ANDRE GIDE

FALSIFICATORII DE BANI
RAO International Publishing Com S.A. O International Publishing Company S P.O.
Box 2-l24 Bucuresti, ROMANIA ANDRE GIDE Les Fawc-Monnayews Bibliotheque de la P1
6iade Editions Gallimard Copyright Editipns Gallimard, 1958 Tous droits reserves
Editie alctuita i ngrijita de IRINA MAVRODIN Prefata ilabel cronologic de IRINA MAV
RODIN Traducere din limba franceza MIHAI MURGU Copyright 1996 RAO International
Publishing Company S.A pentru versiunea fn limba romSna
Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, Germania Aprilie 1996
TABEL CRONOLOGIC
1869, 22 noiembrie: Se naste la Paris (in strada M6-dicis, nr. 19), dintr-o fami
lie de stricta traditie protestanta, atit pe linie materna,ctipe linie paterna, An
dre Gide. Tatai este profesor universitar, specialist n drept, mama apartine mari
i burghezii. Locul de bastina al fami-liei tataiui este Languedocul, iar al fami
liei mamei, Nor-mandia. Unul dintre unchii lui Andre Gide este celebrul economis
t Charles Gide. nca din copiiarie, Gide mani-festa o sensibilitate cu totul neobi
snuita, exacerbata de severa educatie protestanta. Fragil, nervos pina la limita
patologicului, are nca de acum sentimentul ca el ,,nu-i asa cum slnt ceilalti".
1877: Este nscris la Ecole Alsacienne iapoi la liceul din Montpellier. Absenteaza
mult de la scoaia, starea sanatii lui fiind precara. Isi petrece vacantele la Uzes
, la bunica din partea tataiui. 1887-l890: Urmeaza cursuri de retorica ide filoso
-fie la Paris, dar starea sanatii sale nu-i permite o frecventa regulata inici sa l
e duca la bun sfirsit. E perioada n care ii citeste cu pasiune pe Goethe, Schopen
hauer, Barr6s. Ii cunoate pe Pierre Louys iPaul Val6ry, cu care devine prieten. 18
91: II cunoate pe Mallarm6. ntra n cercurile simboliste, fiind atras de estetica si
mbolista. Ii cunoate, de asemenea, pe Barres ipe Wilde. Publics Les'Cahiers d 'And
re Walter (Paris, L'Art ndependent), opera ce raspunde n buna masura prin ermetism
ul ei esteticii simboliste icu al carei personaj pare a se identifica. Apare i Tra
ite du Narcise (idem). 1892: Chemat pentru serviciul militar, este reformat din c
auza unei tuberculoze. Apare Les Poesies d'Andre Walter.
FALSIFICATOR1I DE BANI 17
189e: Apar Le Voyage d 'Urien iLa Tentative amoweuse.
189e-l894: n luna octombrie, Andre Gide porneste ntr-o caiatorie pe mare spre Tuni
sia. nsotit de prietenul sau, pictorul P.A, Laurens, ajunge la destinatie bolnav i
cu sentimentul ca nsasi viata ii este amenintata. E cast iobsedat de ideea pacatul
ui, fidel iubirii pe care i-o consacra nca de la virsta de cincisprezece ani unei
a dintre verisoarele sale, Madeleine Rondeaux, icareia aceasta ii raspunde n acela
si spirit cornelian, nuantat de elanuri mistice, simtind n iubita lui nu numai o
logodnica, dar io sora. Dupa doi ani, n 1895, se ntoarce n Franta elibe-rat n urma un
ei experience esentiale pentru sine: iubirea homosexuaia de vechile nterdictii fi
zice imorale icu o mare sete de viata. Il stapineste acum certitu-
dinea ca nici o dorinta nu-i este straina ica exista o parte din fiinta lui pe ca
re cunoscind-o n sfirsit nu o va mai putea niciodata nega. Perioada aceasta ii va
marca ntreaga opera. 1895: Moare mama lui Andre Gide. La 8 octombrie, Andre Gide
se casatoreste cu verisoara sa Madeleine Rondeaux, dintr-o imensa dorinta de co
muniune spirituaia. Aceasta accepta sa faca o casatorie alba. Tinara pereche fac
e o caiatorie de nunta n Elvetia, Italia, Africa de Nord. nca n cursul acestei caia
torii, facute iin locurile unde Gide traise marea ,,revelatie africana", izbucnes
te conflictul dintre cele doua exigente contrarii ce se vor manifesta chinuitor
de-a lungul ntregii existence a scriitorului. E o criza ce nu-si va gesi niciodat
a rezolvarea altminteri declt prin opera. Apare Paludes. 1897: Apare Les Nourrit
ures terrestres, carte capitaia, greu de ncadrat ntr-un gen (ca, de altfel, toate
operele lui Gide), marcind o data dintre cele mai importante n gindirea gidiana (
legidisme). 1899: Apar Philoctete, Billet a Angele, Le Promethee mai enchaine. 19
01: Apare piesa de teatru Le Roi Candaule. 1902: Apare importantul roman L 'Immo
raliste.
18
190e: Apare Prttextes. 1904: Apare piesa de teatru Saiil. 1906: Apare Amyntas (t
ext urmat de Mopsus, Feuille de route etc.). 1907: Apare Le Retour de I 'enfantp
rodigue. 1909: Andre Gide fondeazS publicatia ieditura N.R.F., impreunS cu Copeau
, Schlumberger, Gheon. Apare La Porte etroite. 1910: Apare Oscar Wilde. 1911: Ap
ar Isabelle, Nouveaux pretextes, Dostoievky d'apres sa correspondance. 1912: Ca r
edactor imentor al revistei iediturii La Nouvelle Revue francaise (devenita ulteri
or editura Galli-mard), Gide respinge manuscrisul ce-i fusese adus de catre Prou
st (Du cote de chez Swanri), eroare adeseori citata de critica literara ipe care
Gide nsusi nu si-a putut-o niciodata ierta. 191e: Este deschis teatrul Le Vieux-C
olombier, condus de Copeau, care devine un fel de anexa teatraia a editurii N.R.
F. Andre Gide il cunoate pe Roger Martin du Gard, cu care va purta o importanta c
orespondenta. 1914: Publica Les Caves du Vatican. Are loc ruptura cu Claudel (pe
motive de moral religioasa). Face o caiatorie n Turcia. 1915-l916: Traieste o mar
e criza religioasa. 1917-l918: Caiatoreste n Elvetia, apoi n Anglia, cu prietenul
seu Marc A116gret. Profund afectata, Madeleine, sotia scriitorului, arde toate s
crisorile pe care le primise de la Gide, nca din prima tinerete. 1919: Apare La S
ymphonie pastorale. 1921: Este violent atacat de Henri Masis, reprezen-tant al ca
tolicilor de dreapta. 1922: Apar Charles-Louis Philippe, Numquid etTul 192e: Se
naste Catherine, fiica lui Andre Gide ia Elisabethei Van Rysenberghe. Apare Dostoi
evky. 1924: Apar Corydon, adevarat ,,tratat" asupra homo-sexualitii, iIncidences.
ANDRfe GIDE 1 19
FAL
SIFICATORH DE BANI
1925: Apare singurul text ntitulat de Gide ,,roman" : Les Faux-Monnayeurs. 1925-l
926: Face o caiatorie n Africa. 1926: Apare ile grain ne meurt. 1927: Publica Voya
ge au Congo. 1928 : Apare Le Retour du Tchad. Se muta n strada Vaneau din Paris,
unde va locui pinS la moarte. 1929: Apar L 'Ecole desfemmes, Montaigne. 19e0: Ap
ar Robert ipiesa de teatru Oedipe. 19e2-l9ee: Gide isi afirma public simpatia pen
tru comunism ipentru Uniunea Sovietica, ducind io activitate politica. 19e4 : Apar
e piesa Persephone. 19e5: Prezideaza, impreuna cu Malraux, primul congres ntru ap
ararea culturii. Apare Les Nouvelles Nourritures terrestres. 19e6: Apare Genevie
ve. 19e6-l9e7: Gide face o caiatorie n U.R.S.S. Publica, n 19e6, Retour de I'U.RS.
S., apoi, n iunie 19e7, Retouches a mon retour de I'U.RS.S.. Rupe cu partidul com
unist. 19e8: Moare sotia scriitorului. Andre Gide scrie Et nunc manet n Te, anali
za lucida ide mare cruzime a
raporturilor sale cu Madeleine Rondeaux Gide. 19e9: La nitiativa lui Gide, apare
Tableau de la litte-rature francaise de Comeille a Chenier, cu o prefata de Gide
iavindu-i drept colaboratori pe Valery, Benda, Giraudoux, Malraux, Thibaudet etc
. 19e9-l940: Este publicat Jumahil (1889-l9e9) lui Gide. Scriitorul condamna reg
imul de la Vichy. Se retrage de la N.R.F., devenita, prin Drieu de La Rochelle,
colaborationista. 1942-l945 : Sta la Tunis, apoi la Alger. 194e: Apare nterviews
imaginaires. 1946 : Apare partea a doua a Jurnalului (19e9-l942). La Symphonie p
astorale este ecranizata. Apare Thlsee. 1947: Lui Andre Gide i se acorda Premiul
Nobel Pentru literatura.
20
ANDRlj GIDE
1948 : Apare Correspondance avec Francis Jammes. 1949-l950: Andre Gide apare fn
douS filme : Viata Incepe miine, de Nicole Vedres, iCu A. Gide, de Marc A116gret.
La 1e decembrie are loc premiera piesei Les Caves du Vatican (adaptare dupS rom
anul lui Gide cu acelasi nume). 1949 : Apare Feuillet d 'automne. 1950: Apar Litt
erature engagee, ultima parte a Jurna-lului (1942-l949), Correspondance avec Pau
l Claudel. 1951: Luni, 19 februarie, moare la Paris Andrd Gide. Ultimele sale cu
vnte au fost: ,,Lupta se da ntotdeauna ntre ratiune iopusul ei." Este nmormintat cu s
lujba religioasa la Cuverville, spre marea ndignare a multor scriitori. 1952: Apa
re postum Ainsi soit-il. 1955: Correspondance avec Paul Valery. 1968 : Correspon
dance avec Roger Martin du Card iCorrespondance avec Francois Mauriac. I.M.
FALSIFICATORII DE BANI
Lui Roger Martin du Card ii dedicprimul meu roman, in semn de adinca prietenie.
AG.
PARTEA INTII PARIS
I
area se aud pasi pe coridor, isi spuse Bernard, fnaita capul si isi mcorda' auzu
l. Dar nu: tatai si fratele sa'u aveau treaba la Palatul de Justitie; mama era i
ntr-o vizitS; sora la un concert; iar
A
mezinul,' micutul Caloub, in fiecare zi, dup3 ce termina scoala, se ducea Intr-u
n pension. Bernard Profitendieu rkmasese acasa ca s toceasca pentru bacalaureat;
nu mai avea maintea lui decit trei sptamtni. Familia ii respecta singuratatea; di
avolul nu. Desi Bernard is,i scosese vesta, se sufoca de caidura. Fruntea-i era
transpirata. O picatura de sudoare i se prelinse de-a lungul nasului si c8zu pe
scrisoarea ce-o tinea in mina : Seamank cu o lacrima, gindi el. Dar mai bine sa
asuzi decit s plingi. Da, data vorbea de la sine. Nu incapea nici o indoiaia : Jn
tr-adevar, despre el, Bernard, era vorba. Scrisoarea ii era adresata mamei sale;
o scrisoare de dragoste, veche de saptesprezece ani; nesemnata. ' Ce inseamna ac
easta initiate ? Un V care poate sa fie la fel de bine un N... S-ar c3dea oare s
-o intreb pe mama ?... S avem incredere in bunul ei gust. Am toata libertatea s-mi
inchipui c3 a fost un print. Si ce-as cistiga aflind ca sint fiul unui mirlan o
arecare ? Nestiind cine ti-e tata, nici nu-ti mai e teama ca ai putea sa-i semen
i. Or'ice investigatie obliga. Din descoperirea noastra s nu reti-nem decit ca ne
-am usurat de-o povara. Sa nu mai insistam. Pentru astazi ajunge. Bernard impatu
ri scrisoarea. Avea acelasi format ca si celelalte douasprezece din pachet. Erau
legate cu o pan24
ANDRE GIDE
glica roz, pe care el nu-si d2du osteneala s-o dezlege; o fcu sS alunece la loc a
sa cum fusese inainte, ca o banderols in jurul teancului. Fuse pachetul in caset
a din care il scosese, si caseta in sertarul consolei. Sertarul nu era deschis ;
isi dezvaiuise secretul pe sus. Bernard fixS la locul lor lamelele desfacute al
e capacului de lemn, pe care avea s-l acopere cu o plac3 grea de onix. Incet si c
u precautie o 13sa fn jos, puse deasupra dou3 candelabre de cristal si greoaia p
endulS pe care, din simplu amuzament, tocmai o reparase. Pendula sunS de patru o
ri. O potrivise exact. Domnul judec3tor de instructie si domnul avocat, fiul lui
, nu se vor intoarce inainte de sase. Am tot timpul. Si trebuie ca domnul judeca
tor, cind va veni acasa, s gseasca pe birou frumoasa scrisoare In care ii voi noti
fica plecarea mea. Dar inainte de a o scrie, simt o teribila nevoie de a-mi limp
ezi putin gindurile; si sS-l caut pe scumpul meu Olivier, ca sa ma asigur, fie s
i provizoriu, de un cotet. Oh, prietene, pentru mine a sosit timpul s-ti pun buna
vointa la incercare, iar pentru tine sa-mi arati clt valorezi. Frumos in prieten
ia noastra a fost faptul ca ptoa acum nu ne-am servit niciodata unul de ceiaialt
. Ei! dar un serviciu care te amuza cind il oferi nu poate fi sfciitor cind il c
eri. Problema e doar c3 Olivier nu va fi singur. Atita paguba; dar o sa reusesc
eu sa-l iau la o parte. Vreau sS-l inspaimint cu calmul meu. C3ci mai ales In si
-tuatiile extraordinare ma simt eel mai in largul meu. Strada T..., unde Bernard
Profitendieu locuise pina in ziua aceea, se afia in imediata apropiere a parcul
ui Luxembourg. Acolo, pe vasta alee de linga fintina M6dicis, obisnuiau s se inti
lneasca in fiecare miercuri, intre patru si sase, cftiva colegi de-ai lui. Se di
scuta arta, filozofie, sport, politica si literatura. Bernard mergea foarte repe
de; dar, trecind de poarta parcului, il z3ri pe Olivier si Incetini pasul. Aduna
rea din ziua aceea era mai numeroasa ca de obi-cei; datorita timpului frumos, fr3
indoiaia. Venisera si unii pe care Bernard inc3 nu-i cunostea. Fiecare dintre a
cesti tineri, de Jndata ce ajungea in fata celorlalti, intra
UK, UAlM
25
In pielea unui personaj ticluit si isi pierdea aproape cu desvirsire naturaletea.
Olivier rosi v3zindu-l pe Bernard c3 se apropie si, p3rasind destul de brusc o
tinara cu care statea de vorb'a, pleca intr-alta parte. Bernard era prietenul lu
i eel mai intim si de aceea Olivier avea grija sa nu lase impresia c3 l-ar c3uta
cu tot dinadinsul; uneori se prefacea chiar c3 nu-l vede. Inainte de a ajunge l
inga el, Bernard trebui s infrunte mai multe grupuri si, cum el insusi se preface
a c3 nu-l cauta pe Olivier, zabovea din loc in loc. Patru colegi de-ai sai fl in
conjurau pe un barbos cu ochelari, mult mai in vtrsta decit ei, si care tinea in
mina o carte. Era Dhurmer. Ce vrei, spunea el adresindu-se in special unuia, da
r vadit incintat ca e ascultat de toti. Am ajuns pina la pagina treizeci fr3 sa g
Ssesc o singura culoare, un singur cuvint care s picteze. Vorbeste de o femeie; s
i nu stiu nici macar daca rochia ei era rosie sau albastra. Or, cind nu exista c
ulori, eu pur si
simplu nu v3d nimic. Si din nevoia de a exagera, cu atit mai mult cu cit se simt
ea mai putin luat in serios, insista : Absolut nimic. Bernard nu-l mai asculta p
e eel ce vorbea; socotea cS e necuviincios sa piece de linga ei prea repede, dar
tragea cu urechea la altii care se certau in spatele lui si carora li se aiatur
ase Olivier, dupa ce o parasise pe tinara cu care discuta; unul dintre acestia,
asezat pe o banca, citea L 'Action Frangaise. Cit de grav pare Olivier Molinier
in comparatie cu ceilalti! Desi e unul dintre cei mai tineri. Figura sa aproape
copiiareasca si privirea ii dezvaiuie precocitatea gindirii. Roseste foarte usor
. E delicat. Si zadarnic se arata afabil cu toti, c3ci nu stiu ce reticenta secr
ets, ce sfiaia, ii tine pe camarazii si la distanta. SuferS din cauza asta. Daca
n-ar fi Bernard, ar suferi si mai mult. Molinier se oprise cite o clip3, asa cum
face Bernard acum, in fiecare grup; din complezenta, dar nimic din ce aude nu-l
intereseaza.
Se apleca peste umarul celui care citea. Bernard, fara sa se tntoarca, il auzi s
punind : Nu faci bine c3 citesti ziarele; v3d c3 ti se urea sfngele la cap. Si c
eiaialt replica acru: - Si tu, de indata ce se vorbeste de Maurras, te inverzest
i. Apoi un al treilea, pe un ton zeflemitor, intreba: Articolele lui Maurras te
amuza ? Si primul raspunse: Ma adorm; dar gasesc c3 are dreptate. Apoi un al pat
rulea, a carui voce Bernard n-o recu-noscu: Tu crezi ca tot ce nu-i plictisitor
e lipsit de profun-zime. Primul riposteaza: lar tu crezi c8 e destul s fii dobito
c ca sa fii si amuzant! Vino, spuse hicet Bernard, apucindu-l brusc pe Olivier d
e brat. Il trase citiva pasi mai incolo : Raspunde-mi repede; sint grabit. E ade
varat ce mi-ai spus, ca nu dormi la acelasi etaj cu pSrintii tSi ? Ti-am aratat
usa camerei mele; da direct pe scara, cu citeva trepte mai jos de apartamentul n
ostru. fmi spuneai ca si fratele t3u doarme cu tine, nu ? Da, Georges. Numai voi
doi, singuri ?
- Da
M^/OL*
Si micutul stie s-si tina gura ? Da, daca e nevoie. Dar de ce ? Asculta, eu am pl
ecat de-acasS; sau in orice caz voi pleca In seara asta. Nu stiu fnca unde o sa
ma due. Ma poti primi la tine pentru o noapte ? Olivier deveni foarte palid. Era
atlt de emotional, fncit nici nu se putea uita la Bernard. Da, spuse, dar sa nu
vii inainte de unsprezece. Mama coboara in fiecare seara ca sa ne spuna noapte
buna si sa ne tncuie usa cu cheia. Si-atunci cum facem ? Olivier zlmbi:
FALS1FICATORII DE BANI 27
- Am si eu o cheie. O s bati incet, ca sa nu-l trezesti pe Georges daca doarme. S
i portarul ma Ias s tree ? - O s-l anunt. Oho, sint in relatii foarte bune cu el. D
e altminteri, chiar el mi-a dat cealalta cheie. Pe curind. Se desp3rtir3 fr3 sa-s
i dea mfna. Si in timp ce Bernard pleca gindind'u-se la scri'soarea pe care voia
s-o scrie, iar magistratul urma s-o gseasc3 pe birou cind se va fi inters acasS,
Olivier, care nu dorea s fie v3zut c3 sta de vorba numai cu Bernard, se duse la
Lucien Bercail, pe care cei-lalti nu prea 11 b3gau fn seama. Lui Olivier i-ar pl
Scea mult, daca nu l-ar prefera pe Bernard. Pe cit este Bernard de intreprinzato
r, pe atit e Lucien de timid. Se simte c3 e slab; pare ca nici nu exista decit p
rin inima si prin inteli-genta. Rar indrazneste s faca el primul pas', dar nu mai
poate de bucurie de indata ce-l vede pe Olivier apropiin-duse. Toata lumea banu
ieste ca Lucien scrie versuri; totusi, dupa cite imi dau seama, numai lui Olivie
r i-a dezvaiuit Lucien proiectele sale. Se retrasera amindoi spre capatul terase
i. As vrea, spunea Lucien, sa povestesc nu istoria unui personaj, ci a unui loc
uite, de exemplu, istoria unei alei dintr-un pare, afa cum e asta, sa povestesc
ce se petrece aid de dimineata pina seara. Sosesc in primul rind bonele cu copii
i, doicile inzorzonate cu panglici... Nu, nu... mai intii oamenii aceia cenusii,
fra
sex si fra virsta, care matura aleea, uda iarba, rasadesc florile, m sflrsit, pre
gatesc scena si decorul Inainte de a se deschide portile, fntelegi ? Apoi, intra
rea doicilor. Copiii se joaca in nisip, se ciondanesc; bonele le ard cite o palm
S. Pe urma vin scolarii din clasele mici apoi muncitoarele. Mai sint si oameni sr
aci care vin s manince pe cite-o bancS. Mai tlrziu, tineri care si-au dat inttlni
re; altii care se evita; sau cei care se izoleazS, visatorii. Apoi multi-mea, in
momentul cind Incepe muzica si se inchid magazi-nele. Elevi, ca in clipa asta.
Seara, indragostiti care se sruta; sau altii care se despart plingind. In sflrsit
, ctnd se Ias noaptea,'un cuplu de batrfni... Si dintr-o data, un r3p3it de toba:
ora ihchiderii. Toata lumea iese. Piesa s-a terminal, tntelegi: ceva ce ti-ar d
a impresia c3 totul si toate s-au sfirsit, impresia mortii ;ar fra sa se vor-beas
ca de moarte, bineinteles. Da, vad foarte bine scena, spuse Olivier, care se gin
dea la Bernard si nu ascultase un cuvint. - Si asta inca nu e totul, nu e totul!
relua Lucien cu ardoare. As vrea, intr-un fel de epilog, sa arat aceeasi alee,
noaptea, dupa ce toata lumea a plecat, pustie, mult mai frumoasa declt ziua; iar
marea tacere amplifica toate zgo-motele naturii: zgomotul fmtlnii, al vlntului
prin frunze, si cintecul unei pasari de noapte. M-am gindit la inceput ca ar put
ea sa se plimbe si niste umbre, poate statui..., dar cred c3 ar fi cam banal; ce
parere ai ? Nu, fra statui, fr3 statui, protesta distrat Olivier; apoi, remarclnd
privirea trista a celuilalt: Ei, afia, batrlne, c3 daca reusesti, va fi ceva ul
uitor, striga el cu caidura.
II
Nu exists nici o urma, in scrisorile lui Poussin, de vreo obligatie pe care el s
i-ar fi asumat-o fa|a de paring sai. Mai pe urma, n-a lasat niciodata sa se vada
regretul ca s-a fndepartat de ei. Transplantat de bunavoie la Roma, a pierdut o
rice dorinta de a se Intoarce, ba chiar parca orice amintire. Paul DESJARDINS (P
oussin)
Llomnul Profitendieu era grabit sa ajunga acasa si gsea c3 domnul Molinier, coleg
ul su care-l insotea dea lungul bulevardului Saint-Germain, mergea foarte Incet.
Albdric Profitendieu avusese la Palatul de Justitie o zi deosebit de mcarcata: e
ra ingrijorat fiindca simtea o anume greutate in partea dreapta; la el, oboseala
se rasfrtngea asupra ficatului, care era cam sensibil. Se gindea la baia ce ave
a s-o faca; nimic nu-l odihnea mai bine, dupa o zi de munca, decft o baie buna;
in vederea cdreia nu mincase nimic, socotind ca este mai prudent sa intre in cad
S, chiar daca apa e doar cSldutS, cu stomacul
FALSIFICATORH DE BANI 29
gol. La urma urmelor, poate c3 nu era vorba decit de-o prejudecata; dar prejudec
atile sint pilonii civilizatiei. Oscar Molinier lungea pasul cit putea si facea
eforturi ca sa se tina dupa Profitendieu, dar era mult mai scund decit ceia'lalt
si avea picioarele mai scurte; in plus, avind inima captusitS cu grasime, isi p
ierdea repede suflul. Profitendieul verde inca la cei cinzeci si cinci de ani ai
si, fara burta si sprinten la mers, l-ar fi parasit cu draga inima; dar tinea fo
arte mult la convenience; colegul sau era mai In virsta si pe o treapta ierarhic
a mai inalta : ii datora respect. In plus, mai avea sa se faca iertat si pentru
averea sa, care de la moartea socrilor devenise cbnsiderabiia, in timp ce domnul
Molinier n-avea alt venit decit salariul sau de presedinte de camera, salariu d
erizoriu si dispro-portionat de mic in comparatie cu inalta situatie pe care o d
etinea cu o mare demnitate, destinata s-i mascheze mediocritatea. Profitendieu is
i ascundea nerabdarea; se intorcea spre Molinier si-l vedea stergindu-se de tran
spi-ratie; de fapt, ceea ce-i spunea Molinier il interesa foarte mult; numai c3
punctele lor de vedere fiind diferite, discutia incepea sa devina aprinsS. Punet
i casa sub supraveghere, spunea Molinier. Cereti rapoarte de la portar si de la
falsa servitoare, va fi foarte bine. Dar aveti grija ca nu cumva, inaintind prea
mult cu aceasta ancheta, sa nu scSpati din miini afacerea... Vreau sa spun ca e
a risca sa va duca mult mai departe decit ati fi putut crede la inceput. Asemene
a preocupari nu au nimic de-a face cu justitia. Ei, haide! Haide, prietene; stim
noi ce ar trebui sa fie justitia si ce este. Facem tot ce putem, se intelege; d
ar orice am 'face, nu ajungem decit la o aproxi'matie. Cazul care v3 preocupa ac
um este extrem de delicat: din cincisprezece inculpati sau care, mai bine zis, l
a un singur cuvint de-al dumneavoastra, ar putea sa fie miine inculpati, noua si
nt minori. Si citiva dintre copiii acestia, stiti foarte bine, sint din familii
cit se poate de onorabile. lata de ce consider c3 in aceasta imprejurare chiar s
i un singur mandat de arestare ar fi o nemaipomenita stingacie. Zia-rele partide
lor vor scrie fr3 indoiaia despre aceasta afa30
ANDRE GILJE
cere si veti da apa la moara tuturor santajistilor si calom-niatorilor'. Zadarni
c: in ciuda prudentei dumneavoastra, anumite nume proprii tot vor fi rostite...
Nu am caderea sa va dau sfaturi si stiti c3 mai degraba sint bucuros sa ascult p
arerea dumneavoastra, deoarece totdeauna v-am recunoscut si apreciat
vederile elevate, luciditatea si spiri-tul de dreptate... Dar, in locul dumneavo
astra, iata cum as actiona eu: as cauta un mijloc de a pune capat acestui scanda
l, retinind numai patru sau cinci instigatori... Da, stiu, sint greu de dibuit;
dar ce naiba ! asta ne e meseria. As lua masuri s fie inchis apartamentul, teatru
l acelor orgii, si as proceda in asa fel inch s-i previn pe parintii acestor tine
ri nerusinati, dar fara zarva, in secret, si numai pentru a impiedica recidivele
. Da, desigur, sa fie inchise femeile; cu asta sint intru totul de acord cu dumn
eavoastra ; am impresia ca avem de-a face In acest caz cu citeva creaturi de o m
are perversitate si de care e foarte bine s cur3t3m societatea. Dar, inc3 o data,
nu-i ares-tati pe copii; multumiti-va s-i speriati, apoi lipiti peste intreaga a
facere eti'chet'a ,,au actionat fara discernkmint", iar ei sa r3m!na mult3 vreme
inca mirati c3 au sc3pat numai cu spaima... Ginditi-v3 c3 trei dintre ei nu au
inca paisprezece ani si ca pSrintii lor ii considers fara discutie niste ingeras
i puri si inocenti. Dar, la drept vorbind, draga prietene, ia s vedem, asa Jntre
noi, oare la virsta lor, ne statea si noua glndul la femei ? Se opri, mai sufoca
t de propria-i elocinta decft de mers, si il forta pe Profitendieu, pe care-l ti
nea'de mineca, s se opreasca si el. Sau daca ne gindeam la femei, relua el, era l
a mo-dul ideal, mistic, religios, ca sa zic asa. Vedeti, copiii astia de astazi
nu mai au nici un ideal... Apropo, ce mai fac ai dumneavoastra ? Bineinteles c3
cele spuse nu se refera la ei. Stiu ca sub supravegherea dumneavoastra si cu edu
-catia ce le-o dati, n-aveti a v3 teme din partea lor de ase-mcnea rataciri. int
r-adcv3r, Profitendieu n-avusese pina acum decit motive s se laude cu fiii si; dar
nu-si fcea iluzii: cea mai bun3 educatie din lume nu putea face nimic in fata un
or instincte rele; slav3 Domnului, copiii lui naveau
FALMI-ICA1UKI1 LIE BAM
31
instincte rele, asa cum fara indoia!3 nu aveau nici copiii lui Molinier; se p3ze
au deci ei singuri de relatiile pericu-loase si de lecturile proaste. C3ci la ce
ajut3 sa interzici ceea ce nu poti impiedica ? Cartile pe care nu-i dai voie sa
le citeasca, copilul le citeste pe ascuns. In ceea ce-l privea, sistemul lui er
a mult mai simplu : nu le interzicea cititul cSrtilor proaste : dar proceda in a
sa fel incit copiii lui sa nu aiba poftS s le citeasc3. In Iegtur3 cu afacerea des
pre care discutau, avea sa se mai gindeasca si promitea ca, in orice caz, s nu fa
c3 nimic fr3 s-l incunostinteze pe Molinier. Pur si simplu va fi exercitata in con
tuiuare o supraveghere discretS si, pentru c3 r3ul dura de trei luni intregi, pu
tea foarte bine s mai continue citeva zile sau citeva sptamini. fn plus, vacanta s
colara avea s8-i imprastie pe delincventi. La revedere. Profitendieu putea in sf
trsit sa gr3beasc3 pasul. De indata ce ajunse acasS, alerga spre baie si deschis
e robinetele de la cad3. Antoine, care pindea intoarcerea stapinului, fcu in asa
fel incit drumurile s Ii se incru-ciseze pe coridor. Acest servitor credincios sl
ujea in cas de cincispre-zece ani; ii vSzuse pe copii crescind. Avusese prilejul
s afle multe lucruri; si banuia si mai multe, dar se fcea c3 nu remarcS nimic din
ceea ce i se ascundea. Antoine ii era drag lui Bernard. Nu voise sa piece fara a
-si lua r3mas-bun de la el. Si poate c3 din pricina miniei ce-o incerca Jat3 de
familie'se bucura punindu-l la curent pe un simplu servitor de aceasta plecare p
e care cei apropiati o ignorau; dar mai trebuie spus, pentru a-l justifica^pe Be
rnard, c3 nici unul dintre ai si nu era atunci acasa. fn plus, Bernard n-ar fi pu
tut s-si ia r3mas-bun de la ei fr3 ca acestia s incerce s-l retina. Se temea de expl
icatii. Lui Antoine putea s-i spurla pur si simplu : ,,Plec." Numai c3 facind ace
st lucru, ii intinse mina intr-un mod atit de solemn, incit batrinul servitor se
mira. Domnul Bernard nu se intoarce la cin3 ? Nici la culcare, Antoine. Si cum
celSlalt statea ne-dumerit, nestiind prea bine ce trebuie s inteleag, nici daca tr
ebuie s-l intrebe mai multe, Bernard repeta si mai apasat: ,,Plec", apoi ad3ug: Am
13sat o scrisoa're pe
tarn
biroul lui... Nu se putu hotart sa spuna: tata, si relua: I ...pe masa din birou
. Adio. Stringindu-i mina lui Antoine, era emotional de parca in aceeasi clipa s
i-ar fi luat ramas-bun de la propriu-i trecut; repeta in ruga ,,adio", apoi plec
a, stapinindu-si cu greu | hohotul de plins pe care-l simtea in git. Antoine ban
uia c3 isi asuma o grea raspundere iasindu-l sa piece dar cum l-ar fi putut opri
? De altminteri, Antoine isi dadea seama ca plecarea lui Bernard este pentru in
treaga familie un eveniment; neasteptat, monstruos, dar rolul su de servitor perf
ect ii ] ccrea s nu se arate mirat de nimic. N-avea voie sa stie ceea ce domnul P
rofitendieu nu stia. Fara indoiaia ca ar fi putut s-i spuna pur si simplu : ,,Dom
nul stie ca domnul j Bernard a plecat ?"; dar in acest fel pierdea orice avantaj
, ceea ce era foarte nepiacut. Si isi astepta stapinul cu multa nerabdare, numai
pentru a-i strecura, pe un ton! neutru, deferent, si ca o simpia informatie pe
care I Bernard l-ar fi insSrcinat s-o transmita,
aceasta frazaj pregatitS de multa vreme: Inainte de a pleca, domnul Bernard a 13
sat o scri-l soars pentru domnul, in birou. Fraza atit de simpia, incit! risca s
treaca neobservata; in zadar c3utase ceva mai izbitor, nu gasise nimic care sa s
une totodata si firesc. i fnsa cum lui Bernard nu i se intimpla niciodata s lip-s
eascS, domnul Profitendieu, pe care Antoine il observa cu coada ochiului, nu-si
putu stapini o tresSrire : Cum adica ! Inainte de... Isi regsi imediat stapinirea
de sine; nu voia sa para: mirat fn fata unui om inferior; sentimentul superiori
tatii sale nu-l pSrSsea niciodatS. TerminS pe un ton foarte calm, intr-adev3r ma
gistral: Foarte bine! Si intrind in cabinetul sau : Unde spuneai ca e scrisoarea
aceea ? Pe biroul dumneavoastra. Intrind in inc3pere, Profitendieu v3zu intr-ad
evar un plic pus foarte la vedere in fata fotoliului unde obisnuia el s se aseze
ca s scrie; numai ca Antoine nu voia s-l lase in pace chiar atit de repede, si dom
nul Profitendieu nu
33
citise inca doua rinduri din scrisoare, ca il si auzi ciocanind la us: Am uitat s
v3 spun c3 v3 asteapta doua persoane in salonul eel mic. - Ce persoane ? - Nusti
u. - Sint impreuna ? Nus-arp3rea. Si ce mai vor de la mine ? Nu stiu. Ziceau c3
vor sa v3 vada. Profitendieu simtea ca isi pierde rabdarea. Am mai spus-o si o r
epet ca nu vreau ca lumea sa vin3 sa m3 deranjeze aici si mai ales la aceasta or
a; am zilele si orele mele de primire la Tribunal... De ce i-ai lasat s intre ? S
puneau c& au s v3 spunS ceva urgent. - Stnt de multa vreme aici ? De aproape o or
a. Profitendieu fcu vreo citiva pasi prin camera si isi sterse fruntea cu palma;
in cealalta min3 tinea scriso'area lui Bernard. Antoine statea in fata usii, dem
n, impasibil. In sffrsit avu bucuria s-l vada pe judecStor pierzindu-si calmul si
s-l auda, pentru prima oara in viata lui, batind din picior si strigind : S fiu 1
3sat in pace! S fiu 13sat in pace ! Spune-le c3 sint ocupat. S vina alta dat3. Abi
a iesi Antoine si Profitendieu alerga la usa: Antoine ! Antoine!... si pe urm3 d
u-te si inchide robinetele de la cada. Parc3 de baie !i mai ardea lui! Se apropi
e de fereastra si citi : ,,Domnule, Am inteles in urma unei anumite descoperiri
pe care am facut-o in aceasta dup3-amiaz3 c3 trebuie sa incetez de a v3 mai cons
idera tat3, ceea ce pentru mine e o imensa usurare. Simtind atit de putinS drago
ste pentru dumnea-voastrS, am crezut multa vreme c3 sint un fiu denaturat; prefe
r s stiu c3 nu v3 sint fiu deloc. Socotiti poate c3 v3 datorez recunostintS pentr
u ca m-ati tratat la fel ca pe
34
AINUKfc,
copiii dumneavoastra; numai c3, in primul rind, am simtit totdeauna c3 v3 purtat
i altfel fata de ei decit fata de mine; si apoi v3 cunosc destul de bine pentru
a sti ca tot ce ati facut pentru mine se datora ororii dumneavoastra de scandal
si dorintei de a ascunde o situatie care nu v3 ono-reaza prea mult In sfirsit, p
entru c3 nu puteati face altfel. Am preferat s plec fra s-o rev3d pe mama, deoa-re
ce ma temeam c3, luindu-mi definitiv r3mas-bun de la ea, m-as fi putut induiosa
si, de asemenea, pentru c3 s-ar fi putut simti, fata de mine, intr-o situatie je
nanta ceea ce mi-ar fi fost dezagreabil. Ma indoiesc c3 nutreste pentru mine o p
rea mare afectiune; cum am stat mai mult la pension, n-a avut cind s m3 cunoasca,
si pentru c3 vederea mea ii amintea de un lucru din viata ei pe care ar fi voit
s-l uite, cred c3 m3 va vedea plecind cu usurare si plScere. Spuneti-i, dacS ave
ti curajul, c3 nu-i port pica pentru c3 m-a nSscut bastard; ca, dimpotriva, pref
er s stiu c3 nu sint al dumneavoastrS. (Iertati-ma c3 vorbesc in acest fel; nu am
intentia s v3 insult; dar ceea ce spun v3 va permite s m3 dispretuiti si s v3 simt
iti astfel mai usu-rat.) Dac3 doriti s p3strez tScerea asupra motivelor secrete c
are m-au fcut s p3r3sesc cSminul dumnea-
voastr3, v3 rog sa nu incercati s m3 siliti sa m3 intorc. Hotartrea mea de a v3 p
3r3si este irevocabiia. Nu stiu cit v-a costal intretinerea mea pina la aceasta
data; puteam accepta s traiesc pe cheltuiala dumneavoastra atita vreme cit nu sti
am nimic, dar e de la sine inteles c3 de a-cum inainte prefer sa nu mai primesc
nimic de la dumneavoastra. Ideea c3 v3 sint dator cu ceva imi este insuportabiia
, si cred ca, daca ar fi s-o iau de la capat, as prefera mai degraba s mor de foa
me decit s m3 asez la masa dumneavoastrS. Din fericire, parc3-mi amintesc din cit
e am auzit spunindu-se c3 mama, cind v-ati c3storit, era mai bogata decit dumneav
oastra. Sint deci liber s cred c3 n-am trait decit pe spezele ei. Ii multumesc si
, socotind ca pentru rest sintem chit, ii cer s m3 uite. Veti gsi cum s explicati g
estul meu celor care se vor mira de plecarea mea. V3 ingadui sa aruncati toata v
ina asupra
FALSIFICATORII DE BANI
35
mea (desi stiu bine ca nu-mi veti astepta permisiunea pentru a face acest lucru)
. Semnez cu ridicolul dumneavoastra nume, pe care as vrea s vi-l pot restitui si
sint nerabdator s-l dezonorez. BERNARD PROFITENDIEU P.S. Las toate lucrurile mele
lui Caloub, care, sper pentru dumneavoastra, le va folosi mai legitim decit min
e." Domnul Profitendieu se indrepta ciatinindu-se spre un fotoliu si se asezS. A
r fi vrut s-si limpezeasca gindu-rile, dar ideile i se invirteau confuz prin cap.
