Limbajul juridic-administrativ

 
I. caracteristici generale
1. variantă funcțională a limbii întrebuințată în domeniul relațiilor oficiale dintre
cetățeni și instituțiile statului

limbaj foarte vechi (primele documente, din secolul al XVI-lea)

1640 Pravila de la Govora
1646 Pravila lui Vasile Lupu
1652 Pravila lui Matei Basarab

2. limbaj instituţional, care are capacitatea de a schimba realitatea (socială)

funcția
- referențial-denominativă
- conativă
emiţător: o instanţă impersonală, obiectivă, anonimă
receptor: cel mai larg cu putinţă (nimănui nu-i este permis să ignore legea)
cel mai conservator dintre stiluri și cel mai închis (permite puţine inovaţii)
- tendința de anulare a individualității emițătorului

3. tendințe contradictorii
- tensiune între nevoia de precizie şi nevoia de accesibilitate
- tensiune între abstract şi concret (generalizare vs. enumerarea tuturor situaţiilor
posibile)

4. variante stilistice interne

- textele juridice (text de lege)
- texte administrative (șabloane universale) (caracter concret, clişeizat, redus la
formulare, descriptiv, enumerativ)
- varianta oratorică (pledoarie)
- varianta științelor juridice (tratate, studii)
- limbajul publicistic şi didactic (de popularizare)

5. compoziția textului
- articolul de lege are formă fixă
 - definiția diferă de cea de dicționar (care se concentrează asupra conceptului): definiția
din textul de lege se concentrează asupra situațiilor cărora li se aplică noțiunea prezentată în
text

6. așezarea în pagină
- text
- simbol, trimiteri intertextuale sau pur bibliografice
 
II. descrierea lingvistică
fonetica
- standard
- abrevieri specifice: a.c., art., alin., lit.

morfologia
- practic neafectată ca sistem
- interesantă ca structură statistică în ceea ce privește clasele și categoriile gramaticale
a) substantiv
 substantive postinfinitivale care situează obiectul în perspectivă pantemporală
(În cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare consideră că
sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării
preventive a învinuitului face propuneri în acest sens)
 participii substantivate cu articol hotărât (inculpatul, învinuitul) sau prin articol
demonstrativ (cel lovit, cel condamnat)
b) flexiunea nominală și pronominală
 neutralizarea opoziției masculin-feminin (inculpat, parte, victimă – ambigen)
 singularul ca expresie a generalului (inculpatul are dreptul de a fi asistat...)
 frecvența genitivului și dativului (este obligată să aducă la cunoștință
inculpatului prelungirea arestării; asigură, în condițiile legii, baza materială
necesară)
 adjective fără funcție poetică
 structura impersonală
o pronume personal (pers. I, II) - rar
 persoana I singular în cereri
 persoana a II-a nu apare în textele de lege și în tratate, dar este
frecventă în pledoarie
o frecvența pronumelor nepersonale – demonstrative, nehotărâte, relative (cu
funcție de generalizare)
c) flexiunea verbală
 inventar restrâns de moduri și timpuri
o frecvența infinitivului (în scopul de a obține probe) și a participiului
(pedepsele prevăzute în art. 225)
o structura în general atemporală
 prezentul cu valoare pantemporală (instanța deliberează și hotărăște
asupra oricărei alte probleme de care depinde soluția completă a
recursului)
 perfectul compus sau viitorul ca timpuri ale organizării succesivității
temporale (instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și
a fost săvârșită de inculpat)
 formulări imperative, dar care nu sunt realizate cu imperativul, ci prin formula:
trebuie + conjunctiv
 reflexivul impersonal sau cu sens pasiv

sintaxa
- stereotipie structurală semantico-sintactică
- fraza are două variante
- amplă și enumerativă
- atomizată prin enumerări cu pauze
- paranteze cu trimiteri anterioare sau posterioare

