Felix Aderca (1891-1962)tanar scriitor evreu, publica articole in care isi arata orientarea pro germana.

In primele articole publicate in Noua revista romana a lui C.Radulescu-Motru se intrevede inclinatia pro-germana prin fapul ca neaga
vehement toate acuzele aduse germanilor in Romania.Odata cu trecerea timpului devine evidenta orientarea sa,publicand in Seara,ziar germanofil prin excelenta:germanii duc un rzboi revoluionar: necesitile lor sociale, izvorate dintr-un industrialism i o supra populaie cunoscute, concord, aproape in intregimea lor, cu necesitile progresului uman. Rzboiul va sframa, dac reaciunea englez nu va invinge i nu trebuie s inving! , cel din urm dig medieval ce se impotrivete progresului uneia din cele mai viguroase i fecunde burghezii europene! Odat cu intrarea Romaniei in aciune, Aderca ajunge pe front, participant el insui la nebunie (va fi sursa de inspiraie pentru romanul su 1916, publicat in 1936). Ii reia activitatea publicistic, cu texte strict literare, poezii i eseuri, in Scena lui A. de Herz (din vara anului 1918). Grigore Antipa(1864-1944)- Cel mai de seam naturalist roman (alturi de Emil Racovi), intemeietor al Muzeului de Istorie Natural care ii poart numele, membru al Academiei Romane (din 1910). Ca o particularitate: nu a fost profesor universitar. Grigore Antipa chiar este un germanofil autentic, foarte legat intelectual de Germania. A studiat la Universitatea din Jena, intre 1885 i 1891In calitate de director al pescriilor statului i inspector general al Ministerului Agriculturii i Domeniilor (numit la dorina germanilor sau din iniiativ romaneasc tocmai fiindc era filogerman este cam acelai lucru. Instalarea lui s-a fcut repede: in decembrie 1916), s-a apropiat de regele Carol I. Ii lega Dunrea, ii lega i Germania. An de an l-a insoit pe suveran in cltoriile sale pe fluviu, fiind primit in cercul intim al familiei sale. Mi-a devenit scria mai tarziu Antipa un adevrat printe care m-a sprijinit i povuit pan la sfaritul vieii sale. In iulie 1917 (in timpul luptelor din Moldova!), ii spunea lui Bianu c activitatea lui la minister este foarte mult apreciat la Berlin, de unde concluzia c multe greuti actuale se vor indrepta in curand prin bun inelegere cu Germania S-a spus despre el c a fcut tot ce i-a stat in putin ca s-i aprovizioneze pe germani. El insui i susintorii lui afirm c, dimpotriv, a asigurat hrana romanilor. Desigur c s-a strduit s fac i una, i alta, i e de presupus c in condiiile date nu s-a descurcat chiar atat de ru. La 1/14 iunie 1918 s-a infiinat Direciunea general economic, a fost ales preedinte, la 5 iunie 1918 (pentru o perioad de zece Ani) Grigore Antipa.160 Este varful carierii sale politice. I-) Grigore Antipa. 160 Este varful carierii sale politice, un fel de superminister, cu largi atribuii in materie de import, export i aprovizionare,insa a fost in functie doar 5 luni. ziarul de orientare liberal Viitorul, sub titlul elocvent Un prieten al dumanilor notri. Incepea cu urmtoarea fraz: Printre ilustrele figuri de scandaloas aducere aminte este i unul al crui nume chiar evoc ceva respingtor, tipul acolitului perfid, creatur ipocrit de o incontien cras, vistavoi servil al nemilor, simbol al impertinenei i negaiunea respectului de sine i a demnitii. Aceast intruchipare a rului era, firete, micul, energicul, bine