Mai mult, simtea o mic3 intepatura in partea dreapt3, sub coaste; nici'o indoia
ia: incepuse criza de ficat. Se gaseste oare in casa apa de Vichy ? Si m3car dac
3 sar fi in tors'si sotia sa acasS! Cum avea s-o instiinteze de fuga lui Bernard
? Trebuia s-i arate scrisoarea ? E nedreapta aceasta scri-soare, oribil de nedre
aptS. lar el ar trebui s fie mai ales indignat din pricina ei. Ar vrea s ia triste
tea drept indig-nare. Respir3 profund si la fiecare expiratie exclama un ,,ah !
Dumnezeule!" scurt si slab ca un suspin. Durerea de sub coasta i se confundS cu
tristetea, i-o dovedeste si i-o Iocalizeaz3. I se pare c3 simte su'pararea la fi
cat. Se arunc3 intr-un fotoliu sijeciteste scrisoarea lui Bernard. Ridica trist
din umeri. In mod cert, aceasta scrisoare e plina de cruzime fata de el; dar sim
te in ea mai ales dispret, sfidare, aroganta. Niciodata vreunul din copiii lui,
copiii lui adevarati, n-ar fi fost capabil s scrie astfel, asa cum nici el insusi
n-ar fi fost in stare; o stie prea bine, fiindca in ei nu exists nimic din ceea
ce n-ar fi putut regsi si in el. Desigur, a socotit totdeauna c3 trebuie s condam
ne acel altceva, aspru, neimblinzit pe care il simtea in firea lui Bernard; si z
adarnic mai crede asa si acum, pentru c3 isi d3 bine seama ca tocmai de aceea l-
a iubit asa cum nu-i'iubise niciodata pe ceilalti. De citeva clipe se auzea in c
amera de alaturi C6cile, care, intorcindu-se de la concert, se asezase la pian s
i repeta cu obstinatie aceeasi fraza dintr-o barcaroia. fn cele din urma, Albdri
c Profitendieu nu mai rezista.
36
ANDRE GIDE
Intredeschise usa salonului si, cu o voce pling5reata, aproape implorfnd, c3ci c
olicele hepatice il faceau acum sa sufere groaznic (si de altminteri a fost totd
eauna oare-cum timid cu ea): Micuta mea Cecile, n-ai vrea sa vezi daca nu e cumv
a in cas niste apa de Vichy ? lar daca nu e, trimite sa cumpere. Si da'c-ai fi dr
3gut3 s nu mai cinti la pian. Estibblnav? - O, nu, nu. Dar pur si simplu trebuie
sS reflectez putin pina la cina, si muzica ta m3 deranjeaza. Si, din gentilete,
pentru ca suferinta Jl face cumsecade, adauga: - Era foarte dr3gut ce cintai mai
'nainte. Ce era ? Dar iese tnainte de a auzi raspunsul. De altfel, fiica-sa, ca
re stie c3 el nu se pricepe deloc la muzica si confunda Vino, Poupoule cu marsul
din Tannh&user (eel putin, asa pretinde ea), nici nu are intentia s-i raspunda.
Dar iata-l ca iarasi deschide usa : Mama nu s-a inters ? Nu,inc3nu. E absurd. Se
va intoarce atit de ttrziu, incit el nu va mai avea timp s-i vorbeasca inainte d
e cina. Ce ar putea inventa pentru a explica provizoriu absenta lui Bernard ? Nu
putea totusi s le spuna adevarul, sa dezvaluie copiilor secretul usuratatii trec
atoare a mamei lor. Ah ! totul era atit de definitiv iertat, uitat, reparat. Nas
terea unui ultim copil pecetluise impacarea dintre ei. Si dintr-o data acest spe
ctru razbunator care apare din trecut, acest cadavru pe care valurile il aduc...
Ei! dar asta ce mai e ? Usa biroului se deschide fara zgomot; repede vira scris
oarea in buzunarul interior al vestonului; draperia se ridica usurel. E Caloub.
Taticule, spune-mi... Ce vrea s zica fraza asta lati-neasca. Nu inteleg nimic din
ea... Ti-am mai spus sa nu intri fara sa bati la usa. Si-apoi nu vreau s vii sa
m3 deranjezi asa, hodoronctronc. Vad c3 te-ai obisnuit s ceri mereu ajutor si s te
bizui pe altii in loc s faci un efort personal. leri ai
venit cu o problema de geometric, astSzi e o... din cine-i fraza aia in latina ?
Caloub Jntinde caietul: - Nu ne-a spus; dar uita-te putin: tu o s-o recu-nosti.
Ne-a dictat-o, dar s-ar putea s-o fi scris gresit. As vrea s stiu m3car daca e c
ored... Domnul Profitendieu ia caietul, dar suferinta ii e prea mare. II impinge
usurel pe copil : - Mai tfrziu. Indata o s cin3m. Charles s-a intors acasa ? A c
oborit la el in cabinet. (Avocatul isi primeste clientii la parter.) Spune-i s vi
n3 pina la mine. Du-te repede. Se aude soneria. In sfirsit, soseste doamna Profi
tendieu; se scuz3 c3 a intirziat; a trebuit s fac3 multe vizite. Se intristeaza v
azind c3 sotul ei e suferind. Ce-ar putea face pentru el ? fntr-adev3r, arata fo
arte r3u. N-o sa poata minca. Vor lua masa fr3 el. Dar dupa cina ea si copiii o s
a vina la el. Bernard ? Ah ! era s uit; prie-tenul lui... il stii, eel cu care re
peta la matematicS, a venit s-l invite la cin3. Profitendieu se simtea mai bine.
La inceput se temuse c3 e prea suferind ca s'poata vorbi. Totufi, important era s
explice disparitia lui Bernard. De-acum stia ce avea de spus, oricit de dureros
ar fi fost. Se simtea ferm si hotarit. Singura lui teams era c3 sotia sa l-ar pu
tea intrerupe cu plinsete sau cu un tip3t; sau c3 i s-ar putea face r3u... Dupa
o or3, ea intra impreuna cu cei trei copii, se apropie de el. O invita s se aseze
aiaturi, linga fotoliul lui: Incearca s te stSpinesti, ii spune in soapta, dar p
e un ton hotarit; si sa nu scoti iin cuvint, m3 intelegi ? Vom discuta dup3-acee
a intre noi. Si in timp ce vorbeste, ii tine o min3 intre miinile sale. Hai, sed
eti, copii. M3 simt stinjenit cind v3 v3d stind in picioare, in fata mea, ca la
un examen. O s v3 spun un lucru foarte trist... Bernard ne-a p3r3sit si n-o s-l ma
i vedem... O vreme. Trebuie s v3 aduc la cunostinta astSzi ceea ce v-am ascuns la
inceput, din dorinta ca voi s-l iubiti pe Bernard ca pe un frate; c3ci eu si mam
a
38 ANDRfe GIDE
voastra fl iubim ca pe propriul nostru copil. Dar nu e copilul nostru... si un u
nchi de-al lui, un frate de-al mamei lui adevarate care ni l-a tncredintat inain
te de a muri... a venit In seara asta si l-a luat. Cuvintele ii sint urmate de o
tacere penibiia si se aude doar smiorcaitul lui Caloub. Fiecare asteapta, gindi
nd ca va mai urma ceva. Dar el face un gest cu mina: Acum plecati, dragii mei. T
rebuie sa vorbesc cu mama. Dupa ce ei pleaca, domnul Profitendieu nu spune nimic
, multa vreme. Mina pe care doamna Profitendieu o lasase intre miinile lui e ca
moarta. Cu cealalta, isi duce batista la ochi. Sta cu cotul proptit de masa cea
mare si isi intoarce fata ca s plingS. Printre hohote, Profitendieu b aude susoti
'nd: 6h ! clt esti de crud... Oh ! l-ai alungat... Mai adineauri notarise sa nu-
i arate scrisoarea lui Bernard; dar in fata acestei acuzatii atit de nedrepte, i
-o intinde: Uite: citeste. Nupot. Trebuie s-o citesti. Nu se mai gindeste la suf
erinta lui. O urmareste din ochi, pma cind termina de citit toata scrisoarea, ri
nd dupa rind. Inainte, in timp ce vorbea, abia isi stapmise lacrimile; acum nu m
ai e nici macar emotional; isi priveste sotia. Cu aceeasi voce tinguitoare, prin
tre hohote de plins, ea sopteste iar: Oh ! de ce i-ai vorbit despre asta... N-ar
fi trebuit s-i spui... Dar vezi bine ca nu i-am spus nimic... Citeste mai bine.
Am citit bine... Dar atunci cum a descoperit ? Cine i-a spus ?... Cum ? la asta
se gindeste ea ? Aceasta intrebare il intristeaza si mai mult. Vai'l Profitendie
u simte in mod nedeslusit ck gindurile lor o iau pe cai diferite. Si in timp ce
ea se vaita, acuza, revendica, el Incearca s fndrepte acest spirit indaratnic spr
e sentimente mai cucernice: lata ispasirea, spune el.
UK,
BAIN1
39
S-a ridicat din nevoia instinctiva de a domina; sta acum drept, uitind si nep3si
ndu-i de durerea sa fizica, si pune mina cu gravitate, cu duiosie, cu autoritate
pe umarul lui Marguerite. Stie foarte bine c3 ea nu s-a cait
decit superficial de ceea ce el voise totdeauna sa considere a fi fost o siabici
une trecatoare; ar vrea s-i spuna c3 aceasta durere, aceasta incercare i-ar putea
sluji ca rascumparare, dar cauta in van o formula care s-l satisfaca si pe care
ea s-o poata intelege. Umarul lui Marguerite, rezista la usoara apasare a miinii
lui. Marguerite stie prea bine c3 totdeauna, si insuportabil pentru ea, el extr
age din cele mai marunte evenimente ale vietii o invatatura moraia, n3scuta de f
apt in mintea lui; interpreteaza si traduce totul dupa dogma lui. Se apleaca spr
e ea. lata ce-ar vrea s-i spuna: Sarmana mea prietena, vezi tu: dintr-un pacat nu
se poate naste nimic bun. N-a ajutat la nimic ca am ascuns greseala ta. Vai, am
fcut ce am putut pentru acest copil; l-am tratat ca pe propriul meu fiu. Dumneze
u ne arata acum ca a fost o eroare s pretinzi... Dar se opreste chiar de la prima
fraza. Si fra indoiaia c ea intelege aceste citeva cuvinte atit de pline de subin
teles; fra indoiaia c3 i-au patruns in inima, deoarece iar izbucneste in hohote d
e plins, mai violente decit la inceput, ea care de citeva clipe nu mai plingea;
apoi se apleaca de parca e gata sa ingenuncheze in fata lui, iar el se incovoaie
peste ea si o sprijina. Ce spune printre lacrimi ? Se lasa in jos pina la buzel
e ei. Aude: Vezi... Vezi... Ah ! de ce m-ai iertat... ? Ah ! n-ar fi trebuit sa
ma intorc la tine ! Aproape c3-i obligat s-i ghiceasca vorbele. Apoi ea tace. Nic
i nu poate spune mai mult. Cum s-i fi spus ca" se simtea intemnitata in virtutea
pe care el i-o pretindea; ca se sufoca; si ca" acum nu atit greseala o regreta,
ci mai cu seama cainta ei ? Profitendieu se ridica : Sarmana mea prietena, spune
pe un ton demn si sever, mi se pare ca in seara asta esti putin cam indaratnica
. E tirziu. Ar fi mai bine sa mergem la culcare. 1
40
AMDKK
O ajuta s se ridice, apoi o conduce pina la camera ei, o saruta pe frunte, apoi s
e intoarce Jn birou si se prabuseste intr-un fotoliu. Lucru ciudat, criza de fic
at i s-a potolit; dar se simte frint. Sta cu fruntea proptita in palme, prea tri
st ca sa plinga. Nu aude ca cineva bate la usa, dar la zgomotul usii care se des
chide, ridica privirea: e fiul su Charles: - Am venit s-ti spun noapte buna. Charl
es se apropie. El s-a lamurit cum stau lucrurile. Vrea s-i dea de inteles acest l
ucru. Si ar vrea s-i dove-deascS mila sa, dragostea, devotamentul, dar cine-l mai
crede pe un avocat: se exprima cit se poate de stingaci; sau poate devine sting
aci tocmai pentru ca sentimentele lui sint sincere. Isi imbr3tiseaz3 tatai. Felu
l lui insistent de a-si pune, de a-si sprijini capul pe umarul tataiui sau 11 co
nvinge pe acesta c3 fiul su a inteles. A inteles atit de bine incit iata-l c3, ri
dicindu-si putin capul, intreaba, cu aceeasi stingatie cu care le fa'ce pe toate
dar inima-i este atit de chinuita, incit nu se poate abtine sa nu intrebe: - Si
Caloub? Intrebarea e absurda, caci pe cit se deosebea Bernard de ceilalti copii
, pe atit era de evident c3 micul Caloub era din familie. Profitendieu il bate p
e um3r: Nu; nu, linisteste-te; numai Bernard. Atunci Charles, sententios: Dumnez
eu il alunga pe intrus pentru c3... Dar Profitendieu il opreste; de ce sa-i vorb
easca in felul acesta ? Taci. Tatai si fiul nu mai au nimic s-si spuna. Sa-i para
sim deci. !n curind va fi ora unsprezece. S-o lasam pe doamna Profitendieu in ca
mera ei, asezata pe un scaun care nu e deloc confortabil. Nu mai plinge; nu se m
ai gindeste la nimic. Ar vrea si ea s fuga ; dar n-o va face. Cind era cu amantul
ei, tatai lui Bernard, pe care noi n-o s-l cunoastem, isi spunea : Lasa, totul e
zadarnic; niciodata n-o s fa altceva decit o femeie cinstita. Ii era frica de li
bertate, de crima, de dezmat; drept care, dupa zece zile, s-a intors pocaita aca
sa. Pe buna dreptate parintii ei ii spuneau cu ani si ani in urma : Tu
FALSIFICATORII DE BAN!
41
mm nu stii niciodata ce vrei. S ne oprim aici. Cecile a si ador-mit. Caloub se ui
ta cu deznadejde la luminare; nu va dura destul ca sa poata termina romanul de a
venturi cu care isi omoara vremea de la plecarea lui Bernard. As fi fost curios
s aflu ce i-o fi povestit Antoine prietenei lui, bucatareasa; dar nu poti trage c
u urechea peste tot. lata c3 a sosit si ora la care Bernard se duce s-l intilneas
ca pe
Olivier. Nu prea stiu unde a cinat in seara asta, si nici m3car daca o fi cinat.
A trecut fr3 necazuri pe lingS loja portarului; urea scarile pe furis... Ill
Plenty and peace breeds cowards; hardness ever Of hardtness is mother.l
SHAKESPEARE
Olivier se virise in pat ca s primeasca srutul mamei sale, care, in fiecare sear3,
venea s-i imbratiseze, in pat, pe cei doi copii mai mici. Ar fi putut sa se fmbr
ace din nou, ca s8-l intimpine pe Bernard, dar nu era sigur c3 ea nu se va intoa
rce si se mai temea si sa nu-si trezeascS fra-tele mai mic. De o'bicei Georges a
dormea r'epede si se tre-zea tir/iu; s-ar putea nici s nu observe c3 s-a petrecut
ceva insolit. Auzind un fel de riciit discret la usa, Olivier sri din pat, isi v
iri, gr3bit, picioarele in papuci si alerg s deschida. Nu era nevoie s aprinda lumi
narea; razele lunii luminau destul de bine camera. Olivier il strinse pe Bernard
in brate. Cit te-am mai asteptat! Nu-mi venea sa cred ca o s vii. Parintii t3i s
tiu c3 nu dormi acasS in seara asta ? Bernard priveste drept inaintea lui, in in
tuneric. Da din umeri. Crezi c-ar fi trebuit sa le cer voie, ce parere ai ?
i Bel^ugul ^i pacea zamislesc la?i ; vitregia e-ntotdeauna A curajului muma. (en
gl.)
42
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
Tonul vocii lui e de o ironie atit de rece, incit Olivier simte imediat cit de a
bsurda e Intrebarea. Inc3 nu a inteles c& Bernard a plecat ,,pentru totdeauna";
crede c3 intentioneaza s se culce in alta parte doar in seara asta si nu-si expli
ca prea bine motivul acestei trasnai. II intreaba: Cind socoteste Bernard c3 se
va intoarce acasa ? Niciodata! In mintea lui Olivier se face lumina. Isi da mare
silintS sa se arate la inaitimea situatiei si s nu se lase surprins de nimic; to
tusi: ,,E colosal ce faci", ii scapa. Lui Bernard nu-i displace s-si uluiasca put
in priete-nul; si mai ales e sensibil la admiratia care razbate din aceasta excl
amatie; dar ridica iarSsi din umeri. Olivier ii ia mina; e foarte grav; il intre
aba ingrijorat: Dar... de ce pleci ? Ei, batrine, e vorba de probleme de familie
. Mai mult nu-ti pot spune. Si ca s nu para prea series, se distreaza facind, cu
virful pantofului, sa cada papucul pe care Olivier il legana pe virful degetelor
de la picioare, c3ci amindoi se asezasera pe pat. Si unde o sa locuiesti ? Nust
iu. Si din ce-o sa traiesti ? Osav3deu. Ai bani ? Pentru micul dejun de miine. S
i dupa aceea ? Dupa aceea va trebui sa caut. Las' c-o sa gasesc eu ceva. Vei ved
ea. O s-ti povestesc. Olivier are pentru prietenul su o admiratie imensa. Stie ca
e hotarit din fire; totusi, inca se mai indoieste; cind va ajunge la capatul pos
ibilitatilor si cind, in curind, va fi incoltit de nevoi, nu va cauta sS se into
arca acasa ? Bernard il linisteste: va incerca orice mai degraba decit s se intoa
rca la ai sai. Si cum repeta de mai multe ori si tot mai saibatic: orice pe Oliv
ier il cuprinde spaima. Ar vrea s vorbeasca, dar nu indr3zneste. In cele din urma
, incepe, plecindu-si capul si cu o voce nesigura:
43
Bernard... oricum, cred ca n-ai intentia sa... Dar se opreste. Prietenul lui isi
ridica privirea si, fra s-l vadi prea bine pe Olivier, isi da seama de stingherea
la lui. S ce ? intreaba el. Ce vrei s spui ? Vorbeste. S fur? Olivier ciatinS din c
ap. Nu, nu despre asta e vorba. Deodata izbucneste in hohote de plins; il string
e pe Bernard in brate cu misc3ri convulsive. Promite-mi ca tu n-o sa te apuci de
-Bernard il imbratiseaza, apoi il impinge rizind. A inteles: Asta ti-o promit. N
u, n-o s fac pe pestele. Si adaugS: Recunoaste, totusi, c3 ar fi treaba cea mai s
implS. Dar Olivier se simte linistit; stie foarte bine c3 ultimele cuvinte sint
spuse numai din afectare si din cinism. Si cu examenul, ce faci ? Da, povestea a
sta m3 cam plictiseste. N-as vrea totusi s-l ratez. Cred ca sint pregfltit, probl
ema e mai
degraba sa nu fiu obosit in ziua aceea. Trebuie s rezolv treaba repede. E putin r
iscant; dar... o s-o scot eu la capSt; vei vedea. O clipa nu-si mai vorbirS. C3z
u si al doilea papuc. Bernard: O sa racesti. VM-te in pat. Nu, tu te culci in pa
t. Glumesti! Hai, repede il forteaza pe Olivier sa intre in asternutul ravasit.
Si'tu ? Unde-o sk dormi ? N-are importanta unde. Pe jos. Intr-un colt. Trebuie s
m3 obisnuiesc. Nu, asciilta. Vreau s-ti spun ceva, dar nu pot daca nu te simt lin
ga mine. Vino si tu in pat. Si dupa ce Bernard, care s-a dezbracat intr-6 clipa,
veni linga el: Stii ce ti-am spus data trecuta... S-a facut. Am fost si eu acol
o. Bernard intelege despre ce e vorba. Il stringe lingS el pe prietenul care con
tinua : Ei, afia, batrine, c3 e dezgustator. E oribil... Dup-aceea imi venea sa
scuip, sa vomit, s-mi smulg pielea de pe mine, s mS omor.
44
ANDRE GIDE
Exagerezi. Sau s-o omor pe ea... - Ea cine era ? Sper macar c3 n-ai fost imprude
nt. - Nu, e o dama pe care Dhurmer o cunoaste bine; el mi-a prezentat-o. Dar mai
ales ma ingretosa conversatia ei. Ma tutuia intruna. Si era groaznic de timpita
! Nu inte-leg de ce nu se tace to momentul acela. As fi vrut sa-i pun un caius,
s-o gitui... Sarmanul meu prieten ! Dar trebuia oricum sa te gindesti c3 Dhurme
r nu-ti putea oferi decit o idioata... M3car era frumoasa ? - Da' ce, tti tochip
ui ca m-am uitat la ea ? - Idiotul esti tu. Esti o bomboana de baiat. Hai s dormi
m. Dar m3car ai simtit si tu... Fir-ar sa fie ! Pai, tocmai asta ma dezgusta eel
mai mult: cum de totusi am putut... intelegi, de parca as fi dorit-o. Ei bine,
batrine, afla ca e extraordinar. Mai bine taci. Daca asta-i dragostea, eu m-am l
ecuit pentru multa vreme. Estiuncopil. As fi vrut sa te vSd in locul meu. Eh, eu
, stii si tu ca nu prea alerg dupa ele. Ti-am mai spus : astept aventura. Asa, l
a rece, asta nu-mi spune nimic. Ceea ce inseamna c3 daca eu... Cadacatu?... Ca d
aca ea... Adica nimic. S dormim. Si brusc ii intoarse spatele, indep3rtindu-se pu
tin de corpul a c3rui caldura 11 stinjenea. Dar Olivier, dupa o clip3: Spune-mi.
.. crezi c3 Barres va fi ales ? - Ei, fir-ar s fie !... Asta te doare pe tine ? -
Putin imi pas! Auzi... Stai s-ti spun... Se propteste de um3rul lui Bernard, care
se intoarce. Frate-meu are o amanta. Georges ? Cel mic, care se face c3 doarme,
dar asculta totul, cu urechile ciulite in intuneric, auzindu-si numele, isi tin
e rasuflarea.
FALSIFICATORII DE BANI
45
Esti nebun! M3 refeream la Vincent. (Mai mare decit Olivier, Vincent a terminal
primii ani de medicina.) Ti-a spus el ? Nu. Am aflat fr3 ca el s banuiasca. Parint
ii mei nu stiu nimic. Si ce-ar spune dac3 ar afla ? Nu stiu. Mama ar fi disperat
a. Tata i-ar cere s-o rup3 cu ea sau s-o ia de nevasta. Ei, fir-ar s fie! Burghez
ii cinstiti nu inteleg c3 poti fi cinstit si altfel decit ei. Si cum de-ai aflat
? - lata cum: de citva timp Vincent iese noaptea, dupa ce parintii mei se culca
. Nu face zgomot cind coboara, dar eu ii recunosc pasii in strada. Saptamina tre
cuta, cred c3 marti, noaptea era atit de calda, c3 nu puteam s stau in pat. M-am
asezat deci la fereastr3 ca s mai respir si eu. Si-am auzit usa de jos deschizind
u-se si inchizindu-se. M-am aplecat, si cind a trecut pe sub felinar, l-am recu-
noscut pe Vincent. Era dup3
douSsprezece noaptea. Asta a fost prima oara. Vreau sa spun: prima oar3 cind 11
observam. Dar de atunci, aflind eu cum stau lucrurile, stateam la plnda dar numa
i asa, fSra sa vreau si aproape in fiecare noapte 11 auzeam iesind. El are cheia
lui si tata si mama i-au aranjat in fosta noastra camera, a lui Georges si a me
a, un cabinet de consultatii, pentru cind va avea clienteia. Camera lui e alatur
ea, In stinga vestibulului, In timp ce restul apartamentului e la dreapta. Asa c
3 poate iesi si intra cind vrea, fr3 s se stie. De obicei eu nu-l aud cind se into
arce, dar alaltaieri, luni seara, nu stiu ce aveam; m3 glndeam la proiectul de r
evista al lui Dhurmer... Nu puteam sa dorm. Si am auzit voci pe scar3; ma gindea
m ca e Vincent. - Si ce or3 era ? IntrebS Bernard, nu atit din dorinta de a afla
ora, cit pentru a arata ca e interesat. Cam trei dimineata, mi se pare. M-am ri
dicat si mi-am lipit urechea de usa. Vincent discuta cu o femeie. Sau mai degrab
a vorbea numai ea. Si-atunci de unde stii c3 era chiar el ? C3 toti loca-tarii t
ree prin fata usii tale.
46
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BAN!
47
E-adevarat, si uneori ma deranjeaza groaznic: fiindca mai ales la orele tirzii f
ac mare tambaiau cind urea; ii doare undeva de oamenii care dorm !... Numai ca d
e data asta nu putea fi decit el; o auzeam pe femeie repetindu-i numele. Spunea.
.. ih ! mi-e si scirba sa spun... Hai, d3-i drumul. - Ii spunea : ,,Vincent, iub
itul meu, dragostea mea, ah ! numaparasiti!" !i vorbea cu ,,dumneavoastra" ? Da.
Nu-i asa ca-i foarte curios ? Zi mai departe. ,,Acum nu mai aveti dreptul sa ma
p3r3siti. Ce-ati vrea sa ajung ? Unde ati vrea s m3 due ? Spuneti-mi ceva. Vorbi
ti-mi." Si ii spunea din nou pe nume si repeta: ,,Iubitul meu, iubitul meu", cu
o voce din ce in ce mai trista si din ce in ce mai sc3zutS. Apoi am auzit un zgo
mot (probabil c2 ea s-a aruncat in genunchi). Si el nu raspundea nimic ? Probabi
l cS el urcase ultimele trepte; am auzit usa apartamentului inchizindu-se. Dup3
aceea ea a ramas multa vreme acolo, cam pe linga usa mea. O auzeam plingind. Ar
fi trebuit s-i deschizi. N-am indraznit. Vincent ar fi fost furios daca ar fi sti
ut ca sint la curent cu toate povestile lui. Si nici nas fi stiut ce s-i spun. Be
rnard se intoarse spre Olivier. In locul t3u, eu i-as fi deschis. Da, fir-ar s fi
e, tu esti totdeauna indrSznet. Faci tot ce-ti trece prin cap. E un repros ? Nu,
te invidiez. Si stii cine era femeia aceea ? De unde sa stiu ? Noapte buna. la
spune... esti sigur ca Georges nu ne-a auzit ? sopteste Bernard la urechea lui O
livier. Stau amindoi un moment la pinda. - Nu. Doarme, reia Olivier cu tonul lui
obisnuit; de altminteri nici n-ar fi inteles. Stii ce l-a intrebat zilele tre-c
ute pe tata ?... De ce... De data asta Georges nu mai rezista; se ridica pe juma
tate din pat si, taindu-i vorba fratelui su : Timpitule, strigS, n-ai vazut c3 am
ficut-o dinadins ?... P3i, ce dracu', am auzit tot ce-ati spus mai adineauri; s
i nici nu v3d de ce trebuie sa ramineti cu gura cascata. In ceea ce-l priveste p
e Vincent, le stiam pe toate de multa vreme. Da' acum, puisorilor, vorbiti mai i
ncet c3 mi-e somn. Sau taceti. Olivier se intoarce cu fata spre perete. Bernard,
care nu doarme, se uita prin odaia care in lumina lunii parc3-i mai mare. La dr
ept vorbind, abia o cunoaste. Olivier nu sta niciodata aici in timpul zilei. Si
in putinele ocazii cind Bernard a venit la el, s-au intilnit in apartamentul de
sus. Razele lunii atingeau acum picioarele patului in care, in sflrsit, Georges
adormise; a auzit aproape tot ce povestise fratele su; are la ce sa viseze. Deasu
pra patului lui Georges desluseste o mica etajera, cu doua rafturi, pe care sint
as,ezate cartile de scoaia. Pe o masa, linga patul lui Olivier, Bernard z3reste
o carte de format mare. Intinde mina si o ia ca s-i vada titlul: Tocqueville; da
r cind s-o puna la loc, cartea cade si zgomotul il trezeste pe Olivier. Ce, te-a
i apucat acum s-l citesti pe Tocqueville ? - Mi-a imprumutat-o Dubac.
Si-ti place ? - E cam plicticos. Dar are si lucruri foarte bune. Asculta. Ce fac
i tu miine ? A doua zi fund joi, liceenii au liber. Bernard se gindeste c3 event
ual s-ar putea intilni cu prietenul su. Intentioneaza sa nu mai mearga la liceu ;
si pretinde c3 s-ar putea lipsi de ultimele lectii si c3 va reusi sa invete sin
gur pentru examen. Miine, spune Olivier, la unsprezece m3 due la gara Saint-Laza
re, la trenul de Dieppe, s-l astept pe unchiul meu Edouard, care se intoarce din
Anglia. Dup3-amiaza,
48
ANDRfe GIDE
pe la trei, ma intllnesc cu Dhurmer la Luvru. In restul timpului trebuie s invat.
Cine-i unchiul Edouard ? - E un frate vitreg de-al mamei. E plecat de vreo sase
luni si eu abia il cunosc; dar imi place foarte mult. Nu stie ca vin sa-l intim
pin si mi-e teama ca n-o s-l recu-nosc. Nu seamana deloc cu ceilalti din familie;
e un om deosebit. Si ce face ? - Scrie. I-am citit aproape toate cartile; dar d
e mult n-a mai publicat nimic. Scrie romane ? Da; un fel de romane. Si de ce nu
mi-ai vorbit niciodata de el ? Pentru ca ai fi vrut s-i citesti c3rtile; si daca
nu ti-ar fi piacut... - Ei hai, spune pin3 la capat. - Ei bine, m-ar fi suparat.
Asta-i. Si de ce spui c3-i un om deosebit ? Nu prea stiu. Ti-am spus c3 abia II
cunosc. E mai mult un presentiment, fmi dau seama c3 se intereseaza de multe lu
cruri care nu-i intereseaza pe parintii mei si c3 pod vorbi cu el despre orice.
S-a intimplat odata, cu putin timp inainte de plecarea lui; luase masa la noi; s
i in timp ce vorbea cu tata, l-am simtit c3 mereu se uita la mine, si asta m3 ca
m stmjenea; tocmai voiam sa ies Jin camera eram in sufragerie, si toti stateau d
e vorba la cafea; iar el a inceput s-l intrebe pe tata in legatura cu mine, ceea
ce m-a stinjenit si mai mult; si deodata tata se ridica s-aduc3 versurile pe car
e tocmai le scrisesem si pe care fusesem atit de idiot sa i le arat. Versuri de-
ale tale ? - Bineinteles; doar le stii; sint versurile despre care spuneai ca se
amana cu Balconul. Stiam c3 nu fac dou3 parale, sau in orice caz nu mare lucru,
si eram foarte necajit de ideea tatei. O clipa, in timp ce tata c3uta versurile
acelea, am ramas numai noi doi in sufragerie, unchiul Edouard si cu mine, si sim
team cum ma fac rosu ca focul;
FALSIFICATORII DE BANI
49
nu stiam ce s-i spun; asa ca m3 uitam pe pereti ca si el de altfel; a inceput s-si
rasuceasca o tigara, apoi, asa, ca s m3 scoata din incurcStura, pentru ca a vazu
t ca rosesc, s-a ridicat si s-a dus sa priveasca pe fereastra. Fluiera. Si deoda
ta imi zice: ,,Eu sint si mai stinjenit decit tine." Dar cred c3 o spunea numai
din amabilitate. In sflrsit intra tata; ii da versurile mele unchiului Edouard,
care incepe s le citeasca. Eram atit de enervat, incit, daca mi-ar fi fScut compl
imente cred ca l-as fi injurat. Evident ca tata tocmai asta astepta complimente;
si cum unchiul nu spunea nimic, a intrebat: ,,Ei, ce parere ai ?" Iar unchiul i
i spune rizind: ,,Mi-e jena sa vorbesc fata de tine." Atunci tata a iesit, rMnd
si el. Si cind am ramas din nou singuri, mi-a spus c3 gasea versurile mele foart
e proaste; numai c3 mie asta mi-a fScut piacere; si m-a bucurat mai mult cind mi
-a aratat cu degetul doua versuri, singurele care imi piaceau din tot poemul, m-
a privit zimbind si mi-a spus : ,,Astea sint bune". Nu-i asa ca e nemaipomenit ?
Si dac-ai sti pe ce ton mi-a vorbit! L-as fi sarutat. Pe urma mi-a spus ca eroa
rea mea consta in faptul c3 porneam de la o idee, si nu m3 13sam indeajuns condu
s de cuvinte. La inceput nu I-am inteles prea bine; dar acum cred c3 stiu ce voi
a sa spuna si ca are dreptate. O s-ti explic asta alta data. Acum inteleg de ce v
rei s-l intimpini. Ei, ce ti-am povestit acum e nimic, si nici nu stiu de ce ti-a
m povestit. Ne-am mai spus atunci inca multe alte lucruri. La unsprezece si juma
tate ai spus ? Dar de unde stii c3 va sosi cu trenul acela ? Pentru ca i-a scris
mamei o carte postaia; si am veri-ficat in mersul trenurilor. O s iei masa cu el
?
O, nu, la prinz trebuie sa fiu acasa. Abia o s am timp s-i string mina. Dar asta m
i-ajunge... Ei, dar ia spune, inainte s-adorm : cind te mai v3d ? Abia dupa cfte
va zile. Dupa ce-mi rezolv proble-mele.
50 ANDRE GIDE
Oricum... dac-as putea sa te ajut cu ceva... S ma ajuti ? Nu. Caci nu-i vorba de-
o joaca. Si mi s-ar pirea c3 trisez. Somn usor.
IV
Tatal meu era un prost, dar mama avea multa minte, era quietista; era o femeie f
i-rava si bllnda, care adesea imi spunea: Baiete, tu o sa ajungi tn iad. Dar nu
se amara deloc din pricina asta. FONTENELLE
Nu, nu la amanta lui se ducea Vincent Molinier cind iesea pe furis In fiecare se
ara. Desi merge repede, s-l ur'marim. Diri capatul de sus al strazii Notre-Dame-d
es-Champs, unde locuieste, Vincent coboara pina in strada Saint-Placide, care-i
In prelungirea celei dintii; apoi in strada du Bac, pe care se mai v3d cltiva bu
rghezi intirziati. Se opreste in strada Babylone, In' fata unei usi care se desc
hide'. IatS-l la contele de Passavant. DacS n-ar veni des pe-aici, n-ar intra cu
atlta indrazneaia in aceasta casa fastuoasa. Lacheul care ii deschide stie foar
te bine cit3 timiditate se ascunde sub aplombul lui prefacut. Vincent nu-i d3 p3
13ria, si, cu un gest afectat, o arunc3, de departe, pe un fotoliu. 'Totusi, Vin
cent nu vine aici de mult3 vreme. Robert de Passavant, care se declar3 acum prie
te-nul lui, este prietenul multora. Nu prea stiu cum s-a cunoscut Vincent cu el.
Fr3 Indoiaia c3 la liceu, desi Robert de Passavant este evident mai In vlrsta de
cit Vincent; nu s-au mai v3zut vreo citiva ani, apoi, de curind, s-au intilnit i
ar, intr-o seara clnd, In mod cu totul exceptional, Olivier isi insotea fratele
la teatru; in antract le-a oterit amindurora Inghetata; aflase in seara aceea c3
Vincent tocmai isi terminase'externatul, c3 era nehotSrit, nestiind daca va pro
fesa ca intern; sincer vorbind, stiintele naturale II atrageau mai mult decit me
dicina; dar fund" obligat sa-si cistige existenta... Pe scurt, Vincent a accepta
t cu dragk ini'ma oferta remuneratorie pe care i-o facu putin dupa aceea Robert
de Passavant de a veni In
FALSIFICATORII DE BANI 51
fiecare seara sa aiba grija de tatai su, care, dupa o ope-ratie destul de grea, r
3m3sese foarte s!3bit; trebuia sa i se schimbe pansamentele, s i se faca sondaje
complicate, injectii, in sflrsit nu mai stiu ce alte lucruri care pretin-deau ml
ini de expert. Dar, in afar3 de acestea, vicontele avea motivele lui secrete s si
-l apropie pe Vincent; iar acesta avea motivele lui s accepte. Motivul secret al
lui Robert vom incerca s-l descoperim mai pe urm3; al lui Vincent, iat3-l: avea m
are si urgenta nevoie de bani. Dac3 esti un om de caracter si dac3 o educatie sna
toas ti-a inculcat din timp simtul responsabilitatii, nu-i faci'un copil unei fem
ei fra s te simti clt de eft angajat fat3 de ea, mai cu seam3 dac3 femeia aceea si
-a p3r3sit sotul ca s te urmeze. Vincent dusese pina atu'nci o viata destul de vi
rtuoasa. Aventura lui cu Laura i se p3rea^ dupa cum batea vintul, sau monstruoas
a sau foarte fireasca. E adesea suficient s faci adunarea unei anume cantitati de
fapte, foarte simple si firesti dac3 sint luate fiecare in parte, pentru a obti
ne un total monstruos. fsi spunea de nenumSrate ori acest lucru, in timp ce se p
liinba de unul singur, dar cu asta nu rezolva nimic. Fr3 discutie c3 nu s-a gindi
t niciodata c3 o va Intretine definitiv pe aceastS femeie, c3satorindu-se cu ea
dupa divort sau tr3ind cu ea fr3 s se casatoreasca; era silit s recunoasca cinstit
ca nu simtea pentru ea o mare dragoste; dar stia c3 sta la Paris fr3 s aiba din ce
tr3i; si c3 lui ii dato'ra situatia ei disperat3: era obligat deci s-i dea acest
prim ajutor precar, pe care cu mare greutate putea sa i-l asigure astazi mai pu
tin decit ieri, si cu mult mai putin decit in zilele precedente. Pentru ca' spt3m
lna trecuta mai avea cei cinci mii de franci pe care cu greu si cu multe sacrifi
cii maica-sa ii pusese deoparte pentru a-i facilita inceputul carierei; cei cinc
i mii de franci ar fi fost de ajuns, clnd amanta lui avea s nasc3, pentru intreti
nerea ei intr-o cli-nic3 si primele nevoi ale copilului. Dar de sfatul cSrui dem
on ascultase el atunci ? In gind, suma Ii si fusese InminatS acelei femei, c3rei
a Ii era destinata, si d'aca ar fi sustras ceva, s-ar fi simtit vinovat ce demon
i-a soptit insa, Intr-o anume sear3, c3, probabil, ar fi insuficient3 ? Nu, n-a
fost Robert de Passavant. Robert nu spusese nimic in aceast3 privinta; numai c3
propunerea lui de a-l
52 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
S
duce pe Vincent intr-un tripou a fost fScuta chiar in seara aceea. lar Vincent a
cceptase. Perfidia acelui tripou consta in aceea ca acolo totul se petrecea intr
e oameni de lume, intre amici. Robert il pre-zenta pe prietenul su Vincent unora
si altora. Luat pe neasteptate, Vincent nu se putu
avinta in joe, in seara aceea. Avea la el o sums foarte mica si refuza cele cite
va bancnote pe care vicontele se oferise sa i le dea cu impru-mut. Dar, cum cist
iga, regreta ca nu riscase mai mult si isi promise sa revina a doua zi. De-acum
toata lumea de aici te cunoaste; nu mai e nevoie sa te insotesc, ii spuse Robert
. Erau la Pierre de Brouville, caruia in mod obisnuit i se spunea Pedro. Incepin
d din acea seara, Robert de Passavant isi puse masina la dispozitia noului su pri
eten. Vincent sosea pe la or'ele unsprezece, statea de vorba un sfert de ceas cu
Robert, fumind o tigara, urea la primul etaj, unde raminea cu contele citeodata
mai mult, alta data mai putin, dupa toanele acestuia si dupa cum se simtea mai
bine sau mai prost; apoi automobilul tl ducea la Pedro in strada Saint-Florentin
, de unde il lua dupa o ora si il conducea, nu chiar pina acasa, c3ci se temea s
a nu atraga atentia alor sai, ci pina la cea mai apropiata raspintie. Alaltaieri
noapte, Laura Douviers, asezata pe treptele scarii care duce spre apartamentul
familiei Molinier, il asteptase pe Vincent pina la orele trei; abia atunci se in
torsese acasa. De fapt, in noaptea aceea Vincent nu fusese la Pedro. Nu mai avea
ce s piarda. De doua zile, din cei cinci mii de franci nu-i mai rSmasese nici o
cen-tima. O si avertizase pe Laura; ii scrisese ca nu mai putea face nimic pentr
u ea; ca o sfatuia sa se intoarca la sotul sau la tatai ei; s marturiseasca tot.
