preocupat pe mai multi chimisti in secolul trecut.Nevoile din ce in ce mai mari de cauciuc au stimulat cercetaile, intre cele doua razboaie mondiale obtinandu-se unii compusi macromoleculari care puteau inlocui cauciucul natural.
Denumirea de cauciuc sintetic este data eleastomerilor, cu
proprietati asemanatoare cu cele ale cauciucului natural, obtinuti sintetic pri polimerizarea unor monomeri sau polimerizare a doua sau mai multe specii de monomeri (copolimerizare).Orice productie de caiciuc sintetic comporta doua etape: obtinerea monomerului si polimerizarea.
Principalele materii prime pentru fabricarea cauciucului
sintetic sunt de origine prtrochimica.
Materii prime:butadiena,izoprenul,cloroprenul,sitrenul,etena si propena.
Monomerii folositi la obtinerea diferitilor elastomeri sunt
polimerizati, obtinanduse un latex sintetic care este prelucrat ca cel natural.
Astazi, se produc foarte multe tipuri de cauciuc sintetic,
dintre cele mai importante sunt prezentate in tabelul de mai jos:
Cei mai folositi elastomeri sintetici sunt copolimerii a
doua olefine(compusi care prezinta legaturi multiple) diferite.De exemplu, cel mai important cauiciuc sintetic fabricat in Romania este cauciucul butadienstirenic, obtinut prin copolimerizarea butadinei cu -metilstiren.
Proprietati ale cauciucului vulcanizat:Cauciucul
vulcanizat este elastic, nu se imoaie la cald si isi pastreaza elesticitatea la rece, isi mareste rezistenta mecanica, devine insolubli in unii solventi ai cauciucului, isi imbunatateste stabilitatea chimica si rezistenta la imbatrinire.Daca se trateaza cu o cantitate mai mare de sulf(circa 35%)se obtine un produs dur, neelastic, cu rezistenta ecanica ridicata, electroizolant, numit ebonita, folosita in special in electrotehnica. Cauciucul natural si cel sintetic se folosesc pe scara larga pentru obtinerea de produse diferite ca: anvelope, curele si benzi de transmisie, garnituri, tuburi, echipamente electroizolantesi de protectie, echipamente de laboratorsi echipamente sanitare, obiecte de uz casnic.