intenionatul, naivul, i germanofilul, dar i patriotul, Antipa. ZAMFIR C. ARBURE(1848-1933) Este funcionar la Arhivele Statului, apoi, din 1 896 pan in 1920, eful Serviciului statistic al primriei Capitalei i, totodat, din 1903, profesor de limba rus la coala superioar de rzboi. Principala sa lucrare este Basarabia in secolul XIX (1898), o carte masiv, cu caracter enciclopedic. In anii neutralitii, este foarte activ in publicistic: pentru Basarabia, impotriva Rusiei i in favoarea Germaniei. In ce privete Romania, salvarea ei se afl numai in alian cu dumanii Rusiei. Intre 1914 i 1916, Arbure public, in special in Seara, numeroase articole probasarabene i antiruseti. Intelectualii notri, constat el dezamgit, sunt mai preocupai de Frana decat de Basarabia!170 Ii exprim prerea i despre Poporul german, marea admiraie pentru colosala energie vital pe care de veacuri o acumuleaz naiunea germanIn noiembrie 1919, avea s fie ales in Senatul Romaniei, in circumscripia Chiinu, din partea Partidului rnesc. Din nou senator, din iunie 1920, tot la Chiinu, de data aceasta pe lista Partidului Poporului al generalului Averescu Saluta unirea Basarabiei, cerand in acelai timp o larg descentralizare administrativ pentru aceast provincie i drepturi egale pentru fiecare neam, inclusiv invmant in limba proprie. Ii exprima solidaritatea cu socialitii intemniai, precum i cu Slavici, aflat inc in inchisoare. Afirma c i el a gandit tot timpul la fel ca Slavici, Aurel C. Popovici i E. Brote (se inelege, dac putem lua ad literam vorbele lui Arbure, in sensul egalitii popoarelor in interiorul monarhiei habsburgice)

Tudor Arghezi (18801967) La 1914, Tudor Arghezi nu este inc receptat ca mare poet, aa cum va fi odat cu publicarea in 1927 a primului su volum de versuri, Cuvinte potrivite. Are ins un inceput de notorietate, atat ca poet, cel puin in cercurile literare, cat i ca gazetar, indeosebi prin aciditatea stilului su pamfletar. perspectiva lui Arghezi este predominant cultural.

Admiraia lui merge indeosebi spre soliditatea i eficiena Germaniei; Frana, dimpotriv, ii apare superficial In anii rzboiului, Arghezi public intens in presa germanofil: in Seara, mai intai (unde ii incepuse colaborarea in martie 1913 i o continu pan in octombrie 1914), apoi in revista Cronica (februarie 1915-iulie 1916) i in ziarul Libertatea (octombrie 1915-iulie 1916), conduse chiar de el, in sfarit, in Gazeta Bucuretilor (din mai 1917 pan in iunie 1918), la acestea putandu-se aduga un inceput de colaborare la Steagul, ziarul conservatorilor lui Marghiloman (in mai 1918). S-au identificat in total vreo 500 de articole. Peste cateva luni, in Cronica, arma e pamfletul. Arghezi public un interviu cu domnul Papagal, din care se reine c niciun popor nu cunoate regim mai liberal, blandee mai curat, organizaie mai perfect decat Rusia

Am fost printre cei dintai care am afirmat credina in izbanda Germaniei", scrie in februarie 1916. Trebuia s rmanem prietenii germanilor, impotriva Rusiei, dar i pentru a fi sprijinii de ei fa de maghiari Sub ocupaie, in Gazeta Bucuretilor, tonul devine i mai vehement, increderea in Germania e fr limite, iar adversarii ei sunt ridiculizai. Marile nave britanice apar neputincioase in confruntarea cu micul submarin german Arghezi crezuse de la inceput in victoria german. Avea motive inc i mai temeinice s gandeasc astfel spre sfaritul anului 1917 i in prima jumtate a anului urmtor: Am crezut de la inceput c rzboiul se va incheia cu o pace german i niciodat nu s-a vzut mai clar aceast posibilitate ca astzi. Rzboiul trebuie s ne purifice i pe noi. Dinu C. Arion (1883-1966) Doctor in drept la Paris, avocat, membru al Partidului Conservator, secretar (alturi de D.V. Barnoschi) al Cercului de studii al acestui partid, il urmeaz in anii neutralitii pe Marghiloman, dar inclin i spre Carp. Judeca sever politica de deznaionalizare urmrit de unguri fa de romanii transilvneni, ceea ce explic i pornirea dintai a opiniei romaneti, defavorabil Austro-Ungariei. Crede ins c sangele rece ii va recpta drepturile, dat fiind c rman valabile motivele care au dus la aliana cu Puterile Centrale; de asemenea, nimeni nu uit c dincolo de Prut e o ar care odinioar a fost moia noastr. 191 In decembrie 1915, vorbete despre Chestia Dunrii, la Cercul de studii al Partidului Conservator. Dunrea spunea el e raiunea geografic de a fi a Romaniei i singurul interes european al nostru.192 Ceea ce insemna trecerea intr-un plan secundar a Transilvaniei i plasarea in prim-plan a ameninrii ruseti la gurile fluviului. Luarea Ardealului nu ar fi posibil decat acceptand biruina Rusiei i formidabila ei expansiune in urma zdrobirii Austro-Ungariei. Singura soluiune posibil i glorioas pentru Romania este rzboiul peste Prut.