Numai ca Laurei marturisirea i se parea imposibiia si nici nu se putea gindi la
o asemenea eventualitate cu singe rece. MustrSrile amantului nu trezeau in ea de
cit indignare, iar aceasta indignare n-o pSrSsea decit pentru a face loc dispera
rii. In aceasta stare o gasise Vincent. Ea voise sa-l retina; el se smulsese din
bratele ei. Desigur, trebuise sa facS un efort de vointa, pentru c3 era un om s
ensibil; dar fund mai mult inclinat spre voluptate decit indragostit, isi facuse
cu usurinta din duritate o datorie. N-a raspuns rugamintilor si lacrimilor ei;
si, asa cum Olivier, care ii auzise, i-a povestit ulterior 'lui Bernard, Laura a
ramas, dupa ce Vincent a inchis usa in urma lui, prabusita pe trepte, hohotind
multa vreme in bezna. De atunci, din noaptea aceea, au trecut mai bine de patruz
eci si opt de ore. Cu o seara in urma, Vincent nu s-a mai dus la Robert de Passa
vant, al c3rui tata p3rea ca s-a insn3tosit. In aceasta seara insa, o telegrama i
l chemase din nou.' Robert voia s-l vada. Cind Vincent intra in camera aceea in c
are Robert statea de obicei, servindu-i drept birou si fumoar, si pe care si-o a
menajase si impo-dobise dupa propriu-i 'gust, Robert ii intinse rieglijent mina,
peste umar, fr3 s se ridice. Robert scrie. E asezat in fata unui birou acpperit c
u c3rti. In fata lui, usa cu geamuri'care da in gradina e des-chisa spre clarul
de luna. Vorbeste fr3 s se intoarca. Stii la ce scriu acum ?... Dar n-o sa spui ni
mSnui... da ? Imi promiti ?... Un manifest pentru primul numar al revistei lui D
hurmer. Fireste c3 n-o sa-l semnez... cu atit mai mult cu cit imi fac propriul m
eu elogiu... Si apoi, fiindca oricum se va descoperi ca eu sint eel care o coman
-diteaza, prefer s nu se stie prea repede ca-i sint si colabo-rator. Asa ca nici
un cuvint! Dar parca mi-ai spus ca tinarul d'umitale frate scrie, nu-i asa ? Cum
ziceai c3-l cheama ? Olivier, spune Vincent. Olivier, da, uitasem... Dar nu sta
in picioare. la loc in fotoliu. Nu ti-e frig ? S inchid usa ?... Mi se pare c3 f
ace versuri, nu'-i asa ? Ar trebui sa-mi aduca vreo citeva. Fireste c3 nu promit
nimic... dar oricum, m-ar mira sa fie proaste. Fratele dumitale pare foarte int
eligent. Si apoi se simte c3 e foarte la curent. As vrea sa stau de vofba cu el.
Spune-i sa vina pe la mine. Ce zici ? Pot conta pe dum-neata ? Vrei o tigara ?
ii intinde cutia lui de argint. Cupiacere. Si-acum asculta-ma, Vincent; trebuie
s-ti vorbesc foarte serios. Te-ai purtat ca un copil, seara treciita... si eu de
altfel. Nu spun c-am gresit ducindu-te la Pedro ;* dar ma simt oarecum raspunzat
or de banii pe care i-ai pier-dut. Imi spun c3 eu te-am facut s-i pierzi. Nu stiu
dac3 asta se poate numi remuscare, dar incepe s-mi tulbure somnul si digestia, p
e cuvintul meu ! Si-apoi m3 gindesc
5\
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
55
U biata fenaeie de care mi-ai vorbit... Dar asta-i o aha pjveste; nui ma amestec
; e ceva sfint. Ceea ce vreau s-ti s>un e ca doresc, vreau, da, indiscutabil, s-ti
pun la dgpozitie o suma echivalenta cu cea pe care ai pierdut-o. Qua mii de= fr
anci, nu-i asa ? si pe care s-o joci din nou. /ceastS suma, repet, consider ca e
u te-am ficut s-o pierzi; q deci ti-o datorez; asa ca n-ai de ce s-mi multumesti.
tyj-o restitui, daca vei cistiga. Daca nu, atita paguba pntru mine ! dar vont fi
chit. Du-te la Pedro in seara
asta c^si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Vei merge cu masina, are dupa aceea se
va Intoarce aici ca s ma duca" la Lady Griffith, unde o sa te rog sa vii si dumn
eata. Ne-am fyteles, nu-i asa ? Masina se va int'oarce s te ia de la Pedro. Desch
ide un sertar, din care scoate cinci mii de franci si-i da lui Vincent: - Hai, r
epede... Si tatai dumitale... Ah ! am uitat sa-ti spun : a murit acum... Scoate
a>asul din buzunar si exc'lama: Ei dr3cie, ce tirziu s-a fiicut! In curfnd e mie
zul noptii! La revedere... Pleaca ri;pede. Da, cam acum patru o're. Toate aceste
a slnt spuse fara nici o precipitare, ci, dimpotriva, oarecum nepasStor. Si nu r
amii s... Sa-l priveghez ? !1 intrerupe Robert. Nu, asta e tieaba fratelui meu ma
i mic; e sus, Impreuna cu batrina liti bona, care se intelegea cu defunctul mai
bine decit niine. Si cum Vincent continua sa stea nemiscat, reia: Asculta, dragu
l meu prieten, n-as vrea sa-ti par cinic, dar am oroare de sentimente de' comand
a. Mi-am ojnfectionat si eu, in im'ma, pentru tatai meu, o dragoste filiaia pe m
asura, dar care chiar de la Inceput mi-a devenit Gun larga, asa c3 a trebuit s-o
strimtez. Toata viata lui, batrinul nu 'mi-a oferit decit necazuri, constrtnger
i si neplaceri. Si daca i-a mai ramas un dram de dragoste in iiiima, e cit se po
ate de sigur c3 nu-mi era rezervatS mie. Primele mele elanuri fata de el, de pe
vremea cind nu stiam ce este retinerea, nu mi-au atras decit bruftuluieli e m-au
Invatat minte. Ai v3zut si singur, clnd il ingri-i... Ti-a mult'umit vreodata ?
S-a'uitat m3car fn treacat la dumneata, sau ti-a zimbit m3car o data ? Totdeaun
a a crezut c3 totul i se datoreaza. Oh ! era ceea ce se numeste un caracter. Am
impresia ca pe mama a fcut-o sa sufere foarte mult, desi a iubit-o, daca a iubit
cu adev3rat vreodata. Cred c& i-a facut pe toti din jurul lui sa sufere, pe oame
nii din preajmS-i, ciinii, caii si amantele; pe prieteni nu, c3 nu a avut nici u
nul. Era, cred, un om de mare valoare ,,!n patria sa", cum se spune; dar n-am re
usit nicio-data sa aflu in ce consta aceasta valoare. Era foarte inteli-gent, e
cert. La drept vorbind, aveam si mai am hica pentru el o anume admiratie. Ceea c
e nu inseamna insa ca acum o sa-mi scot batista..'. ca o s-mi store niste lacrimi
... nu, nu mai sint copil. Hai! pleaca repede si pe'ste o ora ne vedem la Lilian
. Cum ? te simti jenat c3 nu esti in smo-ching ? Ce prostie. Dar de ce ? doar vo
m fi singuri. lata, iti promit c3 voi ramine si eu in veston. Aprinde-ti o tigar
a inainte de plecare si trimite-mi masina cit mai repede; dupa aceea va veni sa
te ia. Il privi pe Vincent plecind, ridica din umeri, apoi se duse in camera lui
pentru a-si imbraca haina de seara, care-l astepta tntinsa pe o sofa. Intr-o ca
mera de la primul etaj, batrinul conte z3cea pe patul mortuar. I s-a pus un cruc
ifix pe piept, dar s-a omis s i se aseze miinile crucis. O barba de citeva zile i
ndulcea contururile barbiei lui voiuntare. Ridurile transver-sale care-i brazdau
fruntea, sub parul cenusiu ridicat ca o perie, p3reau mai adinci si parca mai d
estin'se. Ochii-i sint infundati sub arcadele sprincenelor, napadite de doua smo
curi de par. Tocmai pentru c2 n-o s-l mai vedem, il contemplu acum mai indelung.
La capatiiul patului e un fotoliu pe care sedea S6raphine, batrina bona. lat-o c
a s-a ridicat. Se apropie de o masa pe care o lampa cu ulei, de mod3 veche, lumi
neaza foarte slab incaperea. Un abajur concentreaza lumina asupra cartii pe care
o citeste tinarul Gontran... Sinteti obosit, domnule Gontran. Ati face mai bine
sa merged la culcare. Gontran ri'dica o privire foarte blinda spre S6raphine. P
3rul lui blond, pe care si-l indep3rteaza de pe frunte, ii atirna in suvite pest
e timple. Are cincisprezece ani si fata
56 ANDRE GIDE
lui, aproape feminina, nu exprima insa decit duiosie si dragoste. Da, si tu ce f
aci ? C3ci tu ar trebui sa dormi, draga mea Fine. Inca din noaptea trecuta ai st
at mereu treaza. Oh! eu m-am obisnuit s stau de veghe; si-apoi am dormit In timpu
l zilei, pe clnd dumneavoastra... Nu, lasa. Nu ma simt obosit. Si imi face bine
sa stau aid ca sa meditez si sa citesc. L-a'm cunoscut atit de putin pe tata; cr
ed ca f-as uita cu desavfrsire daca acum nu'l-as privi bine. O sa-l veghez pina
se va face ziua. Spune-mi, Fine, de clta vreme esti la noi ? Sint aici din anul
de dinaintea nasterii dumneavoastra ; si dumneavoastra veti avea In curind saisp
rezece ani. O tii bine minte pe mama ? Dac-o tin minte pe mama dumneavoatra ? Au
zi vorba! asta-i ca si cum m-ati intreba daca stiu cum ma
cheama. De buna seama ca'-mi aduc aminte de mama dumneavoastra. Si eu mi-o amint
esc putin, dar nu prea bine... n-aveam decit cinci ani cind a'murit. Spune-mi...
tata statea de vorba cu ea ? Depindea de zile. C3ci ,n-a fost niciodata prea vo
rbaret tatai dumneavoastra ;Ai nu-i piacea ca altul s-i adreseze primul cuvintul.
Dar bricum, vorbea ceva mai mult decit in anii acestia din urma. Si-apoi, sti\i
ce, eu cred ca e mai bine s riu rascolim amintirile si'sa-l lasam pe bunul Dumne
zeu s le judece pe toate. Crezi intr-adev3r c3 bunul Dumnezeu se va ocupa de toat
e astea, draga mea Fine ? P3i, cine altul, daca nu bunul Dumnezeu ? Gontran isi
lipeste buzele de mina aspra a lui SeYaphine. Stii ce'trebuie s faci acum ? S merg
i s te culci. hi promit c3 te trezesc de indata ce se va lumina de ziua; si-atunc
i o s m3 due eu la culcare. Te rog. De indata ce S6raphine il 13s singur, Gontran
se arunca in genunchi la picioarele patului; isi cufunda fruntea in asternut, da
r nu reuses te sa plingS ;'nici un imbold nu-i rSscoleste inima. Ochii-i ramin c
u disperare uscati. Atunci se ridica. Se uita la fata aceea impasibiia. E o clip
'a solemna si el ar vrea s incerce un simtamint sublim si rar, s auda b comunicare
de pe ceiaialt' tSrim, s-si a'vlnte
DE BANI 57
I
gjndirea in zone eterice, suprasensibile dar gfndirea lui ramine agatata de pamm
t. Priveste miinile livide de mort si se intreab'a clta vreme mc3 unghiile vor m
ai continua s creasca. E surprins vazind ca mJinile nu sint Jncrucisate. Ar vrea
s se apropie, ca s le impreune si s aseze fntre ele crucifixul. Da, e o idee bunS.
Se gindeste c3 S6raphine va fi foarte mirata cind va vedea mortul cu miinile imp
reunate si se amuza chiar de pe acum de uimirea ei; apoi imediat se dispretuiest
e pentru c3 acest gmd l-a amu-zat. Totusi, se apleaca asupra patului. Apuc3 brat
ul mor-tului, bratul eel mai Jndep3rtat de el; care e teap3n si refuza sa'se tnd
oaie. Gontran vrea s-l forteze, dar se misca tot corpul. Apuc3 ceiaialt brat; 3st
a pare a fi mai suplu. Gontran aproape c3 reuseste sa aseze mfna la locul cuveni
t; ia crucifixul si incearca s-l strecoare si sa-l mentina Intre degetul' mare si
celelalte degete'; dar contactul cu aceasta came rece Ji provoaca o stare de sf
lrseaia. Are impresia c3 i se va face r3u. Ar vrea s-o cheme pe SeYaphine. Se in
depSrteaza de pat, ISsind crucifixul s alunece pe cearsaful sifonat, iar bratul s
recada -inert la locul de unde-l ridicase; si in marea h'niste funebra, aude deo
data un brutal ,,Dumnezeii Dumnezeilbr," care il umple de spaimS, ca si cum un a
ltul... Se intoarce; dar nu: e singur. Si chiar diii gura lui a tisnit aceasta I
njur3tur3 sonor3. Apoi se asazS din nou si se cufundS in lectura.
Era un suflet si un trup In care nu intra nici un ghimpe. SA1NTE-BEUVE
Lilian se ridica pe jumatate si atinse cu vfrful degete-lor p3rul castaniu al lu
i Robert: ' Incepi s chelesti, dragul meu. Fii atent: abia ai implinit treizeci d
e ani. Calvitia o s-ti vina foarte prost. Prea iei viata in serios. Robert isi ri
dicS fata spre ea si o priveste zimbind. Nu cind sint Iing dumneata, te asigur. I
-ai spus lui Molinier s vina si el aici ?
:8
AfMUKli lilliK
Da; din moment ce mi-ai cerut. Si... i-ai imprumutat bani ? - Cinci mii de franc
i, ti-am spus pe care iar o sa-i piarda la Pedro. Dar de ce crezi c-o s-i piarda
? Sint sigur. L-am v3zut din prima seara. Joaca mapoda. A avut timp sa invete...
Pariem c3 in seara asta va cistiga ? Dacavrei. - Oh ! dar te rog sa nu accepti
pariul ca o penitents. Jmi place ca tot ce se face s fie fScut fra constringere. -
Nu te sup3ra. Ne-am fnteles. Daca cistiga, dumi-tale iti va restitui banii. Dac
a pierde, mi-i mapoiezi dumiieata. Iti convine ? Ea ap3sa pe butonul unei soneri
i: Adu-ne Tokay si trei pahare. Si daca se intoarce iiumai cu cei cinci mi'i de
franci, ii laskm lui, nu-i asa ? Adica daca nici nu pierde, nici nu cistiga... A
sta nu se intimpia niciodata. E curios insa cit de inult te interesezi de el. E
curios c3 nu-l gasesti interesant.
- Pentru dumneata e interesant, fiindca esti itidrSgostitS de el. - E adevSrat,
dragul meu. Dumitale iti pot marturisi acest lucru. Dar nu din pricina asta ma i
ntereseaza. Cind ma indr3gostesc de cineva, de obicei incepe sS m3 lase rece. Re
aparu servitorul aducind, pe o tava, vinul si paha-rele. Vom bea in primul rind
pentru pariu; apoi vom bea din nou fmpreuna cu cistigatorul. Valetul le turna vi
n si ei ciocnira. - Mie, Vincent asta al dumitale mi se pare cam plic-tjcos. Eh!
Vincent ,,al meu" !... Ca si cum nu pentru dumneata l-ai fi adus aici. Si-apoi
te sfatuiesc sa nu mai spui peste tot ca te plictiseste. S-ar intelege prea usor
de ce-l frecventezi.
FALSIFICATORII DE BANI
59
Robert, intorcindu-se putin, isi lipi buzele de piciorul gol al lui Lilian, care
si-l retrase 'imediat, ascunzindusi-l sub evantaiul de Imga ea. - Ar trebui sa
rosesc ? spune el. - Cind esti cu mine, nu trebuie sa te straduiesti. Fiindca or
icum n-ai reusi. Isi goli paharul, apoi: - M3 obligi sa-ti spun, dragul meu, c3
ai toate ca-litatile unui om de litere: esti vanitos, ipocrit, ambitios, versati
l, egoist... - M3 coplesesti. - Da, toate astea sint fermecatoare. Dar n-o sa fi
i niciodata un bun romancier. Pentru c3?... Pentru ca nu stii s asculti. - Mi se
pare c3 ascult tot ce spui dumneata. - Ei, lasa; el, care nu e un literal, stie
mult mai bine s m3 asculte. Iar cmd sintem impreuna, mai degrabS eu sint cea care
asculta. Dar el aproape nici nu stie s vorbeasc3. - Asta pentru c3 dumneata vorb
esti tot timpul. Te cunosc: nu-l lasi s scoatS o vorb3. Stiu dinainte ce mi-ar pu
tea spune. Crezi ? Cunosti povestea lui cu femeia aceea ? - Ah ! pentru mine afa
cerile sentimentale sint cele mai plicticoase. - Mie Imi place chiar si-atunci c
ind vorbete despre stiintele naturii. - Stiintele naturii sint si mai plicticoase
decft afacerile sentimentale. Am impresia c3 ti-a tinut o prelegere. M3car de-a
s putea s-ti redau ce mi-a spus... E pasionant, dragul meu. Mi-a povestit o grSma
da de lucru-ri despre animalele marine. Iar pe mine m-au interesat totdeauna vie
tuitoarele marii. Stiai c3 in America se construiesc acum vapoare cu ferestre pe
laturi ca sa poti vedea de jur imprejur, in fundul oceanului ? Se pare c3 e cev
a minunat. Se pot vedea corah' vii si... si... cum le zice ? tnadreporari, spong
ieri, alge, bancuri de pesti. Vincent spune c3 exists soiuri de pesti care mor c
ind' apa devine prea srata, sau mai putin srata, in timp ce altii, dimpo-
60
ANDRE GIDE FALSIFICATORH DE BANI
triva, suporta variatiile de salinitate si stau pe marginea curentilor, acolo un
de apa devine mai putin sSrata, si-i manin'ca pe primii cind ii lasa puterile. A
r trebui s-l rogi s-ti vorbeascS... Te asigur ca e foarte interesant. Cind vorbest
e devine extraordinar. Nu-l mai cunosti... Dar dumneata nu stii sa-l faci s vorbe
asca... E ca atunci cind vorbeste despr'e povestea lui cu Laura Douviers... Da,
asa o cheama pe femeia aceea... Stii cum a cunoscut-o ? Ti-a spus ? Mi-a spus to
tul. Stii foarte bine, fiorosule! Si ii mingiie fata cu penele evantaiului inchi
s. Ti-ai putut inchipui c3, din seara cind l-ai adus prima oara aid, a venit in
fiecare zi s ma vada ? In fiecare zi! Nu, intr-adevar, n-as fi banuit. Intr-a pat
ra, n-a mai rezistat; mi-a povestit totul. Si dupa aceea, in fiecare zi mai adau
ga cite un amanunt. - Si nu te plictisea ? Esti fenomenaia. Ti-am spus c3-l iube
sc. Si il apuca de brat cu emfaza. - lar el... el o iubeste pe femeia aceea ? Li
lian incepu s rida :
- O iubea. Oh ! la mceput a trebuit sa las impre-sia ca ea ma intereseaza foarte
mult. A trebuit chiar sa pling impreuna cu el. Si, totusi, eram groaznic de gel
oasa. Acum nu mai sint. S vezi cum a inceput povestea; erau amindoi la Pau, intr-
o casa de snatate, un sanatoriu, unde au fost trimisi si unul si ceiaialt, fiindc
a medicii sustineau c3 sint tuber'culosi. De fapt, bolnav nu era nici unul. Amin
doi credeau insa c3 sint intr-o stare foarte grav3. Inc3 nu se cunosteau. S-au v
3zut pentru prima oar3 odata cind s-a intimplat s stea intinsi, unul linga altul,
pe terasa unei gradini, fiecare mtr-un'sezlong, printre alti bolnavi care state
au la aer, eft era ziua de lunga, ca s se vindece. Cum se credeau condamnati, si-
au b3gat in cap ca orice ar face, pentru ei nu poate avea'nici o consecinta. El
ii repeta mereu c3 nici unul, nici ceiaialt nu mai are de trait decit o luna; si
era prim3var3. Ea venise acolo sin-gur3. Sotul ei e un'profesoras de franceza i
n Anglia. Ea l-a p3r3sit ca s vin3 la Pau. Era maritata de trei luni. El a trebui
t sa faca sacrificii uriase ca s-o trimita acolo. Ii scria zilnic. Ea era dintr-
o familie foarte onorabila; foarte bine crescuta, foarte rezervata, foarte timid
a. lar acolo... Nu prea stiu ce a putut Vincent s-i spun3, dar intr-a treia zi i-
a marturisit c3, desi s-a culcat cu sotul ei, nu stia inc3 ce-i piacerea. Si el
ce i-a spus ? El i-a luat mina, care atirna aiaturi de sezlongul ei, si si-a lip
it-o indelung de buze. Si dumneata ce-ai spus cind ti-a povestit toate astea ? E
u ! a fost ingrozitor... imagineaza-ti c3 m-a cuprins un ris nebun. N-am putut s
ma abtin si nici nu puteam s m3 mai opresc... Si-mi venise s rtd nu atit de ceea c
e-mi spunea, eft de mimica interesatS si consternata pe care o compusesem anume
pentru a-l convinge s continue. M3 temeam s nu par prea amuzata. Si, la urma urmel
or, totul era foarte frumos si foarte trist. lar el era atit de emotional in tim
p ce vorbea ! Pm3 atunci n-a povestit nim3nui despre aceasta mtimplare. Fireste
c3 parintii lui nu stiu nimic. Dumneata ar trebui sa scrii romane. Ei da ! macar
daca as sti in ce limba !... Fiindca n-as reusi s m3 decid intre rusa, englezS s
i francez3. fri sflrsit, in noaptea urm3toare s-a dus la nbua sa prietenS in cam
era si acolo i-a arStat tot ceea ce sotul ei nu reusise s-o invete, si am impres
ia c3 a invatat-o foarte bine. Numai c3 ei'fiind convinsi c3 nu mai au decit foa
rte putin de trait, fireste c3 n-au liiat nici o precautie si fireste ca, dupa p
utin timp, dragostea avind si ea un cuv^nt de' spus, au inceput sa se simta mult
mai bine si unul si ce!31alt. Qnd ea si-a dat seama ca e insarcinata, au rSmas
amindoi incremeriiti. Asia s-a intimplat luna trecutS. Incepusera caidurile. *La
Pau, vara e insuportabiia. S-au in tors amindoi la Paris. Sotul ei crede c3 ea
e la parintii ei, care conduc un pension pe linga Gradina Luxembourg; dar ea n-a
avut curajul s dea ochii cu ei, iar acestia o cred la Pau; pin3 la urma ins se vo
r descoperi toate. La inceput Vincent a jurat c3 n-o va p3r3si: i-a propus s piec
e impreuna undeva departe, in America sau in Oceania. Dar aveau nevoie de bani.
Tocmai atunci te-a intilnit si a inceput s joace. Mie nu mi-a povestit nimic din
toate astea.
62
ANDRE GIDE
63
lar eu te rog ca nu cumva s5-i spui ca ti-am vorbit de el !... Se opri, tragind
cu urechea: Credeam ca e el... Mi-a spus ca pe drum, de la Pau la Paris, avea im
presia ca ea o sa innebuneascS. Abia de curlnd intelesese c3 e insarcinata. Stat
ea in fata lui, in compartiment; erau numai ei doi. De dimineata ea nu scosese u
n cuvint; a trebuit sa se ocupe el singur de toate, pentru plecare; ea n-a misca
t un deget; p3rea ca nu mai e constienta de nimic. El i-a luat miinile intr-ale
lui; dar ea avea o privire fixa, ratacita, se uita drept inainte, parca fra s-l va
da, si buzele i se miscau intruna. S-a aplecat spre ea. Zicea :' ,,Un amant! Un
amant. Am un amant." Repeta asta pe acelasi ton; si mereu revenea acelasi cuvint
, de parca n-ar mai fi cu'noscut altele... Te asigur, dragul meu, c3 atunci cind
mi-a spus povestea asta, n-am mai avut deloc pofta de ris. In viata mea n-am au
zit ceva mai patetic. Oncum insa, mi-am dat seama ca pe
masura ce vorbea, se detasa de toate acestea. S-ar fi zis ca senti-mentele-i zbo
ara o data cu vorbele. S-ar fi zis ca mi-e recunoscator fiindcS emotia mea o inl
ocuieste oarecum pe a sa. Nu stiu cum ai spune asta in rusa sau in engleza, dar
te asigur ca in franceza e foarte bine. - Multumesc. Stiam. Abia dupa aceea a in
ceput sa-mi vorbeasca des'pre stiintele naturale; iar eu am incercat sa-l convin
g ca ar fi monstruos sa-si sacrifice ca-riera pentru dragoste. Cu alte cuvinte,
l-ai sfatuit sa-si sacrifice dragostea. Si te-ai oferit s-i inlocuiesti aceasta d
ragoste ? Lilian nu raspunse. De data asta cred ca e el, relua Robert ridicindu-
se... Repede, inca un cuvint inainte de a intra. Tatai meu a mu-rit acum citeva
ore. - Ah ! fcu ea cu simplitate. Cum ti s-ar p3rea daca ai deveni contesa de Pas
savant ? Lilian se 13sa brusc pe spate rizind in hohote. Dar, dragul meu... imi
amintesc foarte bine c3 am uitat un sot in Anglia. Cum ! nu ti-am spus inca ? Po
atecanu. - Exista pe undeva un Lord Griffith. Contele de Passavant, care nu crez
use niciodata in au-tenticitatea titlului prietenei sale, zimbi. Aceasta relua :
Spune-mi, te rog, nu-i asa c3-mi propui sa ne casatorim pentru a-ti masca felul
dumitale de viata ? Ei bine, nu, dragul meu. S raminem asa cum sintem. Prieteni,
vrei ? si-i intinse mina, pe care el o saruta. - Eram sigur, fir-ar sa fie, str
iga Vincent intrind. Tradatorul s-a imbracat in haina de seara. - Da, ti-am prom
is ca voi ramine in veston, ca sa nu te simti dumneata prost, spune Robert. Iart
a-ma te rog, draga prietene, dar mi-am adus aminte subit ca sint in doliu. Vince
nt era mindru; totul in el trada triumful, bucu-ria. La intrarea lui, Lilian sri
de la locul ei. II privi o clipa in ochi, apoi se avinta voioasa spre Robert si
incepu s-l loveasca in spinare cu pumnii, saitind, dansind si strigind (Lilian ma
cam agaseaza cind face pe copila): A pierdut pariul! A pierdut pariul! Ce pariu
? intreba Vincent. - A pariat ca veti pierde din nou. Haide, repede, spuneti ci
t ati cistigat ? Am avut curajul extraordinar, virtutea de a ma opri la cincizec
i de mii si de a nu mai juca. Lilian scoase un zinibet de piacere. - Bravo ! Bra
vo ! Bravo ! striga ea. Apoi sari de gitul lui Vincent, care simti de-a lungul t
rupului su supletea acelui corp arzator cu un ciudat miros de santal, iar Lilian
il saruta pe frunte, pe obraji, pe buze. Ciatinindu-se, Vincent se desprinse din
strinsoare. Scoase din buzunar un teanc de bancnote. lata, iti restitui banii p
e care mi i-ai avansat, spune el intinzindu-i lui Robert cinci bancnote. Acum i
le datorezi lui Lady Lilian. Robert ii dadu bancnotele, pe care ea le arunca pe
divan. Giflia. Se duse la terasa ca sa respire putin aer. Era ceasul inseiator,
indoielnic, cind se sfirseste noaptea si diavolul isi face socotelile. Afar3 nu
se aiizea nici un zgd-mot. Vincent se asezase pe divan. Lilian se intoarse spre
el si, pentru prima oara, il tutui: Te-ai gindit ce-o sa faci cu banii ? El isi
Iu3 capul in miini si spuse intr-un fel de hohot: Nu mai sliu. In timp ce Lilian
se apropie de el, Vincent Isi in31ta capul, iar ea ii puse mina pe frunte; ochi
i lui erau uscati si arzStori. Pina te hot3r3sti, o s& bem impreuna, spuse ea, s
i umplu trei pahare cu Tokay. Dup3 ce baura: Acum iasati-ma. E tirziu si sint fr
inta. Ii conduse pina in anticamerS, apoi, cum Robert trecuse inainte, ea strecu
ra in mina lui Vincent un mic obiect de metal si-i sopti: lesi impreuna cu el si
intoarce-te dupa un sfert de ora. In anticamera motaia un valet, pe care ea-l s
cutura de brat. F-le lumina domnilor pina jos. Scara era intunecoasa, dar ar fi f
ost simplu sa aprinda becul electric; numai c3 Lilian tinea ca totdeauna un serv
itor s-i vada oaspetii plecind. Lacheul aprinse luminarile dintr-un candelabra ma
re pe care-l tinea ridicat in fata sa, precedindu-i pe Robert si Vincent pe scar
a. Automobilul lui Robert astepta in fata usii pe care lacheul o inchisese in ur
ma lor. Eu cred c-o s merg pe jos. Simt nevoia sa umblu ca sS-mi regasesc echilib
rul, spuse Vincent, cind
ceiaialt deschise portiera masinii si-i facu semn s urce. Chiar nu vrei sa te con
duc ? Brusc, Robert apuca mina stinga a lui Vincent, pe care acesta o tinea stri
nsa. Deschide p'alma ! Hai! arata ce ai acolo. Vincent avea naivitatea s se teama
de gelozia lui Robert. Rosi, desclestindu-si degetele. O cheita c3zu pe trotuar
. Robert o ridlca in a'ceeasi clipa si o pn'vi; rizlnd, i-o restitui lui Vincent
. Ei, dr3cie! fcu el; si ridica din umeri. Apoi, intrind in masina, se pleca spr'
e spate catre Vincent, care statea locului'incurcat: Azi e joi. Spune-i fratelui
dumitale c3 il astept astazi dupa-amiaza la patru si inchise repede portiera, f
ara s-i mai lase lui Vincent timp s-i raspunda. Automobilul pleca. Vincent facu vr
eo citiva pasi pe chei, traversa Sena; intra in acea parte 'a parc'ului Tuilerie
s care se afia in afara grilajului, se apropie de un mic bazin, muie batista in
apa si si-o aplica pe frunte si pe timple. Apoi, incet, se intoarse la locuinta
lui Lilian. 'S-l
tAL.aivii:ATUKll OE BAN!
65
parasim acolo, in timp ce diavolul se uita amuzat la el cum introduce fr3 zgomot
cheita in broasca. E ceasul la care, intr-o trista camera de hotel, Laura, amant
a lui de ieri, dupa ce a plins multa vreme si a gemut multa vreme, o s adoarmS. P
e puntea vasului ca're-l aduce in Franta, Edouard, la primele luciri ale aurorei
, retiteste scri-soarea primita de la ea, scrisoare tinguitoare, in care ea il c
heam3 in ajutor. fn zare s-a si ivit dulcele t3rm al tarii sale, dar prin ceata
deasa nu-l poate z3ri decit un ochi exersat. Chipul lui'Dumnezeu va zimbi in cur
ind pe cerul fr3 de non. Pleoapa rosie a orizontului s-a si ridicat. Pesemne c3 l
a Paris e foarte cald. A sosit vremea s ne intilnim din nou cu Bernard, care iata
c3 s-a si trezit in pa-tul lui Olivier. VI
We are all bastards; And that most venerable man which I Did call my father, was
I know not where When I was stamp 'd. SHAKESPEARE
Bernard avusese un vis absurd. Nu-si aminteste ce a visat. Nici nu incearc3 s-si
aminteascS de vis, ci'sa ias din el. Se reintoarce in luinea reaia pentru a simti
cum corpul lui Olivier se sprijin3 de el cu toat3 greutatea. Prietenul lui, in
timpul somnului lor, sau in orice caz in timpul somnului lui Bernard, se apropia
se de el si, de alt-minteri, patul strtmt nici nu le ingSduia s stea la distantS;
se rSsucise; acum doarme pe o parte si Bernard ii sinite rasuflarea calda gidil
indu-i gitul. Bernard nu are decit o scurta c3mas de zi; de-a curmezisul trupului
su, un brat al lui Olivier ii striveste indiscret carnea. Pentru o clipa Bernard
se indoieste c prietenul su doarme cu adevarat. Se desprinde usurel. Fr3 s-l trezea
scS pe Olivier, se ridica,
l To$i sfntem bastarzi / i acest venerabil barbat pe care-I / Numesc tata se gase
a nu s.tiu pe unde / Cind am venit pe lume. (engl.) 66
ANUKfc LIE, HANI 67
se imbraca, apoi vine si se intinde iarasi pe pat. E Inc prea devreme ca sa piec
e. E patru. Noaptea abia a incepi sa paieasca. fnca un ceas de odihna, de elan p
entru incepe cu indrSzneaia ziua. Desi, de dormit, nici vorba m mai poate fi. Be
rnard se uita cum se albastreste geamul priveste peretii cenusii ai micii camere
, patul de fier in care Georges se agita in somn. - Peste o clipa, isi spune el,
voi pleca spre destini meu. Ce cuvint frumos : aventura. Adica ceea ce trebuie
s se intimple. Neprev3zutul care m3 asteapta. Nu stiu daca si altii sint ca mine,
dar de indata ce ma trezesc, tr place sa-i dispretuiesc pe cei care dorm. Olivi
er, prietene voi pleca fara s-mi iau ramas-bun. Hopa ! sus, bravule Bernard ! A s
osit timpul. Isi freaca fata cu un colt de prosop muiat in apa; piaptana. Deschi
de usa fara zgomot. Afara ! Ah! cit de salubru ii pare oricarei fiinte aerul car
e inca n-a fost respirat! Bernard merge paralel cu grilajul Luxembourgului; cobo
ara pe strada Bonaparte, ajunge pe chei, traverseaza Sena. Se gindeste la noua s
a reguia de viata, a carei formula a gasit-o de curind: ,,Daca nu faci asta, cin
e o va face ? Daca n-o faci imediat, cind atunci ?" Gindeste: ,,Sa faci fapte ma
ri"; i se pare c3 spre ele se indreapta. ,,Fapte mari," isi spune el mergind. Da
ca macar ar sti ce fapte anume !... Pina cind s-o lamuri, simte ca i s-a facut f
oame; iata-l aproape de hale. Are paisprezece centime in buzunar, nici o para in
plus. Intra intr-un birt; ia un corn si o cafea cu lapte. Pretul: zece centime,
Ii mai ramin patru; trufas, lasa doua pe tejghea si pe celelalte doua le da unu
i cersetor care scormoneste intr-o lada de gunoi. Caritate ? Sfidare ? N-are imp
ortanta. Acum se simte fericit ca un rege. Nu mai are nimic: totul e al lui, tot
ul ii apartine! - - ,,Astept totul de la Providenta,
gindeste el. Daca ar consimti sa-mi serveasca la amiazd o friptura frumoasa, in
singe, nu i-as mai zice nimic" (caci aseara nu cinase). Soarele s-a ridicat de m
ulta vreme. Bernard se intoarce pe chei. Se simte usor; daca alearga, i se pare
c3 zboara. In creier gindurile ii salta cu volup-tate. Gindeste: ,,Cel mai greu
in viata este sa iei multa vreme in series acelasi si acelasi lucru. Asa, de pil
da, iubirea mamei mele pentru eel caruia ii spuneam tata aceasta iubire in care
am crezut cincisprezece ani; si in care ieri inc3 mai credeam. Ei, dracie, dar n
ici ea n-a putut s-si ia prea multa vreme in serios iubirea. Tare as vrea s stiu d
aca o dispretuiesc sau o stimez mai mult pentru c3 m-a facut bastard ?... Si, de
fapt, nici nu tin prea mult s stiu. Sentimentele fata' de p3rinti si stramosi fa
c parte dintre lucrurile pe care e preferabil sa le lasi mai neiamurite. In ceea
ce-l priveste pe incornorat, treaba-i simpia : de cind m3 stiu, l-am urit; acum
trebuie sa marturisesc fata de mine insumi c3 din acest punct de vedere nu am p
rea mari merite si in povestea asta e singurul lucru pe care-l regret. M3 gindes
c numai ca daca n-as fi fortat sertarul acela, as fi putut crede toata viata c3
nutresc fata de tatai meu sentimente denaturate ! Qt de usurat m3 simt acum !...
Oricum, n-am fortat sertarul cu o anume intentie; nici nu m3 gindisem s-l deschi
d... Si apoi mai am si circumstante atenuante; in primul rind, ma plictiseam ing
rozitor in ziua aceea. Si apoi acea ,,fata!3 curiozitate", cum spune F6nelon, pe
care in mod precis am mostenit-o de la adev3ratul meu tata, fiindca in familia
Profitendieu nu e nici urma de asa ceva. N-am v3zut niciodata om mai putin curio
s decit sotul mamei mele; afara, poate, de copiii pe care i i-a fScut. Dup3 ce v
oi fi cinat, va trebui sa ma mai gindesc la ei... Dac3 ridici placa de marmurS a
unui gheri-don si observi ca sertarul e c3scat, asta nu inseamna, orice s-ar zi
ce, ca ai fortat broasca. Nu sint un sp3rgtor. Oricui i se poate intimpl'a s ridic
e marmura de pe un gheridon. Tezeu avea cam virsta mea cind a ridicat stinca. Pe
ntru gheridon, piedica de totdeauna era pendula. Si nici nu m-as fi gindit sa ri
dic placa de marmura a gheridonului, daca n-as fi vrut s repar pendula... Drept e
c3 nu oricui i se intimpia s gseasc3 sub ea arme; sau scrisori de dra-goste vinov
ate ! Eh! important e c3 am aflat. Nu toata lumea isi poate piati, ca Hamlet, lu
xul unui spectru denuntator. Hamlet! E curios cit de diferite pot fi punctele de
vedere, deosebindu-se dupa cum esti fructul unei crime sau fiu legitim. Voi mai
reveni asupra acestei probleme dupa ce voi fi cinat... Oare am facut r3u citind
acele scrisori ? Daca as fi Scut r3u... nu, as fi avut remuscSri. Si daca nu le
-as fi citit, as fi continual s traiesc in necu-nostinta de cauza, in minciuna si
supusenie. S respiram aer curat. S plecam in larg ! Bernard ! Bernard, aceasta ver
de tinerete..., cum spune Bossuet; asazS-te pe banca asta, Bernard. Ce dimineata
frumoasa e astazi! Sint, intr-adevar, zile cind ti se pare c3 soarele mingiie pa
mintul. Dac3 as putea s m3 detasez putin de mine insumi, in mod sigur as face ver
suri." Intins pe banca, se detas atit de bine de sine, incit adormi.
