casierie a numerarului şi altor valori care nu aparţin
întreprinderii date.
Casierul poartă răspundere materială deplină în conformitate cu legislaţia în vigoare
pentru integritatea tuturor valorilor şi pentru orice prejudiciu ocazionat întreprinderii atît în
rezultatul acţiunilor premeditate, cît şi în rezultatul nepăsării sau îndeplinirii
necorespunzătoare a funcţiilor sale. Casierului i se interzice să transmită atribuţiile sale
altor persoane.
Păstrarea numerarului în casă pentru retribuirea muncii, plata subvenţiilor de asigurare
socială, burselor, pensiilor, se efectuează numai pe un termen de cel mai mult 3 zile
lucrătoare, inclusiv ziua de primire a banilor la instituţia financiară.
Primirea numerarului de către casele întreprinderilor se efectuează prin dispoziţii de
încasări, semnate de contabilul-şef sau altă persoană împuternicită de acesta.
În majoritatea cazurilor numerarul în casierie este primit din contul curent în baza
cecului, întocmit de către contabilul-şef sau altă persoană numită de acesta. În cec se indică
denumirea emitentului, numele şi pronumele mandatarului, suma solicitată în cifre şi
respectiv, litere. Partea verso a cecului cuprinde suma divizată după destinaţie (remunerarea
muncii, avans etc.), semnăturile emitentului (prima – a conducătorului, a doua – a
contabilului-şef) adeverite prin ştampila întreprinderii, datele din buletinul de identitate a
persoanei ce primeşte numerarul. Aceste cecuri sînt documente cu regim special, fiecare
avînd numărul său, şi de aceea, de regulă, ele sunt grupate a cîte 25 bucăţi în carnetul de
cecuri.
Carnetul de cecuri este primit de la bancă, în urma completării şi prezentării unei
cereri ce se păstrează în casierie.
Eliberarea numerarului din casele întreprinderilor se efectuează prin dispoziţii de
plată sau alte scripte întocmite în modul corespunzător (borderouri de plăţi, cereri de
eliberare a numerarului, conturi etc.) cu aplicarea ştampilei cu atributele dispoziţiei de plată.
Scriptele de eliberare a numerarului trebuie să fie semnate de conducătorul şi contabilul-şef
ai întreprinderii sau de alte persoane împuternicite.
Dispoziţiile de încasare (anexa 7) şi plată (anexa 6) sau documentele care le
substituie, pînă la transmiterea în casierie se înregistrează de contabilitate în registrul de
26
evidenţă a dispoziţiilor de încasare şi plată. Dispoziţiile de plată, întocmite de borderouri de
plăţi (decontare şi plată) pentru plata salariului, după eliberarea acestuia se înregistrează.
Înregistrarea documentelor de încasare şi plată poate fi realizată aplicînd mijloace
tehnice de calcul. Fiecare întreprindere ţine un singur registru de casă, care trebuie
numerotat, şnuruit şi sigilat cu ştampla întreprinderii. Înscrierea în registrul de casă se face
în 2 exemplare. Exemplarul doi trebuie să fie detaşabil şi serveşte casierului pentru dări de
seamă contabile. Primul exemplar rămîne în registrul de casă. Ambele exemplare se
numerotează cu acelaşi număr.
În registrul de casă nu se admit ştersături şi rectificări neprevăzute [1, art.42].
Rectificările făcute se confirmă prin semnăturile casierului, precum şi a contabilului-şef din
întreprindere sau a persoanei care îl înlocuieşte.
Înscrierile în registrul de casă se fac de către casier imediat după primirea sau
eliberarea banilor pe fiecare dispoziţie sau alt document de substituire. Zilnic, la sfîrşitul
zilei de lucru, casierul face totalul operaţiunilor, transcrie restul de bani din casă pentru ziua
următoare şi predă contabilităţii, contra chitanţă, exemplarul doi detaşabil (copia înscrierilor
din registrul de casă pentru ziua respectivă) cu documentele de casă de încasare şi de
cheltuieli, notificînd acest lucru contra semnătură în registrul de casă.
Controlul asupra ţinerii corecte a registrului de casă se pune în sarcina contabilului-
şef al întreprinderii.
Eliberarea de bani din casă, neconfirmată prin chitanţa beneficiarului din dispoziţia
de plată sau alt document care o substituie, nu se acceptă ca justificare a restului de numerar
în casierie. Această sumă se consideră lipsă de bani în casă şi se percepe de la casier.
Numerarul, neconfirmat prin dispoziţia de încasări se consideră excedent în casă şi se trece
la venit.
La sfîrşitul zilei de muncă casierii sunt obligaţi să raporteze casierului superior
despre primirea avansului şi despre restul de numerar şi documentele de casă ale
operaţiunilor efectuate, contra chitanţă în jurnal de evidenţă a banilor, primiţi şi eliberaţi de
către casier.
Casierul este obligat să raporteze asupra avansului primit pentru plata salariilor şi
plata burselor în termenul stabilit în borderoul de plată. Pînă la expirarea acestui termen
casierii sunt obligaţi să predea zilnic în casă restul de numerar, care nu a fost distribuit prin
borderouri de plăţi. Aceşti bani se predau în genţi, pachete sigilate de casieri, casierului
superior, contra chitanţă, indicînd suma anunţată.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în
valuta naţională şi valută străină în casieriile întreprinderii în Planul de conturi este destinat
27
contul 241 "Casa” [Planul de conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, ordinul
Ministerului Finanţelor nr.174 din 25.12.1997, Monitorul Oficial nr.93-96 din 30.12.1997].
Contul 241 "Casa" este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează
încasările mijloacelor băneşti în casieria întreprinderii în valută naţională şi valută străină,
iar în credit - cheltuielile mijloacelor băneşti din casierie în baza documentelor justificative
întocmite. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă numerarul existent în casieria
întreprinderii la finele perioadei de gestiune.
La contul 241 "Casa" pot fi deschise următoarele subconturi [Planul de conturi al
activităţii economico-financiare a întreprinderilor, ordinul Ministerului Finanţelor nr.174 din
25.12.1997, Monitorul Oficial nr.93-96 din 30.12.1997]:
 2411 "Casa în valută naţională",
 2412 "Casa în valută străină",
 2413 "Mijloace băneşti în numerar legate".
Subcontul 2413 "Mijloace băneşti în numerar legate" se deschide în cazurile
sechestrării numerarului din casieria întreprinderii, blocării, gajării banilor şi în alte cazuri
similare.
La întreprinderea SRL Vinevi-Consulting în evidenţa contabilă, conform documentelor
primare este utilizat numai subcontul 2411 "Casa în valută naţională".
În contabilitatea SRL Vinevi-Consulting pe parcursul lunii ianuarie anul 2011 s-au
înregistrat următoarele operaţiuni economice, în urma cărora s-au încasat mijloace băneşti în
caserie:
1. Primirea mijloacelor băneşti în casierie de la clienţi.
Debitul contului 241 „Casa”, subcontul 2411 „Casa în valuta naţională” – 1 200 lei
Creditul contului 221.1 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”
-1 200 lei.
Eliberarea mijloacelor băneşti din casieria SRL Vinevi-Consulting s-a înregistrat
pentru:
1. plata remuneraţiilor salariaţilor din casierie în numerar:
Debitul contului 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 5 000
lei
Creditul contului 241 „Casa”, subcontul 2411 „Casa în valuta naţională” –5 000lei
2. achitarea ajutorului material angajaţilor întreprinderii:
Debitul contului 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – 2 360lei;
Creditul contului 241 „Casa”, subcontul 2411 „Casa în valuta naţională” –2 360lei.

28
 Luînd în considerare, că operaţiile economice la întreprinderea SRL Vinevi-Consulting
sînt puţine şi se repetă lunar, autorul prezintă în afară de operaţiile expuse mai sus, modul
de încasare şi plată a mijloacelor băneşti în/din casierie posibile în teoria evidenţei
contabile.
Încasarea mijloacelor băneşti în casierie [Planul de conturi al activităţii economico-
financiare a întreprinderilor, ordinul Ministerului Finanţelor nr.174 din 25.12.1997, Monitorul
Oficial nr.93-96 din 30.12.1997]:
1. Din conturile curente în valuta naţională şi curentă ale întreprinderii:
Debitul contului 241 “Casa” 2 000 lei
Creditul contului 242 “Conturi curente în valuta naţională” 2 000 lei
2. Din vînzarea produselor, mărfurilor, altor active curente şi activelor pe termen lung,
prestarea serviciilor (fără TVA şi accize). De exemplu, în luna martie a anului de
gestiune SRL Vinevi-Consultin acordă servicii de contabilitate unui client, conform
contractului valoarea serviciilor este estimată la 1000 lei. De asemenea întreprinderea
vinde doua calculatoare. Valoarea justă a acestora este estimată la 2500 lei pentru un
calculator. Această operaţiune este reflectată în contabilitate astfel:
Debitul contului 241 „Casa” 6 000 lei
Creditul contului 611 „Venituri din vînzări” 1 000 lei
Creditul contului 621 „Venituri din activitatea de investiţii” 5 000 lei
3. Aporturilor fondatorilor în capitalul statutar după înregistrarea de stat a acestuia.Să
presupunem că fondatorul SRL transferă în caseria întreprinderii suma de 3000 lei
sub formă de aport la capitalul statutar:
Debitul contului 241 „Casa” 3 000 lei
Creditul contului 313 „Capital nevărsat” 3 000 lei
4. Primirea creditelor bancare pe termen lung şi scurt.De exemplu întreprinderea
doreşre realizarea unei investiţii în valoare de 100 000 lei pentru aceasta contractează
două credite eventual de la două instituţii bancare diferite.Astfel, întreprinderea
contractează un creit pe termen scurt în valoare de 20 000 lei şi eventual un alt credit
pe o perioadă de 5 ani în valoare de 80 000 lei. De obicei aceste credite sunt
tranferate în conturile de decontare la băncile respective, însă nu există o restricţie
clară cu privire la aceasta.
Debitul contului 241 „Casa” 100 000 lei
Creditul contului 411 „Credite bancare pe termen lung” 80 000 lei
Creditul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt” 20 000 lei

29
5. Primirea împrumuturilor pe termen lung şi scurt de la persoane juridice şi fizice. De
asemenea aferent investiţii menţionate anterior, pentru finanţarea acesteia
întreprinderea poate contracta şi împrumuturi de la persone fizice sau juridice. Astfel
să presupunem că întreprinderea împrumută de la fondator suma de 20 000 lei , şi
respectiv contractează un împrumut de la unul din furnizori valoare de 80 000 lei
pentru o perioadă de 4 ani. Un astfel de eveniment economic se reflectă în
contabilitate astfel.
Debitul contului 241 „Casa” 100 000 lei
Creditul contului 413 „Împrumuturi pe termen lung 80 000 lei
Creditul contului 513 „Împrumuturi pe termen scurt 20 000 lei
6. Restituirea avansurilor acordate anterior. De exemplu întreprinderea a acordat
anterior un avans unui angajat pentru anul de gestiune în valoare de 3000 lei şi
ecventual încasarea avansului acordat unui alt angajat în valaore de 6 000 lei pentru o
perioadă de 2 ani.
Creditul contului 241 „Casa” 9 000 lei
Creditul contului 136 „Avansuri pe termen lung acordate 6 000 lei
Creditul contului 224 „Avansuri pe termen scurt acordate 3 000 lei
Creditul contului 241 „Casa”

Scoaterea mijloacelor băneşti din casierie poate fi efectuată în modul următor:

1. Achitarea datoriilor privind operaţiile comerciale. De exemplu se achită furnizorul X
pentru materialele achiziţionate în valoare de 1320 lei
Debitul contului 521 "Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale"1320 lei
sau Debitul contului 522 "Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate" 1320 lei
Creditul contului 241 „Casa” 1320 lei
2. Vărsarea mijloacelor băneşti în valută naţională încasate de la clienţi contul de
decontare în valoare de 980 lei
Debitul contului 242 "Conturi curente în valută naţională” 980 lei
Creditul contului 241 „Casa” 980 lei
3. Eliberarea din casierie a sumelor spre decontare, acordarea împrumuturilor
personalului. Să presupunem că unul dintre angajaţii firmei are o problemă
excepţională şi cere angajatorului acordarea în avans a salariului în valoare de 1 250
lei.
Debitul contului 227 "Creanţe pe termen scurt ale personalului 1 250 lei
30
 Creditul contului 241 „Casa” 1 250 lei
În conformitate cu articolul 40 litera a) al Legii contabilităţii nr.426-XIII din
04.04.1995 şi punctul 6 litera b) al Regulamentului privind inventariere [ Ordinul Ministerului
Finanţelor nr.27 din 28.04.2004, Monitorul Oficial nr.123-124 din 27.07.2004] orice întreprindere
trebuie să efectueze inventarierea generală a patrimoniului cel puţin odată pe an, de regulă,
la sfîrşitul anului înaintea întocmirii raportului financiar anual.
Reieşind din datele întreprinderii SRL Vinevi-Consulting inventarierea nu s-a efectuat,
dar conform prevederilor legislaţiei Republicii Moldova în vigoare în cazul cînd se lua
decizia de a efectua inventarierea, aceasta avea loc în modul următor.
În conformitate cu Regulamentul sus-menţionat inventarierea mijloacelor băneşti se
efectuează pe fiecare loc de depozitare şi pe fiecare gestionar, în păstrarea căruia se află, iar
verificarea soldurilor efective se efectuează cu participarea obligatorie a gestionarilor
(casieri).
În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplică sigiliul la
depozitele supuse inventarierii şi comunică despre aceasta conducătorului întreprinderii,
care este obligat să-l înştiinţeze imediat în scris pe gestionar despre hotărîrea efectuării
inventarierii, indicînd locul, ziua şi ora începerii inventarierii.
Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data şi ora
fixată, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei (altor)
persoane, care să-l (să-i) reprezinte pe gestionar, numită (numite) printr-o decizie scrisă a
conducătorului.
La inventarierea casieriei se verifică numerarul efectiv de mijloace băneşti şi alte
valori existente în casierie. Similar se verifică şi formularele cu regim special.
Mijloacele băneşti în lei şi în valută din casieria întreprinderii se inventariază
inopinat.
În cazul inventarierilor inopinate toate bunurile se pregătesc în prezenţa comisiei de
inventariere. Acestea trebuie să fie grupate, sortate şi aranjate după denumiri, într-o anumită
ordine comodă pentru calcularea cantităţii lor.
Mijloacele băneşti reale existente în casierie cuprind însemnele monetare, mărcile
poştale, timbrele fiscale etc.
Mărcile poştale şi timbrele fiscale se înscriu în listele de inventariere la valoarea
nominală, cu excepţia mărcilor cu valoare filatelică.
Casierul trece în registrul de casă toate documentele privind operaţiile de încasări şi
plăţi, stabilind soldul şi completând o declaraţie asupra numerarului şi a altor documente
băneşti ce nu aparţin întreprinderii. După aceste operaţii se trece la numărarea banilor, ei se
31
numără de două ori. Prima numărare o face casierul fiind supravegheat de către contabil-şef,
a doua numărare se efectuează de către celălalt membru. Odată cu verificarea numerarului,
suma obţinută se confruntă cu soldul scriptic din registrul de casă .
La inventarierea mijloacelor băneşti se utilizează Procesul-verbal de inventariere a
numerarului.
Listele de inventariere pot fi completate manual (cu cerneală sau pix, citeţ şi clar şi
nu se admit corectări sau ştersături) sau cu ajutorul mijloacelor tehnice de calcul.
Corectarea greşelilor urmează să se efectueze în toate exemplarele listelor de
inventariere prin anularea menţiunilor incorecte (se barează cu o linie) şi deasupra înscrierii
anulate se scrie cea corectă. Corectările vor fi stipulate şi semnate de către toţi membrii
comisiei de inventariere şi de gestionari.
În listele de inventariere nu se admite a lăsa rînduri necompletate. Ultimele rînduri
necompletate ale listelor de inventariere se barează.
Locul inventariat, se sigilează de comisia de inventariere în cazul cînd rezultatele
inventarierii nu s-au constatat într-o singură zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacă
sigiliul este intact, în caz contrar, acest fapt se consemnează prin Procesul-verbal de sigilare,
care se semnează de către comisia de inventariere şi de gestionar, luîndu-se măsurile
corespunzătoare.
În caz de întrerupere a inventarierii (la prînz, pe timp de noapte, din alte motive),
documentele întocmite de comisia de inventariere rămîn în cadrul gestiunii inventariate, în
fişiere, casete, dulapuri etc. încuiate şi sigilate. Sigiliile se păstrează, pe toată durata
inventarierii, de către responsabilul (şeful) comisiei de inventariere.
După inventariere listele de inventariere semnate de preşedintele şi membrii comisiei
se transmit în contabilitate în modul următor: primul exemplar cu procesul-verbal privind
rezultatele inventarierii şi alte documente – contabilului-şef al întreprinderii, al doilea
exemplar – gestionarului contra recipisă pe primul exemplar.
Rezultatele definitive le constată contabilitatea, comparînd soldurile efective indicate
în listele cu soldurile conform datelor contabilităţii la momentul efectuării inventarierii.
La efectuarea inventarierii sunt posibile 3 situaţii:
1. existenţa efectivă este egală cu datele înregistrare în contabilitate;
2. este mai mare (surplus);
3. este mai mică (lipsă).
Surplusul se înregistrează imediat, iar casierul întocmeşte chitanţa pentru încasarea
numerarului respectiv. Pentru lipsurile de numerar se cer explicaţii în scris de la casier şi
lipsurile se trec pe contul lui.
32
 În conformitate cu metodologia evidenţei contabile în cazul depistării lipsurilor sau
surplusurilor, în contabilitate se întocmeau următoarele înregistrări contabile:
Plusurile mijloacelor băneşti stabilite în casă constatate la inventariere se
înregistrează în patrimoniu prin majorarea veniturilor. De exemplu, să presupunem că SRL
Vinevi-Consulting la sfărşitul perioadei de gestiune a anului 2010 prezintă un plus de
mijloace băneşti în valoare de 540 lei, şi respectiv situaţia inversă cu un minus a mijloacelor
băneşti în valoare de 300 lei.
Debitul contului 241 „Casa” 540 lei
Creditul contului 612 „Alte venituri operaţionale”. 540 lei
Lipsurile mijloacelor băneşti depistate în casierie la inventariere în limita normelor
stabilite de perisabilitate naturală se înregistrează ca o ieşire din patrimoniu a elementelor
respective de activ la cheltuielile perioadei:
Debitul contului 714 „Alte cheltuieli operaţionale” 300 lei
Creditul contului 241 „Casa”. 300 lei
Sumele constatate lipsă se impută casierului (dacă acestea au fost depistate în timpul
inventarierii şi recunoscute de către casier) prin înregistrarea contabilă:
Debitul contului 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” 300 lei
Creditul contului 612 „Alte venituri operaţionale”. 300 lei
În cazul în care recuperarea daunei materiale, conform cererii gestionarului sau
hotărârii organelor judiciare necesită o perioadă de timp mai mare decît perioada de gestiune
se întocmeşte formula contabilă evidenţiată mai jos. De exemplu, sa presupunem că conform
procesului verbal de inventariere s-a constatat un minus de mijloace băneşti în valoare de
12 000 lei. Angajatul care se face vinovat de lipsa observată are un salariu anual în valoare
de 10 000 lei. Această situaţie se înregistrează în contabilitate cu ajutorul următoarelor
operaţiuni economice.
Debitul contului 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” 12 000 lei
Creditul contului 515 „Venituri anticipate curente” 10 000 lei
Creditul contului 422 „Venituri anticipate pe termen lung”. 2 000 lei
Dacă dauna materială se recuperează într-un termen mai mare de un an, cota parte a
veniturilor anticipate pe termen lung care urmează a fi recuperată în anul curent se reflectă
prin formula contabilă:
Debitul contului 422 „Venituri anticipate pe termen lung” 2 000 lei
Creditul contului 515 „Venituri anticipate curente”. 2 000 lei
Suma compensării materiale calculată în perioadele de gestiune precedente, dar care
urmează a fi recuperată în perioada de gestiune curentă, se reflectă astfel:
33
 Debitul contului 515 „Venituri anticipate curente”; 2 000 lei
Creditul contului 612 „Alte venituri operaţionale”. 2 000 lei
Recuperarea lipsurilor de mijloace băneşti cauzate de către salariaţii întreprinderii, se
face pe bază reţinerii din salariu:
Debitul contului 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” 12 000 lei
Creditul contului 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”. 12 000 lei
În timpul inventarierii numerarului şi a documentelor băneşti se verifică cum se
respectă condiţiile pentru asigurarea integrităţii mijloacelor băneşti în casierie, în acest scop
se stabileşte dacă:
 s-a încheiat contractul cu casierul privind responsabilitatea lui asupra integrităţii
complete a mijloacelor şi documentelor băneşti;
 a fost adus la cunoştinţă casierul cu conţinutul Normelor pentru efectuarea
operaţiunilor de casă din economia naţională a Republicii Moldova;
 sânt izolate încăperile casieriei, sânt instalate gratii la geamuri, dacă este instalată
sisteme de semnalizare şi dacă se păstrează banii în safeuri şi se sigilează la sfârşitul zilei;
 este prezentată la timp darea de seamă a casierului contabilului-şef.
Operaţiile economice privind debitul şi creditul contului 241 Casa se reflectă în
registre sintetice şi analitice. Înscrierile în aceste documente se efectuează conform
rezultatelor pe o zi, în baza dării de seamă a casierului, autentificate prin documentele
anexate.
Soldul mijloacelor băneşti în casă se reflectă se reflectă în borderou numai la
începutul şi sfârşitul lunii. Pe parcursul lunii pentru controlul operativ se folosesc datele
privind soldurile reflectate în dările de seamă ale casierului.
La sfîrşitul perioadei de gestiune, datele registrelor sintetice se trec în Cartea mare.
Pe baza datelor din documentele de mai sus în funcţie de modul de prelucrare a informaţiei
se iau în consideraţie necesităţile informaţionale pentru întocmirea Raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti.

