3.1 Formele de vânzare a mărfurilor și perfectarea documentară a acestora.

Contabilitatea vânzării mărfurilor în comerțul cu ridicata conform

contractului de livrare în baza plăților preliminare.

Vânzarea de mărfuri este scopul unei activități comerciale și doar veniturile din vânzări
influențează rezultatul financiar al activității întreprinderii. în așa mod, rezultatul financiar ale
unei entități comerciale cuprinde trei părți componente: veniturile din vânzări, costul mărfurilor
vândute și cheltuielile aferente operațiunilor cu mărfurile.
Cheltuielile privind operațiunile cu mărfurile sunt acele cheltuieli ce țin de asigurarea
derulării activității comerciale ale întreprinderii, iar venitul net este ceea ce rămâne după
reducerea cheltuielilor din marja brută.
La etapa actuală, problema de bază a contabilității faptelor comerciale se axează asupra
modului de înregistrare contabilă a faptelor de comercializare, a venitului din vânzarea
mărfurilor și a taxelor calculate la aceste fapte economice în registrele contabile și situațiile
financiare.
În conformitate cu tipurile entităților comerciale există vânzări cu ridicata și vânzări
cu amănuntul. La vânzarea mărfurilor en gros (cu ridicata) se atribuie vânzarea mărfurilor în
cantități mari care se furnizează către vânzătorii cu amănuntul, precum și vânzarea către agenții
economici și instituțiile publice în baza facturilor fiscale și altor documente ce însoțesc mărfurile
(se presupune faptul că marfa ulterior se revinde). Eliberarea mărfurilor către cumpărători se
execută în baza următoarelor documente de însoțire: factura fiscală, certificatul de calitate etc.
în activitatea comercială vânzarea cu ridicata se realizează în două forme distincte:
1) Vânzarea cu ridicata de la depozit - se presupune livrarea mărfurilor către diferiți
cumpărători din stocurile existente la depozitele unității de comerț cu ridicata.
2) Vânzarea cu ridicata în tranzit - prevede organizarea circulației de mărfuri de la
depozitul altor entități către diferiți cumpărători prin contractarea anumitor sortimente de mărfuri
și transportarea acestora la depozitul cumpărătorului, pentru care unitatea de comerț cu ridicata
încasează o diferență de preț. La rândul său, vânzarea cu ridicata în tranzit se diferențiază în:
a) tranzit intransigent (cu participarea unității de comerț la decontări) - în cazul
când unitatea de comerț achită contravaloarea mărfurilor către furnizori și încasează de la
cumpărător sumele din vânzarea mărfurilor;
b) tranzit administrat (fără participarea unității de comerț la decontări) — în
cazul când întreprinderea comercială cu ridicata organizează contractarea și transportarea
mărfurilor către cumpărători, iar decontările se realizează nemijlocit între furnizor și
cumpărătorul final.
 Contabilitatea faptelor privind comercializarea mărfurilor, în conformitate cu prevederile
principiul contabilității de angajamente, se întemeiază pe reflectarea concomitentă a venitului
din vânzări o dată cu realizarea tranzacției comerciale. Astfel, comercializarea mărfurilor și
înregistrarea venitului din vânzări reprezintă o operațiune simultană.
Vânzarea mărfurilor cu amănuntul reprezintă faza finală a circulației de mărfuri și
constituie comercializarea mărfurilor către consumatorul final. Vânzarea cu amănuntul
presupune eliberarea mărfurilor către cumpărătorii finali contra plată în numerar sau prin
virament. Operațiile generate de vânzarea cu amănuntul a mărfurilor se grupează în patru
categorii:
1. Vânzări de mărfuri cu plata integrală în numerar.
2. Vânzări de mărfuri cu mica ridicată (cu plată în virament).
3. Vânzări de mărfuri cu plata în rate.
4. Vânzări de mărfuri în consignație.
Vânzarea mărfurilor cu plată integrală în numerar prevede achitarea nemijlocită a
cumpărătorului la momentul vânzării-cumpărării mărfurilor cu mijloace bănești în numerar și se
realizează prin diferite forme, care nu influențează particularități structurale în organizarea
sistemului de evidență.
Vânzarea cu mica ridicată (cu plată în virament) prevede comercializarea mărfurilor în
scopul satisfacerii cerințelor unor categorii specifice de consumatori:
instituțiile preșcolare, de învățământ, de medicină;
- unitățile de alimentație publică din cadrul instituțiilor bugetare, cantinele din cadrul
întreprinderilor;
- diferiți agenți economici pentru vânzările în partide sau sortiment variat cu achitare în
virament;
- vânzarea de mărfuri către diferiți cumpărători cu achitarea în baza cardurilor bancare.
La vânzarea mărfurilor cu mica ridicata se presupune eliberarea mărfurilor în cantități
relativ mari, de cele mai multe ori, în baza facturilor fiscale și cu plata prin virament. In situația
acestui tip de vânzări se apreciază relațiile temeinice cu parteneri stabili și în acest scop, la
