In evul mediu intalnim domnitori importanti in istoria Romaniei,

care au purtat actiuni diplomatice si militare.

Unul dintre acesti domnitori este Alexandru Cel Bun (1400-1432)
care s-a axat foarte mult pe relatii internationale spre apararea
teritoriului sau.
In anii 1402, 1404, 1407, 1411, si 1415, Alexandru a incheiat
tratate de pace cu Vladislav II Iagelo, recunoscandu-I suzeranitatea,
majoritatea perioadei sale de domniei corespunzand unei perioade de
pace, domnitorul incercand sa mentina un echilibru intre Polonia si
Ungaria.
Acordul dintre Polonia și Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie
1412, reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord
de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență. Acordul nu
a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și-a onorat întotdeauna
obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității regelui polon și datorită
contradicțiilor polono-maghiare.
În calitate de vasal al lui Vladislav II Iagello, i-a acordat acestuia
sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Ordinului Cavalerilor
Teutoni: la Grünwald, în 1410, unde Ordinul teuton a suferit o mare
înfrângere, și la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul său,
în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman.
Turcii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit să le
apere.
Un alt domnitor important din acel secol este Iancu de
Hunedoara, cu merite numeroase in activitatile militare pe care le-a
purtat.
Iancu de Hunedoara a fost ban al Severinului între 1438-1441,
voievod al Transilvaniei între 1441-1446, guvernator și regent al
Ungariei între 1446-1453 și căpitan general al regatului între 1453-
1456, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin.
Cea mai importanta actiune militara in care acesta a avut un rol
important a fost asediul Belgradului de catre turci.
Turcii au rupt armistitiul in 1454 si au asediat Semendria, urmand
ca Iancu sa ii zdrobeasca in lupta de la Krusevac.
Sultanul Mohamed dorea sa asedieze Belgradul, deoarece acela ii
oferea drum liber spre Europa Centrala.
Iancu de Hunedoara l-a reinscaunat pe Vlad Tepes pentru a avea
un aliat din Tara Romaneasca, iar din Transilvania a reusit sa stranga
20.000 de soldati.
La 4 iulie 1456 a inceput lupta pentru apararea Belgradului, iar
flota turca a fost invinsa la 14 iulie 1456 pe apa. Intre 21-23 iulie a avut
loc lupta decisiva, la 21 iulie fiind respins atacul turc, iar la 23 crestinii
atacau tabara turcilor.
Concepția strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe
sultan în ciuda raportului de forțe defavorabil creștinilor și să obțină cea
mai mare victorie de până atunci a creștinătății împotriva turcilor.
Concepția strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe
sultan în ciuda raportului de forțe defavorabil creștinilor și să obțină cea
mai mare victorie de până atunci a creștinătății împotriva turcilor.