2.2 Evidenţa sintetică şi analitică a mijloacelor băneşti în conturile bancare

Încasările de la diverse persoane juridice sânt efectuate de către unităţile economice

prin virament, adică prin trecerea sumei în cauză din contul unităţii economice în contul
altor întreprinderi, către care au obligaţii de plată sau prin trecerea sumelor din conturile
altor întreprinderi către care există drepturi de creanţă în contul unităţii patrimoniale. Acest
34
lucru este posibil, deoarece unităţile economice îşi păstrează marea majoritate a mijloacelor
băneşti în conturile deschise la băncile comerciale.
Pentru păstrarea mijloacelor băneşti libere, efectuarea plăţilor şi încasărilor, toate
întreprinderile indiferent de forma juridică de organizare a acestora deschid conturi curente
la bănci, prin care sunt efectuate operaţiile de decontare. Conform legislaţiei în vigoare,
fiecare agent economic poate avea mai multe conturi curente în valută naţională în diferite
bănci.
Modul de deschidere, administrare şi închidere a conturilor bancare este reglementat
de prevederile regulamentelor Băncii Naţionale a Moldovei.
În conformitate cu regulamentele Băncii Naţionale a Moldovei plăţile fără numerar în
Republica Moldova se efectuează, în principal, în baza:
1) documentelor de plată:
 ordinul de plată (anexa 6) reprezintă ordinul întreprinderii dat băncii, de-a
transfera o sumă de mijloace băneşti la contul altor întreprinderi. În baza
ordinului de plată pot fi efectuate decontări pentru mărfurile livrate sau serviciile
prestate, precum şi alte plăţi;
 cerere-dispoziţie de plată este cererea beneficiarului către plătitor de a plăti în
baza documentelor de expediere remise lui în afara băncii privind valoarea
producţiei livrate, serviciilor prestate şi alte plăţi conform contractului;
 acreditivul;
 cecul;
 dispoziţii incaso este dispoziţia beneficiarului privind virarea incontestabilă a
unei anumite sume de mijloace băneşti din contul plătitorului fără consimţămîntul
lui, în baza documentelor executorii sau a altor acte legislative, care prevăd
dreptul virării incontestabile;
 cambia este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă, ce oferă posesorului
acesteia dreptul cert şi exigibil de a cere la scadenţă de la debitor, achitarea sumei
de bani indicate.
2) cardurile bancare.
Documentele executorii şi documentele echivalente întocmirii ordinului incaso sînt:
 ordinele arbitrajului;
 titlurile executorii eliberate de judecători;
 inscripţiile executorii notariale;
 duplicatele documentelor executorii, eliberate de organele executorii;

35
  documentele echivalente la perceperea restanţelor în bugetul de stat şi Fondul
Social al Republicii Moldova;
 deciziile organelor, de a căror competenţă ţine de examinarea cauzelor privind
contravenţiile administrative şi aplicarea sancţiunilor financiare.
Cont curent - cont deschis de bancă pentru titularul de cont, care serveşte la
înregistrarea în ordine cronologică a operaţiunilor în numerar şi/sau fără numerar efectuate
în/din acest cont în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Pentru a deschide un cont curent persoanele juridice rezidente, care se înregistrează
la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, prezintă
următoarele documente:
a) cererea de deschidere a contului se semnează de către conducătorul şi contabilul-
şef al titularului de cont;
b) fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei, legalizată notarial - 2
exemplare şi trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii:
 denumirea completă a titularului de cont;
 codul fiscal al titularului de cont;
 adresa titularului de cont;
 numărul de telefon/fax al titularului de cont;
 numele şi prenumele persoanelor, care conform legislaţiei în vigoare şi
documentelor de constituire, sînt desemnate să gestioneze conturile şi să aplice
semnături pe documentele de plată şi de casă;
 specimenele de semnături ale persoanelor cu drept de semnătură;
 termenul de acţiune al dreptului provizoriu al persoanelor împuternicite de a
aplica prima sau a doua semnătură;
 specimenul amprentei ştampilei titularului de cont care va fi aplicată pe
documentele de plată şi de casă (pentru persoanele care potrivit legislaţiei dispun
de ştampilă);
 data, luna, anul, ştampila titularului de cont şi semnăturile persoanelor
împuternicite în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Dreptul de a aplica prima şi a doua semnătură aparţine persoanelor împuternicite în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
c) copia certificatului de atribuire a codului fiscal sau copia documentului recunoscut
ca atare;

36
 d) extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, eliberat de
Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale;
e) copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru
deschiderea contului.
La deschiderea contului adresa titularului de cont se consideră - sediul (adresa)
indicată în:
 extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor;
 documentul ce confirmă înregistrarea de stat;
 documentul ce permite practicarea activităţii de întreprinzător
Modificarea conturilor se efectuează în următoarele cazuri:
 modificarea denumirii (datelor personale), formei organizatorico-juridice a
titularului de cont;
 modificările rezultate din modificarea planului de conturi al evidenţei contabile în
bănci şi alte instituţii financiare din Republica Moldova;
 modificarea codului numeric al valutei în care a fost deschis contul;
 alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
Conducerea băncii este în drept să adopte de sine stătător decizia privitor la
modificarea contului în cazul modificării planului de conturi al evidenţei contabile. Despre
aceste modificări banca este obligată să informeze titularul de cont în termen de 30 de zile
pînă la efectuarea acestora.
Pentru modificarea contului în caz de lichidare a persoanei juridice, comisia de
lichidare/lichidatorul prezintă la bancă:
 hotărîrea organului competent privind lichidarea, care trebuie să conţină termenul
de acţiune a comisiei de lichidare/lichidator;
 fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei comisiei de
lichidare/lichidator, legalizată notarial - 2 exemplare.
Conturile pot fi închise:
 în baza cererii titularului de cont;
 în baza hotărîrii fondatorilor persoanei juridice (reprezentanţei înfiinţate în
Republica Moldova a persoanei juridice nerezidente, întreprinderii cu statut de
persoană fizică) a organelor care au constituit persoana juridică sau conform
prevederilor documentelor de constituire a acestora;
 în baza hotărîrii instanţei de judecată;
 achitarea creditului/restituirea depozitului;

37
  în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
La închiderea contului curent/de depozit mijloacele băneşti se transferă/restituie
titularului de cont, persoanei împuternicite, succesorilor în drept sau altor persoane
îndreptăţite conform legislaţiei.
Numerele conturilor închise nu se atribuie altor conturi.
La închiderea contului, dosarul juridic privind deschiderea contului se păstrează în
arhiva băncii cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a regulilor de organizare a lucrărilor de
arhivă.
Documentele de decontare trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare
privind structura, conţinutul, dimensiunile şi modul de legalizare. Ele trebuie întocmite
numai în limba de stat, în 2-4 exemplare şi sânt valabile de la o zi până la trei zile
lucrătoare.
Vărsarea numerarului din casieria întreprinderii la conturile curente se efectuează în
baza diferitor documente bancare tipizate ca: foaia de vărsământ cu chitanţă şi ordin,
borderoul însoţitor şi avizul de plată în numerar.
Ridicarea numerarului în casierie pentru diferite scopuri se efectuează în baza unui
cec bănesc din carnetul de cecuri băneşti eliberat anterior întreprinderii la cererea acesteia
Întreprinderea primeşte de la bancă extrase de cont (anexa 9) cu anexarea la ele a
documentelor, în baza cărora au fost întocmite înregistrările în extrasul de cont.
Extrasul de cont, este un document bancar care prezintă titularului de cont
descifrarea mişcărilor pe contul curent şi permite verificarea egalităţii soldului final debitor
de pe contul contabil din registrul contabil cu soldul final pe contul curent indicat în
ultimul extras de cont, iar documentele anexate – veridicitatea mişcărilor pe contul curent
efectuate de către bancă.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în
valută naţională înregistrate în contul de decontare al întreprinderii la bancă în Planul de
conturi contabile este destinat contul 242 "Conturi curente în valută naţională" [ Planul de
conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, ordinul Ministerului Finanţelor nr.174
din 25.12.1997, Monitorul Oficial nr.93-96 din 30.12.1997].
Contul 242 "Conturi curente în valută naţională" este un cont de activ. În debitul lui
se reflectă încasarea mijloacelor băneşti în valută naţională în contul de decontare al
întreprinderii, iar în credit- utilizarea mijloacelor băneşti din contul de decontare. Soldul
acestui cont este debitor şi reprezintă existenţa mijloacelor băneşti în contul de decontare la
finele perioadei de gestiune.

38
 La contul 242 "Conturi curente în valută naţională" pot fi deschise următoarele
subconturi:
2421 "Mijloace băneşti nelegate"
2422 "Mijloace băneşti legate" (destinat evidenţei distincte a mijloacelor băneşti
sechestrate, blocate, gajate).
Reieşind din borderoul de evidenţă a contului 242 SRL Vinevi-Consulting
înregistrează toate operaţiunile sale în subcontul 2421 „Mijloace băneşti nelegate”.
Conform datelor documentelor contabile ale întreprinderii SRL Vinevi-Consulting în
decursul perioadei analizate au avut următoarele operaţii legate de contul curent în valuta
naţională.
1. Acordarea avansului:
Debitul contului 224 „Avansuri pe termen scurt acordate” 1 222,00 lei
Creditul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională”,
Subcontul 2421 "Mijloace băneşti nelegate" 1 222,00 lei
2. Reflectarea sumei avansului primit de la clienţi:
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională”, subcontul 2421 "Mijloace
băneşti nelegate" – 2 500,00 lei
Creditul contului 523 „Avansuri pe termen scurt primite” 2 500,00 lei
3. Restituirea datoriilor aferente avansurilor primite anterior:
Debitul contului 523 „Avansuri pe termen scurt primite” 500,00 lei
Creditul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională”, subcontul 2421
"Mijloace băneşti nelegate" 500,00 lei
4. Virarea primelor de asigurare către organele şi companiile de asigurări:
Debitul contului 533 „Datorii privind asigurările” – 598,00 lei
Creditul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională”, subcontul 2421
"Mijloace băneşti nelegate" 598,00 lei
5. Virarea la buget a sumelor impozitelor privind taxa pentru suprafaţa de publicitate
exterioară:
Debitul contului 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” 300,00 lei
Creditul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională”, subcontul 2421
"Mijloace băneşti nelegate" 300,00 lei
6. achitarea serviciilor bancare:
Debitul contului 713 „Cheltuieli generale şi administrative” 44,0 lei
Creditul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională”, subcontul 2421
"Mijloace băneşti nelegate" 44,0 lei.
39
 Toate ordinele de plată se înregistrează într-un registru special, care se elaborează de
sine stătător de întreprindere şi se organizează pe perioade, pe conturi corespondente şi pe
tipuri de activităţi.
La sfîrşitul perioadei de gestiune datele din acest registru se trec în Cartea mare şi se
utilizează la întocmirea Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti
În practica contabilă se mai pot efectua operaţiuni economice, în urma cărora se
încasează şi se plătesc mijloace băneşti din contul curent. Întreprinderea SRL Vinevi-
Consulting nu operează cu transferuri de mijloace băneşti prin conturi bancare, deoarece
aceasta deţine clienţi persoane fizice. Avînd în vedere contextul evouţiei economiei, nu este
exclus faptul ca întreprinderea pe viitor să utilizeze numai conturile de decontare în valută
naţională şi de ce nu valută străină. O astfel de operaţiune economică în contabilitate este
reflectată în modul următor:
1. Înregistrarea mijloacelor băneşti la achitarea nemijlocită [ Planul de conturi al
activităţii economico-financiare a întreprinderilor, ordinul Ministerului Finanţelor nr.174 din
25.12.1997, Monitorul Oficial nr.93-96 din 30.12.1997]:
a) din vînzarea activelor curente, activelor pe termen lung, prestarea serviciilor (fără
TVA şi accize) în valoare de 3 000 lei:
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 3000 lei
Creditul contului 611 „Venituri din vînzări” 3000 lei
sau Creditul contului 612 „Alte venituri operaţionale” 3000 lei
sau Creditul contului 621 „Venituri din activitatea de investiţii” 3000 lei
b) sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri, plăţi de arendă în cazul arendei
curente în sumă de 2 450 lei:
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 2 450 lei
Creditul contului 612 „Alte venituri operaţionale” 2 450 lei
c) sub formă de plăţi de arendă în cazul arendei finanţate, dobînzi şi redevenţe, în
valoare de 989 lei:
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 989 lei
Creditul contului 622 „Venituri din activitatea financiară” 989 lei
d) sub formă de recuperări ale pierderilor rezultate din situaţiile excepţionale. Cu o
valoare a recuperărilor de 670 lei.
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 989 lei
Creditul contului 623 „Venituri excepţionale” 989 lei
2. Încasarea mijloacelor băneşti prin achitarea creanţelor aferente:

