Umanitatea s-a confruntat de-a lungul existenței sale mult prea des cu acest

fenomen complex careeste războiul, i-a cunoscut și îndurat efectele devastatoare și

implicațiile majore care i-au marcat parcursul.Literatura și arta în general i-au
imortalizat grozăvia, operele elaborate de diferite personalități ale
culturiiuniversale rămân martori incontestabili ai acestui flagel. Însă prezentul
studiu se concentrează asupra moduluiîn care acest spectacol violent este surprins
pe hârtie sau pânză prin intermediul unor reprezentanți de seamăai culturii ruse
precum Vasili Grossman, Lev Tolstoi sau Vasili Vereșciaghin. Este un „spectacol”
oferitumanității ca o lecție de istorie din care să extragă învățăminte, dedicat
„tuturor marilor cuceritori din trecut, prezent și viitor.
Războiul cu tot ceea ce implică un astfel de fenomen –pe de o parte, curajul,
eroismul,spiritul de sacrificiu, demnitatea în fața morții, pe de altă parte,
distrugere, violență, moarte, pescurt, marile tragedii cu care umanitatea s-a
confruntat de-a lungul istoriei constituie firul roșu care străbate creația celor trei
personalități ale culturii ruse: Grossman, Tolstoi, Vereșciaghin.Exaltarea cu privire
la detaliul uman, luciditatea cu care este înfățișat, pe hârtie sau pe
pânză,spectacolul violent al războiului văzut „din interior”, admirația pentru
oamenii simpli –eroii anonimi –, profunzimea analizelor cu privire la epoca în care
au trăit și creat sunt tot atâtea trăsături comune identificate în creațiile supuse
analizei. Și, nu în ultimul rând, condamnarea utilizării forței, inutilitatea masacrării
ființelor umane, nevinovate, prinse în vâltoarea unor evenimente crude, rod al unor
minți trufașe sau diabolice.
Antoine de Saint-Exupéry– celebrul aviator francez, căzut la datorie în 1944, în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe lângă minunatul Micul Prinţ, a lăsat şi
alte opere care, într-o manieră umanistă, redau pericolele la care războiul îl expune
pe individ şi, implicit, afectează întreaga omenire. Amintim aici Pilot de
război(1942), operă în care descoperim un frumos citat care oglindeşte filosofia de
viaţă a scriitorului-pilot:„Un individ trebuie să se sacrifice pentru salvarea unei
colectivități. Nu este vorba aici de o aritmetică stupidă. E vorba de respectarea
omului ca individ.“

Ernest Hemingway– reporter în ambele războaie mondiale şi în războiul civil din

Spania (foto jos), sătul de absurditatea şi atrocităţile acestor războaie, reia, iar şi iar,
în romanele lui, aproape toate cu caracter autobiografic, un constant manifest
pentru ideea că o lume mai bună se poate realiza paşnic, fără să fie nevoie de arme
şi cadavre. Primeşte Nobelul pentru Literatură în 1954, dar îi rămâne gustul amar al
suferinţelor prin care a trecut, nu atât fizice, cât morale, şi ne sfătuieşte, cu
sinceritate, „să nu vă gândiţi niciodată că războiul, fie el cât de justificat, fie el cât de
necesar…nu reprezintă o crimă.”

Experiența Primului Război Mondial a lăsat urme nu doar în ceea ce privește

situația economică, politică și sociala, ci și în viața artistică și literară. Traumele
combatanților, ororile săvârșite în timpul războiului, șocul provocat de acest
eveniment nefast au fost foarte bine transpuse de autorii români în operele lor,
de multe ori ei înșiși fiind martorii direcți ai acestor evenimente. Unele opere au
fost chiar inspirate de experiența personală din timpul războiului a autorului,
cum este cazul romanului ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a
lui Camil Petrescu, combatant în Primul Război Mondial și care a descris luptele
la care a participat.

Războiul este portretizat din perspectiva cotidiană a combatanților

Romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu
este un roman psihologic, ce tratează insecuritatea lui Ștefan Gheorghidiu,
personajul principal, în ceea ce privește relația cu soția sa, bănuind că îl înșală.
Astfel, războiul este prezentat pe acest fond al presupunerilor sale, nefiind
reprezentat doar ca o experiență strict militară. Relatarea participării în Primul
Război Mondial se găsește în a doua parte a romanului. Ștefan este acum
combatant în prima linie a frontului. În timpul războiului, autorul nu a avut un
jurnal de front, însă Ștefan nota consecvent tot ceea ce i se întâmpla. Romanul se
deschide prin prezentarea lui Ștefan Gheorghidiu, sublocotenent, participând la
fortificarea Văii Prahovei, mai concret în zona cuprinsă între Bușteni și Predeal.