VII
ISoarele patrundea prin fereastra deschisa si mingiia piciorul gol al lui Vincen
t, care statea intins in patul larg, odihnindu-se aiaturi de Lilian. Aceasta, ne
stiind ca el s-a trezit, se ridica, il priveste si se mira c3 II ve<ie ingrijora
t. Lady Griffith poate' ca'il iubea pe Vincent; dar iubea in el succesul. Vincen
t era malt, frumos, zvelt, dar nu stia cum s se comporte cind st3tea in picioare,
nici cum sa se aseze, nici cum sa se ridice de pe scaun. Fata lui era expre-siv
3, dar se tundea anapoda. Ea ii ad'mira mai ales j indrazneala, robustetea gindi
rii; era, fan! indoiaia, foarte ! instruit, dar ei ii p3rea incult. Se ocupa cu
un instinct de amanta si de mam3 de acest copil mare, pe care isi luase sarcina
s'a-l formeze. Fcea din el opera, statuia pe care avea s-o modeleze. II invata s-s
i ingrijeasc3 unghiile, s-si pieptene cu c3rare parul'pe care inainte vreme il pu
rta aruncat pe spate, si fruntea, pe care noua piept3n3tura o ascundea acum pe j
umatate, p3rea mai palida si mai Inalta. In sfirsit, inlocui cu cravate b3tatoar
e la ochi modestele noduri, cump3rate de gata, pe care le purtase pin3 acum. Hot
3rit, Lady Griffith il iubea pe Vincent; fns nu supor-ta s-l vada taciturn, sau ,,
botos", cum spunea ea. Isi plimba usurel degetul pe fruntea lui Vincent, de parc
3 ar vrea sa netezeasca un rid, o cuta dubla care, por69
nind de la sprincene, taie douS linii verticale si pare aproape dureroasa. DacS
vrei s-mi aduci aici regrete, griji si remuscari, mai bine s nu mai vii, sopteste
ea aplecindu-se peste el. Vincent inchide ochii, orbit parca de o lumina prea pu
ternica. Privirea lui Lilian jubileaza luindu-i vederea. Aici e ca intr-o mosche
e; te descalti cind intri, ca s nu aduci noroiul de-afara. S nu crezi ca nu stiu l
a ce te gindesti! Apoi, cum Vincent vrea s-i puna mina la gur3, ea se zbate cu in
c3p3tmare: Nu, Ias-m3 s-ti vorbesc serios. M-am gindit mult la ce mi-ai spus deuna
zi. Se crede indeobste ca femeile nu stiu s gindeasca, vei vedea ins c3 depinde de
care femeie e vorba... Ceea ce-mi spuneai despre rezultatele incru-cisSrilor...
si c3 nu se obtin lucruri prea straiucite prin amestec, ci mai degraba prin sel
ectie... Ce zici ? am reti-nut bine lec^ia ?... Ei bine ! in dimineata asta am i
mpresia c3 nutresti un
monstru, ceva cu totul si cu totul ridicol, si pe care nu vei putea niciodata s-l
intarci: un hibrid rezultat dintr-o bacanta si Sflntul Duh. N-am dreptate ?...
Ti-e scirba de tine pentru c3 ai p3rasit-o pe Laura: citesc asta in cuta de pe f
runtea ta. Daca vrei s te intorci la ea, spune-mi-o acum pe loc, si pleaca; ar fn
semna c3 m-am inselat in privinta ta si te-as 13sa s pleci fr3 nici un regret. Dar
daca vrei sa r3mii cu mine, renunta la mutra asta de mmormmtare. fmi amintesti
de un anume gen de englezi, care pe m3sura ce gindirea Ii se emancipeazS, se aga
ta cu si mai rnulta ardoare de morals; ajungindu-se la situatia c3 nu exista oam
eni mai puritani decit anumiti liber-cu-getatori... Crezi despre mine c3 sint fr3
inim3 ? Te inseli: inteleg foarte bine c3 ti-e mila de Laura. Dar atunci, ce ca
uti aici? Apoi, cum Vincent isi mtoarse fata : Asculta : du-te in baie si incear
ca s-ti lasi regre-tele sub dus. lar eu sun s ne aduca ceaiul, ce spui ? Si inaint
e de plecare, o s-ti explic un lucru pe care am impresia c3 nu l-ai inteles prea
bine. El se ridica. Ea sare in urma lui.
70
AINUKE
Nu te imbraca imediat. In dulapul din dreapta caza-nului de baie gsesti burnusuri
, haikuri, pijamale... alegi ce vrei. Vincent reapare dupa douazeci de minute, i
nfSsurat intr-un djellabah de matase verde-fistic. Oh ! stai putin ! stai putin
s te aranjez eu, striga Lilian. Scoase dintr-un sipet oriental doua esarfe late,
violete; pe cea mai Inchisa la culoare i-o lega lui Vincent in chip de cingatoar
e, iar din cealalta ii fcu un turban. Gindurile mele slnt totdeauna de culoarea i
mbracamintei (imbracase o pijama purpurie cu fire argintii in tesStura). Imi ami
ntesc c3 odata, cind eram foarte mica, la San Francisco, ai mei au vrut sa m3 im
brace in negru, pretextind ca o sora de-a mamei tocmai murise: o matusa batrina,
pe care eu n-o vazusem niciodata. Am pirns toata ziua; si eram trista, trista;
imi inchipuiam c3 sufar foarte mult, c3 o regret imens pe matusa.. numai din pri
cina negru-lui Dac3 barbatii sint acum mai seriosi decit femeile, asta e numai d
atorita faptului ca slnt mai sobru imbracati. Pariez c3 in clipa asta nu mai ai
aceleasi idei ca mai adineauri. Asaza-te aici, pe marginea patului; si dupa ce-o
sa bei un paharel de votca, o ceascS de ceai, si dupa ce-o sa maninci un sandvi
s, iti voi spune o poveste. Imi dai tu de veste cind pot incepe... Se aseza pe c
ovorasul din fata patului, intre picioarele lui Vincent, ghemuita'ca o stela egi
pteana, cu barbia pe genunchi. Dupa ce ea inssi bau si minca, incepu : Eram pe La
Bourgogne, ai auzit de vasul asta, in ziua in care a naufragiat. Aveam saptespr
ezece ani. Asta inseamna c3 iti spun virsta mea de acum. Eram o inotatoare excel
enta; si ca s-ti dovedesc c3 n-am o inima de piatra, o s5-ti spun ca daca' primul
meu gind a fost sa ma salvez eu, al'doilea a fost sa salvez pe cineva. Si nici
nu sint prea sigura daca nu cumva a fost chiar primul. Sau mai degraba cred ca n
u m-am gindit la nimic; dar nimic nu ma dezgusta mai mult decit cei care, in ase
menea clipe, nu se gindesc decit la ei; ba da: femeile care tipa. O prima barca
de salvare a fost umpluta mai ales cu femei si copii; si citeva femei scoteau as
emenea urlete, ca iti
UK BA.NI 71
venea sa innebunesti. Manevra a fost atit de prost facuta, incit salupa, in loc
sa se aseze cu burta pe apa, s-a 13sat cu virful in jos si s-a golit de toti car
e erau inSuntru inainte chiar de a lua apa. Totul se petrecea la lumina tortelor
, a farurilor si a proiectoarelor. Nici nu-ti poti imagina cit era de lugubru. V
alurile erau destul de mari, si zona care nu era luminata dispSrea dincolo de mu
ntele de ap3, in noapte. N-am trait niciodata viata mai intens ca atunci; dar ba
nuiesc ca eram la fel de incapabila s judec ca un catel care se arunca in apa. Ni
ci nu-mi dau prea bine seama cum s-au petrecut lucrurile; stiu numai ca remarcas
em, in salupa, o fetita de cinci sau sase ani, o bomboana de copil; si imediat,
cind am v3zut ca barca se scufunda, pe ea m-am hot3rit s-o salvez. La inceput er
a cu maica-sa ; dar femeia abia stia s inoate; si in afara de asta, asa cum se in
timpia in asemenea cazuri, era stinjenita de fusta. Eu probabil c& m-am dezbraca
t masinal; ma chemau sa urc in barca urmatoare; desigur c3 am si urcat; si apoi
am srit in mare chiar din barca; imi amintesc doar ca am inotat destul de multS v
reme cu fetita agatata de gitul meu. Era inspaimintata si m3 stringea atit de ta
re, c3 nu mai puteam respira. Din fericire, cei din barca ne-au v3zut si au reus
it s ne astepte sau s vin3 spre noi. Dar din alt motiv iti spun aceasta poveste. P
entru amintirea care a ramas cea mai vie, si niciodata n-o voi putea sterge din
minte si din inima : in barca aceea eram ingramaditi vreo patruzeci de oameni, d
upa ce au mai fost pescuiti mai multi inotatori razleti, asa cum m-au pescuit si
pe mine. Eram in partea din spate si tineam lipita de mine fetita pe care o sal
vasem, ca s-o incSJzesc; si pentru a o impiedica sa vada ceea ce eu nu puteam s n
u v3d: doi marinari inarmati, unul cu o secure, ceiaialt cu un cutit de bucatari
e, care stii ce faceau ?... Retezau degetele sau incheietura miinii inotatorilor
care,
agatindu-se de corzi, incercau s se urce in barca. Unul dintre marinari (ceiaialt
era negru) s-a intors spre mine v3zindu-ma cum clanjaneam din dinti de frig, de
spaima si de oroare: ,,Dac3 unul singur se mai urea, s-a zis cu noi. Barca e pl
ina." A mai adaugat ca in toate naufragiile se proce72 ANDRE GIDE
deaza la fel; numai c3, fireste, despre asemenea lucruri nu se mai vorbeste. Atu
nci cred ca am lesinat; in orice caz nu-mi mai amintesc de nimic, asa cum ramii
surd multa vreme dupa ce au/i un zgomot prea puternic. Si clnd, la bordul vasulu
i care ne-a salvat, mi-am venit in fire, am inteles c3 nu mai eram, c3 nu voi ma
i putea niciodata fi aceeasi, adolescenta sentimentaia de mai mainte; am inteles
c3 lasasem o parte din mine s se scufunde tmpreuna cu La Bourgogne, c8 de acum m
ainte multor sentimente delicate le voi taia degetele si Incheieturile, pentru a
le fmpiedica sa se urce si sa-mi scufunde inima. fl privi pe Vincent cu coada o
chiului si, cambrindu-si torsul, se 13s pe spate: E o obisnuinta care prinde bine
. Apoi, cum p8rul i se desfacuse si !i cadea pe umeri, se ridica, se apropie de
o oglinda si, in timp ce vorbea, isi aranja coafura. Cind am p3r3sit America, la
putin timp dupa aceea, mi se parea ca sint Una de aur si ca plecam in c8utarea
unui cuceritor. Poate ca uneori m-am inselat; poate ca am comis erori; asa cum e
posibil c3 si acum gresesc vorbindu-ti cum iti vorbesc. Tu insS n-ai s-ti inchip
ui ca daca am fost a ta, m-ai si cucerit. Straduieste-te sa te convingi ca ii de
test pe mediocri si nu pot iubi decit un invingator. Daca ma vrei pe mine, sa ma
vrei ca sa te ajut sa tnvingi. Daca tnsa crezi c3 as vrea sa te fac sa plingi,
sau c3 te-as putea mingiia sau alinta... e mai bine sa-ti spun acum, imediat: nu
, batrinul meu Vincent, nu de mine ai nevoie, ci de Laura. Vorbise fara s se into
arca spre el, continuind s-si aranjeze parul rebel; dar Vincent ii intilni privir
ea In oglinda. O sa-mi Ingadui s nu-ti raspund declt diseara, spuse el ridicindu-
se si dezbracind vesmintele orientale spre a le imbraca pe cele de oras. Acum tr
ebuie sa ajung repede acasa, inainte ca fratele meu Olivier sa piece; am s-i comu
nic ceva urgent.
FALSIFICATORH DE BANI
73
Spuse toate acestea in chip de scuz3 si pentru a colora plecarea; dar cind se ap
ropie de Lilian, aceasta se intoarse spre el atit de surizatoare si de frumoasa,
inctt ezita: Doar daca eventual ii las un bilet pe care s-l gaseasca la dejun, r
eluS el. Stati mult de vorba, voi doi ? Aproape deloc. Acum insa am s-i transmit
o invi-tatie pentru diseara. Din partea lui Robert... Oh! I see1..., spuse ea cu
un zfmbet ciudat. Despre el va trebui s mai vorbim... Deci, pleacS repede. Dar i
ntoarce-te la sase, c3ci la sapte ne va lua cu masina s cin3m la un restaurant di
n Bois. Mergind, Vincent mediteaza; simte c3 satietatea dorinte-lor poate naste,
insotind bucuria si adapostindu-se parc3 in spatele ei, un anume fel de dispera
re. VTII
Trebuie sa alegi: sau sa iubesti femeile, sau sa le cunosti; nu exista cale de m
ijloc. CHAMFORT
A
In rapidul de Paris, Edouard citeste cartea lui Passavant: BaraftxA proaspat apa
ruta.'si pe care toc-mai o cump3rase in gara la Dieppe. Fr3 indoiaia ca aceasta c
arte 11 asteapta la Paris; dar 6douard e ner3bdator s-o citeasca. Se vorbeste de
spre ea peste tot. Nici o carte de-a lui n-a avut vreodata onoarea de a fi expus
a in chioscurile din gri. I s-a aratat de nenumarate on ce demersufi ar fi de aju
ns sa fac3 pentru a obtine acelasi rezultat, dar n-a intreprins nimic. ts,i spun
ea c3 il intereseaza foarte putin daca se vind si cartile lui in chioscurile din
gari, dar acum simte nevbia sa'-si repete acest lucru, v3zind cartea lui Passav
ant. fl indispune tot ce
l Da, fnjeleg (engl.).
74
ANDRE GIDE
face Passavant, ca si zarva ce se stirneste in jurul lui: arti-colele, de pilda,
in care cartea ii este ridicata tn siavi. Da, parc-ar fi un facut: fiecare din
cele trei ziare cumparate contine un elogiu la adresa Bareiftxe. Un al patrulea
publica o scrisoare a lui Passavant, protest la un articol mai putin laudativ de
ctt celelalte, apanit intr-un numar anterior'al aceluiasi ziar : Passavant isi a
p3ra cartea si o explica. Scrisoarea il irita pe Edouard mai mult decit articole
le. Passavant pretinde c3 vrea s5 lamureasca opinia pubb'ca; de fapt, o atrage c
u abilitate de partea lui. Despre nici o carte de-a lui Edouard nu s-au scris at
itea articole; e adevarat
ca nici Edouard nu a facut nimic pentru a-si atrage bunavointa criticilor. Putin
ii pasa de indiferenta lor. Dar citind articolele despre cartea rivalului sau,
sinite nevoia s-si spuna din nou acest lucru. Nu pentru ca l-ar detesta pe Passav
ant. L-a intilnit uneori si l-a gsit fermecator. De altfel, si Passavant s-a arat
at fata de el clt se poate de amabi'l. Numai ca ii dispiaceau cartile lui Passav
ant, pe care il considera mai mult un mestesugar dectt un artist. Ajunge, s-a gi
ndit la el destul... Edouard scoate din buzunarul vestonului scrisoarea Laurei,
scrisoarea pe care o recitea pe puntea vasului; o citeste iar: ,,Drag prietene, U
ltima oara cfnd te-am vazut era, iti amintesti, in St. James's Park, la doua apr
ilie, in ajunul plecarii mele spre Sud m-ai facut s-ti promit c3 iti voi scrie da
ca m3 voi afla in vreo incurcatura. tmi tin promisiunea. La cine altul decit la
dumneata as putea apela ? C3ci tocmai celor in care as vrea s gsesc un sprijin, lo
r mai ales trebuie sa le ascund adresa mea. Prietene, sint !ntr-o situatie dispe
-rata. Despre ce a fost viata mea dupa ce l-am parasit pe Felix, o sS-ti poveste
sc poate cindva. M-a insotit pina la Pau, apoi s-a intors singur la Cambridge, l
a indatoririle lui profesionale. Ce s-a petrecut acolo cu mine, parasita si sing
ura numai cu mine insami, primavara, in convalescenta... Voi indr3zni oare s-ti m
arturisesc dumitale ceea ce nu-i
FALSIFICATORII DE BANI 75
pot spune lui F61ix ? A sosit clipa !n care ar trebui sa fim din nou impreuna. D
ar, vai, nu mai sint demnS sa dau ochii cu el. Scrisorile pe care i le scriu de
citava vreme sint pline de minciuni, iar cele pe care le primesc de la el nu vor
besc decit de bucuria lui de a m3 sti insn3tosit3. De ce nu sint si-acum bolnava
! De ce n-am murit acolo !... Prietene, trebuie s ma plec in fata evidentei: sint
insSrci-nat3; si copilul pe care-l astept nu e al lui. L-am p3r3sit pe F61ix de
mai bine de trei luni, pe el, eel putin, n-as putea s-l insel. Nu indraznesc s m3
intorc la el. Nu pot. Nu vreau. E prea bun. Fr3 indoiaia c& m-ar ierta, iar eu n
u merit, nu vreau s& m3 ierte. Nu !ndr3znesc s ma intorc la p3rintii mei, care ma
cred tot la Pau. Tata, daca ar afla, daca si-ar da seama, ar fi in stare sa m3
blesteme. M-ar renega. Cum as putea s infrunt virtutea lui, oroarea lui fata de r
3u, fata de minciuna si de tot ce e imoral ? Mi-e teama, de asemenea, c3 o s-o i
ntristez pe mama si pe sora mea. fn ceea ce-l priveste pe eel care... dar nu vre
au sa-l acuz; clnd mi-a promis ca ma va ajuta, era in stare s-o faca. Dar, din n
enorocire, tocmai pentru a ma putea ajuta si mai mult, a inceput sa joace. A pie
rdut suma care era destinata intretinerii mele si cheltuielilor cSrora trebuia s
le fac fata cind aveam s nasc. A pierdut totul. La inceput m3 gindisem s plec cu e
l, indiferent unde, s traiesc cu el, m3car o bucata de vreme, c3ci nu voiam s-l st
injenesc si nici s-i flu o povarS; pin3 la urm3 as fi reusit s-mi clstig existenta
; momentan ins nu pot. tmi dau seama c3 sufera fiindca m-a parasit, si pentru c3
nu poate face altfel, de aceea nu-l acuz, dar, oricum, m-a p3r3sit. Sint aici fra
un b;m. Traiesc pe credit intr-un mic hotel. Dar situatia asta nu jx>ate dura.
Nu stiu ce se va fntlmpla cu mine. Vai! drumuri atit de incintatoare nu puteau d
uce decit spre pr3pastie. Iti scriu la adresa din Londra pe care mi-ai dat-o chi
ar dumneata, dar cind iti va parveni oare aceasta scrisoare ? Si eu care-mi dore
am atit de mult sa flu mama ! Nu fac decit sa pling tot timpul. D3-mi un sfat, d
umneata esti singura mea speranta. Ajuta-ma daca e cu putinta, si daca nu... Vai
, in alta situatie as fi avut mai mult curaj, dar
76
ANDRE GIDE *ALSIHCATORII DE BANI
acum n-as muri doar eu. Daca nu poti sa vii, daca-mi vei scrie: Nu pot face nimic,
n-as avea ce s-ti reprosez. Spunindu-ti adio, ma voi stradui sa nu regret prea m
ult viata, dar cred c3 nu-ti dai prea bine seama ca prietenia pe care mi-ai arat
at-o ramine pentru mine lucrul eel mai fru-mos n-ai inteles prea bine ca ceea ce
numeam eu prietenia mea pentru dumneata, in inima mea avea un alt nume. LAURA F
6LIX DOUVIERS P.S. Inainte de a pune scrisoarea la cutie, o sa ma due sa-l v3d p
entru ultima data. O s-l astept diseara acasa la el. Daca vei primi aceste rindur
i inseamna ca intr-adev3r... adio, adio, nu mai stiu ce scriu." fedouard primi a
ceasta scrisoare chiar in dimineata Elecarii sale. Adica se hotari s piece de ind
ata ce o primi. i orice caz, nu avea intentia s-si prelungeasca prea mult sederea
in Anglia. Nu vreau deioc sa insinuez c3 n-ar fi fost capabil sa se intoarca la
Paris numai pentru a o ajuta pe Laura; spun ca era fericit ca se intoarce. In u
ltimul timp, in Anglia a dus o viata cu totul lipsita de piaceri; la Pans, primu
l lucru pe care o sa-l faca va fi s se duca la un bordel; si cum acolo nu vrea s a
iba asupra lui hirtii per-sonale, ia valiza din plasa de deasupra banchetei, o d
eschide si strecoara in ea scrisoarea Laurei. Locul acestei scrisori nu e printr
e haine si cSmasi; scoate de sub vesminte un caiet cartonat, pe juniatate
aco-perit de scrisul'lui; cauta, chiar la inceputul caietului, anumite pagini sc
rise anul trecut, pe care le reciteste, si printre care isi va gsi loc scrisoarea
Laurei. JURNALUL LUI EDOUARD ,,18 octombrie Laura nu pare s-si dea seama de pute
rea ei; eu, fiind in stare sa patrund in secretele inimii mele, stiu prea bine c
a pina acum n-am scris un singur rind care s nu fi fost indirect inspirat de ea.
and e cu mine, o simt copiiaroasa
77
inc3, si toata elocventa mea o datorez dorintei de a o instrui, de a o convinge,
de a o cuceri. Nu v3d nimic, nu aud nimic fara a ma gindi imediat: oare ea ce-a
r spune despre asta ? Renunt la emotiile mele si nu le mai cunosc decit pe ale e
i. Mi se pare chiar ca daca ea n-ar fi linga mine ca s m3 pot preciza, personalit
atea mea s-ar destr3ma In contururi foarte vagi; nu m3 adun si nu ma definesc de
cit aiaturi de ea. Prin ce iluzie am putut crede pina acum c3 as putea-o modela
dupa asemanarea mea ? Fiindca, dim-potrM, eu sint eel ce se muleaza dupa ea; si
nu remarcam acest lucru. Sau mai degraba: printr-o stranie incrucisare a influen
telor iubirii, fiintele noastre se deformau reciproc. Involun'tar, inconstient,
dou3 fiinte ce se iubesc se mode-leaza reciproc, fiecare se strSduieste s semene
cu acel idol pe care-l contempia in inima celuilalt... Oricine iubeste cu adevar
at renunta la sinceritate. fn acest fel a reusit sa ma insele. Gindul ei era pes
te tot aiaturi de al meu. li admiram gustul, curiozitatea, cultura si nu stiam c
a numai din dragoste pentru mine se interesa'cu at'ita pasiune de tot ce m3 inci
nta pe mine. C3ci singura nu stia s descopere nimic. Astazi inteleg c3, pentru ea
, admiratia nu era decit un pat unde gindirea ei se culca aiaturi de gindirea me
a; or, printr-asta, nu raspundea exigentei profunde a naturii sale. Nu m3 gatesc
si nu ma fac frumoasa decit pentru tine, avea ea s spunS. In vreme ce eu as fi vru
t sa faca totul pentru ea insasi, raspunzind astfel unui profund imbold personal
. Dar din tot ce-si adauga ei pentru a-mi fi pe plac, nu va ramine nimic, n'ici
macar un regret, nici macar sentimen-tul c3 ii lipseste ceva. Vine odata si ziua
cind iese din nou la iveaia fiinta cea adev3rata, cea pe care timpul o dez-brac
a incet de toate vesmintele-i de imprumut; si, daca ceiaialt e indragostit de zo
rzoane, nu mai stringe la piept decit niste gateli fara trup, decit o amintire..
. decit neferi-cire si disperare. Ah, cu cite virtuti, cu cite perfectiuni am im
podobit-o ! at de iritanta e problema aceasta a sinceritatii! Sinceritate ! and
vorbesc despre ea, ma gindesc la sincerita78
ANDRE GIDE FALSIFICATORH DE BANI
tea ei. Daca ma privesc pe mine, nu mai inteleg ce inseamna acest cuvlnt. Eu nu
sint niciodata ceea ce cred ca sint si mS schimb neincetat, in asa fel incit de
multe ori, daca n-as fi de fata pentru a face legatura intre ele, fiinta mea de
dimineata n-ar mai recunoaste-o pe cea de sear's. Nimic nu poate' fi mai deosebi
t de mine, decit eu insumi. Numai in solitudine imi apare uneori substratul si r
ealizez o anume continuitate fundamentaia; dar atunci mi se pare c3 viata tsi in
cetineste cursul, c3 se opreste, iar eu pur si simplu i'ncetez s mai fiu. Inima n
u-mi bate decit din simpatie; nu traiesc decit prin altul; prin procura, as pute
a spune, prin logodna, si nicicind nu m3 simt traind mai intens decit atunci cin
d scap de mine insumi spre a deveni indiferent cine. Aceasta forta antiegoista e
ste atlt de puternica, incit volatilizeaza in mine simtul proprietatii si, prin
urmare, al responsabilitatii. Cu o asemenea fiinta nu te casatoresti. Cum s-o fa
c pe'Laura s inteleaga acest lucru ? 26 octombrie Pentru mine nimic nu exista dec
ft poetic (si eu dau acestui cuvim sensul lui deplin) tncepind cu mine insumi. U
neori mi se pare c3 nici nu exist mtr-adevar, ci ca-mi imaginez pur si simplu ca
sint. Cel mai greu lucru pentru mine este s cred in propria mea realitate. Mereu
sint nedumerit de mine Insumi, si nu inteleg prea bine, cind ma privesc actioni
nd, cum eel pe care-l v3d actionind este si eel care priveste, si eel care se mi
ra, si se indoieste c3 ar putea fi actor si'spectator in acelasi timp. Analiza p
sihologica a pierdut pentru mine orice interes din momentul cind mi-am dat seama
ca omul incearca trairtle pe care crede sa le incearca. De aici s-ar putea gind
i c3i isi inchipuie ca incearca trairile pe care le incearca... E o situatie pe
care o v3d clar si in iubirea mea: intre a o iubi pe Laura si a-mi imagina c3 o
iubesc intre a-mi imagina ca o iubesc mai putin si a o iubi mai putin, ce zeu ar
putea vedea vreo diferenta ? In domeniul senti-mentelor, realul nu se distinge
de imaginar. Si, daca e de ajuns s-ti inchipui ca iubesti, pentru a iubi, ajunge
la fel de bine s-ti spui ca iti Inchipui c3 iubesti, cind iubesti, pentru ca imed
iat s iubesti mai putin, ba chiar s te detasezi putin de ceea ce iubesti sau sa de
sprinzi din ceea ce iubesti citeva cristale. Dar pentru a-ti spune toate acestea
, n-ar trebui oare sa fi si inceput intr-adev3r s iubesti mai putin ? Tocmai prin
tr-un astfel de rationament, X, in cartea mea, se va forta sa se detaseze de Z s
i mai ales se va
forta s-o detaseze pe ea de el. 28 octombrie Se vorbeste neincetat de cristaliza
rea brusca a iubirii. Lenta decristalizare, despre care nu aud niciodata vorbin-
du-se, este un fenomen psihologic care ma intereseaza in mod deosebit. Cred ca p
oate fi observat, dupa un timp mai mult sau mai putin lung, in toate casatoriile
din dra-goste. In mod sigur, pentru Laura nu e nimic de temut in aceasta privin
ta (si e cu atit mai bine), daca se casatoreste cu F61ix Douviers, asa cum o sfa
tuiesc ratiunea, familia ei si eu insumi. Douviers este un foarte onorabil profe
sor, plin de merite, si foarte capabil in specialitatea lui (imi amintesc acum c
a e foarte apreciat de elevii si) si c3ruia, cu timpul, Laura ii va gsi cu atit ma
i multe virtuti, cu cit se va fi iluzionat mai putin la inceput; cind vorbeste d
e el, chiar mi se pare c& in privinta laudelor ii mai r3mine datoare. Douviers m
erita mai mult decit crede ea. Ce admirabil subject de roman: dupa cincisprezece
sau douazeci de ani de viata conjugaia, decristalizarea progresiva si reciproca
a sotilor. Atita vreme cit iubeste si vrea sa fie iubit, indragostitul nu se po
ate arata asa'cum este in realitate si, mai mult, nu-l vede pe ceiaialt dim-potr
iva, in locul lui ii apare un idol pe care il impo-dobeste, il divinizeaza si pe
care il creeaza. Am pus-o deci pe Laura in garda, si in ceea ce o priveste, si
in ce ma priveste. M3 straduiesc s-o conving ca
80 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
iubirea noastra nu ar putea asigura nici unuia, nici celui-lalt o fericire durab
iia. Cred c3 aproape am convins-o." Edouard da din umeri, inchide junalul peste
scrisoare si il pune In valiza. Tot acolo pune si portofelul, dupa ce a scos din
el o bancnota de o suta de franci cu gindul c3, desigur, ii va ajunge pina va r
eintra in posesia valizei pe care, la sosire, intentioneaz3 s-o lase la casa de
bagaje. Necazul e c3 valiza nu se include cu cheia; sau in orice caz el nu are o
cheie cu care s-o incuie. Totdeauna pierde cheile de la valize. Eh ! functionar
ii de la bagaje sint prea prinsi cu treaba in timpul serviciului si nu sint nici
odata singuri. O s-si scoata valiza, pe la orele patru dup3-a-miaza; o va duce ac
asa; apoi va merge s-o linisteasca si s-o ajute pe Laura; va incerca s-o ia la u
n restaurant sa cineze fmpreuna. Edouard motaie; pe nesimtite, gindurile lui iau
alt curs. Se intreaba'daca ar fi ghicit, numai citind scrisoarea Laurei, c3 ea
are p3rul negru. Isi spune c3 romancierii, prin descrierea prea exacta a persona
jelor lor, mai degraba stinjenesc imaginatia decit o ajuta si ca ar trebui sa la
se pe fiecare cititor sa si le inchipuie dupa cum ii place. Se gindeste la roman
ul la care lucreaza si care nu va trebui sa semene cu nimic din ce a scris pfna
acum. Nu-i sigur c3 Falsificatorii de bani e un titlu bun. A facut o greseala an
untmdu-l. E absurd acest obicei de a anunta ce carte ,,pregtesti" pentru a ademen
i cititorii. Numai c8 nu ademenesti pe nimeni; In schimb te oblig... Nu e sigur n
ici c3 subiectul e prea bun. Se gindeste mereu la el si Inc3 de multa vreme; dar
n-a scris un rind. Atita doar c3 si-a transcris intr-un carnet notele si reflec
tiile. Scoate din valiza carnetul. Din buzunar scoate un sti-lou. Scrie: ,,S desp
oi romanul de toate elementele care nu sint specifice romanului. Asa cum, odinio
ara, fotografia a deba-rasat pictura de grija u'nei anume exactitSti, fonograful
va curati ca miine romanul de dialogurile relatate, din care, de prea multe ori
, realistii isi fac o adev3rat3 glorie. Evenimentele exterioare, accidentele, tr
aumatismele apartin cinematografului; se cuvine deci ca romanul s i le lase lui.
Chiar si descrierea personajelor nu mi se pare deloc c3 ar apartine exclusiv ace
stui gen. Da, intradev3r, nu mi se pare c3 romanul pur (in art3, ca in orice dom
eniu, pentru mine doar puritatea conteaza) ar trebui s se ocupe de descrierea per
sonajelor. Asa cum nu se ocupa nici drama. Si sa nu mi se spuna c3 dramaturgul n
u-si descrie perso-najele pentru ca spectatorul le vede pe scena; c3ci de cite o
ri, la teatru, nam fost stmjeniti de actor, si am suferit pentru c3 semSna atlt
de putm cu eel care, fr3 el, noi ni-l reprezentam atit de bine. De obicei, romanc
ierul nu se increde indeajuns in imaginatia cititorului." Ce gar3 a trecut ca vi
ntul ? Asnieres. Pune carnetul la loc, in valiza. E clar insa c3 amintirea lui P
assavant il framinta. Scoate din nou carnetul. Scrie iar: ,,Pentru Passavant, op
era de arta nu e atit un scop, cit un mijloc. Convingerile artistice de care fac
e el caz nu se afirma atit de vehement decit pentru c3 nu sint profunde; nu sint
dictate de nici una din secretele exigente ale tem-peramentului; ele raspund un
ui comandament al mo-mentului; lozinca lor este oportunitate. BaraflxH. Ceea ce
in curmd va aparea ca foarte vetust, la inceput ar putea sa para ca foarte moder
n. Fiecare complezenta, fiecare afectare este promisiunea unui rid. Dar tocmai p
rintr-asta place Passavant tinerilor. Putin ii pas lui de viitor. El se adreseaza
generatiei de azi '(si e fr3 discutie mai bine decit daca s-ar a'dresa celei'de
ieri) dar cum nu se adreseaza decit ei, ceea ce scrie el risca s se treacS o data
cu ea. Stie acest lucru si nu-si pro-pune s supravietuiasca; si asa se face ca s
e ap3r3 atit de aprig nu numai bind e ataca't, ci protesteaz3 de fiecare dat3 ch
iar si atunci cmd tonul criticii e mai rezervat. Dac3 ar simti c3'opera
lui e durabiia, ar 13sa-o s se apere sin-gur3 si n-ar c3uta mereu s se justifice.
Dar ce spun ? S-ar felicit'a c3 e neinteles si c3 i se fac nedreptati care ar da
bataie de cap criti'cilor de miine." Se uita la ceas. Unsprezece treizeci si ci
nci. Ar fi tre-buit s soseasca. E curios s stie dac3, prin absurd, Olivier
82
ANDRE GIDE
il asteapta la gara. Nu, e imposibil. Nici macar nu s-ar putea presupune ca Oliv
ier a luat cunostinta de cartea postaia prin care le anunta parintilor acestuia'
intoarcerea sa si unde incidental, fr3 intentie, ca si cum pur si simplu nu si-ar
fi dat seama ce scrie, preciza ziua si ora parca pentru a intinde o cursa sorti
i, si de dragul su'rprizei. Trenul se opreste. Repede, un hamal! Nu, valiza nu e
chiar atit de grea.'iar casa de bagaje nu-i prea departe. Presupunind ca ar fi
aici, vor reusi oare s se recunoasca tn multimea aceea ? S-au v3zut ati't de puti
n. Dac3 nu s-ar fi schimbat prea mult!... la te uita, el s fie oare ?
IX
.N -am avea nimic de regretat din cele ce s-au petrecut mai pe urma, daca macar
Edouard si Olivier si-ar fi aratat mai fatis bucuria pe care au resimtit-o rev3z
indu-se; dar o ciudata incapacitate de a-si evalua pretuirea de care se bucura f
iecare in inima si mintea celuilalt le era comuna si ii paraliza pe ammdoi; din
care cauza, fiecare crezind ca numai el e emotional, preocupat doar de propria-i
bucu-rie si parca stinjenit ca o resimte attt de intens, amindoi se stra'duiau
sa si-o ascunda. Asa se face c Olivier, departe de a-l ajuta pe Edouard sa-si ara
te bucuria, spunindu-i cu cita infrigurare venise in intimpinarea lui, crezu de
cuviinta sa vorbeasca de un drum oarecare pe care-l avusese de facut prin cartie
rul garii, chiar in dimineata aceea, de parca s-ar fi scuzat c a venit. Scrupulos
pina la exces, se straduia s se convinga in sinea lui ca poate Edouard ii socote
a prezenta inopor-tuna. Mai adineauri, cind spusese minciuna aceea, rosise. Edou
ard remarca acest lucru si cum, la inceput, il luase pe Olivier de brat si-l str
insese cu nespusa caidura, crezu, tot din scrupul, c a'cest gest il facuse s rosea
sca. La inceput spusese: Am mcercat sa ma conving c n-o s fii aici; dar de fapt er
am sigur c vei veni. Putea crede ca Olivier vede in aceasta fraza o dovada de ing
imfare. Si auzindu-l cum ii raspunde pe un ton
FALSIFICATORII DE BANI
83
nepasator: ,,Tocmai aveam de facut un drum prin cartierul garii", dadu drumul br
atului lui Olivier, iar exaltarea lui se risipi imediat. Ar fi vrut s-l intrebe p
e Olivier daca a inteles ca acea carte postaia adresata parintilor lui era scris
a de fapt pentru el; dar cind s-i puna intrebarea, nu mai avu curajul. Olivier, t
eminduse c il plictiseste pe Edouard, sau c va fi judecat gresit daca va vorbi des
pre sine, tacea. Se uita la Edouard si se mira vazind ca buzele parca ii tremura
u, apoi imediat pleca privirea. Edouard dorea acea privire, dar in acelasi timp
se temea ca Olivier l-ar putea socoti prea batrin. R3sucea nervos intre degete o
bucata de hirtie. Era biletul pe care tocmai il primise de la casa de bagaje, d
ar nu-i dadu nici o importanta. ,,Dac3 hirtia aceea ar fi biletul de la casa de
bagaje isi spunea Olivier, vSzindu-l cum o moto-toleste, apoi o azvirle distrat
n-ar arunca-o." Si nu se intoarse decit o clipa, atit cit sa vad3 cum vintul ia
peticul de hirtie si-l duce departe in urma lor pe trotuar. Dac3 s-ar fi uitat m
ai staruitor, ar fi putut vedea cum un tJn3r ia biletul de pe jos. Era Bernard,
care, de cind iesisera din gara, ii urmarea... fn timpul acesta, Olivier se simt
ea foarte mihnit ca nu gaseste ce s-i spuna lui Edouard, si tacerea dintre ei dev
eni insuportabiia. ,,Qnd vom ajunge vizavi de Condorcet, isi tot zicea In sinea
lui, o s-i spun : Acum trebuie sa ma intorc acasa; la revedere." Apoi, ajungind in
fata liceului, isi mai dadu ragaz pina la coltul str3zii Provence. Dar Edouard,
pe care tacerea il ap3sa de asemenea, nu putea accepta s se desparta chiar asa. f
l invita pe Olivier intr-o cafenea. Poate c vinul care le fusese servit ii va aju
ta s-si infringa stinjeneala. Ciocnir3. Succes, spuse Edouard, ridicind paharul.
Qnd e examenul ? Peste zece zile. - Si te simti pregatit ? Olivier ridica din um
eri. Parca poti sa stii. E de-ajuns s fii prost dispus in ziua aceea.