40
 a) facturilor comerciale pentru serviciile acordate clienţilor de către SRL Vinevi-
Consulting în valoare de 2 600 lei.
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 2 600 lei
Creditul contului 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 2 600
lei
sau Credit contul 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate” 2 600 lei
b) personalului privind retribuirea muncii, mărfurile vîndute în credit, recuperarea
daunei materiale şi alte operaţiii. De exemplu, în urma inventarierii se constată minusuri de
materalel la depozitul întreprinderii în valoare de 1 360 lei, astfel acestea se impută
gestionarului. În momentuzl în care angajatul îşi exercită obligaţia de plată cu privire la
minusurile realizate se întocmeşte operaţiunea economică de mai jos.
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 1 360 lei
Creditul contului 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” 1 360 lei
3. Încasarea sumelor TVA la vînzarea activelor curente şi pe termen lung cu plata
nemijlocită. Întreprinderea analizată nu este plătitoare de TVA, însă dacă în decursul a 12
luni consecutive realizează vînzări în valaore de 600 000 lei , întreprinderea ar deveni
plătitoare de TVA, iar operaţiunea econmică de plată a acestor datorii faţă de bugetul
statului se va reflecta în contabilitate conform operaţiunii de mai jos. Presupunem că
întreprinderea are de transferat bugetului naţional suma Tva pentru luna martie 2011 în
valoare de 5 680 lei.
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 5 680 lei
Creditul contului 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” 5 680 lei
4. Înregistrarea în contul curent în valuta naţională a:
a) Creditelor bancare:
 pentru întreprindere se face pe baza contractului de credit. Întreprinderea
analizată în anul 2008 a contractat un credit în valaore de 70 000 lei pe un termen de 12
luni.
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 70 000 lei
Creditul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt” 70 000 lei
b) Împrumuturilor pe termen lung şi scurt. În cele mai dese cazuri cînt întreprinderea
are nevoi de numerar urgent, sunt utilizate împrumuturile pe termen scurt contractarte fie de
la persoane fizice. Astfel s-a contractat un împrumut în valaore de 20 500 lei.
Debitul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 20 500 lei
Creditul contului 513 „Împrumuturi pe termen scurt” 20 500 lei

41
 5. Achitarea datoriilor părţilor nelegate. Întreprinderea SRL Vinevi-Consulting
achită datoria faţă de furnizori pentru materialele achiziţionate în valoare de 2 345 lei-
Debitul contului 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 2 345 lei
Creditul contului 242 „Conturi curente în valuta naţională” 2 345 lei
6. Achitarea nemijlocită a taxei pentru eliberarea licenţei pentru dreptul de
desfăşurare a activităţii cu privire la cursurile de contabilitate pentru adulţi, cu o valoarea de
2 500 lei. .
Debitul contului 111 „Active nemateriale” 2 500 lei
Creditul contului 242 “Conturi curente în valuta naţională” 2 500 lei
7. La scadenţa creditului contractat în baza ordinului de plată emis de bancă în
valoare de 4 500 lei pentru o lună se realizează următoarea formulă contabilă pentru
achitarea creditelor bancare.
Debitul contului 511 "Credite bancare pe termen scurt" 4 500 lei
Creditul contului 242 “Conturi curente în valuta naţională” 4 500 lei
8. Achitarea amenzilor, penalităţilor, despăgubirilor. În urma declarării taxelor la
bugetul de stat şi neachitării acestora la termen în baza fişei de informaţie de la
Inspectoratul Fiscal de Stat se realizeazp următoarea formulă contabilă.
Debitul contului 714 „Alte cheltuieli operaţionale” 30 lei
Creditul contului 242 “Conturi curente în valuta naţională” 30 lei
În conformitate cu Regulamentul privind deschiderea şi închiderea conturilor la
băncile din Republica Moldova nr. 415 din 30.12.1999, cu modificările şi completările
ulterioare şi Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova,
aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, cu
modificările şi completările ulterioare, instituţiile bancare deschid întreprinderilor conturi
curente în valută străină.
Pentru efectuarea operaţiunilor în valută străină, cum ar fi achitarea datoriilor
aferente contractelor care prevăd importul de mărfuri şi servicii, rambursarea creditelor în
valută străină, achitarea cheltuielilor de deplasare în străinătate, precum şi-n alte cazuri
prevăzute de legislaţia în vigoare, întreprinderile pot procura valuta respectivă. În acest scop
ele prezintă băncii în care se deservesc o cerere, în care se reflectă destinaţia valutei străine,
termenul de executare. Dacă întreprinderea în termen stabilit de la data procurării valutei
străine n-a folosit-o în scopurile în care a fost procurată, ea este obligată să o propună
pentru vânzare băncii autorizate.
Valuta străină în numerar poate fi eliberată din contul valutar doar pentru cheltuieli
de deplasare în străinătate, precum şi alte cheltuieli aferente prevăzute de Regulamentul cu
42
privire la detaşarea angajaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica
Moldova nr.836 din 24.06.2002.
Evidenţa analitică a mijloacelor valutare se ţine separat în valută străină, în funcţie
de sursele de provenienţă şi direcţiile de folosire a acestora.
Evidenţa existenţei şi mişcării mijloacelor băneşti în valută străină se ţine cu ajutorul
contului de activ 243 „Conturi curente în valută străină”. În debitul acestui cont se
înregistrează încasarea mijloacelor băneşti în valută străină, iar în credit – utilizarea lor.
Soldul contului este debitor şi reflectă suma mijloacelor băneşti în valută străină la sfârşitul
perioadei de gestiune.
În contul 243 „Conturi curente în valută străină” se înregistrează echivalentul în lei al
sumelor exprimate în valută străină. Pentru recalculare se aplică cursul de schimb valutar
stabilit de Banca Naţională a Moldovei, la data efectuării operaţiunii respective (data
încasării sau transferării mijloacelor băneşti în valută străină).
Dintre operaţiunile reflectate în contul 243 „Conturi curente în valută străină”,
menţionăm operaţiunile curente privind procurarea şi/sau vânzarea valutei străine,
cumpărarea şi/sau vânzarea produselor, mărfurilor şi serviciilor contra valută străină,
primirea şi/sau achitarea creditelor în valută străină, alte procurări şi/sau vânzări de active
pentru care întreprinderea îşi asumă angajamente sau se achită în valută străină.
La contul 243 "Conturi curente în valută străină" pot fi deschise următoarele
subconturi [Planul de conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, ordinul
Ministerului Finanţelor nr.174 din 25.12.1997, Monitorul Oficial nr.93-96 din 30.12.1997]:
2431 "Conturi valutare în ţară"
2432 "Conturi valutare în străinătate"
2433 "Mijloace valutare legate".
La SRL Vinevi-Consulting cont curent în valută străină nu există. Dacă ar fi existat
un asemenea cont bancar, rulajele din contul respectiv ar fi fost înregistarate în contul 243
„Conturi curente în valută străină” care se efectuează în baza extrasului de cont eliberat de
bancă la care întreprinderea are deschis contul valutar. În acest extras de cont se indică data,
cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a Moldovei, codul şi denumirea valutei
străine, soldul la începutul şi sfârşitul zilei, rulajul debitor şi creditor. În extrasul de cont se
anexează documentele ce confirmă efectuarea operaţiunilor respective.
Operaţiunile reflectate în debitul şi creditul contului 243 „Conturi curente în valută
străină” se înscriu în registre analitice şi sintetice elaborate de sine stătător de fiecare
întreprindere. Astfel de registre servesc pentru întocmirea Raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti.
43
 Ca urmare a modificării cursului valutar în perioada dintre data efectuării
operaţiunilor cu valută străină şi data achitării acesteia sau data întocmirii rapoartelor
financiare apar diferenţe de curs valutar.
Diferenţele de curs valutar pot fi clasificate în funcţie de caracterul modificării a
cursului de schimb al valutei străine: diferenţe de curs favorabile şi diferenţe de curs
nefavorabile.
Modul de determinare, constatare şi reflectare în contabilitate a diferenţelor de curs
valutar în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină este reglementat de prevederile
Standardului Naţional de Contabilitate 21 „Efectele variaţiilor cursurilor valutare”. Astfel,
diferenţele de curs aferente operaţiunilor curente în valută străină se trec la veniturile şi/sau
cheltuielile perioadei în care au fost constatate. Diferenţele de curs favorabile se reflectă în
contul de venituri, contul 622 ˝Venituri din activitatea financiară˝, subcontul 6223 ˝Venituri
din diferenţe de curs valutar˝, iar diferenţele nefavorabile – în contul de cheltuieli, contul
722 ˝Cheltuieli ale activităţii financiare˝, subcontul 7223 ˝Cheltuieli privind diferenţele de
curs valutar˝.
Pe parcursul anului 2010 la SRL Vinevi-Consulting nu s-au înregistrat diferenţe de
curs valutar, dar în teoria contabilă aceste se vor înregistra prin următoarele formule
contabile:
1. suma diferenţelor de curs valutar favorabilă aferentă mijloacelor băneşti în contul
valutar, ]n valoare de 300 lei:
Debitul contului 243 „Conturi curente în valută străină” 300 lei
Creditul contul 622 ˝Venituri din diferenţe de curs valutar˝ 300 lei
2. la suma diferenţelor de curs valutar nefavorabile aferentă mijloacelor băneşti în
contul valutar în valoare de 250 lei s-ar înregistra:
Debitul contului 722 ˝Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar˝ 250 lei
Creditul contul 243 „Conturi curente în valută străină” 250 lei
Diferenţele ce apar în cazul procurării (vînzării) valutei străine prin intermediul
băncii comerciale nu pot fi recunoscute ca diferenţe de curs valutar, deoarece ele rezultă din
aplicarea a două tipuri de curs valutar: curs stabilit de BNM şi curs comercial stabilit de
banca autorizată. Procurarea (vînzarea) valutei străine se realizează la cursul valutar
comercial, iar în contabilitate astfel de operaţiuni se reflectă la cursul valutar al BNM.
Ca urmare, se formează diferenţă de sumă (venituri sau cheltuieli) dintre evaluarea
valutei străine la cursul stabilit de BNM şi cursul băncii autorizate la aceeaşi dată. Veniturile
(cheltuielile) respective se reflectă în componenţa altor venituri (cheltuieli) operaţionale ale
întreprinderii astfel:
44
  la diferenţa de sumă nefavorabilă aferentă procurării (vânzării) valutei străine:
Debitul contuli 714 ˝Alte cheltuieli operaţionale˝
Creditul contuli 242 „Conturi curente în valută naţională”.
 la diferenţa de sumă favorabilă aferentă procurării (vînzării) valutei străine:
Debitul contuli 242 „Conturi curente în valută naţională”
Creditul contuli 612 ˝ Alte venituri operaţionale˝.
Inventarierea mijloacelor băneşti se efectuează prin metoda verificării sumelor
existente în contul respectiv:
 încasările - cu datele din extrasul de cont al instituţiei financiare, oficiului poştal,
copiile documentelor de însoţire a încasărilor în casierie ş.a.;
 sumele transferate de părţile legate - cu datele obţinute din avizele lor (avizo),
indicîndu-se data, numărul dispoziţiei de plată, suma şi denumirea instituţiei financiare sau
oficiului poştal, care a primit transferul.
Inventarierea mijloacelor băneşti, care se află în conturile de decontare, valutar şi
curent, în acreditive speciale şi alte conturi, se efectuează prin confruntarea soldurilor din
extrasele de cont emise de instituţiile financiare cu cele din contabilitate.
În afară de conturile curente şi valutare, întreprinderile pot deschide la bancă şi alte
conturi speciale destinate efectuării unor operaţiuni de decontare specifice. În aceste conturi
se ţine evidenţa mijloacelor băneşti atât în valută naţională, cât şi-n valută străină alocate în
acreditive şi carduri bancare. Modul de efectuare a decontărilor pe conturile speciale la
bănci este reglementat de Regulamentul privind decontările fără numerar în Republica
Moldova nr. 25/XI-02 din 12.07.1996 şi Regulamentul privind organizarea de către bănci a
plăţilor cu carduri pe teritoriul Republicii Moldova nr. 58/XI-02 din 22.05.1997, cu
modificările şi completările ulterioare.
Acreditivul documentar [Hotărîrea Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea
Regulamentului privind utilizarea acreditivului documentar irevocabil şi acoperit pe teritoriul
Republicii Moldova nr.122 din 29.05.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.116-120
din 13.06.2003)] reprezintă un angajament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care o
bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său (ordonatorul) şi conform
instrucţiunilor acestuia sau în nume propriu, efectuează o plată contra documente către un
terţ (beneficiar) ori la ordinul acestuia, sau acceptă şi plăteşte cambii trase de către
beneficiar, sau autorizează o altă bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să
plătească asemenea cambii.
Acreditivul reprezintă o tranzacţie separată de contractele de vînzare - cumpărare sau
alte contracte care stau la baza lui, chiar dacă în acreditiv se face referire la acest contract.
45
 Acreditivul acoperit se numeşte acreditivul, la deschiderea căruia banca plătitoare
transferă băncii beneficiare mijloace băneşti în contul de bilanţ separat «Acreditive».
Acreditivul irevocabil nu poate fi modificat sau anulat fără consimţămîntul ambelor
părţi participante în contract. Deschiderea acreditivului are loc din contul mijloacelor
personale ale plătitorului sau din contul; creditului băncii. Termenul de valabilitate al
acreditivului se stabileşte pînă la 25 zile. Termenul închiderii acreditivului, deschis din
contul mijloacelor bugetare nu poate depăşi limita anului bugetar, adică 31 decembrie.
Termenul de valabilitate a acreditivului este intervalul de timp în cadrul căruia
beneficiarul trebuie să prezinte documentele indicate în cererea de acreditiv la banca
beneficiară unde va fi utilizat acreditivul conform condiţiilor din cererea de acreditiv.
Acreditivul este destinat pentru decontări numai cu un singur beneficiar şi poate fi
transferat numai dacă este desemnat de către banca emitentă ca fiind transferabil.
Acreditivul se achită prin virament în sumă totală sau parţială. Nu se admite achitarea
acreditivului în numerar.
Suma acreditivului trebuie să fie exprimată în unitatea monetară naţională (leul
moldovenesc).
Pentru deschiderea acreditivului întreprinderile prezintă la banca comercială o cerere
de acreditiv, în care este indicat: contul plătitorului, beneficiarului şi a băncilor participante,
perioada valabilităţii acreditivului, lista şi denumirea documentelor, în baza cărora se
utilizează acreditivul, numărul şi data contractului cu privire la efectuarea decontărilor prin
acreditiv, denumirea mărfii şi serviciilor.
Plătitorul primeşte de la bancă extrasul de cont şi borderoul de utilizare a
acreditivului remis de către beneficiar prin banca sa.
Evidenţa analitică a acreditivelor se ţine pe tipuri de acreditive, pe bănci la care sânt
deschise acreditivele, pe clienţi care beneficiază de acreditive şi valuta în care sânt deschise
acreditivele.
Card bancar [Hotărîrea Băncii Naţionale a Moldovei privind aprobarea Regulamentului
cu privire la cardurile bancare nr.62 din 24.02.2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.36-38 din 04.03.2005)] este un suport de informaţie standardizat şi personalizat prin
intermediul căruia deţinătorul, de regulă, cu utilizarea numărului personal de identificare al
său şi / sau a unor alte coduri care permit identificarea sa, are acces la distanţă la contul
bancar în vederea efectuării anumitor operaţiuni prevăzute de banca emitentă.
În funcţie de provenienţa mijloacelor băneşti disponibile în cont se disting
următoarele tipuri de carduri bancare:

