Tivadra Dragoș Filip

Nimic nou pe frontul de vest

-All Quiet On The Western Front-

Cel mai anti-război roman despre război. Asta e prima descriere care îți vine în minte
atunci când te gândești la „Nimic nou pe frontul de vest”(sau „Pe frontul de vest nimic nou”, în
cazul edițiilor noi), romanul lui Erich Maria Remarque, care a marcat profund generații după
generații de cititori.
Trăit cu intensitate de milioane de cititori și ecranizat cu succes, „Nimic nou pe frontul de
vest” este acel gen de carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca și lista de lectură a
nimănui. Dar în spatele cuvintelor puternice și a imaginilor pline de umanism, care redau fidel și
plin de intensitate stresul fizic și mental pe care soldații trebuiau să-l îndure în tranșee, se ascunde
o poveste de familie cumplită. Inspirat de experiența de front a autorului în Primul Război
Mondial și scris cu gândul de a împărtășii lumii ororile la nivel individual pe care le produce un
război mondial, romanul a avut un impact cu mult mai puternic asupra cititorilor decât și-ar fi
imaginat vreodată autorul. Ecoul puternicului îndemn la pacifism avea să deranjeze și să înfurie
un puternic lider politic, fost camarad de război al lui Remarque. Este vorba despre Adolf Hitler,
viitor lider al celui de Al Treilea Reich care, la fel ca și alți tineri ai generației sale, s-a alăturat
armatei germane și a luptat pentru țara sa în Primul Razboi Mondial, alături de viitorul scriitor
celebru, în Bătălia de la Ypres.
Marcat profund de experiențele trăite ca soldat, de distrugerea, moartea și groaza pe care
nu a reușit să le uite niciodată, începe munca la un nou roman și astfel prinde contur „Nimic nou
pe frontul de vest”. Marcat profund de experiențele trăite ca soldat, de distrugerea, moartea și
groaza pe care nu a reușit să le uite niciodată, începe munca la un nou roman și astfel prinde
contur „Nimic nou pe frontul de vest”.
Pe măsură ce puterea lui Hitler creștea, creștea și notorietatea autorului. Romanul elogiat
de critică va fi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1931, iar Erich Maria Remarque
va fi nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.
Remarque, nici comunist, nici evreu(deși naziștii au încercat să susțină această idee, fără
însă a o proba vreodată), fusese la Berlin pe 31 ianuarie 1933, ziua în care Hitler a fost numit
cancelar. Ca norocul, cineva de bună-credință l-a anunțat că este căutat de naziști pentru a fi
împușcat și a condus întreaga noapte pentru a scăpa în Elveția. Până la sfârșitul anului nazistii au
decretat că ar fi crimă națională deținerea vreunui exemplar din „Nimic nou pe frontul de vest”
sau „Întoarcerea”
Aproximativ 30-40 de milioane de exemplare ale „Nimic nou pe frontul de vest” au fost
vândute de când a fost publicat pentru prima dată în 1929, iar filmul a câștiga premii Oscar
pentru cel mai bun regizor și cea mai bună producție, fiind considerat unul dintre cele mai bune
filme de război făcute vreodată.
 Tivadra Dragoș Filip

"Im Westen nichts Neues"(germană) se traduce în limba română ca "Nimic Nou pe

Frontul de Vest". Titlul traducerii în engleză făcută de Arthur Wesley Wheen este "All Quiet on
the Western Front". Traducerea literală a expresiei "Im Westen nichts Neues" înseamnă "Nimic
Nou în Vest", unde "Vest" se referă la Frontul de Vest; această frază face trimitere la conținutul
unui comunicat oficial la sfârșitul romanului.
Traducerea lui Brian Murdoch din 1993 redă fraza ca "nu era nimic nou de raportat de pe Frontul
de Vest" în cadrul narațiunii. Cu toate acestea, în prefața cărții, el explică păstrarea titlului
original:
"Chiar dacă nu se potrivește exact cu germana, titlul lui Wheen a devenit pe bună dreptate o parte
a limbii engleze și este păstrat aici cu recunoștință."
Expresia "all quiet on the Western Front" a devenit o expresie colocvială care înseamnă stagnare
sau lipsă de schimbare vizibilă în orice context.
Unul dintre principalele teme ale romanului este dificultatea pe care o întâmpină foștii
soldați în încercarea de a se reintegra în viața civilă după ce au experimentat situații extreme de
luptă. Această distrugere internă poate fi observată încă din primul capitol, când Paul remarcă că,
deși toți băieții sunt tineri, tineretea le-a părăsit deja. În plus, pierderea masivă de vieți și
câștigurile nesemnificative din luptă sunt mereu accentuate. Viețile soldaților sunt aruncate în
neant de către ofițerii lor comandanti, care se află într-o poziție confortabilă departe de front,
ignorând și fiind indiferenți la suferința și teroarea din prima linie.
O altă temă importantă este conceptul de naționalism orb. Remarque subliniază adesea
faptul că băieții nu au fost forțați să se alăture efortului de război împotriva voinței lor, ci mai
degrabă dintr-un sentiment de patriotism și mândrie. Kantorek numea plutonul lui Paul "Tineretul
de Fier", predându-și elevii o versiune idealizată a războiului, cu glorie și datorie față de Patrie.
Abia atunci când băieții merg la război și trebuie să trăiască și să lupte în tranșee murdare,
strâmte, cu puțină protecție împotriva gloanțelor și a obuzelor inamice, confruntându-se cu
foamea și boala, își dau seama cât de descurajant este să slujești cu adevărat în armată.
După parcurgerea filmului, nu a cărții, am trăit în mine un uragan de emoții. Eram fascinat
de curajul unor simpli tineri de vârstă apropiată de a mea și totodată oripilat de cruzimea
superiorilor lor. A fost o vizionare plăcută , dar acest gen de filme pentru mine reprezintă o trezire
la realiatte pentru mine. Acest film m-a făcut de multe ori să-mi analizez viata și să contemplez
la această mereu punându-mi întrebarea, daca va fi nevoie să fac și eu același sacrificiu ca și
protagonistul și dacă voi avea puterea să sacrifc totul din jurul meu pentru a-mi salva țara.
Recomand vizionarea cât și citirea cărții acestor evenimente din cel
puțin 2 perspective, una de copil și una de adult. Pentru unii copii poate fi o
adevărată călătorie pentru că-i vor trece prin multe stări , iar pentru bărabați,
deoarece se vor regăsi mai mult în pilea personajului, va fi oportunitatea
perfectă de a-și recăpăta puterea de a-și duce cele mai grele lupte mai departe.
Deoarece așa cum ne zice și această poveste nu se va întâmpla ,,Nimic nou”
până nu ne luăm soarta în propriile mâini.