84
"
'
-"
ANDRE GIDE
Nu indrSznea s& r3spund3: ,,Da", de teama sa nu parS prea sigur de sine. Mai era
totodatS stinjenit de dorinta, si in acelasi timp de teama, de a-l tutui pe Edo
uard; se multumea sS dea fiecarei fraze o turnurS indirectS din care, eel putin,
,,dumneavoastra" era exclus, astfel incit, ii rSpea lui Edouard posibilitatea d
e a-i propune, asa cum dealtfel dorea, s-l tutuiascS; de fapt, isi amintea foarte
bine c in aceastS privintS
lucrurile se si 15muriser3, cu citeva zile inainte de pleca'rea lui. Ai invStat
serios ? Destul de serios. Dar nu chiar cit as fi putut. Cei care muncesc bine a
u t9tdeauna sentimentul c ar putea lucra si mai mult, spuse Edouard sententios. R
ostise aceastS fraza fSra voia lui; apoi imediat gsi c e ridicoia. Mai scrii versu
ri ? Din cind in cind... As avea mare nevoie de sfaturi. Ridica ochii spre Edoua
rd; ,,de sfaturile dumneavoastra", ar fi vrut s spuna ,,de sfaturile tale". Si pr
ivirea, in lipsa vocii, vorbea atit de bine incit Edouard crezu cS spune acest l
ucru din deferents sau din gentilete. Dar de ce a fost nevoie s-i r3spundS, si cu
atita asprime : Oh ! sfaturile trebuie s ti le dai singur, sau >3 le ceri camara
zilor tSi! Cele ale virstnicilor nu fac doi bani! Olivier gindi: ,,Totusi, nu i-
am cerut nici un sfat; de ce se suparS ?" Le era ciuda amindurora ca nu pot scoa
te din ei decit vorbe uscate, fortate; si fiecare, simtind jena si agasarea celu
ilalt, se credea o'biectul si cauza lor. 'Asemenea conversatii nu due la nimic b
un, daca nu le vine ceva in ajutor. Nu veni nimic. Pentru Olivier ziua incepuse
prost inca de dimineatS. Tristetea pe care o simtise la desteptare, cind vSzuse
cS Bernard nu mai e ling's el si cS plecase fSra s-si ia rSmas-bun, tristetea ace
ea, dorrlinata citeva clipe de bucuria intilnirii cu Edouard, urea in el ca un v
al mohorit, invaiuindu-i toate gindurile. Ar fi vrut s vorbeasca despre Bernard,
sS-i povesteasca lui Edouard cite si mai cite, s-i trezeasca interesul fata de pr
ietenul su. Dar chiar si eel mai usor zimbet al lui Edouard l-ar fi rSnit, si cuv
intele i-ar fi t'radat sentimentele pasionate si
FALSIFICATORII DE: BANI 85
tumultuoase care-l stapineau, daca n-ar fi riscat sa para exagerate. T3cea; simt
ea cum trasSturile i se inaspresc; ar fi vrut sa se arunce in bratele lui Edouar
d si sa plinga. Edouard judeca gresit aceasta tacere, expresia acestei fete cont
ractate; iubea 'mult prea mult ca s nu-si piarda complet dezinvoltura. Abia indrS
znea s-l priveascS pe Olivier, pe care ar fi vrut s-l strings in brate si sS-l ali
nte ca pe un copil; si cind ii intilni privirea mohoritS : ,,Asta-i, gindi el. f
l plictisesc... fl obosesc, il exasperez. Bietul bSiajt! n-asteapta decit sS spu
n eu un cuvint ca sa piece." Si Edouard nu mai rezistS, spuse acest cuvint, din
mils fats de celSlalt: Acum trebuie sS m3 p3r3sesti. Sint sigur ca pSrintii te a
steaptS cu prinzul. Olivier, care gindea in acelasi fel, se inseia si el. Se rid
ic3 precipitat, intinse mina. Ar fi vrut s-i spuna' lui Edouard mScar: ,,Cind te
voi revedea? Cind v3 voi revedea? Cind ne vom revedea ?" Edouard astepta aceste
vorbe. Nu urma decit un banal: La revedere. Soarele il trezise pe Bernard. Se ri
dicS de pe bancS cu o puternicS durere de cap. Indr3zneala de dimineatS il paras
ise. Se simtea ingrozitor de singur si cu inima piinS de un fel de amSraciune pe
care refuza s-o numeascS tristete, dar care-i umplea ochii de lacrimi. Ce s faca
? si unde'sa se duc3 ?... Si daca se indrept3 spre gara Sainf-Lazare, la ora la
care stia ca trebuie s se ducS si Olivier, o facu frS o intentie' precisS si f8ra
alta dorinta decit aceea de a-si revedea prietenul. Isi reprosa cS de dimineata
plecase asa, pe nepusS mass. S-ar putea ca Olivier sS se fi supSrat <!in pricin
a asta. Dar nu era el fiinta la care Bernard tinea cum nu mai tinea la nimeni ?.
.. Cin'd il v3zu la brat cu Edouard, un sentiment bizar il indemnS sS-i urmSreas
ca pe cei doi si, in acelasi timp, il impiedicS sS Ii se arate, sS le ias in cale
. In m'odul eel mai penibil se s;mtea de prisos, si totusi ar fi vrut s se streco
are intre ei. Edouard i se pSrea fermecStor; nu era cu mult mai inalt decit Oliv
ier si arSta doar putin mai in virsta. Bernard se decise sS-l abbrdeze tocmai p'
e el; pentru asta asteptS s
86
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
se desparta de Olivier. Dar sub ce pretext s intre in vorba ? s-l acosteze ? Exact
in clipa aceea v3zu bucata de hirtie mototolita c3zind din mina distrata a lui
Edouard. O ridica si v3zu c e un bilet de la casa de bagaje... asta-i, iata prete
xtul cflutat! Ii v3zu pe cei doi prieteni intrind in cafenea; ramase o clipa per
plex; apoi reluind monologul: ,,Un tip normal n-ar gsi altceva mai bun de ilcut d
ecit s-i duca in graba hirtia asta," isi spuse. How weary, flat and unprofitable
Seems to me all uses of this world !l l-am auzit pe Hamlet spunind. Bernard, Ber
nard, ce ginduri iti tree prin minte ? Nu mai departe de ieri cotrobaiai printr-
un sertar. Pe ce cale o apuci ? Fii foarte atent, baiete... Fii atent, c la amiaz
a, functionarul
cu care a avut de-a face Edouard se va duce la masa si va fi inlocuit de un altu
l. Si n-ai promis tu oare priet'enului t3u c vei indrazni s faci orice ? Se gindi
totusi ca pripeala risca sa compromita totul. Functionarul ar fi putut s fie surp
rins si sa i se para suspecta aceasta graba; consultind registrul de depuneri ar
fi putut s gaseasca prea putin firesc c un bagaj, predat cu citeva minute inainte
de ora douasprezece, e ridicat la citeva minute dupa aceeasi ora. In sfirsit, d
aca un trecator oarecare, un pisaiog oarecare l-a v3zut ridicind hirtia... Berna
rd hotari s coboare pin3 la Concorde, fr3 graba; exact timpul in care un altul ar
fi luat masa. C3ci se procedeaza destul de des in felul acesta, nu-i asa, adica
depui valiza la bagaje pin3 iei masa, si pe urm3 te duci s-o ridici ? Migrena ii
trecuse. Trecind pe linga terasa unui restaurant, Iu3 fra fasoane o scobitoare (
erau asezate pe mese, in mici fasci-cole), pe care avea s-o tina intre dinti in
fata casei de bagaje, ca s aiba aerul de om satul. Fericit ca are de partea lui o
infatisare placuta, eleganta costumului, distinctia tinutei, franchetea zimbetu
lui si a privirii, in sfirsit, acel nu-stiu87
l CIt de ostenitoare, serbede i desarte Imi par deprinderile aceslei iumi. (engl.
)
ce in felul de a merge caracteristic celor care, traind in bunastare, n-au nevoi
e de nimic, deoarece au totul. Numai ca toate astea se cam ponosesc daca dormi p
e banci. fl trecura sudorile cind functionarul ii ceru zece centime, taxa pentru
valiza. N-avea o para. Ce s faca ? Valiza era acolo, pe tejghea. Cel mai neinsem
nat semn de stinje-neaia avea sa dea de b3nuit; ca si lipsa de bani. Dar diavo-l
ul nu va ingadui ca el s-si p'iarda stapinirea de sine; strecoara intre degetele
infricosate ale lui Bernard, care scotocesc prin buzunare, ca si cum ar fi c3uta
t cu dispe-rare, o minusculS moned3 ultata nu se stie cind intr-un buzunar al ve
stei. Bernard i-o da functionarului. N-a 13sat deloc s i se vad3 tulburarea. la v
aliza si, cu un gest sim-plu si cinstit, vira in buzunar maruntisul ce i se da c
a rest. Uf! fl tree toate caidurile. Unde sa mearga acum ? I se taie picioarele
si valiza ii pare grea. Ce-o s faca cu ea ?... Ii trece dintr-o'data prin minte c
a n-are cheia. Nu, nu si iar3si nu; nu va forta broasca; doar nu e hot, ce naiba
!.'.. M3car dac3 ar sti 'ce-i in ea. AtirnS greu. Bernard e Ieoarc3 de sudoare.
Se opreste o clip3; Ias bagajul pe trotuar. Fr3 discutie, va restitui valiza; dar
mai intii ar vrea s afle ce-i' in3untru. Apasa la intimplare pe inchizatoare. Oh
! miracol! Valvele i se intredeschid 13sind s se z3reasc3 o peria: un portofel in
care se v3d bancnote. Bernard scoate perla si inchide la loc stridia. Si acum,
fiindca are cu ce, repede ! un hotel. Stie unul foarte aproape, pe strada Amster
dam. E mort de foame. Dar inainte de a se aseza la masa, vrea sa-si puna valiza
la adapost. Un baiat care-i cara bagajul 11 conduce pe scarS. Trei etaje; un cul
oar... o u3, pe care o incuie cu cheia, m dosul ei fund comoara lui...'Coboar3. A
sezat in fata unui biftec, Bernard nu indrSznea s scoata portofelul din buzunar (
poti sti cine te observa ?), dar, in fundul buzunarului interior, mina lui sting
a pipaie dr3gstos. ,,Problema e cum s-l fac pe Edouard sa inteleaga c nu sint un ho
t. Ce fel de tip o fi Edouard ? Poate ca valiza ne va lamuri! E fermecStor, asta
e sigur. Dar exista o gramada de tipi fermecatori care nu prea stiu de gluma. D
ac3 crede c valiza i-a fost furata, va fi fr3 indoialS multumit c si-o recapata. fm
i va fi recunoscator c i-o
88
ANDRE GIDE
aduc, sau daca nu, fnseamna c3-i un mirlan. Voi sti eu cum s procedez ca s-i par i
nteresant. Sa Iu2m repede desertul si sa urc3m in camera ca sa examinSm situatia
. Plata; si s-i 13sam chelnerului un bacsis impresionant." Peste citeva clipe era
din nou in camera. ,,Si-acum, valiza draga, intre noi doi!... Un costum de schi
nib; putin prea mare pentru mine, fr8 indoiaia. Stofa e frumoasa'si de bun-gust.
Lenjerie; obiecte de toaleta. Nu sint prea'sigur c i le voi restitui vreodata pe
toate. Si, dovada c nu sint hoj, iata hirtiile acestea ma vor intere'sa mult mai
mult. S citim in primul rind ce scrie aici. Era caietul in care Edouard strecuras
e trista scrisoare a Laurei. Primele pagini le cunoastem; iata ce urma dupa ele:
XI
JURNALUL LUI EDOUARD
,,1 noiembrie Acum cincisprezece zile... am gresit ca n-am notat atunci, imediat
. Nu pentru c n-as fi avut timp, dar inima imi era inca plina de Laura sau, mai e
xact, nu voiam sa ma gfndesc decit la ea; si apoi nu-mi place sa notez aici nimi
c din ce ar fi episodic, intimpiator, si inca nu mi se parea c ceea ce aveam s pov
estesc putea avea o urmare, nici, cum se spune, ca avea vreo important; eu, eel
putin, refuzam fat3 de mine insumi
sa admit acest'lucru si, intr-un anume fel,'tocmai pentru a-mi dovedi c e asa, m-
am abti-nut s vorbesc de faptul acela in jurnalul hieu; dar imi dau bine seama, s
i zadarnic ma apar, ca figura lui Olivier imi magnetizeaza astazi gindurile, ca
ea le indruma cursul si c3, fSr3 s tin cont de el, n-as putea nici s ma explic foa
rte bine, nici s ma inteleg pe deplin. M3 intorceam de dimineatS de la Perrin, un
de fuse-sem sa v3d daca vechea mea carte va fi reeditata. Cum vre-mea era frumoa
sa, hoinaream de-a lungul cheiurilor asteptind s se facS ora prinzului. Cu putin
inainte de a ajunge in dreptul lui Vanier, m-am oprit linga o taraba cu carti de
ocazie. Nu cartile
DE BANI 89
ma interesau atit, cit un tinar licean, de vreo treisprezece ani, care rascolea
de zor prin rafturi, sub privirea placida a unui supraveghetor asezat pe un scau
n de nuiele in fata dughenei. M3 pref2ceam ca ma uit pe stelaje, dar, cu coada o
chiului, il observam si eu pe pustiul acela. Era imbracat cu un pardesiu tocit p
ina la urzeaia si ale c3rui mineci prea scurte ISsau s se vada minecile vestonulu
i. Unul din buzunarele laterale era c3scat, desi se vedea c e gol; intr-un colt s
tofa se rupsese. M3 gindeam c parde-siul acela mai fu'sese purtat si de alti frat
i si ca fratii lui si el aveau obiceiul s vire prea multe lucruri in buzunare. M3
gindeam, de asemenea, c mama lor era foarte negliSnt3, sau foarte ocupata, din m
oment ce n-a cusut ruptura. ar, in clipa aceea, pustiul intorcindu-se putin, am
vSzut c celSlalt buzunar era cirpit grosolan, cu un fir de at3 neagrS, solid si g
ros. Imediat am auzit si admonestarea maternS : Nu mai pune dou3 c3rti deodat3 in
buzunar; o s-ti nenorocesti pardesiul. lar ti sa descusut buzunarul. Te previn c
data viitoare n-o s* ti-l mai cos. Uit3-te si tu in ce hal esti!... Toate lucruril
e pe care mi le spunea si srmana m'aic3-mea, si de care nici eu nu tineam seam3.
Pardesiul descheiat 13sa s se vad3 haina, si privirea mi-a fost atrasS de o mic3
decoratie, o bucatS de panglicS, sau mai degrab3 o rozet3 galbenS pe care el o p
urta la buto-nier3. Notez toate acestea din disciplina, si tocmai pentru c ma pli
ctiseste sa le notez. La un moment dat, supraveghetorul fu chemat in3un-tru; nu
ramase acolo decit o clipa si, revenind, se aseza iar pe scaun; dar copilului i-
a fost de-ajuns clipa aceea ca s strecoare in buzunarul pardesiului cartea pe car
e o tinea in mina; apoi, imediat, incepu din nou sa rasco-leasca prin rafturi ca
si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Totusi era linistit; isi ridic3 ochii, imi r
emarc3 privirea si intele'se c il v3zusem. Sau, in orice caz, isi spuse c poate l-
am vSzut; fr3 discutie c nu era sigur de nimic; iar indoiaia il facuse s-si piarda
stapinirea de sine, rosi si incepu s joace o com'edioara prin care incerca s se ar
at'e foarte in largul lui, dar care dovedea c e extrem de stinje-nit. Nu-l sc3pam
din ochi. Scoase din buzunar cartea furatS ; o viri la loc; se indeparta citiva
pasi; scoase din interiorul hainei un pr3p3dit de portofel foarte uzat, prefcind
u-se c scotoceste dupa niste bani despre care
ANIMUS
stia foarte bine cS nu exista; fcu o grimasa semnificativa, o strimbatura teatrai
a, adresata mie, evident, si care voia sa spuna : Hait! n-am cu ce, avind, in plus
, aceasta micS nuanta: Ce curios, credeam c am cu ce, totul exprimat cu destuia exa
gerare, putin prea subliniat, asa cum ar face-o un actor care se teme c nu va fi
inteles. Apoi, in cele din urmS, pot aproape sa spun: sub imboldul privirii mele
, se apropie din nou de taraba, scoase, in sfirsit, car-tea din buzunar si brusc
o puse la locul ei. Totul fusese fcut atit de firesc, incit supraveghetorul nu o
bserva nimic. Apoi copilul ridica iarSsi capul, sperind c de data asta eram chit
Dar nu; il priveam in continuare; ca ochiul lui Cain; cu deosebirea c ochii mei z
imbeau. Voiam s stau de vorba cu el. Asteptam sS piece de linga taraba ca sS-l ab
ordez; dar nu se misca si stStea teapSn in fata cSrti-lor, si am inteles c nu se
va misca atita vreme cit voi continua s-l fixez. Atunci, asa cum se face cind vre
i ca vinatul fictiv sS-si schimbe locul, m-am indepartat citiva pasi, ca si cum
mi-era de-ajuns cit am vSzut. Pleca si 'el; dar nu apuc3 sa se indeparteze prea
mult, c il si ajunse-sem din urm3. Ce carte era aia ? l-am intrebat pe neasteptat
e, punind, totusi, in tonul vocii mele, ca si in expresia fetei, cit mai mult3 b
lmdete cu putinta. Ma privi drept in ochi si simtii cum neincrederea i se risipe
ste. Nu era prea frumusel, dar ce privire dragSlasS avea ! Vedeam in ea tot soiu
l de sentimente miscindu-se ca ierburile pe fundul unui riu. Era un ghid al Alge
riei. Dar costs prea mult. Si eu nu sint destul de bogat. Qt? Doi franci jumate.
Ceea ce nu te-ar fi impiedicat, dacS n-ai fi v3zut ca te observ, s-o stergi cu
cartea in buzunar. Micutul fcu un gest de revolts si protests pe un ton foarte vu
lgar: Asta-i bunS, pesemne... cS ma luati drept hot... cu o convingere in stare
sa ma fac3 s m3 indoiesc de ceea ce v3zusem. Simteam cS-mi scapa daca insistam. A
m scos trei monede din buzunar: Hai! du-te si cump3r-o. Te astept.
UK BANI
91
Dup3 doua minute iesea din dugheanS rSsfoind cartea atit de mult rivnitS. I-am l
uat-o din minS. Era un vechi ghid Joanne, din 71. Si ce vrei s faci cu el ? i-am
spus, restituindu-i-l. E prea vechi. Nu mai e bun de nimic. El protests zicind c
S da; cS, de altminteri, ghidurile mai noi costa mult mai mult, si cS pentru ce-i
trebuie lui hSrtile dintr-Ssta erau foarte bune. Nu caut s-i transcriu cuvintele,
fiindcS si-ar pierde relieful, despuiate fund de extraordinarul lor accent de m
ahala, care mS amuza cu atit mai mult cu cit frazele nu erau lipsite de elegants
. E necesar sS scurtez mult acest episod. Precizia nu trebuie sS fie obtinutS pr
in detaliul relatSrii, ci prin imagi-natia cititorului, prin douS sau trei trSsS
turi, puse exact la locul potrivit. Cred de altfel cS toate acestea ar fi mai in
teresante dacS l-as pune pe copil s le povesteascS; punctul lui de vedere e mai s
emnificativ decit al meu. Pustiul e in acelasi timp jenat si flatat de atentia p
e care i-o arat. Dar povara privirii mele ii falsifies oarecum compor-tarea. O p
ersonalitate prea fragilS si inconstientS incS se apSrS si se ascunde dupS parav
anul unei atitudini. Nimic nu e mai greu de observat decit fiintele in formare.
Ar trebui sa le poti privi numai dintr-o parte, din profil. Pustiul declara pe n
easteptate cS ,,cel mai mult lui ii place geografia". BSnuiam cS sub aceastS dra
goste se disi-mula un instinct de vagabondaj. Ai vrea sS mergi acolo ? l-am intr
ebat. Ei, asta-i bunS ! fcu el ridicind din umeri. Imi trecu prin gind ideea c nu
e fericit lingS ai sSi. L-am intrebat dacS locuieste impreunS cu pSrintii. Da. S
i dacS nu se prea 'impacS cu ei ? Protests frS convingere. P3rea putin cam ingrij
orat c fusese prea deschis mai adineauri. Adauga: Da' de ce m3 intrebati chestiil
e astea ? Numai asa, i-am raspuns imediat; apoi, atingind cu degetul panglica ga
lbena de la butonierS: Ce-i asta? P3i, e o panglica; doar se vede. Era evident c
mtrebarea tl punea tn tncurcatura. Se intoarse brusc spre mine, ostil parca, si
pe un ton zeflemi-tor si insolent, de care nu l-as fi crezut niciodata capabil s
i care' pur si simplu ma nauci: la ziceti... vi se Intimpia des s agatati liceeni
i ? Apoi, in timp ce eu biiguiam confuz un simulacru de raspuns, el tsi deschise
servieta de scolar, pe care o tinea sub brat, ca s vire ghidul inauntru.' In int
eriorul ei se ve-deau cSrtile de scoaia si citeva caiete, imbracate toate la fel
, in hfrtie alb'astra. Am luat unul dintre ele; era un caiet de istorie. Pustiul
tsi scrisese, pe coperta, numele cu litere mari. Inima-mi tres'ari recunoscind
numele nepotului meu: GEORGES MOLINIER (Inima lui Bernard tresari de asemenea ci
tind aceste rinduri, si intreaga poveste tncepu s-l intereseze extraor-dinar de m
ult.) Va fi dificil, in Falsiftcatorii de bani, s se admita c personajul care va j
uca rolul meu ar fi putut, ramtnlnd In bune relatii cu sora sa, s nu-i cunoasca d
eloc copiii. Mi-a fost totdeauna foarte greu sa fardez adevarul. Chiar s schimb c
uloarea parului mi se pare o inseiatorie care face adevSrul mai putin verosimil.
Toate se Ieag si simt, intre toate faptele pe care mi le oferS viata, dependente
atit de subtile, melt totdeauna mi s-a pa'rut ca n-as 'reusi s schimb un singur
fapt fr3 a modifica tot ansamblul. N-as putea totusi s povestesc ca mama acestui c
opil nu mi-e dectt sora'vitrega, nascuta dintr-o prima c3satorie a tataiui meu;
c n-am v3zut-o deloc cit au trait parintii mei; c probleme legate de mostenire ne-
au fortat s reluam relatiile... Toate acestea stnt ms indispensabile si nu v3d ce-
as putea inventa pentru a eluda indiscretia. Stiam c sora mea avea trei baieti; e
u nu-l cunosteam decJt pe eel mare, student la medicina; dar si pe acesta l-am v
3zut doar in treacSt, deoarece, tmboln3vindu-se de tuberculoz3, a trebuit s-si in
trerup3 studiile si s so ingrijeasca undeva in Sud. Ceilalti doi nu erau niciodat
a acas la orele la care veneam eu la Pauline; eel pe carel aveam tn fata mea era
fr3 tndoia!3 ultimul. N-am 13sat deloc s
m ' IIL>U Ai^r*. M. VTMV11 U KJ DA111 """....."- 3
mi se vada uimirea, dar, p3r3sindu-l brusc pe micul Georges, dup3 ce am aflat c s
e duce acasa pentru masa de prinz, am sSrit tntr-un taxi ca s ajung inaintea lui
pe strada Notre-Dame-des-Champs. Ma gtndeam c3, sosind la aceasta or3, Pauline m
a va retine la masa, asa cum s-a si tntlmplat; cartea mea, din care luasem un ex
emplar de la Perrin, si pe care puteam s i-o ofer, servea drept pretext pentru ac
easta vizita intempestiva. Era pentru prima oara c mtncam la Pauline. Gresi-sem t
ratindu-l cu netncredere pe cumnatul meu. Nu cred c e un jurist remarcabil, dar s
tie s nu vorbeascS de meseria lui asa cum nici eu nu vorbesc de a mea ctnd slntem
tmpreunS, asa c ne tntelegem foarte bine. Fireste, ctnd am sosit In dimineata ac
eea, n-am scos un cuvtnt despre intilnirea mea neasteptata : Sper c acum voi avea
prilejul sS-mi cunosc nepotii, i-am spus lui Pauline ctnd m-a rugat s rSmln la
masa. C3ci mai stnt doi pe care nu-i cunosc inc3. Olivier, mi-a raspuns ea, va v
eni ceva mai tlrziu, c3ci are o repetitie. Dar parca tocmai 11 aud sosind pe Geo
rges. M3 due sS-l chem. Si, alergind la usa camerei vecine: Georges ! Vino s-i da
i bun3 ziua unchiului. Pustiul se apropie, imi intinse mina; eu l-am sarutat...
Admir puterea de disimulare a copiilor: n-a 13sat sS se vada nici o surprizS; de
parca nu ma recunostea. Atit c a rosit foarte tare; dar maic3-sa putea crede ca
din timidi-tat'e. Gindeam c5 poate e jenat fiindca il revede pe detec-tivul de m
ai adineauri, c3ci ne p3r3si aproape imediat si se duse In odaia de alSturi; era
sufrageria, care, dupa cite mi-am dat seama, slujea, de asemenea, drept camera
de studiu copiilor, Intre mese. ApSru totusi, foarte curtnd, tocmai clnd intra t
at31 sSu In salon, si profits de clipa in care treceam cu totii in sufragerie, p
entru a se apropia de mine si a-mi strtnge mtna fr3 s fie vSzut de parinti. Cre-zu
i la tnceput c e vorba de o dovada de camaraderie, care m3 amuz3; dar nu : tmi de
schise mina care se tnchisese peste a lui, strecur3 in ea un bilet pe care desig
ur tocmai tl scrisese, apoi tmi tndoi degetele peste hirtie, strtngtndu-le foart
e tare. Bineinteles c m-am pretat la acest joe; am
l UK.H LIC.
95
ascuns biletelul intr-un buzunar, din care n-am putut sS-l scot decit diipa prin
z. lata ce am citit: Daca povestesti parintilor chestia cu cartea, (taiase cu o
linie: te voi uri) voi spune c& mi-ai facut propuneri. Si ceva mai jos: Eu ies z
ilnic de la liceu la orele 10. M-a intrerupt ieri vizita lui X. Convorbirea cu e
l mi-a pricinuit o stare de proasta dispozitie. Am reflectat mult la cele spuse
de X. Nu cunoaste nimic din viata mea, dar i-am expus planul Falsificatorilor de
bani Sfatui lui mi-e totdeauna de folos; caci se situeazS intr-un punct de vede
re diferit de al meu. Se teme ca as putea deveni factice si ca as putea scapa di
n mina adevaratul subiect de dragul umbrei acestui subiect care e in capul meu.
Pe mine ma nelinisteste faptul ca simt cum viata (viata mea) se separa aici de'o
pera mea, c opera mea se indeparteaza de viata mea. Numai c asta n-am putut s i-o s
pun lui. Pina acum, asa cum se cuvine, gustu-rile, sentimentele, experientele me
le personale imi ali-mentau toate scrierile; in frazele cele mai bine construite
simteam cum bate propria mea inima. De acum, intre ceea ce gindesc si ceea ce s
imt, legatura e rupta. Si incep s cred ca tocmai neputinta mea de azi de a-mi las
a inima sa vorbeasca imi proiecteaza opera in abstractiune si arti-ficialitate.
Gindindu-ma la aceasta chestiune', am inteles dintr-o data semnificatia fabulei
lui Apollo si Dafne: feri-cit, am gindit, eel ce poate cuprinde intr-o singura i
mbratisare si laurul si obiectul iubirii sale. Am povestit atit de mult despre i
ntilnirea mea cu Georges, incit a trebuit sS ma opresc la momentul in care Olivi
er intra in scena. N-am mceput aceasta relatare decit pentru a vorbi de el, si n
-am reusit sa vorbesc decit de Georges. Dar, cind sa vorbesc de Olivier, imi dau
seama ca dorinta de a amina acest moment este cauza incetinelii mele. De indata
ce l-am vazut, in aceasta prima zi, de indata ce s-a asezat la masa familiaia,
de la prima mea pri-vire, sau, mai exact, de la prima sa privire, am simtit ca a
ceasta privire pune stapinire pe mine si ca nu mai dispun de viata mea. Pauline
insista sa vin sa-i vad mai des. Ma roaga staruitor sa ma ocup putin de copiii e
i. tmi d3 de inteles ca tatai lor ii cunoaste prea putin. Cu cit discut mai mult
cu ea, cu atit mi se pare mai fermecatoare. Nu-mi dau seama cum de am putut sa
n-o vad atita vreme. Copiii sint crescuti in religia catolica, dar ea isi aminte
ste de educatia protes-tanta pe care a primit-o in copiiarie, si cu toate c a ple
cat din casa tatalui nostru de indata ce el s-a casatorit cu mama mea, descopar
intre ea si mine nenumarate trasaturi comune. Si-a dat copiii la pensionul parin
tilor Laurei, unde eu insumi am trait multa vreme. De altminteri, pensionul Azai
s se mindreste ca nu are o culoare confesio-naia speciaia (pe vremea mea se gase
au acolo chiar si turci), desi batrinul Azais, fostul prieten al tatalui meu, ca
re l-a infiintat si care-l conduce si acum, a fost la inceput pastor. Pauline pr
imeste vesti destul de bune din sanatoriul unde Vincent este pe cale de vindecar
e. Mi-a spus ca ii vorbeste de mine in scrisorile ei si ca ar vrea s-l cunosc mai
bine, c3ci nu l-am v3zut decit in treacat. Isi pune mari sperante in fiul ei ee
l mare; familia face economii singe-roase pentru a-i permite cit mai curind sa s
e instaleze cu alte cuvinte: sa aiba o locuinta proprie pentru a-si primi client
ela. Pina atunci, a reusit s-i rezerve o parte din micul lor apartament, intr-o c
amera izolata, care era libera. Marea intrebare este daca nu cumva, din motive d
e sanatate, Vincent va trebui sa renunte la stagiul de intern. La drept vorbind,
Vincent nu ma intereseaza deloc, si daca totusi vorbesc mult despre el cu maica
-sa, o fac mi-mai din complezenta si pentru a putea imediat dupa aceea sa ne ocu
pam mai mult de Olivier. Cit despre Georges, ma lasa rece, abia imi raspunde dac
a ii vorbesc si, cind ma intilneste, imi arunca priviri vag banuitoare. Mi se pa
re ca-mi poarta pica fiindca nu m-am dus s-l astept la iesi-rea de la liceu sau c
a se gindeste numai la vacanta. Pe Olivier nu-l vad mai des. Cind ma due in vizi
ta la maica-sa, nu indraznesc s intru in camera in care stiu
ca invata; dac3-l intilnesc intimpiator, sint atit de stingaci si de incurcat in
cit nu gasesc nimic s-i spun, si din pricina I
ANUK.K,
FALSIFICATORII DE BANI
97
1
asta sint atit de nefericit incit prefer s-o vizitez pe maica-sa la orele cind s
tiu c el nu-i acasa."
XII
JURNALUL LUI EDOUARD
(Urmare) ,,2 noiembrie JL/ungii conversatie cu Douviers, care m-a insotit cind a
m plecat de la p3rintii Laurei pina la Od6on, trecind prin Luxembourg. Pregate's
te o teza de doctoral despre Wordsworth, dar din ce-mi spune imi dau seama ca li
scapa calitatile cele mai specifice ale poeziei lui Wordsworth. Ar fi fost mai
bine daca l-ar fi ales pe Tennyson. Simt in Douviers o nedeslusita inaptitudine,
o inclinatie spre abstract, o anume n'aivitate. Totdeauna ia lucrurile si oamen
ii aa cum pretind c sint; poate si pentru c& el se arata totdeauna asa cum este. S
tiu, mi-a'spus el, c esti eel mai bun prieten al Laurei. "para indoiaia c ar tre'b
ui sa fiu putin gelos pe dumneata. Dar nu pot. Dimpotriva, tot ce mi-a spus ea d
espre dumneata m-a fScut sa inteleg mai bine si, in ace-lasi timp, s doresc a dev
eni prietenul dumitale. Am intre-ba't-o mai zilele trecute daca nu-mi porti pica
fiindca o iau de sotie. Mi-a raspuns ca, dimpotriva, dumneata ai sStuit-o sa se
casatoreasca (cred ca mi-a spus toate astea la fel de fara inconjur) fapt pentr
u care as vrea s-ti multu-mesc si sa nu ma socotesti ridicol, 'fiindca o fac foaf
te sincer "a adaugat el, fortihdu-se s zimbeasca, dar cu o voce tremuratoare si cu
lacrimi in ochi. Nu stiam ce s-i spun, pentru c ma simteam mult mai putin emotion
al decit ar fi trebuit S fiu si total incapabil de o efuziune reciproca. Probabil
c i-am'parut putin cam teapan; dar ma agasa. I-am strins totusi mina ce mi-o int
insese, cit mai caiduros cu putinta. Asemenea scene, in care \i se ofera mai mul
t suflet decit ceri, sint totdeauna penibile. Se gindea, fr3 indoiaia, s-mi cistig
e simpatia. Daca ar fi fost mai perspicace, s-ar fi simtit furat; dar el se si s
imtea recunoscator fata de propriul su gest, al c3rui reflex i se parea c il surpr
inde in inima mea. Cum eu nu spuneam nimic, si jenat poate de tacerea mea : Cred
, adauga el imediat, c la Cambridge se va simti prea dezradacinata ca sa mai fac3
anumite comparatii care ar fi in dezavantajul meu. Ce voia s inteleagS prin asta
? Ma straduiam s nu caut nici un raspuns. Astepta poate s protestez; ceea ce ar f
i insemnat s ne am'agim si mai mult. Face parte din categoria oamenilor a caror t
imiditate nu suporta tacerile si cred c e de datoria lor sa le mobileze cu avansu
ri exa-gerate; e din categoria celor care la urma fti spun : Am fost totdeauna de
schis fata de dumneata. Nu, z3u, dar important nu e s fii deschis, ci s-i permiti c
eluilalt s fie. Ar fi trebuit s-si dea seama c tocmai franchetea lui o impiedica pe
a mea. M3car daca eu nu-i pot fi prieten, sper c va fi un sot excelent pentru La
ura; c3ci, la urma urmelor, acum ii reprosez mai cu seama calitatile sale. Pe ur
ma am discu-tat despre Cambridge, iar eu 'i-am promis c-o sa vin s-i v3d acolo. C
e nevoie absurda a indemnat-o pe Laura s-i vor-beasc3 de mine ? Admirabiia inclin
atia femeilor spre devotament. De cele mai multe ori, omul iubit nu e pentru ele
decit un cuier de care isi atirna dragostea. Cu ce sincera usurinta a operat La
ura substituirea ! fnteleg sa se casatoreasca' cu Douviers ; eu am fost printre
primii care au sftuit-o acest lucru. Dar aveam dreptul sa sper la un dram de sufe
rinta. C3storia va avea loc peste trei zile. Citeva articole despre cartea mea. C
alitatile ce mi se recunosc eel mai frecvent sint tocmai cele care pe mine ma sc
irbesc... Oare am facut bine lasind sa se reediteze vechiturile alea ? C3ci nu m
ai corespund cu ceea ce imi place acum. Dar abia acum imi dau seama. Nu mi se pa
re c3, in sensul propriu al cuvintului, mas fi schimbat; ci ca doar in acest mom
ent devin constient de mine insumi;
98
ANDRE GIDE
pina acum nu stiam cine sint. S-ar putea sa fi avut tot-deauna nevoie de un altu
l, care pentru mine sa aibfi rolul de revelator ! Aceasta carte s-a cristalizat
prin Laura, si de aceea nu mai vreau s ma recunosc in ea. Ne este interzisa acea
perspicacitate, nascuta din sim-patie, care ne-ar permite s devans^m vremurile ?
Ce pro-bleme !i vor framinta pe cei ce vor veni dupa noi ? C3ci pentru ei vreau
sa scriu. Sa hranesc curiozitati inca nede-finite, sa raspund unor exigente inca
imprecise, in asa fel incit eel ce astazi nu e decit un copil s se mire miine c m
a intilneste in drumul su.
tmi place foarte mult sa simt la Olivier atita curiozi-tate, atita nerSbd3toare
insatisfactie fata de trecut... Uneori mi se pare ca poezia e singurul lucru car
e il intereseaza. Si simt, recitind poeziile cu ochii lui, cit de rari sint acei
poeti ai nostri care s-au lasat condusi mai mult de sentimentul artei' decit de
inima sau de ratiune. Ciudatenia este c3, atunci cind Oscar Molinier mi-a arata
t versurile lui Olivier, l-am sfatuit pe acesta s nu se mai lase condus de cuvint
e, ci s caute s si le supun3. Si acum, tocmai dimpotriva, mi se pare c el e eel car
e mS invata pe mine acest lucru. Cit de trist, plicticos si ridicol de rezonabil
mi se pare ast3zi tot ce am scris pina'acum ! 5 noiembrie A avut loc ceremonia.
In capela de pe strada Madame, in care n-am mai intrat de foarte multa vreme. T
oata familia Vedel-Azai's era de fata: bunicul, tatai si mama Laurei, cele douS
surori si tina'rul ei frate, plus nenum3rati unchi, m3tusi si veri. Familia Douv
iers reprezentata de trei mStusi 'in doliu, din care catolicismul a facut trei c
aiugSrite; dupa cite mi s-a spus, locuiau impreuna, si tot cu ele a locuit si Do
uviers dupa moartea p3rintilor lui. La galerie, elevii pensionului. Alti prieten
i ai familiei umpleau sala; eu stateam in fundul capelei; nu departe de mine am
vSzut-o pe sora mea cu Olivier; Georges era pesemne
FALSIFICATORII DE BANI
99
la galerie, cu colegii si. La harmoniu, btrnul La Perouse; fata lui mbtrinit, mai frum
oasa, mai nobi!3 ca oricind; dar in ochi 5r3 acea flacara admirabiia care-mi comu
nica o mare fervoare pe vremea cind luam lectii de pian. Privi-rile ni s-au incr
ucisat si am simtit in zimbetul ce mi l-a adresat atfta tristete, incit mi-am pr
omis sS-l astept la iesire. Intre timp oamenii s-au mai miscat si Itnga Pauline
s-a facut un loc liber; Olivier mi-a fcut imediat semn, a impins-o putin pe maic3
-sa, ca s m3 pot aseza I!ng el; apoi mi-a luat mina si a tinut-o multa vreme intr-
ale sale. Era pentru prima oar3 c se purta atit de familiar cu mine. A tinut ochi
i inchisi aproape tot timpul cit a durat interminabila predica a pastorului, cee
a ce mi-a permis s-l contemplu indelung; seam3n3 cu ciobanul acela ador-mit dintr
-un basorelief aflat la muzeul din Napoli, a c3rui fotografie o am pe biroul meu
. As fi putut crede c8 doarme si el, dac3 degetele nu i-ar fi frematat; mina ii
palpita ca o pasare intre palmele mele. Batrinul pastor a crezut ca e de datoria
lui s expun3 istoria intregii familii, incepind cu bunicul Azai's, c3ruia ii fus
ese coleg de clasa, la Strasbourg, inainte de r3zboi, apoi codiscipol la faculta
tea de teologie. Am avut impre-sia c se va impotmoli intr-o frazS complicata in c
are incerca s explice c3, preluind conducerea unui pension si dedicindu-se educat
iei copiilor, prietenul su de fapt nu p3r3sise preotia. Apoi a venit rindul celei
lalte generatii. A vorbit, de asemenea, dind pilde moralizatoare, de familia Dou
viers, despre care se pSrea c nu stie prea mare lucru. Nobletea sentimentelor umb
rea deficientele oratorice, si in rind'urile asistentei se auzeau numeroase pers
oane care isi suflau nasul. As fi vrut s stiu ce gindeste Olivier; imi inchipuiam
ca, fund crescut in religia catolica, pentru el cultul protestant era desigur c
eva nou si c fr3 indoiaia acum intra pentru prima oar3 in acest templu. Neobisnuit
a mea facultate de a ma depersonaliza, care imi permite s resimt emotiile altuia
de parca ar fi ale mele, m-a silit aproape s adopt senzatiile lui Olivier, cele p
e care imi imaginam c le traieste; i cu toate c tinea ochii inchisi, sau poate tocm
ai din aceasta pricina, mi se parea c v3d in locul lui, si pentru prima oara, zid
urile goale, auditoriul
100
ANDRE GIDE
Scldat n lumina abstract i pal conturul crud al anvonului p peretele alb din fund, re
ctitudinea
liniilor, rigiditatea coloanelor ce sustineau galeriile, spiritul insusi al aces
tei arhitecturi colturoase si decelerate a c3rei lipsa respingatoare de gratie,
intransigenta si parcimonie i le vedeam pentru prima oarS. Probabil ca nu le-am
remarcat mai devreme, pentru c fusesem obisnuit cu ele din copiiarie... M-am gind
it imediat la primele mele tresariri religioase, la primele exaltari; la Laura,
si la scoala de du-minica, unde ne intimeam, monitori amindoi', plini de zel si
deslusind cu greu, in infiacararea aceea care ardea in noi, orice simtamint impu
r, ce anume apartinea celuilalt si ce-i revenea lui Dumnezeu. Si, in aceeasi cli
pa, l-am deplins pe Olivier ca nu a cunoscut aceasta prima despuiere de senzual,
care ridica sufletul intr-un mod atit de periculos deasupra apartenentelor, si
c nu are amintiri asemanatoare cu ale mele; dar'faptul c2 il simteam strain de to
ate acestea m-a ajutat sa evadez din mine insumi. Am strins cu pasiune mina pe c
are el si-o lasase intr-ale mele, dar in clipa aceea el si-o retrase brusc. Desc
hise ochii pentru a ma privi, apoi, cu un zimbet sagalnic de copil, care-i tempe
ra extraordinara gravitate a fruntii, sopti, aplecindu-se spre mine tocmai in ti
mp ce pastoral, reamintind indatoririle fiecarui crestin, imp3rtea cu darnicie p
roaspetilor casatoriti sfaturi/precepte si'pioase dojeni: Mie putin imi pasa: si
nt catolic. Totul ma atrage la el si ma face sS nu mai inteleg. La usa sacristie
i, l-am intilnit pe batrinul La P6rouse. Mi-a spus pe un ton oarecum trist, dar
in care nu se
simtea nici urma de repros: Mi se pare ca m-ai cam uitat. Am pretextat nu stiu c
e treburi ca sa ma scuz c nu l-am v3zut atita vreme; i-am promis s8-i fac o vizit
a poimiine. Am incercat s-l aduc la familia Azais, unde eram si eu invitat la cea
iul pe care-l dadeau dupa ceremo-nie; dar mi-a spus ca nu e deloc in apele lui s
i se teme c va intilni prea multi oameni cu care ar fi trebuit, dar nu ar fi fost
in stare, s st'ea la taifas.