46
  card de credit, prin intermediul căruia deţinătorul dispune de mijloacele băneşti
oferite de bancă sub forma unei linii de credit;
 card de debit, prin intermediul căruia deţinătorul dispune de mijloacele băneşti
depozitate la bancă;
 card de debit cu facilitate de overdraft, prin intermediul căruia deţinătorul dispune
de mijloacele băneşti depozitate la bancă, iar în cazul insuficienţei acestora, de mijloacele
băneşti oferite de bancă sub formă de overdraft (descoperire de cont).
Cardurile pot fi clasificate în baza mai multor criterii:
1. în funcţie de sfera de utilizare:
 carduri locale, aria de utilizare a cărora este pe teritoriul Republicii Moldova;
 carduri internaţionale, care pot fi utilizate atât pe teritoriul Republicii Moldova,
cât şi peste hotarele ei (VISA, MASTERCARD, EUROCARD).
2. după funcţia cardurilor bancare:
 de debit, legate direct de conturile bancare ale titularilor de carduri, din care sânt
achitate valoarea bunurilor procurate şi serviciilor primite sau sumele în numerar retrase de
către titulari;
 de credit, conform cărora titularilor le sânt deschise linii de credit, fapt ce le
permite să procure bunuri sau servicii în limita unui plafon stabilit în prealabil. Creditele
acordate prin carduri de credit se rambursează în modul stabilit în contractul de credit;
 achitate anticipat, care reprezintă cardurile achitate la o sumă determinată,
transferată din conturile bancare ale titularilor sau achitate în numerar;
 multifuncţionale, care îmbină funcţii ale cardurilor enumerate mai sus.
Pentru primirea cardului bancar fiecare titular depune o cerere de deschidere a
cardului bancar în baza căreia i se va elibera cardul.
La utilizarea cardurilor bancare, terminalul electronic (automatul) eliberează un bon
de plată în două exemplare pe suport de hârtie care are o structură determinată şi este
utilizat pentru întocmirea şi prezentarea decontului de avans.
Deţinătorul de card bancar primeşte la sfârşitul lunii, la o dată stabilită sau la cererea
titularului extrase de cont. Extrasele de cont aferente cardurilor internaţionale conţin
informaţii atât în valută străină, cât şi recalculări în lei moldoveneşti.
Extrasul de cont trebuie să conţină următoarele date: data, suma şi tipul tranzacţiei,
data înregistrării în debitul sau creditul contului, numărul chitanţei sau alte date care vor
permite verificarea înregistrărilor contabile cu ajutorul chitanţei, taxele reţinute pentru
utilizarea PIN-ului, adresa sau numărul de telefon pentru contact şi verificarea erorilor.
Titularul cardurilor bancare este obligat să verifice corectitudinea casării mijloacelor de pe
47
card de către bancă, având la bază raportul titularului de avans privind utilizarea mijloacelor
băneşti.
Cecul [Hotărîrea Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea "Regulamentului
privind utilizarea carnetului de cecuri de numerar" nr.377 din 16.12.1999 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.10-11 din 27.01.2000] din carnetul de cecuri de numerar este un
instrument de plată prin care emitentul de cec dă ordin băncii de a elibera la prezentare o
anumită sumă în numerar mandatarului indicat în cec sau însuşi emitentului. Cecul se
completează pe formular tipizat de document primar cu regim special de evidenţă, păstrare
şi utilizare, care reprezintă o filă din carnetul de cecuri de numerar.
Cecul se scrie manual şi se semnează de către emitent în mod obligatoriu cu stilou
sau pix de culoare albastră sau neagră. În textul cecului nu se admit corectări şi ştersături.
Cecul se decupează din carnetul de cecuri de numerar numai după emitere.
Termenul de valabilitate a cecului pentru a fi prezentat la bancă este de 10 zile
lucrătoare. Ziua emiterii nu se ia în calcul.
Dacă la emiterea cecului s-a comis vreo greşeală, formularul de cec se consideră
defectat. Formularul de cec defectat rămîne în carnetul de cecuri de numerar. Pe formularul
de cec defectat emitentul înscrie pe diagonală "Defectat", indicînd data şi aplicînd
semnătura.
În cazul atribuirii unui nou cod fiscal sau schimbarea ştampilei rotunde a emitentului,
carnetul de cecuri de numerar se restituie şi se eliberează altul nou.
Emitentul cecului este obligat să păstreze cotoarele cecurilor utilizate, cecurile
defectate şi cecurile neutilizate, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
În cazul închiderii contului bancar sau primirii unui nou carnet de cecuri de numerar,
titularul de cont bancar este obligat să restituie băncii carnetul de cecuri de numerar anexat
la cererea privind restituirea carnetului de cecuri de numerar, în care sunt indicate numerele
cecurilor neutilizate (defectate, curate). În carnet trebuie să fie toate cotoarele cecurilor
utilizate, precum şi toate cecurile neutilizate (defectate, curate) cu cotoarele lor.
În caz de pierdere a unui cec din carnetul de cecuri de numerar sau a carnetului de
cecuri de numerar, emitentul (mandatarul emitentului) este obligat să înştiinţeze imediat
despre aceasta banca plătitoare, indicînd numărul, seria şi data emiterii cecului sau a
carnetului de cecuri de numerar.
Evidenţa analitică a cardurilor bancare se ţine pe tipuri de carduri şi pe bănci
emitente.
Informaţia privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în acreditive şi pe carduri
bancare este destinat contul de activ 244 Conturi speciale la bănci. În debitul acestui cont
48
se reflectă încasarea mijloacelor băneşti în conturile speciale la bănci, iar în credit –
utilizarea lor. Soldul este debitor şi reprezintă suma mijloacelor băneşti ne utilizate,
înregistrate în acreditive şi carduri bancare la sfârşitul perioadei de gestiune.
La contul 244 "Conturi speciale la bănci" pot fi deschise următoarele subconturi
[Planul de conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, ordinul Ministerului
Finanţelor nr.174 din 25.12.1997, Monitorul Oficial nr.93-96 din 30.12.1997]:
 2441 "Acreditive"
 2442 "Cecuri şi/sau carduri bancare"
 2443 "Mijloace pe cartele de credit şi magnetice".
Evidenţa sintetică a conturilor speciale la bănci se ţine într-un registru pentru contul
244 Conturi speciale la bănci privind debitul şi creditul acestui cont. Acest registru este
structurat pe perioade, pe conturi corespondente şi la sfârşitul perioadei de gestiune
informaţia din acest registru se trece în Cartea mare.

2.3 Automatizarea contabilităţii mijloacelor băneşti în contextul perfecţionării

acesteia

În prezent, într-o societate în care tehnologia şi-a pus amprenta din ce în ce mai mult,
utilizarea tehnologiei informaţionale este de neînlocuit atît în viaţa de zi cu zi a fiecăruia în
parte cît şi în activitatea zilnică a întreprinderilor.
Ţinînd cont de tendinţele şi evoluţia activităţii contabile, în prezent, pentru o gestiune
mai eficientă a operaţiunilor economice ce au loc în cadrul unei entităţi economice este
necesar şi oportun utilizarea unui sistem informaţional contabil integrat.
SRL Vinevi-Consulting şi-a propus automatizarea activităţii contabile şi începînd cu
anul 2011 a achiziţionat programul 1C”Contabilitate”. Astfel, din punct de vedere a fluxului
de mijloace băneşti pot fi evidenţiate acţiunile prezentate mai jos.
Pentru evidenţa automatizată a circulaţiei mijloacelor băneşti în caserie este destinat
documentul „Dispoziţie de încasare”, cît şi „Dispoziţia de plată”.
După primirea mijloacelor băneşti în caserie persoanei care a acordat banii i se
înmînează chitanţa la ”Dispoziţia de încasare” cu semnătura contabilului sau a altei
persoane împuternicite de a semna un astfel de document.
Pentru imprimarea dispoziţiei de încasare se completează o fereastră interogativă
asemănătoare figurii de mai jos. Pentru ca documentul să fie considerat corect este necesar
de a se completa toate boxele aferente acestei ferestre .

49
 Figura 2.3.1 Documentul „Dispoziţie de încasare”

Formularul interogativ prezentat anterior se completează în modul următor:

Numărul şi data se completează automat de la calculator, însă programa permite şi
modificarea numărului şi datei conform necesităşilor utilizatorului.
Contul corespondent: este completat de utilizator în dependenţă de operaţiunea
economică perfectată.
Agenţii: se selectează din lista contraagenţilor;
Suma: se indică valoarea tranzacţiei. Dacă întreprinderea este plătitoare de TVA se
completează de asemena şi această boxă.
Cota impozitului pe venit se va completa numai în cazul tranzacţiilor cu persoanele
fizice, din veniturile cărora se reţine impozitul pe venit la sursa de plată.
Selectînd cota TVA şi a IV calculatorul calculează automat sumele aferente.
Pentru ca documentul să fie considera valabil, programa cere completarea din
nomenclatorul Contraaegnţi persoana care participă la acestă tranzacţie Astfel, utilizatorul

50
indică contraagentul iar calculatorul completează informaţia din nomenclatorul
contraagenţilor, fie persoame fizice sau persoane juridice.
Ulterior se indică deasemenea şi documentul în baza căruia s-a realizat operaţiunea
economică, şi dacă este necesar se anexează.
Dacă utilizatorul consideră necesar a se indica anumite informaţii suplimentare,
acestea sunt inscrise în cadrul boxei Comentarii.
Ulterior completării acestui formular, utilizatorului i se pune la dispoziţie mai multe
butoane ca: Tipărire, Salvare, Bifare (înregistrare în contabilitate), Ok, Ieşire.
Formarea automată a operaţiunilo de ieşire a mijloacelor băneşti din caserie, în
configuraţie este destinat documentul Dispoziţie de plată. Acest document este asemănător
Dispoziţie de încasare, în principiu conţine aceleaşi categorii de boxe. Fereastra destinată
completării Dispoziţie de plată este prezentată în figura 2.3.2.

Figura 2.3.2. Documentul „Dispoziţie de plată”

Pentru gestionarea intrărilor şi a ieşirilor aferente mijloacelor băneşti este destinat

Registrul de casă, astfel în meniul principal „ Отчёты” selectăm Registrul de casă şi indicăm
în fereastra interogativă perioadele pentru efectuarea dării de seamă. Vezi figura 2.3.3.

51
 Figura 2.3.3. Fereastră interogativă pentru „Registrul de casă”
Ulterior comletării ferestrei interogative precizate mai sus, calculatorul afişeată
totalitatea operaţiunilor de casă aferente perioadei precizate în fereastra interogativă.
Regisitrul conţine după cum se observă în figura 2.3.4. mai multe coloane: Numărul
documentului (aferent „Dispoziţie de plată” sau „Dispoziţie de încasare” efectuate); De la
cine s-au primit şi cui s-au dat mijloace băneşti; Contul corepondent; Încasări (suma
aferentă fiecărei intrări), Cheltuieli (ieşirile de mijloace băneşti).

Figura 2.3.4. Documentul „Registrul de casă”

52
 Ordinul de plată - reprezintă o dispoziţie a firmei dată bancii despre transferarea
oricărei sume de la contul curent în valută naţională la contul beneficiarului. Organizaţia
plătitoare prezintă băncii ordin de plată pe o formă tipizată. Pentru imprimarea acestei forme
tipizate în configuraţie este destinat documentul „Ordin de plată”. Pentru introducerea unui
document nou din meniul „Documente” selectăm „Banca” şi „Ordin de plată”. Forma
documentului este prezentat în figura 2.3.5. şi trebuie completat în felul următor.
Pentru început se selectează contu curent de la care Instituţie bancară se face
transferul. Automat calculatorul selectează acel cont curent care a fost selectat din nou în
constante, completîndu-se datele despre organizaţie. Ulterior se indică numărul şi data
ordinului de plată. Automat ordinele se numerotează în ordine crescătoare. Din
nomenclatorul „Contraagenţi” se selectează persoana care primeşte mijloacele băneşti, dacă
aceasta lipseşte o inregistrăm nemijlocit cînd inregistrăm „Ordinul de plată”. În boxa contul
curent , din nomenclator se alege contul în care trebuie sa se transfere mijloacele băneşti.
Din nomenclator se selectează documentul în baza căruia se scrie ordinul de plată. În
boxa suma este indicată valoarea transferului şi cota TVA şi IV. Dacă transferul este
destinat achiziţeii de bunuri materiale, servicii, care sunt impozabile cu TVA, în boxa
cuvenită selectam cota TVA. Daca tranzacţia este scutită de TVA aceste sume prezintă
valoarea zero. Dacă se efectuează plata pentru servciile care unt impozabile la sursa de plată
atunci este necesar de a se indica cota IV. Suma calculîndu-se automat.
Obligatoriu se indică scopul plăţii. (Назначение платежа). Dacă este necesar a se
transfera impozite în cadrul boxei „Tip” se indică Impozite.

53
 Figura 2.3.5. Documntul „Ordin de plată”

Pentru evidenţa soldului şi mişcării mijloacelor băneşti a întreprinderii în băncile

comerciale în Programa 1C „Cotabilitate” se utilizează contul 242.”Contul curent în valută
naţională”.
Organizaţia poate deţine mai multe conturi curente în valută naţională la diverse
instituţii bancare, astfel configuraţia ne permite de a ţine evidenţa pentru fiecare cont în
parte. Periodic, se primeşte din bancă „Extras” de la conturile curente, reprezentînd
totalitatea transferurilor efectuate cu banca respectivă pentru o anumită perioadă. Păstrînd
mijloacele băneşti a întreprinderii, banca este condiderată creditorul întreprinderii. Soldul
mijloacele băneşti şi intrările în contul curent se scriu în „Extrasul bancar” în creditul
contului. Iar micşorarea datoriei sale în debit. De aceea, trebuie a se atrage atenţia la fatul că
la introducerea informţaiilor din „Extrasul bancar” intrările trebui înregistrate în debitul
contului iar transferurile în credit.
Pentru reflectarea în contabilitate a intrărilor şi ieşirilor de mijloace băneşti este
destinată documentul „Extras bancar”. Pntru introducerea unui documet nou din meniul
„Documente”, este selectat „Banca”, ulterior „Extras bancar”,vezi figura 2.3.6.

54
 Figura 2.3.6. Documentul „Extras bancar”

Gestiunea automatizată a activităţii contabile, inclusiv a operaţiunilor cu mijloace băneşti

prezintă o importanţă deosebită atît pentru activitatea economică a fiecărei întreprinderi cît şi pentru
sistemul economic naţional în ansamblu. Ţinîndu-se cont de faptul ca Republica Moldova este într-
o perioadă de modernizare, tehnologizare, gestiunea automatizată a activităţii contabile în cadrul
SRL Vinevi-Consulting este de neînlocuit.

55
 III Perfecţionarea fluxurilor de mijloace băneşti în rapoartele financiare
3.1 Modul de completare directă a Rapoartelor Financiare privind mijloacele băneşti

Bilanţul contabil şi Raportul privind rezultatele financiare prezintă modificările intervenite în

resursele financiare ale întreprinderii în cursul perioadei de gestiune în baza principiului specializării
exerciţiilor şi concepţiei privind profitul. Este de remarcat că mărimea profitului nu coincide cu
suma mijloacelor băneşti primite. Se întâmplă că întreprinderea a încheiat perioada de gestiune
obţinând un profit mare, dar dispune de puţini bani. Totodată este evident că mijloacele băneşti sunt
necesare pentru desfăşurarea activităţii economice, întrucât, de regulă, anume cu numerar se achită
salariile, datoriile şi cheltuielile. Prin urmare, pentru a crea o imagine complexă a situaţiei financiare
a întreprinderii, utilizatorii au nevoie de informaţii privind volumul şi deplasarea mijloacelor băneşti
ale întreprinderii, modificarea soldurilor acestora în cursul perioadei de gestiune. Aceasta
condiţionează necesitatea întocmirii Raportului privind fluxul mifloacelor băneşti.
Astfel, obiectivul întocmirii Raportului privind fluxul mifloacelor băneşti constă în
dezvăluirea informaţiei suplimentare despre modificările intervenite în resursele financiare ale
întreprinderii din punctul de vedere al încasării şi plăţii mijloacelor băneşti. În Raportul privind
fluxul mifloacelor băneşti se reflectă fluxurile mijloacelor băneşti şi creşterea acestora din diferite
tipuri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară), precum şi în legătură cu decontările
aferente dobânzilor, dividendelor şi impozitelor. Aceste date nu le furnizează nici Bilanţul contabil,
nici Raportul privind rezultatele financiare.
Modul de întocmire şi prezentare a Raportului privind fluxul mifjloacelor băneşti de către
agenţii economici din Republica Moldova este reglementat de prevederile S.N.C. 5 „Prezentarea
rapoartelor financiare", S.N.C. 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti" şi comentariile
privind aplicarea acestora.
În prezent toţi agenţii economici din Republica Moldova care utilizează sistemul contabil
complet întocmesc şi prezintă utilizatorilor Raportul privind fluxul mifloacelor băneşti trimestrial, cu
total cumulativ de la începutul anului de gestiune.
Informaţia conţinută în raportul specificat permite a aprecia capacitatea întreprinderii de a
atrage şi a utiliza mijloacele băneşti şi de a determina necesităţile acesteia în resurse băneşti pe o
perioadă determinată.
Conform prevederilor S.N.C. 7, Raportul privind fluxul mifloacelor băneşti, în contextul
Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti se consideră mijloace băneşti mijloacele băneşti
propriu-zise şi echivalentele acestora.
Mijloacele băneşti:

56
 • numerarul în casierie care se află la dispoziţia întreprinderii (monede, bancnote, valută);
• depunerile în conturile de decontare, valutare, curente, speciale şi alte conturi bancare cu
destinaţie specială (cu excepţia depozitelor);
• mijloacele în acreditive, carnete de cecuri, cartele de credit.

