Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23

martie 1842, Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor
personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său. Se crede că
Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann,
fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania).

Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției franceze și din perioada Primului
Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.
1796-1821 : Primii ani
Stendhal se naște la Grenoble într-o familie burgheză. Mama sa, pe care o iubea mult,
moare când el avea 7 ani. În 1796 el intră la Școala Centrală din Grenoble. Între 1800 și
1801 viitorul scriitor participă la Campania din Italia ca sublocotenent în al șaselea Regiment
de dragoni. Întors la Paris, el încearcă să se impună în domeniul comercial, literar și
seducând femeile. Acești ani de început de carieră vor constitui sursa de inspirație pentru
personajul lui Julien Sorel din Roșu și Negru. În data de 3 august 1810, Stendhal este numit
auditor în cadrul Consiliului de Stat, participând la administrație și la războaiele
napoleoniene. După căderea Imperiului care urmează Campaniei din Franța, în 1814, el
pleacă în Italia, instalându-se la Milano unde își regăsește iubita, Angela Pietragrua. Anul
următor, Stendhal își va grava pe cărțile de vizită : "Waterloo - ce păcat! Încă șase luni și aș
fi fost numit prefect de Sarthe la Le Mans".

În această perioadă el scrie mai multe opere legate de Italia ca și tratatul Despre dragoste.
În 1821, acuzat fiind de simpatie față de carbonari - influență sensibilă în nuvela Vanina
Vanini - Stendhal este expulzat din Milano.

1821-1831 : Elanul literar

Reîntors la Paris, aproape ruinat după decesul tatălui său, Stendhal începe să frecventeze
saloanele literare, își înființează propriul cenaclu și are chiar un discipol în persoana lui
Prosper Mérimée. El scrie pentru publicații periodice, publică primul său roman, Armance,
urmat în 1830 de Roșu și Negru, influențat în parte de Revoluția din iulie 1830, acest al
doilea roman obținând un important succes. După revoluție, este numit consul la
Civitavecchia, în Italia.

1831-1842 : Ultimele opere, ultimele călătorii

Mormântul lui Stendhal în Cimitirul Montmartre

La Civitavecchia, scriitorul se plictisește și face dese călătorii, nereușind să încheie operele
începute (Amintirile unui egoist, Lucien Leuyen...). După ce termină ultima sa capodoperă,
Mânăstirea din Parma, în 1839, Stendhal moare de o criză cardiacă în noaptea de 22 spre
23 martie 1842 și este înmormântat în Cimitirul Montmartre din Paris.