FALSIUCATORII DE
Pauline a plecat cu Georges m-a lsat cu Olivier i-l ncredinez, mi-a spus ea rznd, ...
ce prea l cam agaseaz pe Olivier care se ntunec la fa.
M trase in strada: - Nu stiam ca ai cunoscut atit de bine familia Aza'is. A fost
foarte surprins cind i-am spus ca am locuit la ei doi ani. Dar cum ai putut pref
era o astfel de situatie cind ai fi putut duce o viata independenta ? Mi se ofer
eau destule comoditati, i-am raspuns eu vag, neputind s-i spun c in vremea aceea L
aura pusese stapinire pe toate gindurile mele si ca as fi acceptat pina si eel m
ai prost regim pentru piacerea de a-l suporta alaturi deea. - Si nu te-ai sufoca
t in atmosfera imbicsita din maghernita aceea ? Apoi, cum nu i-am raspuns nimic:
De altminteri, nici eu nu prea imi dau seama cum de o suport, nici cum se face
c mai sint acolo... Dar sint intern numai pe jumatate. Si asa si e inc3 prea mult
. A trebuit sS-i povestesc despre prietenia dintre direc-torul maghernitei aceleia
si bunicul su, prietenie care, mai tirziu, a fost hotaritoare pentru alegerea fa
cutS de mama sa. De altfel, adauga el, imi lipsesc termenii de comparatie; si fa
r3 indoiaia ca toate azilurile astea seamana intre ele; sint gata s cred c3, asa
dupS cum mi s-a spus, majoritatea celorlalte sint mai rele. Ceea ce nu inseamna
c2 n-as fi multumit sa scap de acolo. Nu m-as fi dus niciodata dac3 n-as fi avut
de recuperat timpul cit am fost bolnav. Si de multa vreme nu mai merg la pensio
n decit din prietenie pentru Armand. Aflu atunci ca acest mai tin3r frate al Lau
rei iiese coleg. li spun lui Olivier ca nu-l cunosc aproape deloc. Desi e eel jn
ai inteligent si eel mai interesant toata familia. Adica e eel care te interesea
za mai mult decit altiif - Nu, nu; te aiigur ca e fparte ciudat. Dac3 vrei, pute
ni merge s discutm puin cu el n camera lui. Sper c va ndrzni s vorbeasc de fa cu du
102
ANDRE GIDE
Am ajuns n faa pensionului Familia Vedel-Azais nlocuise tradiionala mas de nunt cu un
ceai mai puin costisitor. Vorbitorul si biroul pastorului Vedel erau deschise pen
tru multimea de invi-tati. Numai citiva
rari intimi aveau acces In micul salon particular al pastorului Vedel; si pentru
a evita o invazie, usa dintre vorbitor si salon fuse'se blocata, iar din aceast
a pricina, celor care il intrebau pe unde ar putea ajunge la maica-sa, Armand le
raspundea: Pecos. Era o gramada de lume. Caidura era sufocanta. In afara de cit
iva membri ai corpului didactic, colegi deai lui Douviers, societate aproape exclu
siv protestanta. Miros puritan foarte specific. Duhoarea e la fel de puter-nica,
sau poate chiar mai asfixianta, la intrunirile catolice sau evreiesti, de indat
a ce ei intre ei incep sa se simta in largul lor; numai ca de cele mai multe ori
la catolici se simte o supraapreciere, iar la evrei o subapreciere de sine, de
care protestantii nu mi se par decit foarte rar capabili. Dac3 evreii au nasul p
rea lung, protestantii 11 au turtit; e lucru stiut. Si nici eu insumi n-am remar
cat calitatea deo-sebita'a aces'tei atmosfere cM vreme eram cufundat in ea. Un n
u stiu ce inefabil alpestru, paradisiac si neghiob. In fundul saiii, bufetul ara
njat pe o masa; Rachel, sora mai mare a Laurei, si Sarah, sora ei mni mica, ajut
ate de citeva fete candidate la m3ritis, prietenele lor, ofereau ceai... Laura,
de indata ce m-a v3zut, m-a dus in biroul tatSlui ei, unde era intrunit un intre
g sinod. Refugiindu-ne in dreptul ferestrei, am putut discuta f&ra s& fim auziti
. Cu mult inainte, ne scrijelisem numele pe pervaz. Vino sa vezi. Sint tot acolo
, mi-a spus ea. Cred c nimeni nu le-a bagat in seama. Citi ani aveai atunci ? Dea
supra numelor scrisesem data. Am calculat. Dou3zeci si opt. Iar eu saisprezece.
Sint zece ani de atunci. Momentul nu era prea bine ales pentru a depana astfel d
e amintiri; ma fortam sa schimb subiectul; in timp ce ea ma ducea la punctul de
plecare cu o nelinistita insistenta; apoi deodata, parca temindu-se ca s-ar pute
a induiosa, ma intreba dac3-mi aminteam de
Strouvilhou.
FALSIFICATORII DE BANI
103
Strouvilhou avea un regim special, si pe vremea aceea ii chinuia mult pe parinti
i Laurei. In principiu, urma cursurile, dar cind era intreb" at: care ? sau pent
ru ce examen se pregateste, raspundea cu indiferenta : Depinde. La inceput toti
13sau impresia ca ii considera insolentele drept glume, an'ume parca pentru a le
toci ascutisui, si el insusi le insotea cu hohote de ris; numai ca in curind ri
sul lui deveni mai sarcastic, in timp ce iesirile ii deve-neau mai agresive, si
eu nu intelegeam prea bine cum si de ce pastorul il mai tolera in internat; imi
ziceam c poate numai din ratiuni financiare, si pentru ca nutrea pentru Strouvilh
ou 'un fel de afectiime, amestecata cu miia, sau ca probabil avea o vagS sperant
a c va reusi sa-l convinga, adica s-l converteasca. Si la fel de putin iriteleg de
ce Strouvilhou continua sa locuiasca la internat, cind ar fi putut foarte bine
s se duc3 in aha parte; fiindca nu mi se p3rea c este retinut din motive sentiment
ale, ca mine; sau poate c tocmai pentru piacerea ce i-o ofereau aceste turniruri
cu sarmanul pastor, care se apara prost si totdeauna ii 13sa lui rolul eel frumo
s. Iti amintesti cind l-a intrebat pe tata daca poarta vestonul'pe sub rob3, atu
nci cind predica ? Cum sa nu ! Intreba atlt de blind, c bietul dumi-tale tata n-a
remarcat nici urma de rSutate. Eram la masa; rev3d scena foarte bine... Si tata
, care i-a raspuns candid c roba nu era prea groasa si c se temea sa nu raceasca fr
a veston. Si ce mutra dezolata a facut Strouvilhou ! Si cum a trebuit s'a insist
am ca in cele din urma sa declare cS povestea n-are prea mare importanta, numai ca
atunci cind tatai dumitale face gesturi mai largi, minecile vestonului i se v3d
de sub roba, si asta are un efect suparator asupra unor anumiti credinciosi. Du
p3 care sarmanul tata a rostit o predica intreagS, tinindu-si bratele lipite de
corp si ratind toate efectele oratorice. Si, in duminica urm3toare, s-a inters a
casa cu gutu-rai, pentru c isi dezbracase vestonul. Oh! si discutiile despre smoc
hinul sterp din Evanghelie si des'pre arbbrii care nu fac fructe... Eu nu sint un
arbore' fructifer. Eu fac doar umbra, domnule pastor : v acopr cu umbra mea.
104
ANDRfi GIDE
105
i asta tot la masa a spus-o. Fireste, caci nu-l vedeai decit la masa. Si-o spuses
e pe un ton plin de artag. Atunci l-a dat bunicul'pe us afara. Iti amintesti cum
s-'a ridicat deodata, el care de obicei stStea cu nasul in farfurie; i, cu bratul
intins, aspus : Iesi! P3rea enorm, inspaimlntator; era indignat. Cred ca intr-ade
var lui Strouvilhou i s-a facut frica. - Si-a aruncat servetul pe masa i a dispar
ut. A pie-cat fr3 s piateasca; i de atunci nu l-a mai v3zut nimeni. As fi curios s s
tiu ce s-a intimplat cu el. - Sarmanul bunic, relua Laura cu o oarecare tristete
, eft mi s-a p3rut de frumos in ziua aceea. Stii c3 te iubeste foarte mult. Ar t
rebui sa urci mScar pentru o clipa la el in birou. Smt sigura c3 i-ar face multa
piacere. Retranscriu toate acestea imediat, fiindca stiu cit e de dificil pe ur
ma s regasesti tonul just al unui dialog. Numai c3 din acest moment am inceput s-
o ascult pe Laura mai distrat. Tocmai il zarisem, la o oarecare depSrtare, pe Ol
ivier, pe care !1 pierdusem din vedere de cind Laura m3 adusese in biroul tatSlu
i ei. Avea ochii strSlucitori i tr3saturile extraordinar de insufletite. Am aflat
mai tirziu ca Sarah, ca s se amuze, ii dSduse s bea una dup3 alta sase cupe de sa
mpanie. Armand era impreuna cu el i amindoi, strecurindu-se printre grupuri, le u
rmSreau pe Sarah i pe o tin3r3 englezoaica de aceeasi virsta cu Sarah, care era i
ntern3 la Azais de mai bine de un an. Sarah i prietena ei au pSrasit, in sfirsit,
camera i, prin usa deschis, i-am v3zut pe cei doi baieti pornind in ruga dup3 ele
pe sc3ri. Ma pregateam s ies i eu, cedind rugSmintilor Laurei, cind ea fcu un pas
spr'e mine : AscultS, Edouard, as vrea s-ti spun... i brusc vocea ii deveni foarte
grava' poate va trece multa vreme pin3 ne vom revedea. As vrea sS-mi spui din no
u... As vrea s stiu daca as mai putea conta pe dumneata... ca pe un prieten. Nici
odata n-am avut atita poft3 s-o srut ca in clipa aceea; m-am multumit insa s-i srut
mina cu dragoste i infiac3rare, soptind: Orice s-ar intimpla. i, pentru a-mi ascu
nde lacri-mile pe care le simteam c3-mi umplu ochii, am alergat re-pede s-l caut
pe Olivier.
El imi pindea iesirea, asezat aiaturi de Armand pe o treapta a scarii. Fr3 discut
ie c3 era putin beat. Se ridica m3 trase de brat: - Vino, irrii spuse. O s fumam
o tigara in earners la Sarah. Fata ne asteapt3. - Imediat. bar mai intii trebuie
s m3 due s-l v3d pe Azai's. Numai ca n-as mai reusi dupa aceea sa gasesc camera.
Las c3 o cunosti foarte bine; e fosta camer3 a Laurei, strigS Armand. Fiindca era
una dintre cele mai bune camere, i-o dadusera englezoaicei; dar cum nu piatea d
estul, impartea camera cu Sarah. Li sau pus dou3 paturi asa, de form3; o treabS
destul de inutiia... - Nu-l asculta, spuse Olivier rizind i imbrincindu-l; e beat
. - Te sfatuiesc sa vorbesti, reluS Armand. Asadar, vii, nu-i asa ? Te asteptSm.
Am promis c3 voi veni. De cind isi tunde p3rul ca peria, bStrinul Azais nu mai
seamana deloc cu Whitman. A 13sat familiei ginerelui pri-mul i al doilea etaj al
imobilului. De la fereastra biroului su (acaju, rips i moleschina), domina curtea i
suprave-gheazS plecarea i sosirea elevilor. Vezi cum ma rasfata, imi spuse, arat
indu-mi pe masa un enorm buchet de crizanteme, pus acolo de mama unuia dintre el
evi, veche prietenS a familiei. Atmosfera odaii era atit de austera, incit aveai
impresia c3 florile o sa se vestejeasca intr-o clipa. M-am retras pentru un mom
ent din mijlocul societatii. Sint batrin i zgomotul conver-satiei m3 oboseste. Da
r florile astea o sa-mi tin3 tov-arasie. Vorbesc in felul lor i stiu sa povesteas
ca 'despre slava Domnului mai bine decit oamenii (sau ceva asem3n3tor). Demnul b
3rbat nu-si poate imagina cit de mult isi plictiseste elevii cu povesti de acest
fel; atit de sincere in gura lui, incit reteazS orice ironic. Pentru mine, sufl
etele simple, cum e i sufletul lui Azai's, sint eel mai greu de inteles. Daca est
i mai putin simplu tu insuti, esti constrins s joci in fata lor un fel de comedie
; nu pr'ea cinstita ; dar ce s faci ? Nu poti discuta, nu poti pune lucrurile la
punct; esti constrins sS fii de acord. Azai's impune in jurul
106
UK BAN!
lui ipocrizia, daca nu-i imp3rtSsesti intru totul credinta. Pe vremea cind abia
incepusem s-l vizitez, eram indignat vazind cum nepotii il mint. A trebuit si eu
s fac la fel. Pastorul Prosper Vedel e prea ocupat; doamna Vedel, cam srac3 cu duh
ul, sta cufundata intr-o reverie poetico-religioasa In care-si pierde total simt
ul realitatii; asa c bunicul se ocupa de educatia si de instruirea tineri-lor. O
data pe Iun3, pe vremea cind locuiam la ei, asistam la o explicatie furtunoasS,
care se termina cu efuziuni patetice: De acum ne vom spune totul. Intram intr-o
era noua de franchete si sinceritate. (li place s foloseasca mai multe cuvinte pe
ntru a spune acelasi lucru veche obisnuinta ramasS de pe vremea cind era pastor.
) S nu mai avem ginduri ascunse, ginduri din acelea urite. Vom putea s ne privim d
rept in fata, ochi in ochi. Nu-i asa ? Ne-am inteles. Dupa care se cufundau si m
ai mult, el in neghiobiile lui, copiii in minciunile lor. Aceste cuvinte se adre
sau in special unui frate al Laurei, cu un an mai mic decit ea, cam nabadaios, s
i care avusese si aventuri amoroase. (S-a apucat s faca negot in colonii si l-am
pierdut din vedere.) Intr-o seara cind'batrinul a rostit din nou aceasta fraza,
m-am dus s-l caut la el in birou; am incercat s-l fac s inteleaga ca intransigenta
lui facea cu neputinta sinceritatea pe care i-o pretindea nepotului. Aza'is apro
ape c s-a suparat: N-are decit s faca numai lucruri de care s nu se rusineze cind l
e mSrturiseste, a strigat el pe un ton care nu admitea replica. Altminteri era u
n om minunat; mai mult decit atit: un prototip de virtute si ceea ce se numeste:
o inima de aur; numai c judec3tile lui erau copilSresti. Marea stima ce mi-o pur
ta se datora faptului ca, dupa stiinta lui, n-am avut amante. Nu mi-a ascuns ca
sperase s ma cSsatoresc cu Laura; se indoieste c Douviers ar fi sotul care i se po
triveste, si mi-a repetat de mai multe ori: Alegerea ei m3 uimeste, apoi a adSugat
: M3 rog, cred c e un bSiat cumsecade... Cum ti se pare ?... La care am spus : Desi
gur.
107
Pe m3sur3 ce un suflet se cufunda in devotiune, isi pierde simtul realului, gust
ul, nevoia si dragostea de reali-tate. Am observat acest lucru si la Vedel, chia
r dac3 n-am stat de vorba cu el decit foarte putin. Pe astfel de oameni straiuci
rea credintei lor ii orbeste, fcindu-i s nu mai vada lumea ce-i in'conjoara si s nu
se mai vad3 nici pe ei insisi. Pentru mine, eel mai 'important e sa v3d totul l
im-pede; si de aceea m3 uluieste multimea de minciuni in care se poate complace
un habotnic.
Am vrut s-l fac pe Azai's s-mi vorbeasca despre Olivier, dar pe el il intereseazS
mai cu seama micutul Georges. Nu-l 13sa s vada c2 stii ceea ce-ti voi spune eu ac
um, a inceput el; desi nu-i face decit tins'te... Inchipuie-ti c tinarul dumitale
nepot si citiva camarazi de-ai si aii intemeiat un fel de mica asociat'ie, o lig
a de emulatie reci-proc3; nu-s admisi in ea decit cei pe care ii considera demni
si care au dat dovezi de virtute; un fel de Legiune de Ono'are infantiia. Nu ga
sesti c e incintator ? Fiecare poarta la butoniera o mica p'anglica destul de put
in bat3toare la ochi, e adev3rat, dar pe care eu am remarcat^o, totusi. L-am che
mat pe copil in biroul meu, si cind i-am cerut s-mi explice ce e cu insigna aceea
, la 'inceput s-a tulburat. Scumpul de el se astepta la o mustrare. Apoi, rosind
pin3 in virful urechilo'r si vorbind foarte incilcit, mi-a povestit cum a luat
fiint3 micul lor club. Astea-s lucruri, vezi dumneata, de care n-ai voie s rizi;
c3ci risti s jignesti sentimente foarte delicate... L-am intrebat de ce el si col
egii lui nu faceau treaba asta deschis, la lumina zilei. I-am spus ce admirabila
fort3 de propaganda, de prozelitism ar putea avea, ce rol fru'mos ar putea ei j
uca... Dar la virsta asta iubesti misterul... Pentru a-i cistiga increderea, i-a
m spus, la rindul meu, ca pe vremea mea, adica atunci cind aveam virsta lui, m-a
m inrolat intr-o asociatie de acest fel, ai c3rei membri purtau frumosul nume de
cavaleri ai datoriei; fiecare dintre noi primea de la presedintele ligii un carne
t in care-si scria cu toata sinceritatea slSbiciunile si lipsurile. A inceput s z
imbeasca si mi-am dat seama c povestea aceea cu carne-tele i-a dat o idee; n-am i
nsistat, dar nu m-ar mira daca ar introduce acest sistem de carnete printre emul
ii si. Vezi dumneata, pe copiii 3stia trebuie s stii cum s-i iei; si in primul rind
s le arati'ca ii intelegi. I-am promis c nu voi sufla o vorba parintilor lui; cer
indu-i ins sa-mi promita ca ii va spune totul mamei sale, care va fi foarte feric
ita aflind aceasta poveste. Se pare totusi c el si colegii lui si-au dat cuvlntul
de onoare sa nu scoata o vorba. Ar fi fost o stingacie sa mai insist. Dar, inai
nte de a ne desparti, ne-am rugat impreuna ca Dumnezeu sa le binecuvinteze liga.
Sarmane si scumpe batrin Azais! Stnt convins ca pustiul te-a dus de nas si c tot
ce-a spus era minciuna. Dar cum ar fi putut Georges sa r3spund3 altfel ?... Vom
mcerca sa lamurim acest lucru. La inceput n-am recunoscut camera Laurei. Tapetu
l odaii fusese schimbat; atmosfera era cu totul alta. Sarah, de asemenea, mi se
parea de nerecunoscut. Credeam totusi cS o cunosc bine. Mi-a ar3tat totdeauna fo
arte multa incredere. De cind o stiu, eu am fost pentru ea omul c3ruia ii poti s
pune totul. Numai c2 de prea multa vreme n-am mai fost pe la familia Vedel. Roch
ia ii dezvelea bratele si gitul. Parea mai mare, mai indrazneata. Sedea pe unul
din cele dou3 paturi, aiaturi de Olivier, lipita de baiatul care se intinsese fr3
fasoane si p3rea c doarme. Era beat, fr3 discutie; si in mod cert sufeream c il va
d in starea asta; dar mi se p3rea mai frumos ca oriclnd. Beti, mai mult sau mai
putin, erau toti patru. Micuta englezoaica izbucnea In hohbte de ris, intr-un ri
s ascutit, de care m3 dureau urechile, la cele mai absurde vorbe ale lui Armand.
Acesta spunea verzi si uscate, flatat de risul ei si rivalizind cu el in prosti
e si vulgaritate; simulind ca-si aprinde tigara de la roseata din obrajii surori
i sale sau de la obrajii lui Olivier, care erau, de asemenea, imbu-jorati, sau c
si-a ars degetele cind, pe neasteptate, cu un gest nerusinat.'ii apropie unul de
altul silindu-i sa-si lipeasca fruntile. Olivier si Sarah se pretau la acest jo
e, ceea ce mi se parea extrem de penibil. Dar anticipez... Olivier incS se mai p
refacea c doarme cind Armand ma intreba deodatS, pe nepus mas, ce pSrere am despre
Douviers. M3 asezasem intr-un fotoliu scund si eram in acelasi timp amuzat, stlr
nit si jenat de betia lor, de comportarea lor dezinvolta; la urma urmelor, eram
flatat c m-au invitat sa vin, tocmai intr-un moment cind, dupS toate aparentele,
nu aveam ce c3uta printre ei.
UK BAIN1 109
- Domnisoarele aici de fats..., continuS el vazind c nu raspund si m3 multumesc s
a zimbesc din complezenta pentru a fi in ton cu ei.' In clipa aceea, englezoaica
vru sa'-l impiedice sa vorbeascS si alerg dup3 el ca s-i puna mina la gura; el se
zbatu si s'triga : - Aceste domnisoare sint indignate de ideea c Laura va trebui
s se culce cu el. Englezoaica ii dadu drumul si, cu o minie prefcut3 : Oh ! S nu c
redeti ce spune. E un mincinos. M-am straduit s le explic, relu3 Armand mai po-to
lit, c Laura, cu zestrea ei de douSzeci de mii de franci, n-ar fi putut spera nic
iodat3 la ceva mai bun, si c3, buna crestinS cum este, va trebui s tina cont mai
ales de calitatile suffetesti, asa cum spune tata'l nostru pastorul. Da, copiii
mei. Si'-apo'i cum s-ar mai repopula pamintul daca am conda'mna la celibat pe fi
ecare barbat care nu-i un Adonis... sau un Olivier, pentru a ne referi la o epoc
3 mai recenta. Ce idiot! sopti Sarah. Nu-l asculta; nu mai stie ce vorbeste. Am
spus adevSrul. Nu l-am auzit niciodat3 pe Armand vorbind in felul acesta; il cre
deam, si il mai cred inc3, delicat si sensibil din fire; vulgaritatea lui mi se
pSrea afectata, datorata in parte betiei, dar mai cu seama dorintei de a o
amuza pe englezoaica. Aceasta, !ntr-adev3r foarte dr3guta, era pesemne foarte pr
oasta din moment ce nu-i dispiaceau asemenea necuviinte; dar pe Olivier ce-l int
eresau toate as tea ?... Mi-am p'romis c3, de indata ce vom fi numai noi doi, sa
nu-i ascund dezgustul meu. Dar dumneata, relua Armand, intorcmdu-se brusc spre
mine, dumneata care nu tii la bani si ai destui ca s-ti piatesti sentimente nobil
e, ai consimti s ne spui de ce nu te-ai cSsatorit cu Laura ? desi se p3rea ca o i
ubeai, iar ea, toata lumea stia ca era moart'a dup& dumneata. Olivier, care pin3
in clipa aceea se prefacuse ca doarme, deschise ochii; privirile ni se intilnir
a si fr3 indoialS c n-am rosit, pentru c nici unul din cei de fata nu era In stare
sa ma observe. Armand, esti insuportabil, spuse Sarah, ca pentru a m3 scoate din
incurcStura, pentru c nu gseam ce s-i rSspund. Apoi, pe patul pe care la inceput s
ezuse, se Intinse aiaturi de Olivier in asa fel incit li se atingeau cape110
AiNUKK U1UE DE BANI
111
tele. Armand fcu un salt, Iu3 un paravan care statea pliat la capul patului, prop
tit de perete si, cu gesturi de paiata, fl desfacu si acoperi cu el cuplul, apoi
, facind In conti-nuare pe bufonul, se apleca spre mine spunind insa cu voce tar
e: Dumneata poate nici nu stii ca sora-mea e o curva ? Era prea mult. M-am ridic
at; am rasturnat paravanul din dosul caruia Olivier si Sarah se ridicara in acee
asi clipa. Ea avea parul rav3sit. Olivier se scuia. Se duse la toaleta si se spa
ia pe fata cu apa rece: Vino pe-aici. Vreau sa-ti arat ceva, imi spuse Sarah lui
ndu-ma de brat. Deschise usa camere'i si m3 conduse pe palier. - Cred c asta l-ar
putea interesa pe un romancier. E un carnet pe care l-am g&sit intimpiator; un
jurnal intim al tatei; nu inteleg cum de l-a putut 13sa s se rataceasca. Putea s-l
citeasca oricine. L-am luat eu, ca s nu dea Armand peste el. S nu-i spui nimic. C
arnetul nu e prea gros. !l poti citi in zece minute si mi-l restitui inainte de
plecare. Dar, Sarah, i-am spus privind-o fix, ai savirsit o indiscretie groaznic
a. Ea ridica din umeri. - Oh ! daca fti inchipui asta, vei fi foarte deceptio-na
t. Numai intr-uri singur loc devine mai interesant... si nu prea. Stai c3-ti ara
t eu. Scoase din sin o agenda foarte mica, veche de patru ani, pe care o rasfoi
o clipa, apoi mi-o intinse deschisa, in-dicindu-mi un pasaj. Citeste repede. Mai
intii am v3zut, dedesubtul unei date si intre ghili-mele, acest citat din Evang
helie : Cel ce este credincios in lucrurile marunte va fi si in cele mari, apoi: De
ce sa amin mereu pe m'iine hotarirea pe care vreau s o iau de a nu mai fuma ? Ch
iar daca n-as lua-o decit pentru a nu o fntrista pe M61anie (pastoreasa), da-mi,
Doamne, puterea de a scutura jugul acestei rusinoase sclavii. (Cred c citez exact
.) Erau notate in'continuare luptele, rugamintile, rugaciunile, eforturile, desi
gur zadarnice, c3ci se repetau zi de zi. fntorc o alta pagina si, dintr-o data e
vorba despre altceva. - E destul de emotionant, nu-i asa ? facu Sarah cu o impe
rceptibiia grimasa de ironic, dupa ce'am terminat de citit. - E mai ciudat chiar
decit ti-ai putea inchipui, nu m-am putut retine s-i spun, reprosindu-mi totodat
a ca iam vorbit. Imagineaz3-ti ca nu smt nici zece zile de cind l-am Jntrebat pe
tatai dumitale daca a incercat vreodata s se lase de fumat. Gaseam ca si eu fume
z prea mult si... Pe scurt, stii ce mi-a raspuns ? La inceput mi-a spus c3, dupa
p3rerea lui, se exagereaza mult efectele pernicioase ale tutu-nului, ca, in cee
a ce-I priveste, nu le-a resimtit niciodata asu-pra propriei sale persoane; si c
um eu insistam: Da, mi-a spus in cele din urm3; m-am hotarlt si eu de doua sau de
trei ori sa-l intrerup pentru un limp. Si ati reusit ? Fireste, mi-a spus el ca
si cum ar fi fost ceva de la sine inteles, din moment ce am luat hot3rirea. E ce
va nemaipomenit! Poate ca la urma urmelor nu-si mai aduce aminte, am adaugat, ne
voind s-o las pe Sarah ssi dea seama cita ipocrizie banuiam ca se ascunde in toat
a povestea. - Sau poate, relua Sarah, asta dovedeste ca a fuma e pus in locul altu
i cuvint. Sarah vorbea? Eram uluit. Ma uitam la ea abia indraznind sa inteleg ce
anume vrea sa spuna... In clipa aceea, Olivier iesi din camera. Se pieptanase,
isi pusese in ordine imbracamintea si parea mai calm. - Ce-ar fi s plec3m ? spuse
el fara s-i pese de Sarah. E tirziu. Am coborit si, de indata ce am ajuns in str
ada : - Mi-e teama ca o sa m3 judeci gresit, imi spuse. Ai putea crede ca o iube
sc pe Sarah. Dar nil... Oh ! nici n-
o detest... Dar n-o iubesc. L-am luat de brat, strtngindu-i-l fara sa spun nimic
. - Nici pe Armand nu trebuie s-l judeci dupa cele ce i-a spus astazi, relua el.
JoacS un fel de rol... fr3 voia lui. tn fond e cu totul altfel... Nu pot s-ti expl
ic. Simte un fel de nevoie de a distruge lucrurile la care tine eel mai mult. Da
r nu-i de mult3 vreme asa. Cred c e foarte nefericit si, ca s-si ascunda starea as
ta, ia totul in deridere. E foarte
rAJLSirHJATOKH DE BANI
tele. Armand fcu un salt, lua un paravan care statea pliat la capul patului, prop
tit de perete i, cu gesturi de paiata, il desfacu i acoperi cu el cuplul,'apoi, fa
cind in conti-nuare pe bufonul, se aplecS spre mine spunind insa cu voce tare: D
umneata poate nici nu stii c3 sorS-mea e o curva ? Era prea mult. M-am ridicat;
am rasturnat paravanul din dosul caruia Olivier i Sarah se ridicara in aceeasi cl
ips. Ea avea pSrul ravSsit. Olivier se scuia. Se duse la toaleta i se spaia pe fa
ta cu apa rece: Vino pe-aici. Vreau s-ti arat ceva, imi spuse Sarah Mndu-ma de br
at. Deschise usa camerei i m3 conduse pe palier. Cred c3 asta l-ar putea interesa
pe un romancier. E un carnet pe care l-am gasit intimpiator; un jurnal intim al
tatei; nu inteleg cum de l-a putut ISsa s se rataceasca. Putea sS-l citeasca ori
cine. L-am luat eu, ca s nu dea Armand peste el. S nu-i spui nimic. Carnetul nu e
prea gros. Il poti citi in zece minute i mi-l restitui inainte de plecare. Dar, S
arah, i-am spus privind-o fix, ai savirsit o indiscretie groaznica. Ea ridici di
n umeri. Oh ! daca iti inchipui asta, vei fi foarte deceptio-nat. Numai mtr-uri
singur loc devine mai interesant... i nu prea. Stai c3-ti ar3t eu. Scoase din sin
o agenda foarte mica, veche de patru ani, pe care o r3sfoi o clipa, apoi mi-o i
ntinse deschisa, in-dicindu-mi un pasaj. Citeste repede. Mai intli am v3zut, ded
esubtul unei date i tntre ghili-mele, acest citat din Evanghelie : Cel ce este cre
dincios in lucrurile marunte va fi i in cele mari, apoi: De ce sa amin mereu pe mii
ne hotarirea pe care vreau sa o iau de a nu mai fuma ? Chiar daca n-as lua-o dec
it pentru a nu o mtrista pe M61anie (pastoreasa), da-mi, Doamne, puterea de a sc
utura jugul acestei rusinoase sclavii. (Cred ca citez exact.) Erau notate in cont
inuare luptele, rugmintile, rugaciunile, eforturile, desigur zadarnice, c3ci se r
epetau zi de zi. Intorc o alta pagina i, dintr-o data e vorba despre altceva.
111
E destul de emotionant, nu-i asa ? facu Sarah cu o imperceptibila grimasa de' ir
onic, dupa ce'am terminat de citit. E mai ciudat chiar decit ti-ai putea inchipu
i, nu m-am putut retine s-i spun, reprosindu-mi totodata c3 i-am vorbit. Imaginea
za-ti ca nu sfnt nici zece zile de cind l-am intrebat pe tatai dumitale dacS a i
ncercat vreodata sa se lase de fumat. Gaseam ca i eu fumez prea mult si... Pe scu
rt, stii ce mi-a r3spuns ? La inceput mi-a spus c3, dupa parerea lui, se exagere
aza mult efectele pernicioase ale tutu-nului, c3, fn ceea ce-l priveste, nu le-a
resimtit niciodata asu-pra propriei sale persoane; i cum eu insistam : Da, mi-a s
pus in cele din urma; m-am hotartt i eu de doua sau de trei ori s-l intrerup pentr
u un timp. i ati reusit ? Fireste, mi-a spus el ca i cum ar fi fost ceva de la sin
e mteles, din moment ce am luat hotarfrea. E ceva nemaipomenit! Poate c3 la urma
urmelor nu-si mai aduce aminte, am adaugat, nevoind s-o las pe Sarah ssi dea seam
a cita ipocrizie bSnuiam ca se ascunde in toata povestea. Sau poate, relua Sarah
, asta dovedeste c& a fuma e pus in locul altui cuvfnt. Sarah vorbea ? Eram uluit.
M3 uitam la ea abia indraznind sa inteleg ce anume vrea s spuna... In clipa acee
a, Olivier iesi din camera. Se pieptanase, Jsi pusese in ordine imbracamintea i p
area mai calm. Ce-ar fi sa plecSm ? spuse el fr3 s-i pese de Sarah. E tirziu. Am c
oborit i, de indata ce am ajuns in strada : Mi-e teama ca o sa ma judeci gresit,
imi spuse. Ai putea crede c3 o iubesc pe Sarah. Dar nu... Oh ! nici n-o detest..
. Dar n-o iubesc. L-am luat de brat, strmgindu-i-l fr3 sa spun nimic. Nici pe Arm
and nu trebuie s-l judeci dupa cele ce ti-a spus astazi, relua el. Joaca un fel d
e rol... fara voia lui. In fond e cu totul altfel... Nu pot sa-ti explic. Simte
un fel de nevoie de a distruge lucrurile la care tine eel mai mult. Dar nu-i de
multa vreme asa. Cred c& e foarte nefericit i, ca s-si ascunda starea asta, ia tot
ul in deridere. E foarte
lAJLairHJATORH DE BANI
mJndru. Parintii lui nu-l inteleg deloc. AT vrea s2-l faca pastor. Epigraf pentr
u un capitol din Falsificatorii de bani :
FamiIia..., aceasta celula sociala. Paul BOURGET (passim)
Titlul capitolului: REGIMUL CELULAR E cert c3 nu exista inchisoare (intelectuaia
) din care un spirit viguros sa nu scape; i nimic din ceea ce te indeamna la revo
lta nu este periculos in mod definitiv desi revolta poate deforma caracterul (il
contorsioneaza, il tulbura, tl inaspreste, il indeamna la o siretenie nele-giui
ta); i copilul care nu cedeaza la influentele familiale o foloseste pentru a desc
atusa din ea primele izbucniri ale energiei'sale. Dar chiar i educatia care contr
ariaza copilul, impunindu-i oprelisti, il fortifica. Cele mai jalnice vic-time s
int victimele aduiarii. Pentru a-i detesta pe cei ce te flateaza, e nevoie de o
mare forta de caracter. Citi parinti n-am v3zut (mame, m special) bucurosi sa de
scopere i sa incurajeze in copiii lor cele mai prostesti aversiuni, ran-chiunele
cele mai injuste, lipsa de intelegere, fobii... La masa: Las-o pe aia; nu vezi c3
-i prea grasa. Scoate-i pie-lita. Asta nu-i destul de prajita... Seara, afara : Va
i! un liliac... acopera-ti capul, o s-ti intre fn p3r. Etc... Dupa ei, carabusii m
usca, lacustele inteapa, rimele iti fac negi. Absurditati echivalente In toate d
omeniile, intelectual, moral etc. In trenul local cu care ma intorceam de la Aut
euil, alaltaieri, am auzit o mama soptind la urechea unei fetite de zece ani, pe
care o dezmierda : - Tu i cu mine; eu i cu tine; de altii nu ne pasa. (Stiu, desi
gur, ca erau oameni simpli; dar i oamenii simpii au drept la indignarea noastra.
Sotul, intrun colt al vagonului, citea ziarul, linistit, resemnat, poate chiar i
ncornorat.) Se poate imagina o otrava mai perfida ?
id
X
Viitorul apartine bastarzilor. Ce inteles adinc e in aceste cuvinte : ,,'Un copi
l din flori!" Numai bastardul are dreptul de-a fi fcut din flori. Egoismul famili
al... numai cu putin mai hidos declt egoismul individual. 6 noiembrie Niciodata
n-am fost in stare sa inventez. Dar stau in fata realitatii ca pictorul in fata
modelului, careia ii spune: fa cutare gest, ia cutare atitudine. Dac3 le cunosc
bine re-sorturile, pot face ca modelele pe care societatea mi le furnizeaza sa a
ctioneze dupa cum doresc eu; sau eel putin pot sa aduc in fata nehotaririi lor a
numite probleme pe care ele le vor rezolva, fiecare in felul su, astfel incit eu
s aflu rezultatele din reactiile lor. Numai ca romancier m3 chinuie nevoia de a i
nterveni, de a actiona asupra desti-nelor lor. Dac3 as avea mai multa imagmatie,
as construi intrigi; eu insa le provoc, observ actorii, apoi scriu ce-mi dictea
za ei. 7 noiembrie Din tot ce-am scris ieri, nimic nu e adevarat. Ramine atit: r
ealitatea ma intereseaza ca un material plastic; i suit mult mai atent la ceea ce
ar putea sa fie decft la ceea ce a fost. Ma aplec vertigines asupra posibilitat
ilor fiecarei fiinte i depling tot ceea ce carapacea moravurilor atrofiaza." Bern
ard fu silit sa intrerupa o clipa cititul. Privirea i se incetosa. fsi pierduse
suflul, de parca ar fi uitat sa respire in timp ce citea, atit ii era de concent
rata atentia. Deschise fereastra i isi umplu piaminii cu aer, inainte de a se cuf
unda iar in lectura. Evident ca prietenia lui pentru Olivier era cit se poate de
inflacarata; n-avea prieten mai bun i pe nimeni nu iubea mai mult pe lumea asta,
fiindca riu-si putea iubi parintii; deocamdata era chiar exagerat de legal de a
ceasta prietenie; numai c3 el i Olivier nu intelegeau prietenia absolut in acelas
i mod.' Bernard, pe masura ce citea, se mira tot mai mult, admira tot mai mult,
dar i cu e. 5- ft o ere B a r? e
114
AINUKK GIDE
o oarecare durere, diversitatea de care se arata capabil acest prieten al lui; d
esi credea ca il cunoaste foarte bine. Olivier nu-i spusese nimic despre cele po
vestite In jurnal. Despre Armand si Sarah banuia doar c ar exista. Si cita deoseb
ire in felul lui Olivier de a se purta cu ei si cu el... Oare Bernard si-ar fi r
ecunoscut prietenul in camera aceea, intins pe pat ? In imensa curiozitate care-
l indemna sa citeasca pe nerasuflate, se amesteca si o nedeslusita tul-burare: d
ezgust sau ciuda. Putin din ciuda pe care o resimtise mai adineauri, vazindu-l p
e Olivier la bratul lui Edouard : ciuda de a nu fi el in locul lui. Ciuda asta p
oate duce departe si
te poate Impinge la multe prostii; ca, de alt-minteri, oricare alt fel de ciuda.