Echivalentele mijloacelor băneşti cuprind:

• transferuri băneşti în expediţie;
• documente băneşti (mărci poştale, cecuri de voiaj, timbre ale taxei de stat, cecuri ale
companiilor şi băncilor străine, bilete de călătorie achitate, bilete de odihnă şi tratament etc.
aflate în casieria întreprinderii).

Conform S.N.C. 7, Raportul privind fluxul mifloacelor băneşti se întocmeşte în baza metodei
de casă a contabilităţii, spre deosebire de alte formulare ale rapoartelor financiare bazate pe
principiul specializării exerciţiilor. Aceasta înseamnă că toate încasările mijloacelor băneşti şi
echivalentelor acestora se reflectă în raportul menţionat la sumele încasate efectiv în casierie sau
înregistrate în conturile bancare ale întreprinderii, iar plata acestora - la sumele plătite efectiv din
casierie sau transferate de pe conturile bancare. În cadrul acestei scheme operaţiunile se consideră
încheiate în ziua în care au fost suportate cheltuielile efective sau au fost primiţi banii reali în
casierie sau pe conturile bancare.
Încasările sau plata mijloacelor băneşti aferente operaţiunilor valutare trebuie să se
recalculeze la cursul în vigoare la data plăţii.
La întocmirea unui raport detaliat toate mijloacele băneşti şi echivalentele lor (inclusiv cele
legate) se însumează şi se reflectă la sume totale (separat încasările şi separat plăţile). Însă trebuie să
se ia în considerare că fluxul mijloacelor băneşti aferent încasărilor şi plăţilor în numele teiţilor poate
fi prezentat în raport şi în baza netă (adică în baza formulei „încasări minus plăţi").
Este de menţionat că în Raportul privind fluxul mifloacelor băneşti nu se contabilizează
operaţiunile care nu cuprind deplasarea mijloacelor băneşti, deşi acestea influenţează mărimea
profitului net. Aceste operaţiuni cuprind:
• amortizarea;
• uzura activelor pe termen lung;
• impozite amânate;
• operaţiuni în bază de barter;
• alte operaţiuni nebăneşti.

Deplasarea internă a mijloacelor băneşti de asemenea nu se tratează ca încasări sau plăţi ale
mijloacelor băneşti şi nu se reflectă în Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti. Aceste deplasări
cuprind:
57
 • deschiderea acreditivelor;
• procurarea documentelor băneşti, cartelelor de credit (cardurilor);
• înregistrarea transferurilor băneşti în expediţie în conturile bancare;
• primirea mijloacelor băneşti de pe conturile de decontare şi alte conturi bancare în casierie şi
viceversa.
Este necesar de asemenea să se ia în considerare faptul că, în conformitate cu S.N.C. 7,
titlurile de valoare pe termen scurt cu lichiditate înaltă (obligaţiuni, bonuri de tezaur de stat cu
scadenţa sub un an) procurate de întreprindere în scopul revânzării, precum şi mijloacele pe conturile
de depozit, nu se includ în categoria mijloacelor băneşti. Cumpărarea (vânzarea) activelor specificate
este legată de încasarea (plata) mijloacelor băneşti care trebuie să fie reflectate în capitolul
„Activitatea operaţională" din Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti.
În practica mondială se utilizează două metode de întocmire a Raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti: directă şi indirectă. Metoda de întocmire a raportului depinde, în primul rând, de
faptul, cum se determină fluxul net (creşterea sau diminuarea) al mijloacelor băneşti în cadrul
activităţii operaţionale de bază.
În cazul aplicării metodei directe fluxul net al mijloacelor băneşti în cadrul activităţii
operaţionale de bază se determină prin însumarea tuturor încasărilor mijloacelor băneşd rezultate din
aceasta şi scăderea din suma obţinută a tuturor cheltuielilor condiţionate de actvitatea operaţională.
În mod analog se calculează fluxul net al mijloacelor băneşti din alte tipuri de activităţi, apoi se
determină fluxul net total al mijloacelor băneşti din toate tipurile de activităţi. Această metodă
permite a arăta sursele de bază ale afluxului şi direcţiile retragerii mijloacelor băneşti, a trage
concluziile operative privind suficienţa mijloacelor pentru plăţile aferente datoriilor curente,
stabileşte interconexiunea dintre suma de vânzare şi suma încasată.
Potrivit metode indirecte, drept bază se acceptă rezultatul net din actvitatea operaţională
calculat prin metoda specializării exerciţiilor, care ulterior se corectează, ţinându-se cont de
modificările survenite în cursul perioadei de gestiune în mărimea stocurilor de materiale, creanţelor
şi datoriilor curente aferente activităţii operaţionale, articolelor nebăneşti (amortizarea, amânarea
impozitelor etc), în rezultatul net al fluxului mijloacelor băneşti.Astfel, la rezultatul net se adună şi
se scad toate posturile aferente acdvităţii operaţionale care nu includ fluxul mijloacelor băneşti, dar
influenţează asupra mărimii profitului net, respectiv, micşorându-l sau majorându-l.
Conform prevederilor S.N.C. 7, toţi agenţii economici din Republica Moldova întocmesc
Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti prin metoda directă, în baza datelor din registrele
contabile la conturile de evidenţă a mijloacelor băneşti (grupa 24) şi documentele primare cu total
cumulativ de la începutul anului de gestiune (în scopul verificării se recomandă să se utilizeze
metoda indirectă).
58
 Utilizarea metodei directe permite a generaliza în raport toate încasările şi plăţile reale ale
mijloacelor băneşd pe tipuri de activităţi ale întreprinderii.
Fluxul mijloacelor băneşti se generalizează în raport pe trei capitole de bază care corespund
activităţilor desfăşurate de întreprindere:
• operaţională (de bază) pentru care este creată întreprinderea şi care în majoritatea cazurilor
generează venituri de bază;
• de investiţii care include procurarea şi vânzarea activelor nemateriale, materiale şi financiare
pe termen lung, acordarea împrumuturilor;
• financiară care este menită să asigure cu resurse financiare necesare cele două tipuri
precedente de activităţi.
Separat se reflectă încasările şi plăţile mijloacelor băneşti aferente situaţiilor excepţionale,
precum şi diferenţele de curs favorabile şi nefavorabile apărute în urma modificărilor intervenite în
cursurile de schimb valutar.
Tehnica întocmirii Raportului privind fluxul mifloacelor băneşti constă în completarea
fiecărei coloane a acestuia prin generalizarea şi gruparea datelor contabilităţii curente pe conturile de
evidenţă a mijloacelor băneşti (grupa 24), în funcţie de tipul de activitate, sursele încasărilor şi
direcţiilor cheltuirii banilor. în acest caz încasarea mijloacelor băneşti se reflectă în coloanele
corespunzătoare ale raportului cu semnul „plus" (fără semne şi paranteze), iar plata - cu semnul
„minus" (în paranteze).
Gruparea fluxurilor mijloacelor băneşti pe capitole care corespund direcţiilor activităţii
permite a reflecta influenţa fiecăruia asupra situaţiei mijloacelor băneşti ale întreprinderii.
Conform prevederilor S.N.C, activitatea operaţională reprezintă activitatea curentă de bază a
întreprinderii în vederea obţinerii veniturilor care este prevăzută de statut şi permanent se
reînnoieşte. Din activitatea operaţională fac parte şi alte feluri de activitate curentă a întreprinderii
desfăşurate pe lângă cea de bază, dar nelegate de activităţile de investiţii şi financiară.
Drept surse ale încasării mijloacelor băneşti din activitatea operaţională de bază servesc, de
regulă, vânzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor. Direcţiile tipice
ale cheltuirii mijloacelor băneşti în cadrul activităţii operaţionale de bază sunt: cumpărarea materiilor
prime şi materialelor, mărfurilor, plata salariilor, dobânzilor, impozitelor. Sursele încasării şi plăţii
mijloacelor băneşti din alte tipuri de activitate operaţională reprezintă alte operaţiuni economice
care asigură îndeplinirea funcţiilor comerciale şi de producţie ale întreprinderii, dar nelegate de
activităţile de investiţii şi financiară.
Fluxul mijloacelor băneşti legat de activitatea operaţională se generalizează în capitolul I al
raportului „Activitatea operaţională" (rândurile 010-080).

59
Din datele cuprinse în Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti la SRL Vinevi-Consulting pentru
perioada anului 2010 (anexa 2), rezultă că încasările de mijloace băneşti din vînzări (rîndul 010) pe
anul 2010 constituie 163.598,00 lei:
 încasarea mijloacelor băneşti în contul achitării creanţelor pe termen scurt aferente facturilor
comerciale:
 avansurile primite de la cumpărători în contul livrării viitoarea produselor:
Plăţile băneşti furnizorilor şi antreprenorilor pe parcursul anului 2010 la SRL Vinevi-
Consulting (anexa 2) rîndul 020 din Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, au alcătuit
81.677,00 lei:
 suma virată furnizorilor şi antreprenorilor pentru valorile în mărfuri şi materiale intrate şi
serviciile prestate: SRL Vinevi-Consulting pentru anul 2010 (anexa 2), rîndul 030 plăţile băneşti
salariaţilor şi contribuţii pentru asigurările sociale alcătuiesc 20.493,00 lei:
 salarii plătite personalului:
 contribuţii pentru asigurările sociale transferate organelor de asigurări sociale:
În postul „Plata dobînzilor" rîndul 040, Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, se
reflectă suma mijloacelor băneşti plătită efectiv în cursul perioadei de gestiune sub formă de dobânzi
aferente creditelor şi împrumuturilor (inclusiv dobânzile aferente titlurilor de creanţe proprii),
indiferent de destinaţia creditelor, domeniul de utilizare, teimenele de achitare a acestora, precum şi
de faptul dacă dobânzile au fost constatate ca cheltuieli sau capitalizate. Reflectarea dobânzilor
plătite în capitolul „Activitatea operaţională" se explică prin faptul că acestea constituie o plată
pentm utilizarea în activitatea operaţională a resurselor primite de la alte întreprinderi. La SRL
Vinevi-Consulting nu au fost înregistrate asemenea date.
În postul „Plata impozitului pe venit" rîndul 050, Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti,
se reflectă suma impozitului pe veniturile întreprinderii aferentă activităţii de întreprinzător şi vărsată
efectiv la buget, inclusiv avansurile.
La SRL Vinevi-Consulting în rîndul 050 (anexa 2), Raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti, se reflectat suma impozitului achitată în avans, în cadrul întreprinderii analizate nu s-au
înregistrat asemenea operaţiuni economice
La întocmirea raportului este necesar de remarcat că plata impozitului pe venit reţinut din
veniturile persoanelor fizice nu se reflectă în postul specificat, ci în postul „Alte plăţi ale mijloacelor
băneşti” rîndul 070, Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti.
Postul „Alte încasări ale mijloacelor băneşti” rîndul 060, Raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti, este destinat generalizării sumei altor încasări de mijloace băneşti din activitatea
operaţională curentă a întreprinderii. Sursele caracteristice ale încasărilor de mijloace băneşti sunt:
 vânzarea altor active curente;
60
  chiria curentă pentru activele predate în arendă;
 amenzile, penalităţile, despăgubirile primite;
 recuperarea prejudiciului material;
 restituirea sumelor spre decontare;
 restituirea avansurilor acordate anterior şi plăţii anticipate, dar fiind faptul că produsele nu au
fost livrate şi lucrările nu au fost executate;
 restituirea sumelor din buget;
 comisioanele şi alte taxe;
 încasările din vânzarea titlurilor de valoare pe termen scurt cu lichiditate înaltă (inclusiv
închiderea conturilor de depozit);
 overdrafturi bancare;
 încasări băneşti pentru eliberarea licenţelor;
 compensaţiile companiilor de asigurări;
 încasările de la personalul întreprinderii sub formă de chirie, privind titlurile executorii;
 rambursarea împrumuturilor pe termen scurt acordate anterior către terţi (cooperativele
agricole de întreprinzător şi participanţii la acestea,
 conform legislaţiei în vigoare, reflectă în acest post de asemenea primirea una de la alta şi
rambursarea una alteia a tuturor împrumuturilor acordate anterior);
 alte încasări nelegate de activităţile de investiţii şi financiară.
La SRL Vinevi-Consulting nu s-au înregistrat asemenea oparaţiuni economice.
În postul „Alte plăţi ale mijloacelor băneşti” rîndul 070, Raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti, se înregistrează suma totală a altor plăţi de mijloace băneşti din activitatea operaţională, care
asigură exercitarea tuturor funcţiilor de producţie şi comerciale ale întreprinderii, dar nelegate de
activităţile de investiţii şi financiară. Acestea cuprind:
• cheltuielile aferente vânzării altor active curente;
• plata arenzii curente a activelor materiale şi nemateriale;
• amenzile, penalităţile, despăgubirile achitate;
• achitarea tuturor tipurilor de impozite (cu excepţia impozitului pe veniturile rezultate din
activitatea de întreprinzător), taxelor şi altor plăţi;
• cheltuielile aferente asigurării bunurilor şi personalului pe seama mijloacelor întreprinderii;
• cheltuielile aferente procurării titlurilor de valoare pe termen scurt cu lichiditate înaltă,
deschiderii conturilor de depozit;
• acordarea împrumuturilor pe termen scurt altor întreprinderi (cooperativele agricole de
întreprinzător şi participanţii la acestea reflectă în acest post de asemenea acordarea una
61
 alteia şi plăţile în contul achitării tuturor dpurilor de împrumuturi primite anterior una de la
alta);
• plăţile extrabugetare;
• restituirea avansurilor primite anterior şi plăţii anticipate, dat fiind faptul că produsele nu au
fost livrate, lucrările nu au fost executate şi serviciile nu au fost prestate;
• cheltuielile aferente plăţii serviciilor cu caracter comercial, general şi administrativ;
• alte plăţi ale mijloacelor băneşti aferente activităţii curente nelegate de activităţile de
investiţii şi financiară.
SRL Vinevi-Consulting în rîndul 070, „Alte plăţi ale mijloacelor băneşti" Raportul privind
fluxul mijloacelor băneşti pe perioada anului 2010 (anexa 3), au fost înregistrate următoarle sume:
Suma totală a rîndului 070 „Alte plăţi ale mijloacelor băneşti” (anexa3), din Raportul privind
fluxul mijloacelor băneşti întocmit de SRL Vinevi-Consulting pentru anul 2010, nu prezintă
asemenea date.
În postul „Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea operaţională" rîndul 080, Raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti, se determină modificarea netă (majorarea sau micşorarea)
mijloacelor băneşti aferente activităţii operaţionale, care se calculează ca diferenţa dintre încasările
(rîndul 010, 060) şi plăţile (rîndul 020, 030, 040, 050, 070) mijloacelor băneşti aferente activităţii
operaţionale.
Conform datelor din Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti pentru anul 2010, la SRL
Vinevi-Consulting (anexa 3), au fost efectuate plăţi (micşorări) nete ale mijloacelor băneşti din
activitatea operaţională în sumă de 61.428,00 lei ( 163.598,00 lei - 81.677,00 lei – 20.493,00 lei).
Operaţiunile întreprinderii care cuprind procurarea şi vânzarea activelor nemateriale
şi materiale pe termen lung, acţiunilor, cotelor de paiticipaţie, cotelor în capitalul statutar al
întreprinderilor mixte, altor titluri de valoare (care nu sunt investiţii pe teimen scurt), precum şi
acordarea împrumuturilor pe termen lung altor întreprinderi şi persoanelor particulare şi restituirea
ulterioară a acestora, reprezintă componentele principale ale activităţii de investiţii a acesteia.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii se generalizează în capitolul
„Activitatea de investiţii" (rândurile 090-140), respectiv rindul 140.
Activitatea financiară a întreprinderii reprezintă totalitatea de operaţiuni aferente atragerii
capitalului pentru finanţarea activităţii acesteia. Rezultatul activităţii financiare îl constituie
modificările intervenite în mărimea şi structura capitalului propriu şi împrumutat al întreprinderii.
Se consideră că întreprinderea desfăşoară activitate financiară în cazul când aceasta primeşte
resurse de la investitori şi proprietari, le restituie, primeşte şi rambursează credite şi împrumuturi,
plăteşte dividende.

