Mircea cel bătrân

Mircea cel Bătrân, cunoscut și ca Mircea cel Mare, a fost domnitor al Țării Românești
între anii 1386 și 1418 și este una dintre cele mai marcante figuri ale istoriei românești. Domnia
sa de peste trei decenii a fost o perioadă de stabilizare și consolidare a statului medieval
românesc, în ciuda contextului internațional tensionat.
În timpul domniei sale, Mircea a pus bazele organizării administrative și militare a țării,
care a permis o mai bună apărare împotriva invaziilor și a incursiunilor străine. A reușit să
unifice sub sceptrul său mai multe teritorii, extinzându-și domnia până la Marea Neagră și
stabilind controlul asupra Dobrogei.
Un aspect important al domniei sale a fost politica externă. Mircea a încheiat alianțe cu
Regatul Ungariei și cu Polonia, încercând să creeze un front comun împotriva expansiunii
otomane. Astfel, a reușit să mențină un echilibru delicat între puterile vecine și să asigure
autonomia Țării Românești.
Pe plan militar, cea mai cunoscută bătălie a sa a fost cea de la Rovine, din anul 1395. În
această confruntare, armata sa, deși numeric inferioară, a reușit să învingă forțele otomane
conduse de sultanul Baiazid I. Această victorie a fost esențială pentru întârzierea expansiunii
otomane în regiunea Balcanilor și a dat un respiro Țării Românești. Această victorie a fost
celebrată în cronicile vremii și a consolidat reputația lui Mircea ca un conducător puternic și un
strateg abil.
La sfârșitul domniei sale, Mircea a lăsat un stat mai puternic și mai bine organizat. A fost
succedat de fiul său, Mihail I, și a lăsat o moștenire care a fost apreciată de generațiile
următoare. Mircea cel Bătrân este o figură emblematică în istoria României, simbolizând
rezistența și dorința de independență a poporului român.

Iancu de Hunedoara
Iancu de Hunedoara, cunoscut și ca Ioan de Hunedoara sau Ioan Corvin, a fost un
voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, recunoscut pentru rolul său important în apărarea
Europei creștine împotriva expansiunii otomane. Este celebrat pentru victoria sa la asediul
Belgradului din 1456, unde a oprit înaintarea armatelor lui Mehmed al II-lea, cuceritorul
Constantinopolului.
În calitate de guvernator al Transilvaniei și mai târziu ca regent al Ungariei, Iancu a
consolidat puterea regiunii și a construit fortificații puternice. De asemenea, a fost un promotor
al comerțului și a sprijinit dezvoltarea economică a teritoriilor pe care le-a guvernat.
În 1440, a fost numit voievod al Transilvaniei și a început să-și consolideze puterea prin
construirea unor castele, cum ar fi celebra cetate de la Hunedoara, care este una dintre cele mai
bine păstrate astfel de structuri din acea perioadă în Europa Centrală și de Est.
Iancu a introdus și reforme administrative și fiscale care au îmbunătățit viața în teritoriile
pe care le-a guvernat. De asemenea, a fost un susținător al artelor și al culturii, contribuind la
dezvoltarea unei perioade de înflorire culturală în regiune.
 Vlad Țepeș
Vlad III, cunoscut și sub numele de Vlad Țepeș sau Dracula, a fost un domnitor al Țării
Românești în secolul al XV-lea, cunoscut pentru lupta sa împotriva expansiunii Imperiului
Otoman și pentru metodele sale neobișnuit de dure de pedeapsă a infractorilor.
Vlad Țepeș s-a născut în 1431 în Sighișoara, Transilvania, care pe atunci era parte a
Regatului Ungariei. Tatăl său, Vlad Dracul, a fost membru al Ordinului Dragonului, care avea
ca scop apărarea creștinătății și lupta împotriva otomanilor. Numele de "Dracula" derivă din
apartenența tatălui său la acest ordin - "dracul" în limba română veche însemnând "dragon" sau
"diavol".
Vlad Țepeș a fost domnitor al Țării Românești în trei rânduri diferite: 1448, 1456-1462 și
1476. În timpul celei de-a doua domnii, a devenit cunoscut pentru campaniile sale împotriva
otomanilor și pentru pedepsirea aspră a oricărei forme de crimă, corupție sau trădare. Metoda sa
preferată de execuție era împălarea, care a dus la porecla de "Țepeș".
Politica sa internă a inclus și centralizarea puterii, consolidarea autorității domnești și
stabilirea unui comerț mai ordonat. A fost un apărător al comerțului și artizanatului românesc,
punând bazele unei economii mai puternice în Țara Românească.
Vlad Țepeș a avut mai multe campanii împotriva otomanilor, luptând pentru a apăra și a
menține independența Țării Românești. Cea mai faimoasă campanie a fost în 1462, când a
atacat armatele otomane și a aplicat tactica pământului pârjolit pentru a împiedica avansarea lor.
De asemenea, a fost cunoscut pentru victoria sa în Bătălia de la Târgoviște, unde a reușit să îi
surprindă pe otomani printr-un atac noaptea. Aceste campanii au consolidat reputația sa de lider
neînfricat și de apărător al teritoriilor creștine din Europa de Est.

Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei între anii 1457 și 1504, cunoscut pentru
abilitățile sale militare și diplomatice, precum și pentru contribuția sa la dezvoltarea culturală a
Moldovei. Domnia sa de 47 de ani a fost marcată de lupte pentru apărarea teritoriilor și
independenței Moldovei, într-o perioadă în care regiunea era sub presiunea constantă a puterilor
vecine, precum Imperiul Otoman și Regatul Poloniei.
Ștefan cel Mare a fost recunoscut pentru victoriile sale importante, inclusiv cele din
bătăliile de la Vaslui (1475) și Podul Înalt (1475), unde a învins armatele otomane,
consolidându-și reputația de lider puternic și strategic. Aceste victorii au fost esențiale pentru a
menține independența Moldovei și pentru a asigura stabilitatea internă a domeniului său.
Pe lângă aptitudinile sale militare, Ștefan cel Mare a fost un mare ctitor, construind
numeroase biserici și mănăstiri, care au fost adesea dedicate ca mulțumire pentru victoriile
obținute în luptă. Aceste construcții nu numai că au servit ca locuri de cult, dar au și contribuit
la dezvoltarea artei și arhitecturii în Moldova. Printre cele mai cunoscute ctitorii se numără
Mănăstirea Putna, considerată a fi "Ierusalimul neamului românesc", și Mănăstirea Voroneț,
renumită pentru picturile sale exterioare albastre.
Ștefan cel Mare a fost, de asemenea, un promotor al justiției și a legilor, încercând să
asigure o guvernare dreaptă și eficientă. A reformat administrația și a consolidat economia prin
încurajarea comerțului și a agriculturii. A fost un domnitor al Moldovei și este considerat un
erou național în România pentru realizările sale militare și contribuțiile la cultura românească.