Dar s trecem peste acestea. Tot ce am spus mai sus are doar rostul de a mai aeri
si paginile acestui jurnal. Acum, pentru ca Bernard si-a recapatat suflul, sa ne
intoarcem la el. Iata-l deci ca se cufunda In lectura.
XIII
Batrfnii aduc putine servicii. VAUVENARGUES
JURNALUL LUI EDOUARD
(Urmare) ,,8 noiembrie Batrina si batrinul La P6rouse s-au mutat din nou. Noul l
or apartament, pe care inca nu-l cunosc, e la mezanin, in micul intrind pe care-
l formeaza foburgul Saint-Honor6 inainte de a se mtretaia cu bulevardul Haussman
n. Am sunat. A venit sa-mi deschida La Perouse. Era fr3 haina, numai in camasa si
avea pe cap un fel de boneta alb-gaibuie, in care am recunoscut in cele din urm
a un ciorap vechi (de-al doamnei La Perouse, far3 indoiaia), a c3rui talpa innod
ata se baiabanea pe linga obraz precum canaful unei tichii. fn mina avea un vatr
ai curbat. Era evident c3-l
FALSIFICATORII DE BANI
115
surprindeam tocmai cind facea pe fochistul; si cum parea putin cam stinjenit: ' V
reti s revin ceva mai tirziu ? i-am spus. Nu, nu... Intra aici. Si m-a impins int
r-o camera mica si lunguiata, cu doua ferestre ce dadeau spre strada, chiar la i
nSltimea felinarelor. As teptam o eleva tocmai la ora asta (era sase); dar mi-a
telegrafiat ca nu vine. Sint atit de fericit c te v3d. A pus vatraiul pe un gheri
don si, scuzindu-se parca pentru tinuta sa: Servitoarea doamnei La P6rouse a 13s
at focul sa se stinga, nu vine decit dimineata; asa c a trebuit s golesc soba... V
reti s v3 ajut s aprindeti focul ? Nu, nu... Te-ai putea murdari... Ingaduie-mi do
ar s m3 due s- mi iau o haina. lesi tropaind cu pasi marunti, apoi reveni aproape
imediat, imbracat intr-o haina sub'tire de alpaca, cu nasturii lipsa, cu minecil
e rupte, atit de tocita c nici unui cersetor n-ai fi indraznit s i-o dai. Ne-am as
ezat. M3 gsesti schimbat, nu-i asa ? As fi vrut s protestez, dar fiind foarte afec
tat de expresia istovita a acestei fete pe care o cunoscusem atit de fru-moas, n-
am stiut ce s spun. El continua: Da, am imb3trinit mult in ultima vreme. fncepe s
mS cam lase si memoria. Cind vreau s repet o fug de Bach, trebuie s recurg la parti
tura... Qti tineri nu s-ar multumi cu ceea ce mai aveti dumneavoastra! Relua clS
tinind din cap : Ei! nu numai memoria mi-a siabit. Uite: cind merg, mi se pare c
umblu inca destul de repede; dar acum, pe strada, toti oamenii mS depasesc. Asta
inseamnS, i-am spus, c ast3zi lumea merge mult mai repede. Eh ! ce s spun ?... E
ca si cu lectiile pe care le dau eu: elevele sint de pSrere ca metoda rriea le t
ine pe loc; vor sa mearga mai repede decit mine. Ma' parasesc... Astazi toata lu
mea e grabita. Adauga cu o voce atit de scazuta, incit abia l-am auzit: Aproape
ca nu mai am nici una.
AINLIKli lilUE
FALS1HCATOKII DE BANI
117
Simteam In el atita disperare, incit nu indr3zneam s-l mai intreb nimic. Relu3: D
oamna La P6rouse nu vrea s inteleaga asta. Zice c nu stiu eu s le iau cum trebuie;
c nu fac nimic, nici ca s Ie'p3strez, nici ca s am si alte eleve noi. Eleva aceea p
e care o asteptati..., am intrebat cu stingacie. Oh! pe aceea o pregStesc pentru
conservator. Vine zilnic aici s lucreze. Asta inseamna c nu v3 piateste nimic. Do
amna La P6rouse imi face mereu reprosuri din cauza asta. Nu intelege c numai lect
iile astea ma intere-seazS; da, cele cafe intr-adev3r imi fac plScere s... le d;m
. De la o vreme stau si m3 tot gindesc. lata... as vrea sa te fntreb ceva: de ce
in cSrti se vorbeste atit de rar de batrfni ?... Explicatia e, cred eu, c batrin
ii nu mai stnt capabili s scrie, iar atunci cind esti tin3r, nu te ocupi de ei. P
e cine poate interesa un b3trin ?... Desi ar fi lucruri destul de curioase de sp
us despre ei. lata: exista anumite fapte din viata mea trecuta pe care abia acum
incep sa le inteleg. Da, abia acum Incep s inteleg ca nu au deloc semnificatia p
e care o credeam eu odinioara, svirsindu-le... Abia acum inteleg ca toata viata a
m fost inselat. Doamna La Perouse'm-a tras pe sfoara'; fiul meu m-a tras pe sfoa
ra; bunul Dumnezeu m-a tras pe sfoara...
Se Jnsera. Aproape ca nu mai desluseam trasaturile batrinului meu profesor; dar
dintr-o data a tisnit lumina felinarului din strada, care mi-a aratat obrajii lu
i scaidati in lacrimi. In primele clipe am fost intrigat de o pata ciu-data pe c
are o avea la timpia, ceva ca o scobitura, ca o gaura; dar, facind o miscare uso
arS, pata s-a deplasat si am inteles c nu era decit umbra proiectata de un orname
nt al balustradei. Mi-am pus mina pe bratul lui descarnat; tremura. O s raciti, i
-am spus. Chiar nu vreti sa aprindem focul ?... Haidem. - Nu... Trebuie sa te ot
elesti. Cum ? Sinteti un stoic ? Oarecum. Tocmai pentru ca aveam gitul sensibil,
n-am vrut niciodata sa port fular. Totdeauna m-am luptat cu mine insumi. Totul
e bine atita timp cit iesi tnvingator; daca Jns trupul nu mai rezista... Mi-a lua
t mina si, pe un ton grav, ca si cum mi-ar fi spus un secret: Atunci invingi cu
adevarat. Imi 13sa mina; continua: Mi-era teams c-o s pleci fr3 sa vii s ma vezi. -
Unde sa plec ? l-am intrebat. Nu stiu. Dumneata caiatoresti foarte mult. As fi
vrut s-ti spun ceva... sper ca fn curfnd s plec si eu. Cum ? Aveti intentia s caiat
oriti ? am spus eu cu stingacie, prefScindu-ma c nu-l inteleg.'in ciuda gravitati
i misterioase si solemne a vocii sale.'ciatina din cap : Ai Inteles foarte bine
ce^voiam sa spun. Da, da, stiu c in curind va sosi timpul. Incep sa cistig mai pu
tin decft se cheltuieste cu mine; si asta n-o'pot suporta. Exista un anume punct
pe care mi-am promis s nu-l depasesc. Vorbea pe un ton oarecum exaltat, care ma
nelinistea. Gsesti si dumneata ca ar fi ceva r3u ? N-am reusit niciodata s inteleg
de ce religia ne interzice acest lucru. M-am gindit mult In ultima vreme. Cind
eram tin3r, duceam o viat3 foarte austera; m3 felicitam pentru forta mea de cara
ct'er de fiecare dat3 cind respingeam o solic'i-tare. Nu intelegeam c in acest fe
l, in loc s m3 eliberez, deveneam tot mai mult sclavul orgoliului meu. Fiecare vi
ctorie asupra mea Insumi era un nou z3vor pus la usa inchisorii mele. Tocmai ast
a voiam s spun mai adineauri, cfnd ziceam c Dumnezeu m-a tras pe sfoar3. M-a fcut s
a cred c orgoliul e virtute. Dumnezeu si-a batut joe de mine. Cred c se joaca cu n
oi ca mita cu soarecele. Ne tri-mite ispite la care stie c nu ne vo'm putea impot
rivi; si cind totusi rezistdmi se r3zbun3 pe noi mai amarnic. De ce ne poart3 pi
c3 ? Si de ce... Dar te plictisesc cu fntrebarile astea de om bStrin. Isi Iu3 ca
pul in miini, cum fac copiii cind sfnt bosum-flati/si r3mase tacut mult3 vreme,
incit incepeam s cred c a uitat de prezenta mea. StSteam nemiscat Jn fata lui, tem
indu-ma s nu-i t'ulbur meditatia. In ciuda zgomotului str3zii, linistea acestei o
dai mi se p3rea extraordinarS, si in ciuda luminii felinarului care ne lumina fa
ntastic, de jos in sus, ca rampa unei scene de teatru, zonele de
.AIN1JKK GIDE
umbra, de o parte si de alta a ferestrei, pareau ca se intu-neca in jurul nostru
, incremenind asa cum ingheata o apa linistita cind e ger; incremenind pina in s
trafundul inimii mel'e. Vrind in cele din urma sa scap de spaima mea, am inceput
sa respir zgomotos si, gindindu-ma sa plec, gata sa-mi iau ramas-bun, am intreb
at din politete si pentru a rupe vraja aceea: Doamna La P6rouse e sanatoasa ? Ba
trinul p3ru ca se trezeste. Mai intii repeta : Doamna La P6rouse ?... interogati
v; de parca aceste silabe nu mai aveau pentru el nici o semnificatie; apoi, deod
ata, aplecindu-se spre mine: Doamna La Pdrouse trece printr-o criza teribiia...
care ma face sa sufar foarte mult. O criza de ce ?... am intrebat. - Oh ! de nim
ic, spuse el dind din umeri, ca si cum ar fi fost ceva de la sine inteles. A inn
ebunit complet. Nu mai stie ce s nascoceasca.' Banuiam de multa vreme cit de adin
ca e dezbinarea acestei vechi casnicii, dar dorind s aflu lucruri mai precise : -
Sarmanul meu prieten, facui compatimitor. Si... de cind? Statu pe ginduri o cli
pa, de parca n-ar fi inteles intre-barea. Oh ! de foarte multa vreme... de cind
o stiu. Dar aproape imediat se corecta: Nu; la drept vorbind, a luat-o razna num
ai de cind a inceput s se ocupe de edu-catia fiului meu. Amjacut un gest de uimir
e, fiindca nu stiam ca aveau copii. fsi ridica fruntea, pe care o tinuse sprijin
ita in palme, si, pe un ton mai linistit: Nu ti-am vorbit niciodata de fiul meu
?... Asculta, vreau s-ti spun totul. Acum trebuie s afli totul. Ceea ce-ti voi pbv
esti n-as putea spune altcuiva... Da, de cind cu educatia fiului meu; iti dai se
ama c e multa vreme de atunci. La inceput c3snicia noastra a fost incintatoare. E
ram foarte pur cind m-am c3storit cu doamna La P6rouse. O iubeam cu inocentS... d
a, e cuvintul eel mai potrivit, si nu acceptam s-i
recunosc vreun defect. Dar ideile noastre nu erau aceleasi in privinta educatiei
copii-lor. De cite ori voiam s8-l doj'enesc, doamna La P^rouse ii lua partea im
potriva mea; dupa ea, ar fi trebuit s8-i tree
FALSIFICATORII DE BANI
119
cu vederea orice. S-au aliat impotriva mea. Ea l-a invatat sa minta... Abia a im
plinit dou3zeci de ani c si-a gSsit o amanta. Era una din elevele mele, o tinara
rusoaica, foarte buna muziciana, de care ma simteam foarte atasat. Doamna La P6r
ouse era la curent; mie'insa mi-au ascuns totul, ca de obicei. Si fireste ca n-a
m bagat de seama ca e insrcinat3. Nimic, asa cum iti spun; nu bSnuiam nimic. fntr
-o bun3 zi mi se spune ca eleva mea e bolnavS; c nu va mai veni o bucata de vreme
. Cind spun c ma due eu s-o v3d, mi se zice c si-a schimbat adresa, c e plecata int
r-o caiatorie... Abia mult mai tirziu am aflat c a plecat in Polonia ca sa nascS.
Fiul meu s-a dus dupa ea... Au trait citiva ani impreuna; dar el a murit inaint
e de a se fi casatorit cu ea. Si pe ea... ati mai v3zut-o ? S-ar fi zis c se love
ste cu fruntea de un zid. - N-am putu s-o iert pentru c m-a inselat. Doamna La P6
rouse corespondeaza cu ea. Qnd am aflat c traieste in mare mizerie, i-am trimis b
ani... din cauza micutului. Dar despre asta doamna La P6rouse nu stie nimic.'Nic
i macar cealalta n-a stiut ca banii sint de la mine. Si nepotul dumneavoastra ?.
.. Un zimbet ciudat ii lumina fata; se ridica. Asteapt3 o clipa; o s-ti ar3t poza
lui. Si din nou iesi alergind cu pasi marunti, cu capul intins inainte. Cind re
veni, degetele ii' tremura'u in timp ce c3uta fotografia intr-un portofel urias.
Se apleca spre mine, intinzindu-mi-o, si in soapta: - Am luat-o de la doamna La
P6rouse fr3 ca ea sa stie. Crede c a pierdut-o. - Ce vfrsta are ? am intrebat. Tr
eisprezece ani. Pare mai mare, nu-i asa ? E foarte firav. Ochii i se umpluserS i
ar3si de lacrimi; intinse mina spre fotografie de parc-ar fi vrut s-o recapete c
it mai repede. M-am aplecat spre ea sub lumina slaba a felinarului; copilul mi s
e p3rea c ii seamanS; recunosteam fruntea mare, bombata, ochii visatori ai batrin
ului La P6rouse. Am crezut c ii fac plScere spunindu-i acest lucru, dar protesta:
Nu, nu, seam3na cu fratele meu; cu un frate pe care l-am pierdut... Copilul era
bizar imbracat, mtr-o bluzS ruseasca bro-data. Unde locuieste ? Dar de unde' sa
stiu ? striga La P6rouse cu un fel de disperare. Ti-am spus doar c mi se ascunde
totul. fmi Iu3 fo'tografia si, dupa ce o mai privi o clipa, o puse in portofelu
l pe ca're-l viri in buzunar. Qnd maica-sa vine la Paris, nu se vede decit cu do
amna La P6rouse care, dac-o intreb, fmi raspunde: N-ai decit s-o intrebi. Zice asa
, dar, in fond, ar fi dezo-lata daca as vedea-o. Totdeauna a vrut s-mi rapeasca o
rice fiinta care se atasa de mine... Micutul Boris a fost crescut in Polonia; in
tr-un colegiu din Varsovia, cred. Dar caiatoreste impreuna cu maica-sa. Apoi, fo
arte emotional: Spune si dumneata dac3-i de crezut c poti 'iubi un copil pe care
nu l-ai v3zut niciodata ?... Ei bine, micutul acesta e tot ce am eu acum mai scu
mp pe lume... Si ei nu stie nimic! Fraz'ele-i erau intrerupte de hohote de pirns
. Se ridica de pe scaun si se arunca, aproape c3zu, in bratele mele. As fi facut
orice ca s-i alin suferinta; dar ce puteam face ? Ma ridicai, fiindca simteam cu
m trupul lui firav aluneca in jos si aveam impresia ca vrea s ingenuncheze. L-am
spri-jinit, l-am strins in brate, l-am leganat ca pe un copil. S-a mai potolit.
Doamna La P6rouse il chema din camera aiaturata. Acusi vine si ea... Dar dumneat
a nu tii s-o vezi, nu-i asa ?... De a'ltminteri, e complet surda. Pleaca repede.
Si insotindu-ma pe palier: Nu 13sa sa treaca iar atita vreme pma sa vii la mine
(vocea lui implora). La revedere, la revedere. 9 noiembrie Mi se pare ca litera
tura aproape nu s-a ocupat pina acum de un anume gen de tragism. Romanul s-a pre
ocupat de ciudateniile unor destine, de soarta buna sau rea, de rapor-turile soc
iale, de conflictul dintre pasiuni, de caractere, dar deloc de esenta fiintei um
ane. Crestinismul a facut efortul de a transpune drama pe plan moral. Dar nu exi
sta romane crestine propriuzise.
FALSIFICATORII DE BANI
121
Sint unele care isi propun s fac3 educatie moraia ; ceea ce n-are nimic de-a face
cu ce vreau eu s spun. Tragicul moral care, de pilda, da o forta extraordinara a
cestor cuvinte din Evanghelie: Dac3 sarea isi pierde gustul, cum o sa si-l mai re
capete ? Acest tragic m3 intereseaza pe mine.
10 noiembrie Olivier se va prezenta la bacalaureat. Pauline ar vrea ca dupa acee
a sa se inscrie la Normaia. Cariera lui e gata hotarita... De ce nu-i orfan, fra
sprijin; l-as fi facut secre-tarul meu. Dar lui putin li pasa de mine, nici maca
r interesul ce i-l port nu-l observa; si cred ca s-ar simti jenat daca l-as face
s-l remarce. Tocmai pentru a nu-l stinjeni, afectez fata de el un fel de indifer
enta, o detasare ironica. Numai cind nu ma vede indraznesc s-l contemplu in voie.
Uneori il urmaresc pe strada fra ca el sa stie. leri, mergeam in urma lui; s-a i
nters brusc si n-am mai avut timp sa ma ascund: Unde te grabesti ? l-am intrebat
. Oh! nicaieri. Nu par atit de grabit decit atunci cind n-am ce face. Am facut c
ftiva pasi impreuna, dar n-am avut ce sa ne spunem. Era, fr3 discutie, plictisit
de aceasta intllnire. 12 noiembrie Are parinti, un frate mai mare, prieteni... I
mi repet acest lucru cit e ziua de lunga si ca n-am ce face aici. Fr3 indoiaia ca
as putea inlocui orice ar simti el c ii lipseste; dar nu-i lipseste nimic. N-are
nevoie de nimic. Si daca gentiletea lui ma incinta, nu-mi ingaduie totusi s ma i
nsel in privinta ei... Ah! fraza absurda, pe care o scriu fr3 voia mea, si in car
e se dezvaiuie inima mea duplici-tar3... Miine plec la Londra. M-am hotSrit subi
t. A sosit vremea.
122
ANDRE GIDE
S pleci pentru c ai prea mare pofta s r3mli... Difi-cultatea de a ma lepada de o an
ume inclinare spre lucrul anevoios, si oroarea fata de complezenta (ma gindesc l
a cea fata de sine) slnt datoare, poate, educatiei mele puri-tane, din copiiarie
. Am cumparat ieri, de la Smith, un caiet englezesc, pentru a-l continua pe aces
ta in care nu mai vreau sa scriu nimic. Un caiet nou... Ah ! daca as putea sa nu
mai plec !"
XIV
In viaja se tntfmpla uneori accidente din care trebuie sa fii putin nebun ca sa
scapi cu bine. LA ROCHEFOUCAULD
Bernard terminS lectura cu scrisoarea Laurei, inse-rata in jurnalul lui Edouard.
Era uluit: nici vorba cS aceea care isi striga aici disperarea era amanta inlac
rimata de care Olivier ii vorbea aseara, ibovnica abandonata de Vincent Molinier
. Bernard intelese c deocamdata este singurul care, dat9rita dublei confidence a
prietenului su si a jurnalului lui Edouard, cunostea cele doua fete ale intri-gii
. Era un avantaj pe care n-'avea s-l pastr'eze multa vreme; trebuia s joace rapid
si strtns. Hotarirea fu luata pe loc: fr3 s uite nimic din cele citite la inceput,
toata atentia i se indrepta spre Laura. ,,De dimineata inca nu eram sigur ce tr
ebuie s fac; acum nu mai am nici un dubiu, isi spuse el iesind in graba din camer
a. Imperativul, cum zice filozoful, este categoric: trebuie salvata Laura. Poate
c datoria mea nu era s pun mina pe valiza, dar, lulnd-o, e cert c gratie ei incerc
acum un acut sentiment al datoriei. Important e s-o gsesc pe Laura inainte de a
se intilni cu Edouard, s mS prezint si s-i ofer serviciile intr-o maniera care sa
n-o facS s creada c as fi un snapan. Restul va merge de la sine. Am acum in portof
el cu ce s usurez nenorocirea la fel de mSrinimos si de generos ca si eel mai com
pStimitor dintre Edouarzi. Singura incurcSturS e procedeul. C3ci, desi e
FALSIFICATORII DE BANI 123
din familia Vedel, si cu toate cS e insrcinat3 contrar legi-lor morale, trebuie s
fie o fiinta delicata. Mi-e usor s-mi inchipui cum e o femeie de acest fel, care
se inversuneaz3, iti scuipa in obraz dispretul ei si rupe in bucStele bancno-tel
e pe care i le oferi cu b'un3vo'inta, dar intr-uh invelis ne-satisfc3tor. Cum s-i
dau bancnotele ? Si cum sa' ma prezint eu insumi ? Aici e aici. De indata ce tre
ci dincolo de ce e legal si mergi pe c3i nebatatorite, nimeresti in hatis ! Sint
, fSra indoiaia, prea tin3r pentru a m3 viri uitr-o intri'ga atit de incilcita.
Dar la naiba ! tocmai asta m3 va aju-ta. S inventam o m3rturisire candid3; o pove
ste lacrimogen3 care s-i trezeasca interesul fata de mine. Jenant e c va trebui s-i
servesc si lui Edouard aceeasi poveste; aceeasi, si fSra s ma dau de gol. Fie !
ne vom descurca. S contain pe inspiratia de moment..." Ajunse in strada Beaune, l
a adresa data de Laura. Hote-lul era foarte modest, dar curat si cu o infatisare
decenta. Dup3 indicative portarului, urea"' trei etaje. '!n fata usii cu numSru
l 16 se opri, voi s-si pregateascS intrarea, isi c3uta cuvintele, dar fr3 rezultat
; atunci, Mndu-si inim'a in dinti, ciocSni. O voce, dulce ca a unei surori, si o
are-cum tematoare, i se paru lui, spuse: Intra. Laura era imbr3cata foarte simpl
u, numai in negru; de parc3 ar fi fost in doliu. De citeva zile de cind era la
Paris, nu-si dadea prea limpede seama daca astepta ceva sau pe cineva care s vina
s-o scoata din impas.' Fcuse un pas gresit, far3 discutie; se simtea vinovata. A
vea tristul obicei de a conta mai mult pe intimplare decit pe ea insasi. Nu era
lipsita de calitSti, dar se simtea fr3 putere, abandonatS. La intrarea lui Bernar
d, isi ridic3 o mina spre fats, asemenea cuiva care ar vrea s-si inabuse un tipat
, sau s-si apere ochii de o lumina prea puternicS. Stat'ea in picioare, fScu un p
as inapoi si, fiind foarte aproape de fereastrS, cu cealalt3 minS apucS draperia
. Bernard astepta s-l intrebe ceva; dar ea tScea, asteptlnd sS vorbeascS el. El o
privea; inima ii bStea cu putere, si zadarnic incercS s zimbeascS. Iertati-m3, d
oamnS, cS vS deranjez, spuse in cele din urm3. Edouard X, pe care stiu cS-l cuno
asteti, a sosit la Paris chiar in dimineata asta. Am ceva urgent sa-i comu124
ANDRE GIDE
nic; m-am gindit c& dumneavoastrS ati putea sS-mi dati adresa, si... iertati-m3
ca am venit asa, pe nepusS mas, sa v-o cer.' Dac3 Bernard n-ar fi fost atit de ti
n3r, fr3 indoiaia ca Laura ar fi fost foarte speriata. Dar era inc3 un copil; cu
privirea deschis, cu fruntea senin3, cu gesturi retinute, cu vocea atit de nesigu
ra, melt, v3zindu-l, teama 13s locul curiozitatii, interesului si acelei irezisti
bile simpatii pe care o trezeste orice fiin'ta naiv3 si foarte frumoasa. Pe masu
ra ce vbrbea, vocea' lui Bernard isi recistig sigu-ranta. Dar nu-i stiu adresa, s
puse Laura. Dac3 e la Paris, va veni s ma va'da fr3 intirziere, sper. Spuneti-mi c
ine sinteti. li voi comunica eu. A sosit momentul s rise totul, gindi Bernard. Un
fel de nebunie i se aprinse in ochi. O privi drept in fata: Cine sint ?... prie
tenul lui Olivier Molinier... Ezita, indoindu-se Inc3; dar vazind-o ca p31este l
a auzul acestui nume, indrazni: Prietenul lui Olivier, fratele lui Vincent, care
v-a p3r3sit Intr-un mod atit de las... Fu silit sa se opreasca: Laura se ciatin
a. Cu miinile Intinse inapoi c3uta Inspaimintata un sprijin. Dar Bernard fu mai
cu seama tulburat de geamatul ei; un fel de vaiet prea putin omenesc, asemanator
mai degraba cu al unui animal r'anit (si dintr-o data vinatorul se rusineaz3 si
mtin-du-se caiau), un tip3t atit de bizar, atit de deosebit de ceea ce Bernard s
-ar n asteptat s auda, incit se cutremura. Intelese tn aceeasi cli'pa ca acum era
vorba de viata reaia, de'o durere adevarata, si tot ceea ce simtise el pln3 atu
nci i se p3ru c nu e decit fandoseaia si joac3. Era cuprins de o emotie atit de n
ou3, incit nu si-6 putea stSpini; simtea cum i se pune un nod in git... Ei, dar
cum ? iata-l hohotind ! e cu putinta ? el, Bernard ?... Se repede s-o sprijine,
si ingenuncheaza in fata ei, soptind in timp ce plinge cu hohote: - Ah ! iertati
-ma... Iertati-ma; v-am jignit... Stiam ca n-aveti din ce tr3i si... as fi vrut
sa v3 ajut. Dar Laura, gifiind, simte ca e cit pe ce s lesine. Cauta din priviri
un loc unde s se aseze. Bernard, care era cu ochii ridicati spre ea, ii intelege
privirea. Face un salt spre un mic fotoliu de la capiil patului; cu un gest brus
c, II aduce Iing femeia care se pr3vale in el cu toatS greutatea.
FALSIFICATORII DE BANI
125
Aid a intervenit un incident grotesc, pe care ezit s-l relatez; dar el a hotSrit
relatiile dintre Bernard si Laura, scotindu-i pe neasteptate din Incurc3tur3. Nu
incerc deci s innobilez In mod artificial aceastS scena: La pretul pe care Laura
II p!3tea pentru pensiune (vreau s spun: pentru pretul pe care hotelierul i-l pr
etindea), nu te puteai astepta ca mobilele s fie prea elegante; aveai Ins dreptul
s n3d3jduiesti c sint solide. Or, micul fotoliu scund pe care Bernard i-l adusese
Laurei cam schiop3ta; adic3 avea o pronuntata tendintS de a-si indoi sub el un p
icior, asa cum isi vlr3 p3sarile capul sub arip3, ceea ce e firesc la' p3sri, 'da
r insolit si regretabil la un fotoliu ; iar acesta isi ascundea, de bine de r3u,
infirmita-tea sub niste franju'ri groase. Laura cunostea fotoliul si stia ca nu
trebuie folosit decit cu extrema prudenta; dar, tulburata cum era, nu se mai gi
ndea la asta, si nu-si aminti c trebuie sS fie precauta decit atunci clnd 'il sim
ti pr3vaiindu-se sub ea. Scoase un mic tip3t, cu totul diferit de lungul vaiet d
e mai adineauri, alunecS Intr-o parte si, o clipa mai tlrziu, se pomeni lungita
pe covor, m bratele lui Bernard, care se ar3ta plin de zel. Incurcat, dar a'muza
t totusi, se 13sase Intr-un genunchi. Asadar fata Laurei se afla foarte aprqape
de a lui; o privi si rosi. Ea f2cu un e-fort ca s se ridice. El o ajut3. V-ati lo
vit cumva ? Nu, multumesc; datorita dumneavoastr3. Fotoliul asta e ridicol; a ma
i fost reparat o data... Cred ca daca i se pune piciorul mai drept, o s Una. O s i
ncerc s-l aranjez, spuse Bernard. Gata !... Vreti s sedeti ? Apoi, r3zglndindu-se:
Nu, dati-mi mie voie... E mai prudent sS-l Incerc eu mai intii. Vedeti, acum se
tine bine. Pot chiar s-mi misc picioarele (ceea ce si fcu, ri'zind). Apoi, ridici
ndu-se : Sedeti; si dac3 Imi dati voie s mai stau o clipa,
o s iau 'un scau'n. M3 voi ase'za linga dumneavoastra si n-o s va mai las sa cadet
i; mci o grij3... As vrea s fac altceva pentru dumneavoastr'a. Era atita inflScar
are in vorbele lui, atlta decenja in comportare si in gesturi, atita gratie, inc
it Laura nu se putu impiedica s zimbeasca : Nu mi-ati spus cum v3 numiti. Bernard
. Da, dar numele de familie ?
126 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI 127
N-amfamilie. In sflrsit, numele parintilor. N-am parinti. Adica : sint ceea ce v
a fi copilul pe care-l asteptati: un bastard. Zimbetul disparu imediat de pe fat
a Laurei, jignita de insistenta cu care el voia s intre in intimitatea ei si s-i v
ioleze s'ecretele: Dar, m3 rog, cum de stiti ?... Cine v-a spus ?... Nu aveati d
reptul sa stiti... Bernard era pornit; acum vorbea cu voce sigura si indrazneata
: Stiu ceea ce stie prietenul meu Olivier si, in acelasi timp, tot ce stie priet
enul dumneavoastra Edouard. Dar fiecare dintre ei nu cunoaste incS decit jumatat
e din secretul dumneavoastra. Probabil c eu sint singurul care il cunoaste in int
regime... Vedeti, deci, c trebuie sa devin prietenul dumneavoastra, adSiigS el ma
i meet. Cit de indiscreti sint bSrbatii, murmura Laura trista. Dar... din moment
ce nu l-ati v3zut pe Edouard, n-a avut cum s v3 vorbeasca... V-a scris cumva ?..
. El v-a tri-mis aici ?... Bernard se dSduse de gol; fusese prea repezit, cedind
piacerii de a fi putin fanfaron. Fcu din cap semn c& nu. Fata Laurei se intuneca
din ce in ce mai mult. In clipa ace'ea cineva batu la usS. C3 vor sau nu, o emo
tie comuna stabileste o anume legatura Intre douS fiinte. Bernard se simtea prin
s in cap-cana. Se privira amindo'i, asa cum se prive'sc doi complici. Se auzira
din nou batai in us. Raspunser3 in acelasi timp : IntrS. De citeva clipe, Edouard
asculta in fata usii, mirat c aude voci in camera Laurei. Ultimele fraze ale lui
Bernard il 13muriser3 ins pe deplin. Nu se mai indoia de intelesul lor; nu se ma
i indoia c acela care vorbea astfel era' hotul care-i furase valiza. Hotari pe lo
c ce are de fcut. C3ci Edouard fScea parte din rindul acelor oameni ale c3ror fac
ultati amortesc in fata situatiilor prea obisnuite, dar se trezesc a devin mai a
ctive clnd e vorba de imprejurari neprevazute. Deschi'se deci usa, dar r3mase in
prag zimbind si privind rind pe rind la Bernard si la Laura, care se ridicas'er
S: lngaduie-mi, draga prietenS, ii spuse Laurei, cu un gest de parca ar fi amina
t efuziunile pentru mai tirziu. In primul rind as vrea s-i spun citeva cuvinte ac
estui domn, dac3 ar vrea s iasS o clipa pe culoar. Zimbetul deveni mai ironic de
indata ce Bernard il ajunse din urma. Eram aproape sigur c o s te intilnesc aici.
Bernard intelese cS s-a dat de gol. Nu-i mai rSminea decit s scape prin indr3znea
!3; asa cum si f2cu, simtind c isi joaca atuul: lar eu speram s v3 gasesc aici. In
ainte de orice, dac3 n-ai fcut-o pin3 acum (deoarece cred c pentru asta ai si veni
t), vei cobori si vei achita nota doamnei Douviers, cu banii din valiza pe care
ai gsit-o si care probabil ca se af!3 la dumneata. Si s nu urci decit dup3 zece mi
nute. Vorbise pe un ton grav, dar deloc amenintator. Intre timp, Bernard isi red
obindise siguranta de sine. - Am venit anume pentru asta.' Nu v-ati inselat. Si
incep s cred c& nu m-am inselat nici eu. Nu stiu ce vrei sa spui. c sinteti exact
cum speram s fiti. Edouard se strSduia zadarnic s par3 cit mai sever. Se amuza col
osal. Ii adresa un fel de salut batjocoritor: tti multumesc. R3mine de v3zut dac
a voi putea spune si'eu acelasi lucru. Cred c3, din moment ce esti aici, mi-ai c
hit insemriarile. Bernard, care, fr3 s clipeasca, il privea si el drept in ochi, z
imbi la rindul su cu indr3zneal3, amuzat si impertinent, si inclinindu-se: Puteti
fi sigur. Sint la dispozitia dumneavoastr3. Apoi, ca un elf, cobori in fug pe sc
ara.' Cind Edouard intr3 din nou in earners, Laura plingea. Se apropie de ea, ia
r ea isi 13s fruntea pe umSrul lui. Pentru Edouard, efuziunile emotionale erau fo
arte jenante, aproape insuportabile. Se surprinse bStind-o usurel pe spinare, ca
pe un copil care tuseste :
SSrmana mea Laura, spuse; haide', haide, fii rezo-nabiia. Oh ! Las5-mS s pling; p
linsul imi face bine. Oricum insa, acum ar trebui s stii ce ai de f2cut.
128 ANDRE GIDE
Dar ce-ai vrea sa fac ? Unde-ai vrea sa ma due ? Cu cine sa stau de vorba ? Pari
ntii dumitale... Dar ii cunosti... Ar fi In culmea disperarii. Au facut tot ce-a
u putut pentru fericirea mea. Douviers ?... N-as indrazni sa dau ochii cu el. E
atit de bun. Sa nu crezi ca'nu-l iubesc... Dac3 ai sti... Daca ai sti... Oh ! sp
une-mi ca nu ma dispretuiesti prea mult. Dar dimpotriva, micuta mea Laura; dimpo
triva. Cum ai putea crede ? Si incepu iar s-o bata usurel pe spate. E adev3rat c
a atunci cind smt cu dumneata nu-mi mai e rusine. De cite zile esti aici ? Nu ma
i stiu. Am trait numai ca sa te astept Uneori simteam ca sint la capatul puteril
or. Acum mi se pare ca n-as' mai putea sta aici nici macar o zi. Incepu s plingS
in hohote, aproape tipind, dar cu o voce gftuita. la-ma de-aici. la-ma de-aici.
Edouard era din ce In ce mai stinjenit. Asculta, Laura... Potoleste-te... Ce...
ceiaialt... nu stiu cum il cheama... Bernard, sopti Laura. Bernard are s urce pes
te o clipa. Haide, ridica-te. Nu trebuie s ne vada asa. Curaj. O sa nascocim noi
ceva, iti promit. Haide ! sterge-ti ochii. Plinsul n-ajuta la nimic. la uita-te
in oglinda. Esti rosie toata. Spal3te putin pe fata. Cind te vSd plingind, nu ma
mai pot gindi la nlmic... Poftim ! Iata-l; il aud. Se duse la usa si o deschise
ca sa intre Bernard; si in timp ce Laura, intoarsa cu spatele, se farda in fata
masutei de toaleta: Si-acum, domnule, as putea sa te intreb cind imi va fi inga
duit sa intru in posesia lucrurilor mele ? Spusese aceste cuvinte privindu-l pe
Bernard drept in ochi, cu acelasi zimbet ironic pe buze. Cind doriti, domnule: d
ar trebuie s v3 marturi-sesc c acele lucruri care va lipsesc v3 sint mult mai puti
n folositoare decit mi-ar fi mie. Sint sigur c ati intelege si
FALSIFICATORII DE BANI 129
mai bine ce vreau sa spun, daca mi-ati cunoaste povestea. As vrea sa stiti doar
atit: de azi-dimineata n-am unde sa stau, sint fr3 camin si fr3 familie, si eram g
ata s-mi fac felul daca nu v-as fi intilnit. V-am urmarit multa vreme azi-diminea
ta, in timp ce discutati cu Olivier, prietenul meu. Mi-a vorbit mult de dumneavo
astra. As fi vrut sa va acostez. Cautam o cale, un mijloc... Cind ati aruncat bi
le-tul de la casa de bagaje, am binecuvintat soarta. Oh ! sa nu credeti ca sint
un hot. V-am ridicat valiza tocmai pentru a intra in legatura cu dumneavoastra.
Bernard rostise aceste fraze aproape dintr-o singura rasuflare. O flacara extrao
rdinara ii insufletea vorbele si chipul; un fel de bunatate, s-ar fi zis. Dupa c
um zimbea, se putea crede c Edouard il gaseste fermecator. Si-acum ?... intreba e
l. Bernard intelese ca a cistigat teren : N-aveti nevoie de un secretar ? Nu pot
s cred c nu mi-as duce la capat sarcinile cu bine, din moment ce le-as indeplini
cu piacere. De data asta Edouard incepu sa rida. Laura ii privea amuzata pe amin
doi. De... Asta r3mine de v3zut; o sa m3 mai gindesc. Vino s m3 vezi miine, tot l
a ora asta, si chiar aici, daca doamna Douviers ne permite... c3ci si cu ea am d
e lamurit multe treburi. Stai la un hotel, cred ? Ah ! nu tin sa stiu unde. Puti
n imi pasa. Pe miine. Ii intinse mina. Domnule, spuse Bernard, inainte de a va p
arasi, per-miteti-mi sa v3 aduc aminte ca in foburgul SaintHonord locuieste un s
arman profesor de pian, cu numele de La Pdrouse, daca nu m3 insel, care s-ar buc
ura foarte mult daca i-ati face o vizita. la te uita, pentru inceput nu e deloc
r3u; iti intelegi viitoarea functie asa cum trebuie. Inseamna ca... intr-adev3r
sinteti de acord ? Despre asta discutam miine. La revedere. Dup3 ce mai statu ci
teva clipe cu Laura, Edouard se duse la familia Molinier. Spera s-l vada pe Olivi
er, cu
130 ANDRE GIDE
care ar fi vrut sa discute despre Bernard. N-o vzu insa decit pe Pauline, desi is
i prelungi exasperant de mult vizita. In seara aceea, cedind presantei invitatii
pe care i-o transmi-sese fratele su, Olivier se dusese la autorul Bareifixe, la
contele Passavant.