a) alternarea structurilor sintactice ample cu enunțuri de structură minimală

 Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o
înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt
termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezența unui avocat, ales
sau numit din oficiu.
- fraza amplă
- construcții alternative
- subiecte reluate
- circumstanțiale pentru epuizarea tuturor posibilităților
- frecvența atributivelor în frază și a atributelor în propoziție
 Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.
b) dezvoltarea de cadre sintactice fixe
  instituirea unor construcții șablon transmise prin tradiție, mai ales în varianta
textelor administrative (procese verbale, cereri, contracte, comenzi, acte
notariale)
 reluarea unor construcții gerunziale absolute (având în vedere că)
c) depersonalizarea enunțurilor sintactice
 Reținerea sau arestarea nelegală ... se pedepsește cu închisoarea ...
- substantive provenite din infinitiv și verbul la indicativ prezent + reflexivul
nedeterminării
- în prim-plan este situată infracțiunea și nu persoana
 încredințarea pe garanție poate fi revocată
- pasivul nedeterminării
- absența complementului de agent
d) desfășurarea specifică a raporturilor sintactice în cadrul propoziției sau al frazei
 raporturi de coordonare disjunctivă
o Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe
care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării
o În litigiile de muncă și în cele patrimoniale, comisia, în raport de
probele făcute, admite, în întregime sau în parte, cererea sau
contestația reclamantului ori o respinge
 raporturi de coordonare copulativă
o instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic
legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună
 raporturi de subordonare atributive și circumstanțiale (condiționale, temporale,
de scop, de mod etc.)
o plângerea se soluționează de primarul comunei, orașului, municipiului
sau sectorului Municipiului București, pe al cărui teritoriu a fost
săvârșită fapta
o dacă instanța la care se află cauza a cărei strămutare se cere a
procedat între timp la judecarea cauzei...
o Dacă prin aceeași ordonanță sau hotărâre s-a dispus arestarea mai
multor inculpați, se emite mandat de arestare pentru fiecare dintre ei
o Când organul de cercetare penală consideră că este cazul să fie luate
anumite măsuri, face propuneri motivate
o îi este încredințat minorul spre creștere și educare
o instanța le înmânează citații, spre a le servi drept justificare
o se aplică în mod corespunzător
 o aceste măsuri încetează de drept
- precizie a raporturilor sintactice
- mijloace specifice de dezambiguizare (frecvența circumstanțialelor și a atributivelor,
reluări în fraze sau prin paragrafe diferite) care duc la un exces de explicație, dat fiind
că altfel textul de lege nu funcționează
- structuri enumerative care duc la paralelisme sintactice cu rolul de a ordona și de a
ierarhiza conținutul textului și la construcții sintactice echilibrate
- repetarea acelorași verbe în aceleași forme
 
lexicul
a) tehnicitatea și accesibilitatea
- cât mai mare proprietate a termenilor
- concentrare mare
- caracterul relativ stabil, conservator
b) lexicul specializat
- e relativ ușor de identificat
- termeni proveniți din cuvinte populare și uzuale (sensuri specializate funcțional ale
unor termeni din limba literară standard) (multe cuvinte “înşelătoare”: par să aparţină
limbajului standard, dar au sensuri speciale)
 parte, stingere, vătămare, pârât, plângere, judecare, părți, bunuri, desfacere,
înscris, împăcare, pedeapsă, despăgubiri, încheieri (de acte)
- neologisme împrumutate pentru necesitățile limbajul juridic-administrativ care au
trecut în limbajul curent
 instanță, litigiu, circumstanțiată rpd, recurs, petiție, licitație, are cuza,
inculpat, delincvent, grațiere, culpă, domiciliul, deces, mandat, pronunțare, a
solicita
- combinații frazeologice fixe (multe dintre ele calcuri semantice după formule
străine)
 a surprinde în flagrant delict, a face apel, în ultimă instanță, a fi în culpă, a
lua act, a face recurs la ceva, a da o sentință, a face cuiva proces de intenție, a
lua pe cineva sub tutelă, a aduce la cunoștință
c) false sinonimii (serii de termeni cvasi-sinonimi – de fapt, diferenţiaţi)
 diferența dintre hotărâre și decizie
 diferența dintre învinuit (până în momentul urmăririi penale), inculpat (până la
pronunțarea sentinței), vinovat (după pronunțarea sentinței)
  Pentru eliminarea confuziilor, înfierea cu efecte depline este calificată drept
ÎNFIERE iar cea cu efecte restrânse ADOPŢIE.
d) definiţia negativă – stabilirea limitelor noţiunilor
 ARTICOLUL 39
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei
care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de
detenţie sau de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi
cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege. (Constituţia
României)
- articolele sunt uneori definiții specifice stilului juridic ale conceptelor pe care
se bazează legislația
- cu enumerări de situații care tind la epuizarea împrejurărilor