Ernest Miller Hemingway  

a fost un romancier,
nuvelist, prozator, reporter de război, laureat
al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului
Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai
cunoscuți scriitori americani din întreaga lume.
Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă
și originală, relatând, conform concepției scriitorului,
"lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu",
într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare
economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton
colocvial, stil pe care scriitorul însuși îl
denumise teoria aisbergului (în original iceberg
theory}.
În luna octombrie a anului 1954, Ernest Hemingway a
primit Premiul Nobel pentru Literatură. Hemingway se
simțea slăbit și, în consecință, se afla în
incapacitatea de a participa la ceremonia de
decernare a
premiilor. Un diplomat american din Suedia va fi
prezent la această ceremonie în numele lui
Hemingway. Textul discursului de primire pe care
diplomatul american l-a citit în numele său era
acesta: „Stimați membri ai Academiei Suedeze,
Doamnelor și Domnilor neavând priceperea și
dezinvoltura pentru a susține un discurs, nici
cunoștințe de oratorie sau de retorică necesare,
doresc să mulțumesc organizatorilor pentru
generozitatea lui Alfred Nobel de a oferi acest
premiu. Niciun autor care îi cunoște pe marii scriitori
ce nu au primit acest premiu nu îl poate accepta
decât cu modestie. Nu este necesar să îi menționez
pe acești scriitori. Fiecare dintre cei prezenți aici își
poate contura propria sa listă, după cunoștințele și
conștiința sa. Îmi este imposibil să îl rog pe
ambasadorul țării să citească un discurs în
care un scriitor vrea să exprime tot ceea ce se află în
sufletul său. Într-o scriere, lucrurile nu pot fi deslușite
imediat, și autorul este norocos dacă se întâmplă
așa¡ în cele din urmă însă, ele devin destul de clare,
atât prin ele însele, cât și datorită gradului de
alchimie pe care autorul îl deține, îl va fi suferit sau îl
va fi uitat. Scrisul presupune o viață solitară.[...] Am
vorbit prea mult pentru un scriitor. Un scriitor trebuie
să scrie ceea ce vrea să spună și nu să vorbească
despre asta. Încă o dată, vă mulțumesc. “
Ernest Hemingway s-a născut la data de 21 iulie
1899 la Oak Park, Illinois, o suburbie a
orașului Chicago, în familia unui medic. Era cel de-al
doilea copil al cuplului Clarence Edmonds
Hemingway și Grace Hemingway. Clarence era
medic și avea un cabinet particular. Fiului său i-a dat
numele Ernest după bunicul mamei sale, Ernest
Hall. Familia Hemingway a mai avut și alți copii după
nașterea lui Ernest. Ernest se afla în concurență cu
sora lui mai mare, Marcelline, care se născuse cu un
an înaintea lui. Grace își dorise ca al doilea copil să
fie tot fată, dar pentru că nu a fost așa, și-a îndreptat
întreaga afecțiune spre sora mai mare a lui Ernest,
Marcelline. Mai târziu, Ernest Hemingway își
amintește faptul că, pentru a atrage atenția mamei
sale, începuse încă de mic să folosească un limbaj
necuviincios și jignitor. Pe când avea doi ani, într-o
vară, tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit în
regiunea Wallon Lake, unde avea o casă de vacanță.
Micuțul Ernest prinde cel mai mare pește și reușește
chiar să-l aducă singur la mal. După acest episod,
pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul
vieții.

După terminarea școlii secundare nu-și

continuă studiile, ci pleacă în orașul Kansas City,
unde se angajează reporter la ziarul Kansas City
Star. De aici, în 1918, se înrolează ca voluntar în
formațiile auxiliare ale Crucii Roșii americane și e
repartizat într-o unitate de ambulanțe care acționa pe
frontul din Italia. E rănit de explozia unui obuz în
apropiere de Fossalta di Piave și e distins cu
decorațiile italiene Medalia d'Argento al Valore
Militare și Croce al Merito di Guerra.

În timpul războiului civil din Spania a fost

corespondent al agenției americane NANA (North
American Newspaper Alliance),în Spania, în patru
rânduri: prima oară din februarie până în mai 1937;
apoi din august 1937 până în ianuarie 1938; apoi din
martie până în mai 1938 și din septembrie 1938 până
la retragerea de pe Ebru. În călătoria din februarie
1937,
având ca țintă finală Madridul, s-a deplasat mai întâi
cu vaporul până în Franța, apoi de
la Toulouse (Franța) cu avionul
la Barcelona, Valencia și Alicante, apoi pe câmpul de
luptă de la Guadalajara, la Brihuega. În reportajele
trimise ziarelor americane, Hemingway nu a rămas
un simplu corespondent de război al agenției NANA,
ci a trimis mesaje de solidaritate cu lupta dusă de
republicani cu forțele intervenționiste reunite ale
Germaniei hitleriste, ale Italiei musoliniene și ale
rebelilor spanioli conduși de generalul Franco. A
început, împreună cu cineastul olandez Joris Ivens,
turnarea unui film despre Spania, al cărui scenariu și
comentariu au fost scrise de autorul american. Într-un
articol publicat mai întâi în revista Verve[11] și apoi
într-o cărticică ce cuprindea și scenariul
filmului Spanish Earth (Pământ spaniol), Hemingway
relatează împrejurările în care a fost creat acest film-
mărturie despre lupta poporului spaniol pentru
libertate. În al doilea an al războiului civil din Spania,
Hemingway se întoarce în SUA și participă la al
doilea Congres al Scriitorilor Americani. La Congres,
el rostește primul său „discurs public” în care a
explicat atitudinea sa și rațiunile care l-au făcut să
plece în Spania. 

În calitatea sa de reporter de război, atât în Primul

Război Mondial, (1917 – 1918), cât și în Al Doilea
Război Mondial, (1939 – 1945), dar și în Războiul
civil spaniol, (1936 – 1939), autor de povestiri,
nuvelist și romancier, Ernest Hemingway
impresionează prin utilizarea unui număr minim de
mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact
emoțional și imaginativ maxim asupra cititorului. Din
acest punct de vedere, unii critici literari îl
considera un exponent al minimalismului în literatură,
deși Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în
acești termeni.

Întreaga operă a lui Hemingway are un puternic

caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte
emoționale puternice. Începând cu romanele pline de
exuberanță tinerească The Torrents of Spring, The
Sun Also Rises și A Farewell to Arms, continuând cu
solidele Green Hills of Africa, Winner Takes
Nothing și To Have and Have Not și culminând cu
complexele Pentru cine bat clopotele, Across the
River and into the Trees și The Old Man and the Sea,
traiectoria operei lui Hemingway este un continuu
crescendo al acelorași teme etern umane: naștere,
moarte, viață, neant, luptă, cedare, fidelitate, trădare.
În perioada de stagnare, Hemingway a reușit să
creeze cadrul pentru mai multe romane noi, însă
acestea nu s-au transformat niciodată în lucrări
complete. A lăsat deoparte aceste lucrări nereușite și
a început să scrie povestea unui bătrân pescar din
Cuba (The Old Man and the Sea, trad. Bătrânul și
marea)