62
 Încasările şi plăţile mijloacelor băneşti aferente operaţiunilor financiare se evidenţiază într-un
capitol special al raportului, întrucât această informaţie permite pronosticarea volumului viitor al
mijloacelor băneşti, la care vor avea dreptul investitorii.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea financiară se generalizează în capitolul
"Activitateafinanciară" (rândurile 150-210).
În cadrul activităţii SRL Vinevi-Consulting la capitolul activitate financiară distingem 3
posturi din Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, aici menţionăm:
- postul „Încasări băneşti sub formă de credite şi împrumuturi” rîndul 150 (anexa3), Raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti
- postul „Plăţi băneşti privind creditele şi împrumuturile” rîndul 160 (anexa3), Raportul privind
fluxul mijloacelor băneşti – 51.621,00 lei;
- postul „Plata dividendelor" rîndul 170 (anexa 3), Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti,
se înscrie suma mijloacelor băneşti plătită efectiv în cursul perioadei de gestiune investitorilor săi,
acţionarilor, fondatorilor şi participanţilor sub formă de dividende sau cote din profit. Suma totală în
rîndul 170, Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (anexa 3).

În postul „Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea financiară" rîndul 210 (anexa 3),
Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, se determină rezultatul net al fluxului mijloacelor băneşti
din activitatea specificată în cursul perioadei de gestiune respective. Acest indicator se calculează
prin scăderea din toate încasările de mijloace băneşti rezultate din activitatea financiară (rîndul l50,
180, 200) a cheltuielilor aferente acesteia (rîndul 160, 170, 190). Conform datelor furnizate de SRL
Vinevi-Consulting în anul 2010 s-au înregistrat plăţi nete ale mijloacelor băneşti din activitatea
financiară în sumă de - 51.621,00 lei.

Postul „Fluxul net din activitatea economico-financiară până la articolele excepţionale" rîndul
220 (anexa 2), Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, este destinat determinării rezultatului total
net al mişcării (încasării sau plăţii) mijloacelor băneşti pe toate tipurile de activităţi ale întreprinderii
în cursul perioadei de gestiune corespunzătoare. Acest indicator se calculează prin însumarea
algebrică a totalurilor din rândurile 080,140 şi 210.

SRL Vinevi-Consulting rezultatul net al fluxului mijloacelor băneşti până la articolele

excepţionale reprezintă micşorarea netă în sumă de 9807,00 lei (anexa 3), Raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti, [61 428,00 – 51621,00].

Postul „Încasări (plăţi) excepţionale ale mijloacelor băneşti" rîndul 230. Raportul privind
fluxul mijloacelor băneşti este destinat reflectării diferenţei dintre încasări şi plăţi ale mijloacelor
băneşti rezultate din evenimentele excepţionale. În acest rând se reflectă încasările mijloacelor

63
băneşti de la organele de stat, persoanele juridice şi fizice sub formă de compensaţii pentru
acoperirea pierderilor din calamităţi naturale, plăţile mijloacelor băneşd ca urmare a inundaţiilor,
incendiilor, furturilor etc. La moment nu au fost reflectate asemenea înregistrări în cadrul SRL
Vinevi-Consulting.

În postul „Fluxul net total" rîndul 240 (anexa 3), Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti,
se determină rezultatul fluxului net total al mijloacelor băneşti în ansamblu pe întreprindere, ţinându-
se cont de articolele excepţionale prin însumarea indicatorilor din rândurile 220 şi 230. Întrucât,
conform datelor prezentate în raport, încasările (plăţile) excepţionale ale mijloacelor băneşti lipsesc,
rezultatul net al fluxului mijloacelor băneşti din rândul 240 va fi egal cu totalul din rândul 220, adică
cu 9807,00 lei (9807,00 + 0).
Postul „Diferenţe de curs favorabile (nefavorabile)" rîndul 250 este destinat reflectării
rezultatului dintre veniturile şi cheltuielile provenite din modificările intervenite în cursurile de
schimb valutar, în cadrul SRL Vinevi-Consulting nu au fost înregistrate operaţiuni privind diferenţe
ale cursului de schimb valutar.
În postul „Soldul mijloacelor băneşti la începutul anului" rîndul 260 se transpun din
registrele contabile soldurile tuturor mijloacelor băneşti şi ale echivalentelor acestora la începutul
anului. În acest caz, soldurile mijloacelor băneşti indicate în rândul 260 al Raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti trebuie să corespundă cu totalul din rândul 440 al Bilanţului contabil la aceeaşi
dată (anexa 3). Respectiv în bilanţul SRL Vinevi-Consulting pentru 2010 şi în rîndul 440 pentru
perioada anticipată este suma 174,00 lei, sumă care este reflectată şi Raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti în rîndul 260 (anexa 3).

Postul „Soldul mijloacelor băneşti la sfârşitul perioadei de gestiune" rîndul 270 (anexa 3),
Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, este destinat determinării soldului mijloacelor băneşti al
întreprinderii la sfârşitul perioadei de gestiune. Acest indicator se calculează prin însumarea
algebrică a rezultatului fluxului net al mijloacelor băneşti ale întreprinderii în cursul perioadei de
gestiune (cod rd.240), diferenţelor de curs valutar (cod rd.250) şi soldului mijloacelor băneşti la
începutul anului (cod rd.260) şi constituie 9981,00lei [9807,00 + 174,00].
În acest caz, soldul mijloacelor băneşti la sfârşitul perioadei de gestiune, determinat în postul
270 din Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (anexa 3), trebuie să corespundă indicatorului
total din rândul 440 al Bilanţului contabil la aceeaşi dată, (anexa 3). Conform anexei 2 observăm că
această relaţie se respectă.
La întocmirea Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este necesar informaţia din
Cartea Mare privind situaţia conturilor 241 „Casa” şi 242 „Cont curent în valută naţională”, sau
analiza acsestor conturi pe subconturi. Analitica, în cazul de faţă, după cum am observat,are o

64
importanţă foarte mare. În cazul nerespectării acesteia, apar erori de structură ce prezentă informaţia
necorespunzătoare a datelor.
De asemenea, este necesar de respectat şi corespunderea datelor prezentate în Raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti cu cele din Bilanţul Contabil. Această concordanţă permite
verificarea corectitudinii datelor furnizate de rapoartele financiare respective.
3.2 Perfecţionarea mijloacelor băneşti şi concordanţa acestora cu rezultatele financiare

Foarte adesea persoanele neavizate confundă noţiunea de „bani” cu cea de „finanţe”,

atribuindu-li-se acelaşi conţinut. În realitate, însă, relaţiile băneşti au o sferă mult mai largă decît
finanţele. Relaţiile băneşti cuprind şi finanţele, adică finanţele sunt o parte a relaţiilor băneşti. A
pune semnul egelităţii între noţiunea de „finanţe” şi cea de „bani” înseamnă a nu da posibilitatea să
se constate natura finanţelor, funcţiile şi rolul lor în înfăptuirea reproducţiei sociale şi în
satisfacerea celorlate cerinţe obşteşti. În procesul repartiţiei produsului naţional brut – cînd se
constituie şi se folosesc resursele băneşti necesare îndeplinirii sarcinilor şi funcţiilor statului – se
realizează anumite raporturi, relaţii social-economice băneşti. Prin intermediul acestor relaţii se
înfătuieşte repartiţia produsului naţional brut între agenţii economici, populaţie şi stat. Aceste
relaţii, prin mijlocirea cărora se constituie şi se folosesc fondurile băneşti sunt relaţii financiare sau
finanţe Pentru o delimitare mai precisă între noţiunea de bani şi cea de finanţe se precizează
că numai acele relaţii băneşti sunt finanţe care constituie un transfer de produs naţional brut (şi
nu o schimbare a formelor valorii) de la companiile naţionale, regiile autonome, societăţile
comerciale, unităţile cooperatiste, private şi populaţie către stat şi viceversa, precum şi
transferurile băneşti care se efectuează între instituţiile financiare. Transferurile se efectuează în
scopul satisfacerii unor cerinţe comune ale societăţii. Transferul părţii de produs naţional brut la
fondurile de resurse financiare ale statului constituie un transfer corespunzător al puterii de
cumpărare. Agenţii economici şi persoanele fizice care plătesc un impozit nu dobîndesc prin
aceasta un drept de creanţă asupra statului. Finanţele cuprind şi relaţiile băneşti prin care se
alimentează, se gestionează şi se utilizează fondurile proprii ale agenţilor economici.
Menţionăm această deosebire între finanţe şi bani cu scopul de a evita unele pereceperi
greşite a sensului acestei noţiuni, care ar putea duce în eroare la exprimarea concluziilor şi
propunerilor. Deoarece prezentul subcapitol prevede perfecţionarea metodologiei contabilizării
mijloacelor băneşti ale întreprinderii, este raţional de determinat adevăratul sens al acestor noţiuni
cît şi de subliniat abordările teoretice, care, de multe ori, probabil din necunoaştere sunt neglijate.
Astfel, pentru a contura unele concluzii propunem spre analiză ratele rentabilităţii, echilibrului
financiar, lichidităţii financiare, aprecierea capacităţii de plată a întreprinderii cît şi solvabilitatea
acesteia. În procesul analizei economico-financiare a întreprinderii, o mare importanţă i se acordă

65
rentabilităţii veniturilor din vînzări, deoarece ea reprezintă indicatorul principal de apreciere a
performanţelor activităţii operaţionale a întreprinderii.
Rentabilitatea veniturilor din vînzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit în
urma vînzării produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea
profitului obţinut la un leu venituri din vînzări, astfel exprimă legătura care există între rezultatul
financiar şi veniturile din vînzări obţinute de întreprindere şi se determină în baza raportului dintre
mărimea profitului şi valoarea veniturilor din vînzări. Formula generală de calcul al rentabilităţii
veniturilor din vînzări (RVv) este:
RVv =[Profit (pierdere) / Venituri din Vînzări] * 100 (1)
Pot fi aplicate mai multe variante de calcul al rentabilităţii veniturilor din vînzări în funcţie
de mărimea cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilităţii. Astfel, se
utilizează profitul brut, profitul din activitatea operaţională, profitul pînă la impozitare sau profitul
net. Respectiv, pot fi calculaţi patru indicatori ai rentabilităţii veniturilor din vînzări.
În următorul tabel sunt reflectate rezultatele aprecierii dinamicii rentabilităţii veniturilor din
vînzări în cadrul SRL Vinevi-Consulting pentru anii 2008 şi 2010. Calculele din tabel sunt efectuate
conform datelor din Raportul privind rezultatele financiare al SRL Vinevi-Consulting pentru anul
2008, 2009 şi respectiv 2010 (anexele 1, 2, 3). Deoarece în raport se prezintă datele pentru două
perioade similare propunem o analiză în dinamică, astfel la concluzionare vom avea o situaţie care
poate fi comparată. Tabelul 3.1 care prevede calculul celor cîtorva tipuri de rentabilitate din vînzări.
Tabelul 3.2.1
Aprecierea dinamicii rentabilităţii veniturilor din vînzări
SRL Vinevi-Consulting pentru anii 2009 şi 2010

în lei
Abaterea Abaterea
absolută absolută +/-
Indicatori Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 +/- 2010 2010 faţă de
faţă de 2009
2008
1 2 3 4 5=4-2 5=4-3
1. Venituri din vânzări, lei 150 460 225 340 170 450 19 990 -54 890
2. Profitul brut, lei 70 147 76265 95 714 25 567 19 449
3. Profitul din activitatea 6 405 (6103) 45 350 38 945 51 453
operaţională, lei
Indicatori Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Abaterea Abaterea
absolută absolută +/-

66
 +/- 2010 2010 faţă de
faţă de 2009
2008
4. Profitul pînă la impozitare, lei 6 405 (6103) 47120 40 715 53 223
5. Profitul net (pierderea netă), lei 6 405 (6103) 47 120 40 715 53 223
6. Rentabilitatea veniturilor din
vânzări
(%), calculată în baza:
6.1. Profitul brut (rd.2 : rd.1 x 46,62 33,84 56,15 9,53 22,31
100)
6.2. Profitul din activitatea
operaţională
(rd.3 : rd.1 x 100) 4,26 -2,71 26,60 22,34 29,31
6.3. Profitul până la impozitare
(rd.4 : rd.1 x 100) 4,26 -2,71 27,64 23,38 30,35
6.4. Profitului net (pierderii nete)
(rd.5 : rd.1 x 100) 4,26 -2,71 27,64 23,38 30,35

Din calculele efectuate în tabelul 3.2.1 putem constata că în cadrul SRL Vinevi-Consulting
o creştere a indicatorilor de rentabilitate faţă de anul precedent, de asemenea şi profituilui pînă la
impozitare şi a profitului net, o scadere însoţeşte şi veniturile din vînzări. În ceea ce priveşte
rentabilitatea calculată în baza acestor indicatori – aici avem următoarea situaţie: nivelul
rentabilităţii veniturilor din vînzări, calculat în baza profitului brut, creşte cu 22,31 puncte
procentuale, adică la fiecare leu venituri din vânzări SRL Vinevi-Consulting a cîştigat 56,15 bani
profit brut, în 2010. În condiţii normale de activitate, acest indicator trebuie să depăşească 20% .
În procesul desfăşurării activităţii economico-financiare, întreprinderea utilizează şi
consumă resurse economice, numite în Bilanţul contabil - active. De eficienţa utilizării acestora
depinde capacitatea întreprinderii de a supravieţui sub aspect financiar, de a atrage mijloacele
băneşti de la cumpărători şi a achita, în termenele stabilite, datoriile acesteia etc. Respectiv, unul
din cei mai importanţi indicatori ai utilizării eficiente a activelor este rentabilitatea activelor, care
se determină conform formulei:
Ractivelor = P / TA (2),
unde Ractivelor – rentabilitatea activelor;
P – profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare;
TA – total activ.

67
 În cadrul SRL Vinevi-Consulting calculăm această rentabilitate în baza datelor din Raportul
Financiar (anexa2), în următorul mod:
Ractivelor = rd.130 f.nr.2 / rd.470 f.nr.1 (2a);
Ractivelor (2008) = (6 405/126 183) *100= 5,08 % (2b).
Ractivelor (2009) = (-6 103/130 312) *100= -4,68 % (2c).
Ractivelor (2010) = (47 120/123 946) *100= 38,01 % (2d).

