Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Desi fata pastreaza aspiratia catre planul superior ("O,de luceafarul din cer/M-a
prins un dor de moarte"),se lasa ispitita de vorbele pajului care ii arata "din bob
in bob amorul".Daca Luceafarul ii oferea posibilitatea de a depasi conditia
umana,prin eternizarea sentimentului iubirii,Catalin ii propune implinirea
sufleteasca imediata,bazata pe compatibilitatea dintre ei:"Hai s-om fugi in
lume".Ea realizeaza ca dorul de Luceafar a ramas doar la stadiul de nostalgie
specific umana si ca o iubire in planul terestru ii poate aduce macar fericirea de
o clipa.Catalin,"guraliv si de nimic",este solutia de compromis,care inlatura
drama incompatibilitatii.
Propunerea lui de a fugi in lume rezolva atat neconcordanta de statut
social dintre cei doi(fata de imparat,"baiat din flori"),cat si aspiratia ei mult prea
inalta,oferindu-i posibilitatea implinirii sufletesti intr-o sfera limitata,supusa
legilor sortii neiertatoare.
III.
Poemul continua cu o descriere unica in literatura
universala:prezentarea spatiului infinit al macrocosmosului,unde se poate
patrunde doar cu puterea gandului,locul in care timpul este masurat in viteza
luminii(ca in poezia"La steaua").
Luceafarul intreprinde o calatorie catre inceputurile lumii pentru a
adresa rugamintea sa Creatorului suprem(Demiurgul),anume schimbarea ordinii
cosmice prin dezlegarea sa de nemurire.
Pastelul spatiului infinit este redat in limbaj metaforic:"Un cer de stele
dedesubt,/Deasupra-i cer de stele","a chaosului vai","Vedea ca-n ziua cea
dentai,/Cum izvorau lumine".Timpul masurat dupa rotatia astrelor se identifica
macrotimpului:"Si cai de mii de an treceau/In tot atatea clipe".Zborul sau este
redat printr-o metafora de factura populara:"El zboara,gand purtat de
dor,/Pan'piere totul,totul."
Luceafarul ajunge intr-un spatiu primordial,necunoscut
muritorilor,care constituie insasi esenta nasterii universului:"Caci unde-ajunge
nu-i hotar,/Nici ochi spre a cunoaste,/Si vremea-ncearca in zadar/Din goluri a se
naste".
"Setea" care-l soarbe,"adancul" prefateaza confruntarea cu
detinatorul adevarului suprem:Demiurgul.Luceafarul ii cere dezlegarea "de greul
negrei vecinicii",de nemurire,in schimbul careia isi doreste "o alta soarte"(un
destin care sa-l guverneze ca pe un om de rand):"Reia-mi al nemuririi nimb/Si
focul din privire,/Si pentru toate da-mi in schimb/O ora de iubire..."Cerinta lui
este cel mai mare sacrificiu care poate fi facut in numele iubirii:renuntarea la
viata vesnica,la unicitate,la o conditie privilegiata pentru iubirea de pe
pamant,care dureaza doar o clipa datorita caracterului perisabil al fiintei
umane.Moartea este numita metaforic"Sete de repaos",iar Luceafarul isi asuma
disparitia sa pentru totdeauna in numele iubirii.