Virgil Arion (1861-1942) Frate al omului politic C.C. Arion, cu studii de drept la Munchen i de litere i filosofie la Bucureti, deputat conservator, secretar general al Ministerului Cultelor i Instruciunii Publice (intre 1890 i 1895), devine in 1909 profesor suplinitor, iar in 1912 profesor titular de sociologie i filosofia dreptului la Facultatea de Drept a Universitii din Iai. Vicepreedinte, iar din 1910 preedinte al Ligii pentru unitatea cultural a tuturor romanilor (Liga cultural), s-a remarcat prin lurile de poziie tranante in sprijinul romanilor din Balcani, ca i prin denunarea politicii de discriminare a romanilor din monarhia austro-ungar. Editor, in 1913-1914, alturi de Vasile Parvan i Gheorghe Bogdan-Duic, al revistei Romanismul. Intr-un discurs inut la Camera deputailor in decembrie 1913 sublinia faptul c Romania, devenit un factor decisiv in Orient in urma pcii de la Bucureti, a cptat o libertate de aciune absolut fa de Austro-Ungaria i este in drept s pretind msuri in favoarea romanilor din monarhia vecin; deocamdat, se impune constatarea c austro-ungarii nu se mai arat a fi prieteni ai Romaniei, atat prin ideea ungureasc de stat naional unitar maghiar, cat i prin simpatia manifestat fa de elurile expansioniste ale Bulgariei. 195 Urmarea poate s par neateptat: V. Arion este unul dintre primii care iau partea Austro-Ungariei odat cu izbucnirea rzboiului. Inc un caz care

dovedete c ideea naional, chiar viguros afirmat, nu insemna neaprat sframarea monarhiei habsburgice. Intrau in discuie i Basarabia, i Balcanii, i echilibrul de putere in regiune. Marghiloman noteaz la 31 iulie 1914: Azi, Virgil Arion a venit dinadins la mine s-mi spun c trebuie s mergem cu Austria; el, din Liga Cultural, afirm c acolo este viitorul. Romania va trebui s porneasc impotriva ruilor (cei mai mari dumani ai notri); ungurii i romanii ar trebui s se ineleag, pentru a face fa inamicului comun, Rusia. Sub ocupaie, Arion este numit (evident, prin autoritile germane), la 1 iunie 1917, gerant al Ministerului Cultelor i Instruciunii Publice. Impresiile lsate sunt amestecate, in genere nu prea bune. I s-a imputat indeosebi lui V. Arion iniiativa manifestului din vara anului 1917, semnat de mitropolit i de ierarhi ai Bisericii, i aruncat in traneele romaneti, prin care se cerea romanilor s nu se mai opun inaintrii germane Victor Babe (1854-1926) Victor Babe este tipul desvarit al savantului egocentric, care nu vrea decat s fie lsat s-i fac treaba, ferindu-se pe cat posibil de frmantrile i necazurile din jur. Pentru el, propriile cercetri insemnau mult mai mult decat tot rzboiul mondial!