Observăm că la SRL Vinevi-Consulting acest indicator este la nivel pozitiv pentru

întreprindere,( depăşeşte 10%), ba chiar s-a majorat faţă de anul precedent, prin urmare este
asigurată o activitate de producţie favorabilă, însă imporant de menţionat că în anul precedent
(2009) acest indicator nu prezintă valoare deoarece pofitul pierderea pînă la impozitare prerinză
valoare nagativă.
În procesul desfăşurării activităţii economice, întreprinderea SRL Vinevi-Consulting
mijloace materiale şi financiare, este necesar de a verifica dacă aceste resurse sunt utilizate într-un
mod suficient de eficient pentru a obţine rezultatul financiar, care va asigura finanţarea investiţiilor
necesare şi rambursare datoriilor întreprinderii. În acest scop, este nevoie de a efectua analiza
rentabilităţii econimice, care se determină după formula:
Reconomică = P/CP (3),
unde Reconomică – rentabilitatea economică;
P – Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare;
CP - Capitalul permanent.
Efectuăm calculele respective conform datelor din Raportul Financiaral S.A. „DotarCom” (anexa
2):
Reconomică = rd.130 f.nr.2 / (rd.650 f.nr.1+rd.770 f.nr.1) * 100% (3a);
Reconomică (2008) = 6405/ (25 252 + 57 860) * 100 = 7,70 % (3b);
Reconomică (2009) = -6103/ (19 149 + 51 621) * 100 = - 8,62 % (3c);
Reconomică (2010) = 47 120/ (66 269 + 0 ) * 100 = 71,10 % (3d).
Şi acest indicator în activitatea economico-financiară a SRL Vinevi-Consulting, atinge o
valoare ridicată Fţă de nivelul mijlociu dorit (20-25%), înregistrînd o creştere considerabilă cu
79,72 puncte procentuale, ceea ce demonstrează ieşirea din criză a întreprinderii, criză apărută din
cauza creditului primit în anul 2008.
Rentabilitatea capitalului propriu reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza capitalul
propriu în vederea obţinerii profitului “capacitatea întreprinderii de a-şi îmbogăţi proprietarii”.
Rentabilitatea capitalului propriu exprimă legătura care există între rezultatul financiar şi capitalul

68
propriu, adică se determină în baza raportului dintre profitul până al impozitare (sau profitul net) şi
valoarea medie a capitalului propriu.
Rfinanciară = PN / CPr (4),
unde Rfinanciară – rentabilitatea financiară;
PN – profitul net (pierderea netă);
CPr – capitalul propriu.
În urma calculării indicatorului în baza datelor prezentate în Rapoartele Financiare ale SRL
Vinevi-Consulting (anexele 1, 2, 3), respectiv obţinem:
Rfinanciară = (rd.150 f.nr.2 / rd.650 f.nr.1) * 100 (4a);
Rfinanciară (2008) = ( 6 405/25 252) * 100 = 25,36 % (4b);
Rfinanciară (2009) = ( -6103/19 149) * 100 = -31,87 % (4c);
Rfinanciară (2010) = (47120/ 66 269) * 100 = 71,10 % (4d).
Observăm aceeaşi situaţie pozitivă la creşterea de capital la SRL Vinevi-Consulting, a
acestui indicator, care prezintă o valoare procentuală cu mult peste 15%, care asigură o activitate
prosperă a întreprinderii. Se apreciază pozitiv creşterea acestui indicator faţă de anul 2009 cu
102,97 puncte procentuale.
În urma determinării indicatorilor rentabilităţii, avem o situaţie nu prea reuşită, indicatori
analizaţi rămân mult sub nivelele la care aspiră orice agent economic.
Cunoaştem că dezvoltarea întreprinderii este indisolubil legată de asigurarea
echilibrului financiar, care reprezintă o parte constitutivă a echilibrului economic exprimat valoric.
Echilibrul financiar exprimă egalitatea şi corelaţiile dintre necesarul de resurse financiare şi
posibilităţile de colectare a acestor resurse. Acest echilibru este asigurat de modul cum este utilizat
patrimoniul întreprinderii.
Echilibrul financiar al întreprinderii presupune acoperirea tuturor cheltuielilor de exploatare
din venituri proprii sau împrumutate, a cheltuielilor neevidenţiate în costuri, a cheltuielilor de
dezvoltare şi de modernizare a întreprinderii, a cheltuielilor de stimulare a personalului şi
acţionarilor, precum şi a obligaţiilor contractuale şi financiare faţa de bănci şi bugetul de stat.
Echilibrul poate fi dimensionat prin metode matematice, dar analiza şi urmărirea echilibrului
se pot face pe baza unor instrumente de evidenţă contabilă şi de previziune cum ar fi: bilanţul
contabil, contul de rezultate financiare, programe financiare elaborate pe termen scurt şi mediu.
Echilibrul financiar se poate exprima prin relaţia de egalitate între capitalul fix şi circulant şi
resursele sale de constituire, între încasări şi plăţi, între folosinţele fondurilor şi resursele de
acoperire a acestora.

69
 Analiza echilibrului se poate face cu ajutorul ratelor financiare, ca de pildă, prin rata de
finanţare dată de raportul dintre capitalurile permanente şi activul bilanţului, arătînd gradul de acoperire
a folosinţelor cu asemenea capitaluri.
Propun spre analiză şi ratele echilibrului financiar SRL Vinevi-Consulting pentru perioda
anilor 2008 - 2010:
1. Rata autonomiei financiare (RAf), care indică gradul în care capitalul propriu al
întreprinderii asigură autofinanţarea activităţii de producţie, se determină ca raport între capitalul
propriu şi capitalul permanent, conform datelor din Raportul Financiar al SRL Vinevi-Consulting
(anexele 1, 2, 3):
RAf = rd.650 f.nr.1 / (rd.650 f.nr.1 + rd.770 f.nr.1 (5a);
RAf (2008) = 25 252/ (25 252+57 860) = 0,30 (5b);
RAf (2009) = 19 149/ (19 149+51 621) = 0,27 (5c);
RAf (2010) = 66 269/ (66269 + 0) = 1 (5d).
2. Rata de autofinanţare a activelor totale (RFa) reprezintă aportul capitalului propriu la
finanţarea tuturor elementelor patrimoniale, se exprimă ca raport între capitalul propriu şi total
active. Conform datelor din Raportul Financiar al SRL Vinevi-Consulting (anexele 1, 2, 3), avem:
RFa = rd.650 f.nr.1 / rd.470 f.nr.1 (6a);
RFa (2008) =25 252/ 126 183 = 0,20 (6b)
RFa (2009) =19 149 / 130 312 = 0,15 (6c);
RFa (2010) =66 269 / 123 946 = 0,53 (6d).
3. Rata de finanţare a activelor curente (RFac) – proporţia în care fondul de rulment acoperă
activele curente, se determină ca raport dintre fondul de rulment şi total active, calculăm indicatorul
conform datelor din Raportul Financiar SRL Vinevi-Consulting (anexele 1, 2, 3)
RFac = (rd.460 f.nr.1 - rd.970 f.nr.1)/rd.460 f.nr.1 (7a);
RFac (2008) = (38 707–43 071) / 38 707= - 0,11 (7b);
RFac (2009) = (49 583–59 542) / 49 583= -0,20 (7c);
RFac (2010) = (65 549–57 677) / 65 549= 0,12 (7d).
4. Rata datoriilor globale (RDg) reprezintă ponderea datoriilor globale ale întreprinderii pe
termen lung şi scurt în suma totală a patrimoniului ei, se determină ca raport dintre suma datoriilor
pe termen lung şi scurt şi total activ, conform datelor din Raportul Financiar al SRL Vinevi-
Consulting (anexa 2):
RDg = (rd.770 f.nr.1 + rd.970 f.nr.1) / rd.470 f.nr.1 (9a);
RDg (2009) = (51 621+59 542) / 130 312= 0,85 (9b);
RDg (2010) = (0+ 57677) / 123 946= 0,47 (9c);

70
 După cum observăm, la SRL Vinevi-Consulting în baza calculelor efectuate, ratele
echilibrului financiar înregistrează rezultate satisfacătoare, analizînd, fiecare coeficient în parte
observăm respectarea condiţiilor de echilibru financiar.
Capacitatea de plată exprimă posibilităţile firmelor de a face faţă plăţilor scadente fată
de furnizori, salariaţi, bănci, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale şi protecţia socială.
Capacitatea de plată se referă la raportul dintre o anumită parte a activelor lichide -lichidităţile
primare - şi obligaţiile de plată scadente. Capacitatea de plată exprimă în fond starea de
proporţionalitate între procesele materiale şi băneşti şi presupune existenţa unei
concordanţe între mijloacele băneşti libere pentru achiziţionări de materii prime, materiale,
combustibil sau mărfuri, pe de o parte, şi obligaţiile exigibile de plată faţă de furnizorii
activelor circulante amintite mai sus, pe de altă parte .
Din punct de vedere static, capacitatea de plată este dată de echilibrul dintre
mijloacele de plată disponibile la un moment dat şi obligaţiile exigibile la aceeaşi dată. Sub
aspect dinamic, capacitatea de plată este dată de echilibrul dintre fluxurile monetare pozitive
şi negative, adică dintre încasări şi plăţi.
Capacitatea de plată este corespunzătoare atunci când disponibilităţile băneşti proprii
şi împrumutate acoperă plăţile exigibile. Ea se obţine pe baza corelării termenelor de plată a
datoriilor cu termenele de încasare din vânzarea produselor, a mărfurilor şi a serviciilor, precum
şi cu termenele de încasare a debitorilor şi a altor creanţe. Falimentul este expresia incapacităţii
de plată şi a ineficienţei economice.
În vederea menţinerii capacităţii de plată, SRL Vinevi-Consulting trebuie să procedeze
la angajarea de comenzi ferme de desfacere a produselor şi a serviciilor şi de
aprovizionare a celor necesare, numai în măsura posibilităţilor de plată de care dispun în
momentul respectiv. Pentru aceasta, este necesară menţinerea în stare lichidă sau uşor lichidă
a unei părţi a activelor, în funcţie de pretenţiile posibile ale furnizorilor sau creditorilor. Dacă
soldul clienţilor este mai mare sau egal cu soldul furnizorilor, situaţia financiară este
benefică pentru întreprindere, ceea ce se respectă şi SRL Vinevi-Consulting (anexele 1, 2, 3). În
ultimă instanţă, lucrul cel mai important pentru menţinerea capacităţii de plată îl constituie
realizarea unei activităţi eficiente, a unei rentabilităţi superioare ratei inflaţiei şi dobânzii de pe
piaţa financiară.
Între capacitatea de plată şi echilibrul financiar al întreprinderii există o strânsă
legătură. Echilibrul financiar, exprimat prin bugetul de venituri şi cheltuieli al
întreprinderii, constituie o premisă a menţinerii capacităţii de plată. Dar capacitatea de plată
poate fi influenţată de o serie de factori cum sunt: regimul preţurilor, gradul de acumulare
pentru autofinanţare, inflaţia, puterea de cumpărare a monedei naţionale etc.
71
 Pentru tema abordată în această lucrare şi mai ales în acest capitol un rol însemnat îl are
lichiditatea financiară, propun respectiv spre analiză calcularea coeficienţilor de lichiditate conform
datelor SRL Vinevi-Consulting prezentate în Raportul Financiar (anexele 1, 2, 3). Lichiditatea
financiară a firmei reprezintă capacitatea acesteia de a transforma în bani activele de care dispune
în scopul asigurării unui circuit normal al fondurilor băneşti şi al realizării unei activităţi rentabile.
Clasarea activelor în funcţie de capacitatea acestora de a se transforma în mijloacele băneşti şi
gruparea surselor de finanţare în dependenţă de necesitatea achitării la termenele scadenţe permite
calcularea coeficienţilor de lichiditate.
Lichiditatea=Mijloace de plată disponibile/Obligaţii de plată pe termen scurt (10),
În funcţie de componenţa numărătorului şi numitorului formulei de bază, pot fi constituite
numeroase variante de indicatori ai lichidităţii.
Deosebim următorii coeficienţi de lichiditate pe teremn scurt:
1. Indicatorul de lichiditate generală (curentă) care se calculează ca roport între activele circulante
şi datoriile pe termen scurt. Acest indicator ne permite să verificăm în ce măsură capitalul utilizat
pentru finanţarea unui element de activ contribuie la menţinerea echilibrului financiar minim;
2. Indicatorul de lichiditate redusă (intermediară), acesta exprimă lichiditatea financiară a firmei
prin excluderea din calcul a stocurilor nevelorificate;
3. Indicatorul de lichiditate imediată (adsolută) se exprimă ca raportul dintre disponibilităţile
băneşti şi datoriile pe teremn scurt.
În continuare vom analiza lichiditatea Bilanţului contabil pentru anii 2008-2010 SRL
Vinevi-Consulting calcularea coeficienţilor se efectuează sub aspect static şi exclusiv în baza
datelor Raportului financiar pentru 2009, 2010 al SRl Vinevi-Consulting (anexele 2, 3). Pentru o
pecepere mai vizibilă datele sunt prezentate în următorul tabel.
Tabelul 3.2
Calculul coeficienţilor lichidităţii SRL Vinevi-Consulting pentru perioada anilor 2009
-2010.
lei
Nr. Denumirea Calculul coeficientului Limita Abat
coeficientul optimă erea
ui +/-
Anul 2009 Anul 2010
1 2 3 4 5 6
1. Lichiditate rd.460 f.1/rd.970 f.1 rd.460 f.1/rd.970 f.1
generală
0,2-0,25
(curentă, de 130 312/59 542 = 2,19 65549/ 57 677= 1,14 -1,05
gr.III)
72
2. Lichiditate (rd.440+rd.390+ (rd.440+rd.390+
redusă +rd.350f.1)/rd.970f.1 +rd.350f.1)/rd.970f.1
0,7-1,0;
(intermediar (174+0+48 134)/ (9 981+0 +54 619)/ +0,3
ă, de gr.II) /59 542= 0,81 /57 677= 1,12 1
3. Lichiditate rd.440 f.1/rd.970 f.1 rd.440 f.1/rd.970 f.1
imediată 174/59 542 = 0,003 9981/57 677 = 0,173
2-2,5 +0,1
(absolută,
7
de gr.I)

Din datele tabelului 3.2.2 la SRl Vinevi-Consulting observăm că toţi coeficienţii lichidităţii
nu respectă nivelul recomandat [25, p. 288] gr.I – 0,2-0,25; gr. II – 0,7-1,0; gr.III - 2-2,5. Totodată
este apreciat pozitiv tendinţa esenţială de reducere a lichidităţii de gr.I, cu o reducere de la 2,19 în
anul precedent la 1, 14 în anul curent. Observăm că lichiditatea intermediară este chiar aproape de
nivelul maxim, înregistrînd o valoare de 1,12 în anul de gestiune, majorîndu-se cu 0,31 faţă de anul
precedent (0,81).
Prin solvabilitate se înţelege capacitatea unei firme de a-şi achita toate obligaţiile
asumate faţă de terţe persoane fizice şi juridice, atât cele cu scadenţă apropiată, cât şi cele cu
scadenţă îndepărtată.
O firmă este solvabilă cînd suma activelor sale (LA) investite în active corporale şi necorporale
şi în active circulante este mai mare sau cel puţin egală cu totalul pasivelor exigibile (EP). Sub acest
aspect, o firmă poate fi solvabilă chiar dacă, la un moment dat, nu are capacitatea de plată şi nu
dispune de lichiditate financiară. Lipsa capacităţii de plată şi a lichidităţii poate fi atenuată dacă firma
este rentabilă, eficientă.
Pierderile din patrimoniu, apărute ca urmare a unei activităţi ineficiente, duc la starea de
insolvabilitate. Solvabilitatea patrimonială este apreciată pozitiv cînd indicatorul se apropie de 100 %,
limita minimă fiind de 50 % (pentru a se putea acorda noi credite firmei respecztive. Bonitatea firmei
se exprimă şi prin existenţa simultană atât a capacităţii de plată, cât şi a lichidităţii şi a solvabilităţii.
Bonitatea presupune rentabilitate şi solicitudine în îndeplinirea oricăror obligaţii comerciale,
contractuale şi financiare faţă de terţe persoane fizice şi juridice.
În decursul analizei situaţiei economico-financiare a SRL Vinevi-Consulting în ceea ce
priveşte situaţia mijloacelor băneşti, îm literatura de specialitate am sesizat unele aspecte
teoretice a căror aplicare în practică nu este observată direct.
Prin urmare, considerăm că punctul necesar de la care se pleacă în managementul
numerarului este bugetul de trezorărie eleborat. Un astfel de buget poate fi folosit pentru
previziunea perioadelor în care se vor înregistra acumulări de numerar şi a celor în care se vor
înregistra scăderi ale balanţei de numerar, de aceea, bugetul de trezorerie reprezintă punctul de
73
pornire în sistemul de gestiune a numerarului. Însă, după cum vom arăta în cele ce urmează, există
şi alte elemente care trebuie să fie conţinute într-un program bun de management al numerarului:
Sincronizarea fluxurilor de numerar, dacă dumneavoastră, ca persoană fizică, aţi primi
venitul aferent pe o perioadă de un an de zile ca o singură sumă, l-aţi depune probabil la bancă, de
unde aţi retrage periodic sumele necesare de bani; şi presupunând că aţi consuma întreaga sumă
până la sfârşitul anului, aţi dispune de un sold a cărui valoare medie anuală ar fi jumătate din suma
depusă iniţial. Dacă aţi primi venit lună de luna, şi nu o dată pe an, aţi opera cu solduri mai mici de
numerar. Dacă aţi putea să aranjaţi în aşa fel încât să primiţi venitul zilnic, şi să plătiţi pentru chirie,
educaţie şi altele tot zilnic, şi dacă aţi fi foarte sigur în privinţa previziunilor de ieşiri şi intrări de
numerar, atunci ar fi posibil să deţineţi doar un sold minim de numerar. Situaţia este perfect valabilă
pentru firme. Prin îmbunătăţirea previziunilor şi prin stabilirea plăţilor şi încasărilor astfel încât
acestea să se realizeze aproximativ în acelaşi timp, firmele pot să îşi menţină un nivel minim al
soldurilor de tranzacţie.
Pentru ca firma să relizeze situaţia în care încasările de numera coincid cu ieşirile de
numerar, ea trebuie să menţină trezorăria tranzacţiilor (formată din soldul de la începutul perioadei
al numerarului, la care se adaugă încasările şi se scad plăţile) la un nivel minim. Astfel
sincronizarea fluxurilor de numerar reduce trezoreria numerarului, micşorează nevoia de credite
bancare, reduce cheltuielile financiare şi susţine profiturile.
O altă ideie ar fi accelerarea intrării numerarului, numerarul în cadrul întreprinderii intră şi
iese în mod continuu. Gestiunea sa include două aspecte majore, şi anume:
1) accelerarea intrărilor prin itermediul sistemului de încasare a numerarului;
2) controlarea ieşirilor cu ajutorul sistemului de plăţi.
În concluzie, în urma acestei „fulger” analize economico-financiară la SRL Vinevi-
Consulting s-au conturat valori atît eficiente cît şi mai puţin eficiente, deoarece nu putem afirma
ferm că situaţia SRL Vinevi-Consulting este foarte bună. Acestă întreprindere reuşeşte să ţină piept
şi să reziste în condiţiile economiei actuale. Pentru o pefecţionare a activităţii economico-financiare
şi a metodologiei de cotabilizare SRL Vinevi-Consulting are nevoie de o urmărire permanentă a
indicatorilor analizaţi în acest paragraf cît şi de determinarea cauzelor reducerilor sau majorărilor
acestora şi de stimulat toţi factorii posibili pentru a tinde cel puţin spre o activitate perfectă şi
eficientă. Menţinerea capacităţii de plată, a lichidităţii şi solvabilităţii, vor asigura rezultatul unei
activităţi complexe desfăşurate de SRL Vinevi-Consulting în sectoarele de aprovizionare, producţie,
comercializare. De aceea se impune luarea unor măsuri tehnice, economice şi financiare care să
asigure atât un circuit normal al capitalului propriu şi împrumutat la un cost cât mai redus, cat şi
echilibrul financiar al firmei.

