Ernest Hemingway

Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899,[4][5][6][7] Oak

Park, Comitatul Cook, Illinois, SUA – d. 2 iulie 1961,[4][5][6]
[7]
 Ketchum(d), Idaho, SUA) a fost un romancier, nuvelist,

prozator, reporter de război, laureat al Premiului

Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru
Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți
scriitori americani din întreaga lume.

Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și

originală, relatând, conform concepției scriitorului, "lucrurile cele mai simple în modul cel mai
simplu", într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și
susținută de un ton colocvial, stil pe care scriitorul însuși îl denumise teoria aisbergului (în
original iceberg theory}.

Motivația Juriului Nobel

„ pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul și marea» și pentru
influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan” 

În luna octombrie a anului 1954, Ernest Hemingway a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Hemingway se simțea slăbit și, în consecință, se afla în incapacitatea de a participa la ceremonia
de decernare a premiilor. Un diplomat american din Suedia va fi prezent la această ceremonie în
numele lui Hemingway. Textul discursului de primire pe care diplomatul american l-a citit în
numele său era acesta: „Stimați membri ai Academiei Suedeze, Doamnelor și Domnilor neavând
priceperea și dezinvoltura pentru a susține un discurs, nici cunoștințe de oratorie sau de retorică
necesare, doresc să mulțumesc organizatorilor pentru generozitatea lui Alfred Nobel de a oferi
acest premiu. Niciun autor care îi cunoște pe marii scriitori ce nu au primit acest premiu nu îl
poate accepta decât cu modestie. Nu este necesar să îi menționez pe acești scriitori. Fiecare
dintre cei prezenți aici își poate contura propria sa listă, după cunoștințele și conștiința sa. Îmi
este imposibil să îl rog pe ambasadorul țării să citească un discurs în care un scriitor vrea să
exprime tot ceea ce se află în sufletul său. Într-o scriere, lucrurile nu pot fi deslușite imediat, și
autorul este norocos dacă se întâmplă așa¡ în cele din urmă însă, ele devin destul de clare, atât
prin ele însele, cât și datorită gradului de alchimie pe care autorul îl deține, îl va fi suferit sau îl
va fi uitat. Scrisul presupune o viață solitară.[...] Am vorbit prea mult pentru un scriitor. Un
scriitor trebuie să scrie ceea ce vrea să spună și nu să vorbească despre asta. Încă o dată, vă
mulțumesc. “

Biografie

Ernest Hemingway s-a născut la data de 21 iulie 1899 la Oak Park, Illinois, o suburbie a
orașului Chicago, în familia unui medic. Era cel de-al doilea copil al cuplului Clarence Edmonds
Hemingway și Grace Hemingway. Clarence era medic și avea un cabinet particular. Fiului său i-
a dat numele Ernest după bunicul mamei sale, Ernest Hall. Familia Hemingway a mai avut și alți
copii după nașterea lui Ernest. Ernest se afla în concurență cu sora lui mai mare, Marcelline, care
se născuse cu un an înaintea lui. Grace își dorise ca al doilea copil să fie tot fată, dar pentru că nu
a fost așa, și-a îndreptat întreaga afecțiune spre sora mai mare a lui Ernest, Marcelline. Mai
târziu, Ernest Hemingway își amintește faptul că, pentru a atrage atenția mamei sale, începuse
încă de mic să folosească un limbaj necuviincios și jignitor. Pe când avea doi ani, într-o vară,
tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit în regiunea Wallon Lake, unde avea o casă de vacanță.
Micuțul Ernest prinde cel mai mare pește și reușește chiar să-l aducă singur la mal. După acest
episod, pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieții.

După terminarea școlii secundare nu-și continuă studiile, ci pleacă în orașul Kansas City, unde se
angajează reporter la ziarul Kansas City Star. De aici, în 1918, se înrolează ca voluntar în
formațiile auxiliare ale Crucii Roșii americane și e repartizat într-o unitate de ambulanțe care
acționa pe frontul din Italia. E rănit de explozia unui obuz în apropiere de Fossalta di Piave și e
distins cu decorațiile italiene Medalia d'Argento al Valore Militare și Croce al Merito di Guerra.