mărfurile vândute se aplică un adaos comercial minimal, care, deseori, acoperă doar cheltuielile
entității de comerț, asigurând un profit neînsemnat.
Comerțul cu mica ridicata este o versiune a comerțului cu ridicata prin care se asigură
comercializarea partidelor de mărfuri către diferiți producători sau intermediari comerciali pentru
revânzarea ulterioară sau consumul pentru necesitățile entității. Partida minimală a mărfurilor
vândute cu mica ridicata nu poate fi mai mică decât cantitatea unităților mărfare din completul
unui ambalaj.
 Vânzarea cu plată în rate. în prezent, tot mai des se încearcă revenirea la forma de
comercializare cu amănuntul cu plata în rate, aceasta fiind convenabilă pentru cumpărător prin
posibilitățile de eșalonare a plății pentru marfa procurată pe o perioadă anumită de timp, în
categoria mărfurilor vândute cu plata în rate se includ mărfurile industriale cu termen de
utilizare sporit, mărfurile de uz casnic, mobila, mijloacele de transport, precum și alte tipuri în
conformitate cu lista stabilită de către entitatea de comerț.
Mărfurile cu plată în rate se eliberează cetățenilor cu loc de muncă permanent sau care
fac studii în localitatea în care este situată unitatea de comerț. Pentru procurarea mărfurilor
cumpărătorul prezintă un certificat confirmativ de la locul de muncă sau studii. Întreprinderea
de comerț care vinde și clientul care cumpără marfa cu plata în rate, de obicei, încheie un
contract de vânzare-cumpărare, în care sunt stipulate:
• valoarea mărfurilor vândute;
• suma avansată la momentul ridicării mărfurilor;
• mărimea ratelor lunare în cote egale;
• termenele de plată a ratelor și dobânzii;
• cota procentuală și suma dobânzii percepute etc.
Totodată, clientul prezintă o dovadă documentară din care reiese posibilitatea achitării
ratelor eșalonate la termenele stabilite prin contract (mărimea salariului, bursei, pensiei etc.). Din
momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare, mărfurile devin proprietatea
cumpărătorului.
La baza vânzării mărfurilor în consignație stau relațiile coordonate prin contractul de
comision, conform condițiilor căruia dreptul de proprietate asupra mărfurilor îl deține
proprietarul inițial al acestora până la momentul vânzării către cumpărător. Conform prevederilor
Codului Civil al Republicii Moldova, contractul de comision se încheie între organizația care
primește mărfurile la consignație (comisionar) și persoana fizică sau juridică ce depune mărfurile
în consignație (comitent), în scopul vânzării mărfurilor respective de către comisionar. În
consignație se acceptă mărfuri noi și uzate, care pot fi utilizate fără o recondiționare suplimentară
și care corespund normelor și cerințelor sanitare. Nu pot fi primite la consignație:
• mărfurile a căror comercializare, conform legislației în vigoare, este interzisă sau
limitată;
• armament de luptă din dotare sau de serviciu;
• echipamente militare, uniforme și alte articole din sortimentul militar.
La primirea mărfurilor în consignație pe fiecare din ele se fixează o etichetă, iar pe obiectele
ieftine mici (ceasuri, mărgele, broșe și alte articole similare) - o etichetă cu numărul contractului
de comision și prețul de vânzare. La recepționarea mijlocului de transport în contractul de
comision se indică neapărat numărul de identificare, marca și modelul acestuia, denumirea
(tipul), anul fabricării, numărul motorului, al șasiului (ramei), caroseriei (remorcii) și numărul
provizoriu de înmatriculare sau „tranzit”, culoarea caroseriei (cabinei), parcursul conform datelor
vitezometrului, seria și numărul pașaportului tehnic al mijlocului de transport.
Lista mărfurilor primite la comisie și etichetele de marfă se semnează de către comisionar
și comitent. Prețul de vânzare a mărfurilor primite de comisionar se stabilește de către comitent
și se indică în lista mărfurilor recepționate la consignație, pe eticheta fiecărui obiect sau
indicatorul de prețuri. Coordonată de către comisionar și comitent, mărimea comisionului se
stabilește în procente față de prețul la care a fost vânduta marfa și se fixează în contractul de
comision. Ea poate fi diferențiată după mărfuri aparte sau grupuri de mărfuri. În cazul când
mărfurile nu se comercializează, prețul prestabilit poate fi micșorat de comisionar în
conformitate cu condițiile convenite în contract, iar operația respectivă se consemnează în
„Actul de reevaluare". Până la vânzarea mărfurilor, dreptul de proprietate asupra acestora
rămâne după comitent. Ordinea, termenele și mărimile reevaluării mărfurilor primite în
consignație sunt stabilite de către comisionar și comitent la încheierea contractului de comision.
În cazul când comitentul refuză reevaluarea mărfurilor, acestea sunt recuperate de comitent
cu impunerea spre achitare a cheltuielilor de păstrare și operare a acestor mărfuri.