74
 La etapa finală se examinează conexiuna dintre rezultatele financiare obţinute şi fluxurile
băneşti gernerate în cadrul activităţii economice a întreprinderii. <în urma acrstei analze apare
răspunsul la întrebarea : de ce, în condiţiile creşterii profitului, soldul mijloacelor băneşti
dispobibile scade?
Pentru studierea acestui aspect al activităţii întreprinderii pot fi calculate abaterile absolute şi
/ sau relative (evaluate în procente) ale fluxurilor mijloacelor băneşti de la rezultatele financiare.
Acoperirea rezultatelor obţinute se efectuează în comparaţie cu situaţia optimă.
O dată cu creşterea stabilă a profitului trebuie să aibă loc şi o nu mai puţin intensă creştere a
fluxului nrt pozitiv.[24, p. 320].
În cele ce urmează, ne propunem să studiem concordanţa dintre rezultatele financiare
obţinute şi fluxurile mijloacelor băneşti generate în cadrul activităţii economice a întrreprinderii
SRL Vinevi-Consulting. În baza informaţiilor din Raportul privind rezultatele financiare Şi Raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti vom construi un tabel analitic pentru a interpreta rezultatele
obţinute şi pentru a analiza concordanţa dintre acestea.
Tabel 3.2.3
Analiza corelaţiei dintre rezultatele financiare şi fluxul mijloacelor băneşti

Abaterea fluxului net

Anul precedent 2009 Anul raportat 2010 faţă de rezultatul
Tipuri de financiar, +/-
activităţi Rezultat Anul
Fluxul Rezultatul Fluxul Anul
ul precede
net financiar net raportat
financiar nt
1.Activitatea
-6103 23 950 45 350 61 428 30 053 16 078
operaţională
2.Activitatea
- - - - 0 0
de investiţii
3.Activitatea
- - 23 967 1 770 -51 621 -23 967 - 53 391
financiară
Total -6 103 -17 43 580 9 807 - -

Existenţa devierilor considerabile dintre dinamica rezultatelor financiare obţinute şi evoluţia

fluxurilor mijloacelor băneşti poate fi efectul diverselor cauze cu caracter obiectiv şi subiectiv.
Pentru depistarea acestor cauze se aplică metodologia întocmirii Raportului provind mijloacele
băneşti potrivit metodei indirecte. Se vor analiza ăn cele ce urmează unii dintre factorii principali ce
pot condiţiona abaterea fluxului net de la rezultatul financiar obţinut.

75
 În primul rînd, la compararea indicatorilor financiari exminaţi, din mărimea rezultatului
financiar trebuie scăzută suma cheltuielilor (economiilor) privind impoyitul pe venit pentru
obţinerea profitului net. Acest profit în continuarr este supus unui şir de corectări (ajustări) care în
sine, reprezintă cauzele (factorii) decalajului dintre doi indicatori financiari examinaţi.
Cacularea amortizării activelor nemateriale, uzurii mijloacelor fixe, epuizarea resurselor
naturale diminuează suma profitului, dar nu generează retragerea mijloacelo băneşti. Cu alte
cuvinte, efectuarea acestori operaţiuni nemonetare duce la apariţia decalajului, adică condiţionează
depăşirea fluxului net asupra profitului obţinut. Din aceste considerente, pentru aducerea
rezultatului financiar la fluxul net, suma amortizării, uzurii şi epuizării activelor pe termen lung se
adună la mărimea profitului net.
Creşterea stocurilor de mărfuri şi materiale, inevitabil, generează retragerea mijloacelor
băneşti, dar mărimea rezultatului financiar, cu alte condiţii egalr, nu se modifică. Deci, majorarea
stocurilor cobdiţionează depăşirea rezultatului financiar asupra fluxului net de mijloace băneşti şi
invers, la diminuarea stocurilor fluxului net începe profitul. Acest fapt argumentează scăderea sumei
majorării şi adunarea diminuării sticurilor la suma rezultatului financiar pentru transfrmarea
acestuia în fluxul net.
Astfel de comentarii sunt echitabule şi ăn privinţa modificărilor ăn mărimea creanţelor pe
termen scurt, investiţiilor pe termen scurt şi altor active curente. De exemplu, creşterea creanţelor
atestă faptul că vînzările nu au fost ăncasate, în consecinţă, are loc depăşirea profitului asupra
fluxului net. De aici urmează necesitatea de a scădea majorarea şi de a aduna micşorarea creanţelor
la suma rezultatului financiar în cadrul transformării acestuia în fluxul net.
Decalajul dintre mărimea profitului şi mişcarea mijloacelor băneşti apare şi în urmă
modificările datoriilor pe termen scurt. În particular, dacă cresc datoriile prvind facturile
comerciale, acestea înseamnă că achiziţiile depăşesc plăţile furnizorilor, ce cu alte condiţii egale va
condiţiona devansarea fluxului net în comparaţie cu mărimea reyultatului financiar. Din aceste
considerente, pentru transformarea profitului în fluxul net, la mărimea rezultatului financiar se
adună majorarea şi se scade micşorarea datoriilor pe termen scurt.
Încasarea crediterkir şi împrumuturilor ca şi rambursarea acestora condiţionează afluxurile,
şi respectiv, retragerile mijloacelor băneşti. Totodată, efectuarea acestor operaţiuni economice nu
influenţează nemijlocit asupra rezultatului financir-contabil. Prin urmare, se formează decalojul
dintre profitul obţinut şi fluxul net de mijloace băneşti. De aici logic urmează adunarea încasărilor
sub formă de credite şi scăderea plăţilor băneşti privind creditele şi împrumuturile din suma
rezultatului financiar în cadrul transformării acestuia în fluxul net.
Plata dividentekor se tratează ca activiatte financiară la întocmirea Raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti şi, totodată, nu se ia în considersţie la alcătuirea raportului privind rezultatele
76
financiare. În urma plăţii dividentelor, rezultatul financiar va depăşi cu condiţii egale fluxul net.
Deci, suma dividentelor plătite trebuie adunat la suma rezultatului financiar pentru transformarea
acestuia în fluxul net.

Încheiere
În activitatea fiecărei întreprinderi o importanţă majoră revine existenţei şi mişcării
mijloacelor băneşti. Nici o întreprindere nu poate să-şi desfăşoare activitatea fără fluxuri
băneşti.

77
 Pe de o parte, pentru fabricarea produselor, prestarea serviciilor este necesar de
achiziţionat materii prime, materiale, ambalaj, de angajat lucrători şi aceasta condiţionează
apariţia plăţilor în mijloace băneşt, pe de altă parte, pentru producţia vîndută sau serviciile
prestate întreprinderea primeşte mijloace băneşti.Deasemenea, întreprinderea are nevoie de
mijloace băneşti pentru achitarea impozitelor, taxelor la buget, achitarea cheltuielilor
generale, comerciale etc.
Astfel, în aceste condiţii, managerii de toate rangurile trebuie să cunoască tehnicile
de utilizare a disponibilităţilor băneşti ale întreprinderii pentru maximizarea profitului
concomitent cu menţinerea lichidităţii întreprinderii. Această cerinţă priveşte activele
lichide curente ale întreprinderii ca şi activele productive precum terenurile, clădirile şi
echipamentele de producţie.
Disponibilitatea mijloacelor băneşti ale unei întreprinderi deseori este legată de
rentabilitatea activităţii economico-financiare a acesteiaşi eventual dacă această activitate
este rentabilă sau nu.
Întreprinderea SRl Vinevi-Consulting întocmeşte raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti conform metodei directe în baza datelor conturilor contabile. Informaţiile obţinute
prin aplicarea acestei metode evidenţiază principalele tipuri de incasări şi plăţi băneşti pe
tipuri de activităţi şi pot fi utile la prognozarea fluxurilor mijloacelor băneşti în viitor.
Operaţiile de încasări şi plăţi la SRl Vinevi-Consulting se efectuează atît în numerar,
cît şi prin intermediul conturilor deschise de unitatea economică, ceea ce este cunoscut sub
denumirea de decontari fără numerar sau prin virament.
În conformitate cu Legea contabilităţii, administraţia SRL Vinevi-Consulting asigură:
 ţinerea contabilităţii în baza dublei înregistrări în conformitate cu Planul de
conturi contabile;
 confirmarea documentară, argumentarea juridică, plenitudinea şi continuitatea
reflectării în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice efectuate în cursul
perioadei de gestiune;
 reflectarea tuturor datelor în registrele contabilităţii analitice şi sintetice;
 efectuarea inventarierii patrimoniului, creanţelor şi obligaţiilor pentru
confirmarea veridicităţii datelor din contabilitate şi rapoartele financiare.
Firma are în dotare sisteme de calcul moderne şi performante. Beneficiază de un
sistem de programe informatice bine pus la punct şi care ajută personalul departamentului
financiar-contabil în conducerea evidenţei contabile şi întocmirea jurnalelor şi situaţiilor
contabile. Aplicarea normelor metodologice privind organizarea contabilităţii revine
contabilului şef.
78
 În vederea obţinerii şi prezentării informaţiei privind starea patrimoniului
întreprinderii şi rezultatele financiare ale acesteia contabilitatea în cadrul SRL Vinevi-
Consulting se bazează pe principiile speciale care se utilizează în toate ţările cu economie de
piaţă. Întreprinderea SRL Vinevi-Consulting nu are intenţia sau necesitatea să se autolichideze
sau să-şi reducă considerabil activitatea sa, de aceea contabilitatea mijloacelor băneşti în
cadrul întreprinderii ocupă un loc esenţial în cadrul derulării procesului contabil complex.
Dacă conducerea decide că există situaţii sau condiţii care pot să influenţeze asupra
continuării activităţii întreprinderii, este necesar ca acestea să fie aduse la cunoştinţa
utilizatorilor.
De altfel, tendinţa generală a contabilităţii în cadrul SRL Vinevi-Consulting
considerăm, că ar fi bine să fie ca decontările în numerar să-şi piardă treptat popularitatea şi
să fie înlocuite cu alte mijloace de plată cunoscute sub denumirea de instrumente de plată
fără numerar. Întreprinderea lucrează puţin cu numerar, baza activităţii trecînd prin conturile
bancare. Aceasta elimină dezavantajele folosirii numerarului în sensul că sumele mari în
numerar necesită spaţii voluminoase de depozitare şi prezintă riscuri în manevrare, cum este
cazul distrugerilor accidentale, furturilor etc.
În ultimii ani raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se consideră unul din
principalele rapoarte financiare ale fiecărei întreprinderi occidentale. În Republica Moldova
acest raport financiar a apărut prima dată în anul 1998. Raportul privind fluxul mijloacelor
banesti se întocmeşte şi se prezintă în conformitate cu S.N.C. 7 “Raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti” pe tipuri de activităţi.
La întreprinderea SRL Vinevi-Consulting perfecţionarea gestiunii mijloacelor băneşti
trebuie să fie îndreptată în următoarele direcţii:
 Prognozarea fluxurilor băneşti;
 Determinarea nivelului optim al mijloacelor băneşti;
 Analiza mişcării mijloacelor băneşti

Bibliografie

1. Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007/ Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.90-
93 din 29.06.2007;
79
2. Legea Republicii Moldova nr. 1232-XII din 15,12,1992 cu privire la bani, Monitorul Oficial nr. 3
din 30.03.1993
3.
4. Acte normative ale ministerelor, departamentelor şi Băncii Naţionale a Moldovei. Regulamentul
nr.25/11-02 privind decontările fără numerar al Republicii Moldova. Aprobat prin hotărârea
Consiliului de documentaţie al Băncii Naţionale a Moldovei din 22.07.96, proces-verbal nr.33.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.63 din 26 septembrie, 1996;
5. Acte ale Băncii Naţionale a Moldovei. Modificărinr.49/11-02 în regulamentul 25/11-02 privind
decontările fără numerar în Republica Moldova. Monitorul oficial al Republicii Moldova, 13
februarie 1997, nr.10-11;
6. Standardul naţional de Contabilitate 7, Raportul privind fluxul mijloacelo băneşti, Ordinul
ministerului Finanţelor nr, 174 din 25,12,1997;
7. Hotărâre cu privire la aprobarea formularelor documentelor primare de decontare fără numerar.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 6 februarie 1997, nr.9. din 25.12.1997, Monitorul Oficial
nr. 93-96 din 30.12.1997;
8. Hotărîrea Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea Regulamentului privind utilizarea
acreditivului documantar irevocabil şi acoperit pe teritoriul Republicii Moldova nr, 122 din
29.05.2003, Monitorul Oficisl nr. 116-120 din 13-06-2003;
9. Ordinul Ministerului Finanţellor nr, 174 din 25.12.1997, Monitorul Oficial nr. 93-96 din
30.12.1997;
10. Ordinul Ministerului Finanţellor nr. 27 din 28.04.2004, Monitorul Oficial nr. 123-124 din
27.07.2004;
11. Regulamentul de stabilire a limitelor numerarului disponibil în casa subiecţilor economici,
normale de cheltuieli ale numerarului pentru necesităţile gospodăreşti urgente, termenelor şi modul
de predare a încărcăturilor de către subiecţii economici, instituţiilor băneşti, comerciale;
12. Regulamentzul privind decontările fără numerar în Republica Moldova nr. 25 / 11-02 dfin
12,07,1996, cu modificările şi completările ulterioare;
13. Diaconu, P., Monedă şi credit, Editura Universitatea Tehnică, Bucureşti, 2004;
14. Epuran, M., Băbăiţă, V., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Editura de vest.
Timişoara, 1994;
15. Georgescu, N., Analiza bilanţului contabil, Ed.Economică Bucureşti, 2003;
16. Ghidul Contabilului, Editura Vivar-Editor, Chişinău, 2007;
17. Işfănescu, A., Stănescu, C., Băicuşi, A., .- Analiza economico – financiară, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999;

80
18. Mărgulescu, V., Analiză activităţii economico.– financiare a întreprinderii: Metode şi tehnici,
Editura Economică, Bucureşti, 1994;
19. Moldovanu, D., Doctrine economice, Editura ASEM, Chşinău, 1997;
20. Nederiţa, Al., Bucur, V., Carauş, M., Contabilitatea Financiară, Ediţia a II-a, Editura ASEM,
Chişinău, 2003;
21. Nederiţă, A., Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor Standardelor Naţionale de
Contabilitate şi Codului fiscal, Contabilitate şi audit, Chişinău, 2007;
22. Niţa, D., Ciucur, D., Economia politică, Editura Economică, Bucureşti,1995;
23. Stănescu, C., Istănescu, A., Analiza activităţii economice, Editura Economică, Bucureşti, 1996;
24. Şerban, P., Analiza activităţii economico-financiare , Editura Economică, Bucureşti, 1995;
25. Ţiriulnicova, N., Paladi, V., Gavriliuc, V., Analiza Rapoartelor financiare, Editura Tipografia
centrală, Chişinău, 2004;
26. Ţurcanu, V., Bejerean, E., Bazele contabilităţii, Editura ASEM, Chişinău, 2001;
27. Vasilescu, E., Circulaţia bănească şi creditul, EDP, 1980;
28. Бернстайн, Л.А., Анализ финансовой отчетности. Пер.с английского, М.:Финансы и
статистика,1996;
29. Гортоломей, В.., Паладий, В., Цирилюникова, Н., Экономический анализ и рынок: оценка
финансового состояния предприятия., Кишинэу, 1993
30. Козлова Е.П. и др. Бухгалтерский учет – М.Финансы и статистика, 1996;

81