Comunism

În intervalul 23 august 1944 – 9 mai 1945, economia românească a pus la dispoziţia

frontului însemnate cantităţi de armament, muniţii, alimente, carburanţi ş.a. Intrarea României în
rândul Puterilor Aliate împotriva Germaniei fasciste s-a concretizat în semnarea Convenţiei de
armistiţiu între Guvernul României şi Guvernele Naţiunilor Unite, parafată la 12 septembrie 1944
la Moscova2 . Această convenţie a constituit temelia statutului juridic al României până la
încheierea păcii şi a influenţat fundamental evoluţia economiei ei o lungă perioadă de timp, chiar
şi după semnarea tratatului de pace. Convenţia de armistiţiu consacră României statutul – şi
implicit tratamentul – de ţară învinsă, aşa cum reiese, de altfel, din preambulul ei: „Guvernul şi
Înaltul comandament al României, recunoscând faptul înfrângerii României în războiul împotriva
Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii şi a
celorlalte Naţiuni Unite, acceptă condiţiunile armistiţiului prezentate de către Guvernele sus-
menţionatelor trei Puteri aliate, acţionând în interesul Naţiunilor Unite“. Menţionăm câteva clauze
din convenţia respectivă. România era obligată, prin articolul 11, la plata, în produse, a unor grele
despăgubiri, eşalonate pe 6 ani, cu precizarea că, în caz de neîncadrare în termen, potrivit
graficului stabilit de Comisia Aliată de Control, să dea suplimentar, pentru fiecare lună întârziere,
5% din produsul nelivrat la termen, potrivit indicaţiei autorităţilor de resort sovietice. Partea
română era obligată să remedieze eventualele defecţiuni ale maşinilor şi utilajelor. Cuantumul
despăgubirilor se ridică la 300 milioane dolari SUA, la paritatea de 35 de dolari o uncie de aur, iar
preţurile mărfurilor româneşti ce urmau a fi livrate erau cele mondiale din 1938, cu o majorare de
15% pentru material rulant şi de 10% pentru celelalte, deşi, în realitate, pe piaţa mondială aceste
preţuri crescuseră faţă de cele din 1938 cu 33%. Cele 300 milioane de dolari reprezentau, după
calculele făcute în acei ani, peste 55% din venitul naţional al României, evaluat în 1945 la 519
milioane dolari, şi se compuneau din produsele redate în tabelul 1.”

Opera/Documentul: ..Raport Final”

Creator: Comisia Prezidentiala Pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania

Anul si locul aparitiei: Bucuresti, 2006

Nazismul
,,Nazismul german s-a dovedit a fi cel mai agresiv dintre toate regimurile fasciste,
având ca scop instaurarea dominaţiei mondiale prin înrobirea popoarelor şi
transformarea acestora în sclavi ai celui de-al treilea Reich. În acest sens, hitleriştii au
încălcat tratatele internaţionale şi au pregătit în secret terenul pentru cel de-al Doilea
Război Mondial. Deşi intenţiile lui Hitler fuseseră exprimate încă dinaintea venirii sale la
putere, odată cu consolidarea regimului şi cu refacerea potenţialului militar al Reich-ului,
acţiunile Germaniei în politica externă au fost îndreptate într-o singură direcţie şi anume,
câştigarea hegemoniei. După cum afirma Sir Hartley Schawcross la 4 decembrie 1945:
“Din clipa când, în 1933, Hitler a devenit cancelar […] însuşi cerul deasupra lumii s-a
întunecat, speranţele omenirii au început să pălească, tratatele nu mai păreau a conţine
angajamente solemne; ele se încheiau cu un cinism fără seamăn spre a fi folosite ca
mijloc de înşelare a altor state în ceea ce priveşte intenţiile militare ale Germaniei.”3 În
cadrul reuniunilor cu caracter secret, Hitler a dezvăluit că îşi propunea să creeze un
mare stat al germanilor care să-i reunească pe toţi germanii din Europa, formând ulterior
un imperiu continental capabil să concureze pe plan internaţional cu SUA şi cu Marea
Britanie. De aici derivă şi ideea spaţiului vital întrucât, pentru a se extinde, statul
german avea nevoie de spaţiu şi tocmai în acest scop a cucerit şi subjugat popoarele
naţionale.”

Opera:,,Nazismul- O subdiviziune a fascismului”

Coordonator:Emil Bucur

Anul si locul aparitiei: Bucuresti, 2014

URSS
,,În ianuarie 1924 Lenin murea, iar la conducerea puterii sovietice venea Stalin, de
numele căruia se leagă noua viziune asupra problematicii construirii socialismului,
cunoscută sub numele de stalinism. Stalin a dat dictaturii proletariatului forma şi
conţinutul totalitarismului de stânga, adică dictatură absolută în care partidul comunist
are rolul conducător, caracterizată de greşeli grave, voluntarism împins pănă la abuzul
de putere, teroarea ridicată la rangul de politică de stat, controlul total al societăţii şi
cultul personalităţii. Direcţiile către care a canalizat Stalin efortul construcţiei
socialismului prin planurile cincinale au fost: colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti,
dezvoltarea industiei grele şi electrificarea. Procesul de transformare a proprietăţii
private în proprietate cooperatistă ("colhoznică") în agricultură a fost săvârşit forţat,
asupra ţăranilor exercitându-se presiuni care au mers până la execuţii şi deportări în
masă în Siberia. Cazul Ucrainei, unde Stalin a povocat voit o foamete cumplită în 1932,
când au murit 6 milioane de oameni, este cel mai cunoscut. În acelaşi timp, centralizând
toate mijloacele productive şi financiare, statul sovietic a intrat într-un program masiv de
investiţii industriale care, cel puţin cantitativ, au ridicat URSS-ul în rândul marilor puteri
economice ale lumii. Creşterea economică a fost forţată, cu preţul unor costuri uriaşe,
căci orientarea planurilor economice spre dezvoltarea precumpănitoare a sectorului
industrial a creat o stare cronică de neacoperire a necesităţilor de bunuri de consum ale
populaţiei. Intensificarea procesului de colectivizare a pământului a generat deseori, la
nivelul întregii ţări, foamete şi sărăcie în lumea satelor.”,,

Anul Aparitiei: 2012

Carte:,, Rusia, un mileniu de istorie - Martin Sixsmith”

Editura: Humanitas