În timpul războiului civil din Spania a fost corespondent al agenției americane NANA (North
American Newspaper Alliance),în Spania, în patru rânduri: prima oară din februarie până în mai
1937; apoi din august 1937 până în ianuarie 1938; apoi din martie până în mai 1938 și din
septembrie 1938 până la retragerea de pe Ebru. În călătoria din februarie 1937, având ca țintă
finală Madridul, s-a deplasat mai întâi cu vaporul până în Franța, apoi de la Toulouse (Franța) cu
avionul la Barcelona, Valencia și Alicante, apoi pe câmpul de luptă de la Guadalajara, la
Brihuega. În reportajele trimise ziarelor americane, Hemingway nu a rămas un simplu
corespondent de război al agenției NANA, ci a trimis mesaje de solidaritate cu lupta dusă de
republicani cu forțele intervenționiste reunite ale Germaniei hitleriste, ale Italiei musoliniene și
ale rebelilor spanioli conduși de generalul Franco. A început, împreună cu cineastul olandez Joris
Ivens, turnarea unui film despre Spania, al cărui scenariu și comentariu au fost scrise de autorul
american. Într-un articol publicat mai întâi în revista Verve[11] și apoi într-o cărticică ce cuprindea
și scenariul filmului Spanish Earth (Pământ spaniol), Hemingway relatează împrejurările în care
a fost creat acest film-mărturie despre lupta poporului spaniol pentru libertate. În al doilea an al
războiului civil din Spania, Hemingway se întoarce în SUA și participă la al doilea Congres al
Scriitorilor Americani. La Congres, el rostește primul său „discurs public” în care a explicat
atitudinea sa și rațiunile care l-au făcut să plece în Spania. Din discurs transpar, fără tăgadă,
convingerile sale antifasciste:

„Un scriitor care nu minte nu poate trăi și lucra într-un regim fascist...Fascismul este o
minciună, și de aceea e condamnat la sterilitate literară. O dată dispărut, el nu va avea altă
istorie decât istoria sângeroasă a asasinatului,care e foarte cunoscută și pe care câțiva dintre
noi au văzut-o cu ochii lor în aceste luni din urmă”[12] Hemingway s-a reîntors în Spania și într-
un hotel din Madrid, hotelul „Florida”, expus focului bateriilor intervenționiștilor nemți, a scris
piesa Coloana a cincea (The Fifth Column), al cărei erou, Philip Rawlings, se expune în misiuni
de luptă periculoase și își transformă probabila moarte dintr-o înfrângere într-o victorie.

Opera

În calitatea sa de reporter de război, atât în Primul Război Mondial, (1917 – 1918), cât și în Al
Doilea Război Mondial, (1939 – 1945), dar și în Războiul civil spaniol, (1936 – 1939), autor
de povestiri, nuvelist și romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr
minim de mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact emoțional și imaginativ maxim
asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent
al minimalismului în literatură, deși Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în acești termeni.

Întreaga operă a lui Hemingway are un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de
conflicte emoționale puternice. Începând cu romanele pline de exuberanță tinerească The
Torrents of Spring, The Sun Also Rises și A Farewell to Arms, continuând cu solidele Green
Hills of Africa, Winner Takes Nothing și To Have and Have Not și culminând cu
complexele Pentru cine bat clopotele, Across the River and into the Trees și The Old Man and
the Sea, traiectoria operei lui Hemingway este un continuu crescendo al acelorași teme etern
umane: naștere, moarte, viață, neant, luptă, cedare, fidelitate, trădare. În perioada de stagnare,
Hemingway a reușit să creeze cadrul pentru mai multe romane noi, însă acestea nu s-au
transformat niciodată în lucrări complete. A lăsat deoparte aceste lucrări nereușite și a început să
scrie povestea unui bătrân pescar din Cuba (The Old Man and the Sea, trad. Bătrânul și marea).

Opere publicate antum

 1923 - Three Stories and Ten Poems (Trei Povestiri și Zece Poeme) (povestiri)

 1925 - In Our Time (În timpul nostru) (povestiri)

 1926 - The Torrents of Spring (Torentele primăverii) (roman)

 1926 - The Sun Also Rises (Fiesta)

 1927 - Men Without Women (Bărbați fără femei) (povestiri)

 1929 - A Farewell to Arms (Adio, arme) (roman)

 1930 - The Fifth Column and the First Forty-Nine Stories (Coloana a cincea și Primele
patruzeci și nouă de povestiri) (povestiri)

 1932 - Death in the Afternoon (Moartea după-amiază) (roman)

 1933 - Winner Takes Nothing (Învingătorul nu ia nimic) (povestiri)

 1935 - Green Hills of Africa (Colinele verzi ale Africii) (roman)

 1937 - To Have and Have Not (A avea și a nu avea) (roman)

 1939 - The Snows of Kilimanjaro and Other Stories (Zăpezile de pe Kilimanjaro)

(povestiri)

 1940 - Pentru cine bat clopotele (For Whom the Bell Tolls) (roman)

 1942 - Men at War (Bărbați la război) (antologie de lucrări revăzute)

  1950 - Across the River and into the Trees (Dincolo de râu și între copaci) (roman)

 1952 - Bătrânul și marea (The Old Man and the Sea) (roman)

Opere publicate postum

 1962 - The Wild Years (Anii sălbatici) (compilație)

 1964 - A Moveable Feast - (roman)

 1967 - By-Lines - (articole publicate în Toronto Star)

 1970 - Islands in the Stream (Insule în derivă) (roman)

 1972 - The Nick Adams Stories (Povestirile lui Nick Adams) - volum de scurte povestiri

 1979 - 88 Poems (88 Poezii) (poeme)

 1981 - Selected Letters (Corepondență selectivă)