XV
JVla temeam c fratele dumneavoastrS nu v-a transmis invitatia, spuse Robert de Pa
ssavant vizindu-l pe Olivier intri'nd. - Am tntirziat ? intreba acesta, inaintmd
cu timiditate si aproape In vlrful picioarelor. Intrase cu pSiaria in mina, iar
Robert i-o luS. Sa-i gSsim un loc. Asezati-vS eft mai comod. latS: cred c in fot
oliul acesta n-o sa v3 simtiti prea r3u ! N-ati intirziat deloc, daca judecSm du
pa penduia; dar dorinta mea de a v3 vedea a luat-o cu mult inaintea ei. Fumati ?
Multumesc, spuse Olivier, refuzind cutia pe care contele de Passavant i-o tntin
sese. Refuza din timiditate, desi era foarte domic sa guste din tigarile acelea
fine, am'brate, rusesti, fara indoiaia, pe care le vedea aliniate in cutie. Da,
stnt fericit ca ati venit. Ma temeam ca ati putea fi prea ocupat cu pregStirea'e
xamenului. Qnd il dat'i ? Peste zece zile, scrisul. Dar acum nu muncesc prea mul
t. Cred c sint bine pregatit si mai ales mi-e teama s nu m3 prezint prea obosit. A
ti refuza totusi sa v3 ocupati acum si de alte tre-buri? Nu... daca nu presupun
prea multe obligatii. O sa v3 spun acum de ce v-am cerut sa veniti. In primul ri
nd, pentru piacerea de a v3 revedea. Deunazi am avut o scurta conversatie, in fo
aierul teatrului, in antract. Ce mi-ati spus atunci' m-a interesat foarte mult.
Fr3 Jndoiaia c nu v3 mai amintiti despre ce ati vorbit. Ba da, spuse Olivier, care
credea c nu rostise decit prostii.
FALSIFICATORH DE BANI 131
Astazi ins am s v3 spun lucruri mai precise... Cunoasteti, cred, un anume jidan, c
u numele de Dhurmer. E coleg cu dumneavoastra. - Abia ne-am despartit. - Aha ! d
eci sinteti in relatii bune ? Da, trebuia sa ne intilnim la Luvru ca sa discutam
despre o revista al c3rei director urmeaza sa fie el. Robert rise zgomotos si a
fectat. O-ho-ho ! director... Ce exagerare !... Chiar asa a spus ? - De multa vr
eme vorbeste de asta. Da, m-am glndit mai de mult la aceasta revista. Mai zilele
trecute l-am intrebat intimpiator daca ar accepta sa citeasca manuscrisele impr
euna cu mine; iar el s-a inti-tulat imediat: reda.ctor-s.ef; l-am lasat ssi spuna
cum vrea, dar imediat... II recunoasteti, nu-i asa ? Ce tip, dom-nule ! Trebuie
scarmanat putin...'Dar chiar nu fumati ? Voi incerca, totusi, spuse Olivier, ac
ceptind de data asta. Multumesc. Permite-mi s-ti spun Olivier... sper ca imi dai
voie sa te numesc Olivier ?' Nu pot s-ti spun ,,domnule"; esti mult mai tin3r dec
it mine, iar eu s'int prea legal de fratele dumitale ca s-ti pot spune Molinier.
Ei bine, Olivier, permite-mi s-ti spun c am infinit mai multa incredere in gustul
dumitale decit in eel al lui Sidi Dhurmer. Ai accepta s-ti asumi conducerea revis
tei ? Fireste c intrucitva sub indrumarea mea; eel putin la inceput. 6ar prefer c
a numele meu s nu figureze pe cbperta. O sa-ti explic alta data de ce... Nu vrei
un pahar de porto ? Am un porto excelent. Lu3 de pe un fel de bufet scund, aseza
t in imediata-i apropiere, o sticia si doua pahare, pe care le umplu. Ei, ce par
ere ai ? E, intr-adevSr, excelent. Nu ma refeream la porto, protesta Robert rizi
nd; ci la ceea ce ti-am spus mai inainte. Olivier se prefacea ca nu intelege. li
era teama sa accepte prea repede si nu voia s se vada cit e de bucuros. Rosi put
in, biiguin'd: Examenul nu-mi... Dar mi-ai spus ca nu-ti ia prea mult timp, il i
ntre-rupse Robert. Si-apoi revista nu va aparea imediat. M3
. U1UE
intreb chiar daca n-ar fi mai bine sa aminam lansarea ei pentru la toamna. Dar,
oricum, e important sa fim prevazatori. Va trebui s avem mai multe numere gata pr
egatite inainte de octombrie si va trebui sa ne vedem des in vara asta ca s le di
scutam. Ce aveti de gind sa faceti in timpul vacantei ? Oh ! Nu prea stiu. P3rin
tii mei se vor duce proba-bil in Normandia, ca in fiecare vara.
Si va trebui s-i insotesti ? N-ai accepta un aranja-ment ?..'. Mama nu va fi de a
cord. - Diseara voi lua cina cu fratele dumitale; mi-ai per-mite s-i vorbesc desp
re asta ? Oh ! Vincent tot nu vine cu noi. Apoi, dindu-si seama c aceasta fraza n
u are legatura cu problema in discutie, adauga: Si-apoi tot nu ajuta la nimic. T
otusi, dac3-i vom oferi mamei citeva argumente serioase ? Olivier nu raspunse ni
mic. Isi iubea foarte mult mama si tonul batjocoritor cu care Robert vorbise des
pre ea li dispiacu. Robert intelese c a mers prea departe. Deci, iti place vinul
meu de Porto, spuse el ca sa schimbe discutia. Mai vrei un pahar ? Nu, mu'ltumes
c... Dar e excelent. Da, am fost frapat, seara trecuta, de maturitatea si de sig
uranta judecStii dumitale. Nu intentionezi s faci critica ? Nu. Faci versuri ?...
Stiu c scrii versuri. Olivier rosi iar. - Da, fratele dumitale te-a tradat. Si c
unosti, fr3 fndoiaia, si alti tineri care ar fi gata s colaboreze... Va trebui ca
revista s devina o platforma de raliere a tinere-tului. Aceasta e ratiunea ei de
a fi. As vrea sa m3 ajuti la redactarea unui prospect-manifest cafe ar indica, fr
3 s precizeze prea insistent, noile tendinte. Vom mai discuta despre asta. Va tre
bui sa alegem doua sau trei epitete; nu neologisme; ci cuvinte vechi, tocite, pe
care le vom impregna cu un sens nou si le vom impune publicului. Flaubert ne-a
13sat: ,,Bogat si stufos" ; Leconte de Lisle: ,,Hieratic si definitiv"... Iat3,'
ce-ai zice de : ,,Vital". Ei ?... ,,Inconstient si vital"... Nu ?... ,,Elementar
, robust si vital ?"
FALS1MCA1UK11 UK HANI
133
- Cred c s-ar putea gsi si altele mai bune, indrazni s spuna Olivier, care zimbea'f
ara s par3 c aproba cu prea mult3 convingere. - Hai, inc3 un pahar de porto... - D
ar nu plin, v3 rog. - Vezi, marea siabiciune a scolii simboliste e c n-a adus dec
it o estetica noua; toate marile scoli au adus, impreuna cu un stil nou, o noua
etica, un nou caiet de sar-cini, noi legi, un nou fel de a vedea, de a Intelege
iubirea, si un nou comportament. Simbolistul e mult prea simplu : nu are o atitu
dine fata de viata; nu cauta s o inteleag; o neaga; ii intoarce spatele. Ceea ce e
absurd, nu gasesti ? Erau oameni fr3 apetit si chiar fr3 lacomie. Nu ca noi... Nu
gasesti ? Olivier isi terminase eel de-al doilea pahar de porto si cea de-a dou
a tigara. Inchise ochii pe jumatate, pe jumatate culcat in fotoliul confortabil
si, fr3 s spun3 nimic, isi exprim3 asentimentul prin usoare misc3ri ale capului. f
n clipa aceea se auzi soneria de la intrare si aproape imediat intra un servitor
care-i mmma lui Robert o carte de vizita. Robert o Iu3, isi arunca privirea pes
te ea si o puse linga el, pe birou. - E in ordine. Roag-l s astepte o clipa. Servi
to-rul iesi. Micutul meu Olivier, tin foarte mult la dum-neata si cred c ne vom p
utea intelege perfect. Dar acum a sosit cineva pe care neapSrat trebuie s-l prime
sc si care tine s ma vada singur. Olivier se ridica. - Cu ingduinta dumitale, te-a
s ruga sa iesi prin grSdina... Ah ! era s uit: nu ti-ar face piacere s ai noua mea
carte ? Tocmai am aici un exemplar tiparit pe Mrtie de lux... - Eu insa n-am as
teptat s-o primesc de la dumnea-voastra pentru a o citi, spuse Olivier, caruia n
u-i prea piacea cartea lui Passavant si care incerca s fie amabil, dar fra s-l ling
useascS. Passavant surprinse oare in tonul frazei o usoar3 nuantS de dispret ? R
elua grSbit:
134
ANDRE GH FALSIFICATORII DE BANI 135
Oh! nu incerca s-mi vorbesti despre ea. Dae mi-ai spune cS iti place, as fi silit
sa m3 indoiesc fie gustul, fie de sinceritatea dumitale. Nu; stiu mai bine oric
ine ce-i lipseste acestei c3rti. Am scris-o mult prea in graba. La drept vorbind
, tot timpul cit o scriam gindeam la cartea mea urmStoare. Ah ! la aceea, de pil
da, tin. Tin mult. O s-o vezi; o s-o vezi... Smt dezolat, dar acum trebuie neapa
rat sa pleci... Doar daca nu cumva.. Dar nu; nu; inca nu ne cunoastem indeajuns
si desigur < parintii te asteapta la cina. La revedere. Pe curind... s-ti scriu n
umele pe carte... permite-mi. Se ridicase; se apropie de birou. In timp ce se ap
le pentru a scrie, Olivier facu un pas inainte si privi cu coad ochiului la cart
ea de vizita pe care servitorul tocmai adusese: VICTOR STROUVILHOU Acest nume nu
-i spunea nimic.
Passavant ii intinse lui Olivier exemplarul din Bora fixfi, si cum Olivier se pr
egatea sa citeasca dedicatia : - O sa te uiti la ea mai tirziu, spuse Passavant
virindu-i cartea sub brat. Abia in strada Olivier Iu3 cunostinta de epigrafu man
uscris al contelui de Passavant, extras chiar din carte pe care o impodobea, in
chip de dedicatie: ,,Te implor, Orlando, mai fa citiva pasi. Nu sint fnc prea si
gur c as indr3zni s te inteleg foarte bine." sub care adaugase: ,,Lui OLIVIER MOLI
NIER prietenul su prezumtiv CONTELE ROBERT DE PASSAVANT" Epigraf ambiguu, care lu
i Olivier ii dadu de glndit, dar pe care, la urma urmelor, era liber sa-l interp
reteze dupa cum poftea. Olivier ajunse acasa tocmai dupa ce, satul de atita aste
ptare, Edouard plecase.
XVI
Oultura pozitiva a lui Vincent il impiedica s creada in supranatural; ceea ce-i d
adea demonului mari avantaje. Demonul nu-l ataca pe Vincent frontal, ci cu siret
e-nie si pe furis. Unul din trucurile lui consta in a ne lasa sa credem c ne infr
ingem siabiciunile. Asa se face ca Vincent a ajuns s creada c felul de a se purta
cu Laura era o victorie a vointei sale asupra instinctelor, deoarece, fiind bun
din fire, trebuise s se forteze, sa se incrinceneze ca sa se arate dur cu ea. Exa
minind evolutia lui Vincent in aceasta intrigS, disting diverse stadii, pe care
as vrea sa le arat, pentru edificarea cititorului: 1) Perioada bunelor mobiluri.
Este constient ca trebuie s repare greseala comisa. In speta: va simti obligatia
moraia de a consacra Laurei suma pe care pSrintii si au economisit-o cu atita gr
eutate spre a asigura pri-mele cheltuieli reclamate de inceputurile carierei. Nu
insemna c se sacrifica ? Nu era deci vorba de un mobil decent, generos, caritabi
l ? 2) Perioada de neliniste. A scrupulelor. Se indoia c suma destinatS ei era in
destu!3toare; ceea ce nu insemna oare ca era gata sS cedeze in momentul in care
demonul avea s-i fluture prin fata ochilor posibilitatea de a o m3ri ? 3) Constan
ts si t3rie sufleteascS. Nevoia, dupa pierde-rea acestei sume, de a se simti ,,d
easupra adversitStilor". Tocmai aceasta ,,t3rie sufleteasca" ii permite s-i ma'rt
uri-seasca Laurei c a pierdut la joe; si ii ingaduie, cu aceeasi ocazie, s-o rup3
cu ea. 4) Renuntare la bunele mobiluri, considerate ca o insel3ciune, in lumina
noii etici pe care se simte obligat s-o inventeze, ca s-si justifice conduita; c
3ci r3mine o fiinta moraia, si demonul nu va pune mina pe el decit fur-nizindu-i
motive care s-i aprobe comportarea. Teoria
136 ANDRE GIDE
imanentei, a totalitatii in clips; a bucuriei gratuite, ime-diate si nemotivate.
5) Betia cistigtorului. Dispret fata de retinere. Supe-rioritate.' De la care po
rnind, demonul a cistigat partida. De la care pornind, fiinta care se credea cea
mai libera nu mai e decit o unealta pusa in slujba lui. Demonul n-avea deci sa
se lase pina ce Vincent nu-si va fi dat fratele pe miinile acelui complice blest
emat, care e Passavant. Totusi, Vincent nu e r3u. Intreaga situatie, oricum ar j
udeca-o,' ii produce o stare de insatisfactie, de jena. Sa mai adaugm citeva cuvi
nte: Li se spune ,,exotism" acelor misterioase baitSturi maiase pe care sufletul
nostru le simte straine; care-l lipsesc de punctele de sprijin. Uneori o virtut
e oarecare ar rezista daca, inainte de a ataca, diavolul nu ar dezrSd3ci-na-o. F
ara indoiaia ca daca el si Laura nu s-ar fi simtit Intr-un loc strain, departe d
e p'srintii lor, de amintirile trecutului lor, de ceea ce le mentinea consecvent
a cu ei insisi, nici Laura nu i-ar fi cedat lui Vincent, nici Vincent n-ar fi in
cercat s-o seduca. Fr3 indoiaia, li se parea c iubi-rea lor, si pe locurile acelea
, nu intra in vechile rinduieli. Linga Lilian se simtea, de asemenea, dezradacin
at. Nu mai ride de mine, Lilian, ii spunea el in aceeasi seara. Stiu c n-o sa m in
telegi, si totusi simt nevoia s-ti vorbesc de parca m-ai putea intelege, c8ci de-
acum Inainte mi-e cu neputinta sa mi te scot din ginduri. Culcat pe jumatate la
picioarele lui Lilian, care, intinsa pe divanul scund, il mingiia dragastoasa, i
si propti dragastos capul pe genunchii amantei sale. Ceea ce ma ingrijora in dim
ineata asta... da, poate era teama. Poti sa fii serioasa un moment ? Poti uita o
clipa, ca sa ma intelegi, nu ceea ce crezi, fiindca tu'nu crezi in nimic; ci s u
iti tocmai c nu crezi in nimic ? Stii c& nici eu nu credeam in nimic; credeam c nu
mai cred in nimic; in nimic decit in noi insine, in tine si
in mine; si c voi putea fi alaturi de tine; c3, gratie tie, voi fi... Robert vine
la sapte, il intrerupse Lilian. Nu vreau s te grabesc, dar daca nu termini mai r
epede, ne va intrerupe tocmai in momentul in care vei incepe s devii interesant.
FALSIFICATORH DE BANI 137
C3ci presupun c preferi s nu continuu fata de el. Nu-mi explic de ce te crezi dato
r sa iei atitea precautii. Semeni cu un orb care cerceteaza mai intii cu bastonu
l fiecare locsor in care vrea s-si puna piciorul. Desi vezi bine c sint serioasa.
De ce n-ai incredere ? De cint te-am cunoscut am o incredere extraordi-narS, rel
ua Vincent. Sint in stare de mult mai mult, si imi dau seama de asta; si vezi ca
toate imi reusesc din'plin. Dar tocmai asta m3 sperie. Nu, taci... M-am gindit
toatS ziua la ce mi-ai povestit azi-dimineatS in legatura cu nau-fragiul vasului
La Bourgogne si la miinile taiate ale celor care voiau sa se urce in barca. Mi
se pare ca cineva vrea sa se urce si in barca mea ma folosesc de imaginea ta ca
sa m3 intelegi iar eu vreau s-l impiedic s se urce... Si-ai vrea ca eu sa te ajut
s-l ineci, las batrin... El continua fr3 s-o priveasca : Cineva pe care eu il resp
ing, dar ii aud vocea... o voce pe care tu n-ai auzit-o niciodata; dar eu o ascu
lt inca din vremea copiiariei... Si ce tot spune vocea asta ? N-ai curajul sS re
peti in fata mea. Nu mS mira. Pariez ca citeaza si cite ceva din cateliism, nu ?
Dar, Lilian, intelege-ma: pentru mine, singurul mijloc de a sc3pa de aceste gin
duri e sa ti le spun. Daca rizi de ele, le voi p3stra numai pentru mine; si m3 o
tr3vesc. Atunci vorbeste, spuse ea resemnat3. Apoi, cum el tacea si isi ascundea
copilSros capul in poala lui Lilian : Haide ! ce mai astepti ? Il apucS de par
si-l sili s-si ridice capul: Dar v3d ca se ia foarte in serios, pe cuvintul meu !
Ce palid e. Ascult3, micutule, n-ai decit s faci pe copilul, dar nu cu mine. Tre
buie s vrei ceea ce vrei. Si-apoi stii c mie nu-mi plac trisorii. Cind incerci cu
ipocrizie s ridici in barca ta pe cineva care n-are ce c3uta in ea, trisezi. Imi
face p!3cere s joe cu tine; dar s joci loial; si te mai pre-vin c-o fac numai pent
ru ca tu s reusesti. Cred c poti deveni un om foarte important, remarcabil; simt i
n tine o mare inteligenta si o mare fort3. Vreau s te ajut. Sint destule
138 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI 139
femei din pricina carora cei care s-au indragostit de ele si-au ratat cariera; e
u vreau s fiu contrariul lor. Miai vor-bit de dorinta ta de a renunta la medicina
pentru a te consacra cercetarilor din domeniul stiintelor naturii; re-gretai c p
entru asta nu mai ai destui bani... In primul rind, ai cistigat la joe cincizeci
de mii de franci, care inseamna ceva. Dar promite-mi c nu mai joci. Eu iti voi p
une la dispozitie toti banii de care vei mai avea nevoie, dar cu o conditie: dac
a se va zice ca esti un intretinut, sa ai destuia fort3 sa nu-ti pese. Vincent s
e ridica. Se apropie de fereastra. Lilian relua: Mai intii, si pentru a termina
cu Laura, cred c ai putea foarte bine s-i trimiti cei cinci mii de franci pe care-
i promisesesi. Acum, cind ai bani, de ce nu ti-ai respecta cuvintul dat ? Numai
ca s te simti si mai vinovat fata de ea ? Asta nu-mi place deloc. Am oroare de ba
daranii. Tu nu stii s tai mfinile altora fr3 s te murdaresti. Si cu asta, gata, ne
vom duce sa ne petrecem vara in locul eel mai potrivit pentru lucrarile tale. Mi
-ai vorbit de Roscoff. Eu as prefera Monaco, fiindca il cunosc pe print, care ar
putea s ne ia in croaziera si sa-ti ofere de lucru in institutul su. Vincent tace
a. li dispiaceau vorbele lui Lilian si nu i-a spus decit mult mai tirziu c3, ina
inte de a veni la ea, tre-cuse pe la hotelul unde Laura il asteptase cu atita di
spe-rare. Dornic s stie ca, in sfirsit, si-a achitat datoria, virise intr-un plic
cele citeva bancnote pe care ea nu mai conta. Incredintase plicul unui slujbas
al hotelului, apoi asteptase in vestibul pentru a se convinge c a fost inminat de
s-tinatarei. Dupa citeva clipe slujbasul cobori, aducindu-i inapoi plicul pe car
e Laura scrisese: ,,Prea tirziu." Lilian suna; ceru s i se aduca mantoul. Dupa ce
ser-vitoarea iesi: Ah! voiam s-ti spun inainte de a sosi Robert: daca iti propun
e un plasament pentru cei cincizeci de mii de franci ai tai, fii prudent. E foar
te bogat, dar totdeauna are nevoie de bani. la te uita : mi se pare c aud claxonu
l masinii lui. A venit cu o jumatate de ora mai devreme; dar cu atit mai bine...
at priveste cele ce discutam... Am venit mai repede, spuse Robert intrind, pent
ru c m-am gindit c-ar fi amuzant s Iu3m cina la Versailles. V3 convine ? Nu, spuse
Lady Griffith; la R6servoirs m3 plicti-sesc de moarte. S mergem mai bine la Ramb
ouillet; avem tot timpul. Acolo n-o s minc3m la fel de bine, dar vom putea sta de
vorb3 mai linistiti. Vreau ca
Vincent s-ti spuna povestile lui despre pesti. Stie citeva de-a dreptul uluitoare
.' Nu stiu daca sint si adevarate, dar sint mai amuzante decit cele mai frumoase
romane. Poate c romancierul nu va fi de aceeasi parere, spuse Vincent. Robert de
Passavant tinea in mina un ziar de sear3 : Stiati c Brugnard a fost numit sef de
cabinet la Justitie ? A sosit momentul ca tatai dumitale sa fie deco-rat, spuse
el, intorcindu-se spre Vincent. Acesta ridica din umeri. Dragul meu Vincent, re
lua Passavant, permite-mi s-ti spun c l-ai jigni foarte grav necerindu-i acest mic
serviciu pe care el va fi foarte bucuros s ti-l refuze. Ce-ar fi dac3 l-ai cere
mai intii pentru dumneata, ripostS Vincent. Robert fcu o grimasa afectata.: Nu; e
u din cochetarie tin s nu rosesc nici m3car la butoniera. Apoi, intorcindu'-se sp
re Lilian: Stii cit de rari sint in zilele noastre cei care ajung la patruzeci d
e ani fr3 un sifilis si frS decoratii! Lilian zimbi si ridic3 din umeri: Pentru o
gluma, e in stare sa se fac3 mai b3trin decit este !... la spune: e un citat din
viitoarea dumitale carte ? Va fi racoare... Puteti cobori; eu doar imi iau mant
oul si v3 ajung din urmS.' Aveam impresia c nu vrei s-l mai vezi, ii spuse Vincent
lui Robert pe scara. Pe cine ? Pe Brugnard ? Spuneai c3-i atit de timpit...
110
ANDRE GIDE
Scumpe prietene, raspunse Passavant alene, oprindu-se pe o treapta si retinindu-
l si pe Molinier cu piciorul in aer, caci o vedea pe Lady Griffith venind si dor
ea s-l auda si ea afia ca toti prietenii cu care am pastrat relatii vreme mai ind
elungata mi-au dovedit ca sint imbe-cili. 'iti pot certifica insa c Brugnard a re
zistat la incer-care mai mult timp decit altii. Decit mine, de pilda ? relua Vin
cent. Ceea ce nu ma impiedica s-ti fiu eel mai bun prie-ten; dupa cum se si vede.
lata ce se numeste la Paris o vorba de spirit, spuse Lilian, ajungind linga e'i
. Fii insa atent, Robert: nimic nu se vestejeste mai repede. - Linisteste-te, dr
aga mea: cuvintele se vestejesc numai cind le tiparesti! Se urcara in masina, ca
re porni. Deoarece conversatia lor continua s fie'spirituaia, e inutil s-o mai re
produc aici. Se asezara la masa, pe terasa unui hotel, in fata unei gradini pest
e care inserarea isi asternea umbrele. In intu-necimea noptii, conversatia' deve
ni pe nesimtite mai greoaie; in cele din urma, 'indemnat de Lilian si'Robert, nu
mai vorbi decit Vincent.
XVII
- JVl-ar interesa mai mult animalele, daca m-ar inte-resa mai putin oamenii, spu
se Robert. lar Vincent raspunse: Hin'dca poate crezi c oamenii se deosebesc prea
mult de ele. Nu exista nici o mare descoperire in zooteh-nie, care s nu aiba rasu
net si in cunoasterea omului. Caci aceste domenii se ating si sint legate intre
ele; si cred c3, numai cu urmari dintre cele mai grave, un romancier, care se pr
etinde si psiholog, isi poate intoarce privirea de la spectacolul naturii si ii
poate ignora legile. In Jumalul fratilor Goncourt, pe care mi lai dat s-l citesc,
am gasit relatarea unei vizite prin galeriile de istorie naturaia de la Jardin
des Plantes, in care incintatorii dumitale autori se pling ca Natura sau bunul D
umnezeu are prea putina imagi-natie. Prin aceasta jalnica blasfemie, se exprima
prostia sau lipsa de intelegere a unor spirite obtuze. C3ci dimpoFALSIF1CATORII
DE BAM
141
triva, cita diversitate. S-ar p3rea ca natura a incercat rind pe rind toate modu
rile de a fi vie, de a se misca, a uzat de toate posibilitatile materiei si de l
egile ei. *Ce lectie se poate descifra in abandonarea progresiva a anumitor alca
tuiri paleontologice, {rationale si inelegante ! In eco-nomia care a permis subz
istenta anumitor forme! Contemplindu-le pe acestea, imi exp'lic de ce altele au
fost neglijate. Chiar si botanica e instructiva. Cind examinez o ramura, remarc
ca axila fiecarei frunze adaposteste un mugur capabil, la rindul su, sa vegeteze
in anul urmator. Qnd observ c dintr-atitia muguri, doi eel mult se dez-volta, con
damnindu-i pe ceilalti la atrofiere prin insasi dezvoltarea lor, nu ma pot impie
dica sa gindesc ca la fel se intimpia si cu oamenii. Mugurii care se dezvolta no
rmal sint totdeauna mugurii terminali adica cei mai indepartati de trunchiul fam
ilial. Numai taierea sau arcui-rea, impingind seva inapoi, forteaza creanga sa d
ea viata germenilor de linga trunchi, care stateau amortiti. Si in felul acesta
sint silite s dea rod speciile cele 'mai Jnd3ratnice, care, daca ar fi 13sate s cr
easc3 in voia lor, fr3 indoiala c n-ar produce decit frunze. Ah ! ce buna scoaia e
o livada, sau o gradina ! Si ce pedagog bun ar putea fi de multe ori un
horticultor ! Adesea inveti mult mai mult, daca stii s observi, din curtea de pas
ari, dintr-o crescatorie de ciini, dintr-un acvariu, dintr-un cotet de iepuri sa
u dintr-un grajd decit din carti si, credeti-ma, 'mult mai mult decit din societ
atea omeneasca, unde totul e mai mult sau mai putin sofisticat. Apoi Vincent vor
bi despre selectie. Expuse metodele obisnuite prin care se pot obtine ras'aduril
e cele mai fru-moase, speciile cele mai robuste, si povesti de fantezia expe-rim
entaia a unui horticultor indr'aznet, care, din aversiune fata de rutina, s-ar p
utea spune aproape: ca o sfidare, s-a hotarit sa aleaga, dimpotriva, indivizii c
ei mai debili si despre florile nemaipomenite pe care le-a obtinut. Robert, care
la inceput ascultase distrat, de parca ar fi auzit numai lucruri plicticoase, n
u mai c3uta acum s-l intrerupa. Atentia lui o incinta pe Lilian, o considera ca u
n omagiu adus amantului ei. - Ar trebui sa ne povestesti, ii spuse ea, despre ce
mi-ai spus zilele trecute de pesti si de capacitatea lor de
142
ANDRE GIDE
acomodare la diversele grade de salinitate a marii... Despre asta era vorba, nu-
i asa ? - Cu exceptia anumitor regiuni, relua Vincent, gra-dul de salinitate e a
proximativ constant; si fauna marina nu suporta de reguia dectt variatiile mici
de densitate. Dar regiunile de care va spuneam nu sint totusi nelocuite; sint re
giunile supuse unei puternice evaporan, care reduc can-titatea de ap3 in raport
cu proportia de sare, sau cele in care, dimpotriv3, un aport constant de apa dul
ce dilueaza sarea si, ca s zic asa, desareaza marea cele de linga gurile marilor
fluvii sau din apropierea enormilor curenti, cum e eel care se numeste Gulf Stre
am. In aceste regiuni, animalele zise stenohaline llncezesc, si din aceasta cauz
a, pier; si, cum atunci sint incapabilc s se apere de animalele zise euryhaline,
cele euryhaline traiesc cu precadere pe marginile marilor curenti, unde densitat
ea apelor e schimbatoare si unde agonizeaza cele stenohaline. Ati tnteles, nu-i
asa, ca steno sint cele care nu suporta dedt acelasi grad de'salinitate. In timp
ce eury... - Sint cele desarate, intrerupse Robert, care raporta la el insusi o
rice idee si in orice teorie nu aprecia dectt elementele de care s-ar fi putut f
olosi. In majoritatea lor, sint animate de prada, adauga Vincent grav. Nu-ti spu
neam c e mai pasionant dectt orice roman ? str'iga Lilian entuziasmata. Vincent,
transfigurat parca, ramlnea insensibil la succes. Era extraordinar de grav si re
lua pe un ton mai coborlt, de parca ar fi vorbit numai pentru el: - Cea mai uimi
toare descoperire din ultima vreme sau in orice caz, cea din care eu am avut eel
mai mult de tnvatat se refera la aparatele fotogene ale ani-malelor din adtnc.
Oh ! povesteste-ne despre ele, spuse Lilian, laslnd s i se stinga tigara si sa i
se topeasca tnghetata ce tocmai le fusese adusa. Stiti, fra tndoiaia, ca lumina z
ilei nu patrunde prea admc tn mare. Adlncimile ei stnt tntunecate... abisuri ime
nse, despre care multa vreme s-a crezut c sint nelocuite : apoi, ctnd s-au facut
dragaje, din acest infern au fost scoase tot felul de animale ciudate. Se credea
c aceste animale stnt oarbe. Ce nevoie ar fi avut de simtul
FALSIFICATORII DE BANI
143
vederii in bezna ? Evident c nu aveau ochi; nu puteau si nici nu trebuiau s aiba.
Stnt totusi examinate si se constata cu stupoare c unele au ochi; c aproape toate
au, fara a mai pune la socoteaia ca, in plus, unele mai dis-pun si de antene de
o extraordinara sensibilitate. Cer-cetatorii se mai tndoiesc; se mira : de ce oc
hi, dac3 n-au nimic de vazut ? ochi sensibili, dar sensibili la ce ?... Si iata,
se descopera, tn sfirsit, ca fiecare animal, considerat la tnceput ca obscur, e
mite si proiecteaza tnaintea lui si tmprejur propria sa lumina. Fiecare s traine
es te, lumi-neaza, iradiaza. Noaptea, ctnd aceste animale au fost scoase din adi
ncul abisului si au fost varsate pe puntea vasu-lui, bezna a devenit orbitoare.
Focuri miscStoare, vibrante, multicolore, faruri rotitoare, scinteieri de astre,
de pietre pretioase, a c3ror splendoare, spun cei ce le-au v3zut, nu ar p'utea
fi asemuita cu nimic. Vincent tacu. Ramasera multa vreme fr3 s vorbeasca. S mergem
acasa; mi-e frig, spuse deodata Lilian. Lady Lilian se aseza aiaturi de sofer, a
dapostita oarecum de parbrizul de'cristal. Pe bancheta din spate a masi-nii desc
hise, cei doi barbati continuara sa discute. Aproape tot timpul cinei Robert tac
use, asculttndu-l pe Vincent; acum era rindul lui. Pesti ca noi, batrtne Vincent
, agonizeazS tn apele linistite, spuse el la tnceput, b3tindu-si prietenul pe um
3r. fsi permitea s se poarte uneori mai 'familiar cu Vincent, dar n-ar fi suporta
t si reciproca; de altminteri, Vincent n-avea nici o tnclinare de acest fel. S st
ii c ai fost uluitor ! Ce conferintS ne-ai tinut! Pe cuvtnt, ar trebui s te lasi d
e medicina. Z3u c nu te v3d prescriind laxative si factnd vizite la bolnavi. O ca
tedrS de biologic comparatS, sau ceva tn genul 3sta, iata ce ti-ar trebui... Asa
m-am gindit si eu, spuse Vincent.
Lilian ar putea s-o obtin3 pentru dumneata, coin-terestndu-l la cercetSrile dumi
tale pe prietenul ei, printul de Monaco, care cred c se pricepe in astfel de prob
leme... Ar trebui s-i impartasesc ideea asta. Mi-a si vorbit de ea. Atunci e clar
, nu pot s fac nimic pentru dumneata, spuse el factnd pe jignitul; si eu, care to
cmai voiam s-ti cer un serviciu.
144
ANDRE; GIDE
FALSIFICATORII DE BANI 145
AT fi rindul dumitale s-mi fii obligat. S nu crezi c am o memorie atit de scurta. -
Cum ? Te mai gindesti la cei cinci mii de franci ? Dar mi i-ai restituit, scuni
pule ! Nu-mi mai datorezi nimic... dedt putinS prietenie, poate. AdSugS aceste c
uvinte Ee un ton aproape dragastos, cu o mina asezatS pe bratul Vincent. Nu fac
apel decit la prietenia dumitale. Te ascult, spuse atunci Vincent. Dar imediat,
Passavant se razgindi: punind pe seama lui Vincent propria sa nerabdare: Vai, ce
grabit esti! Presupun insS c pin3 la Paris avem tot timpul. Passavant se pricepe
a de minune sa atribuie altora propria sa stare de spirit si tot ceea ce el pref
era sS renege. Apoi, parind ca a renuntat la acest subiect, ca pescarii de pastr
avi, care, de team'a sS nu-si sperie prada, arunca momeala foarte departe, pentr
u a 6 apropia pe nesimtite: - Apropo, iti multumesc pentru c mi l-ai trimis pe fr
atele dumitale. MS temeam sS nu fi uitat. Vincent schitS un gest. Robert relua :
- L-ai mai v3zut dupa aceea ?... N-ai mai avut timp, nu-i asa ?... Cu atit mai
mult mi se pare ciudat cS nu m-ai mtrebat nimic de intrevederea noastra. De fapt
, pe dum-neata te lasa indiferent. Fratele dumitale nu te intere-seaza deloc. Nu
te-ai intrebat niciodata ce gindeste Olivier ,^ce simte, ce este, ce ar vrea sS
fie... Imi faci reprosuri ? Sigur ca da. Nu inteleg si nu admit apatia dumitale
. Pe vremea cind erai bolnav, la Pau, treaca-mearga; erai obligat sa te gindesti
numai la dumneata; egoismul facea parte din tratament. Acum Jnsa... Cum se poat
e ? ai linga dumneata aceasta tln3ra fiinta fermecStoare, aceasta inteligenta ca
re se dezvolta, plina de promisiuni, care asteapta sS fie sftuitS, sprijinita...
Uita, in aceasta clipa, c avea si el un frate. Vincent nu era insS deloc prost; i
zbucnirea aceea era exagerata si il avertiza c nu prea e sincera, c indignarea ave
a rostu'l sS-i abata spre altceva. T3cea, asteptind s vada unde voia s ajunga. Dar
Robert se opri brusc; sur-prinsese, la lumina tigSrii pe care o fuma Vincent, o
cuta ciudata pe obrazul acestuia, in care crezu c descifreazS ironia; or, de bat
jocura se temea mai mult decit de orice pe lumea asta. De aceea s-si fi schimbat
oare tonul ? Ma intreb daca nu cumva mai degraba fiindca a intuit subit o anume
complicitate intre Vincent si el... Relua deci, incercind s para cit mai firesc s
i cu aerul c ,,fat3 de dumneata n-am nevoie de prefc3torii" : Ei bine, am avut cu
tinSrul Olivier o conversatie dintre cele mai agreabile. Imi place foarte mult b
Siatul asta. Passavant incerca s prinda privirea lui Vincent (noaptea nu era prea
intunecoasS); dar acesta privea drept inainte. Si iata, dragul meu Molinier, mi
cul serviciu pe care vreau s ti-l cer... Dar aici din nou simti nevoia s-si acorde
un r3gaz si, ca s zic asa, s-si p3r3seasc3 o clip3 rolul, ca un actor care, foart
e sigur c isi domin3 publicul, e domic s-si demonstreze c il st3pineste. Se aplec3
deci inainte, spre Lilian, si, foarte tare, ca pentru a sublinia caracterul conf
idential al celor spuse mai inainte, spre deosebire de ceea ce avea s zic3 : Scum
pa mea prietenS, esti sigurS c n-o s racesti ? E un pled aici, cu care n-avem ce f
ace... Apoi, fr3 s astepte r3spunsul, retr3gindu-se in fun-dul masinii, alaturi de
Vincent, din nou cu voce coborita : Iata: as vrea s-l iau in vara asta cu mine p
e fratele dumitale. Da, ti-o spun deschis; intre noi n-are rost sa vorbim pe oco
lite... N-am avut onoarea s-ti cunosc pSrintii, care, fireste, nu-l vor 13sa pe O
livier s piece cu mine fr3 interventia dumitale activa. Vei reusi, fr3 indoiaia, s-i
convingi. Presupun c ii cunosti bine si stii, desigur, cum s-i iei. Vrei s faci as
ta pentru'mine ? ' AsteptS o clips, apoi, cum Vincent t3cea, relu3: AscultS, Vin
cent... fn curind voi pleca din Paris... inc3 nu stiu unde. Am absolut3 nevoie d
e un secretar... Stii c infiintez o revist3.l-am vorbit despre asta lui Olivier.
Mi se pare c are toate calit3tile necesare... Dar nu vreau s vorbesc numai din pun
ctul meu de vedere egoist: sint convins c toate calit3tile
lui isi vor gsi astfel locul unde s se afirme. I-am propus postul de redactor-sef.
.. Redac-torul-sef al unei reviste, la virsta lui...! Recunoaste c nu e ceva prea
obisnuit.
146
ANDRE GIDE
- E chiar atlt de putin obisnuit, incit mi-e teama sS nu-i sperie putin pe 'pari
ntii mei, spuse Vincent intorcindu-se in s'firsit spre el si privindu-l fix. - D
a, probabil c ai dreptate. Poate ar fi mai bine sS nu le spui nimic despre asta.
Pur si simplu s le arati eft de interesanta si de profitabiia ar fi aceasta caiat
orie, ce zici ? Parintii dumitale vor intelege c la virsta lui e nevoie sa cunoas
cS tara. fn sfirsit, vei ajunge la o intelegere cu ei, nu ? Fcu o mica pauza, apr
inse o noua tigara, apoi conti-nu3 pe acelasi ton : - Si pentru c esti attt de ge
ntil, voi incerca sa fac si eu ceva pentru dumneata. Cred ca te-as putea ajuta s
a profiti de citeva avantaje ce mi s-au oferit fntr-o afacere cu tdtul exception
aia... pe care un prieten de-al meu, dintr-o mare societate bancara, le-a rezerv
at cftorva privi-legiati. Te rog ins, r3mine Intre noi; nici un cuvint lui Lilian
. Oricum, nu dispun dectt de un numar restrtns de parti; asa c nu v3 pot oferi si
ei si dumitale s subscrieti... Ce zici de cei cincizeci de mii de fra'nci de ier
i-seara ? - I-am si plasat, raspunse Vincent cu raceaia, caci isi aminti de aver
tismentul lui Lilian. Foarte bine, foarte bine..., continua imediat Robert, ca s
i cum s-ar fi simtit oarecum jignit. Nu insist. Apoi, de pafca ar fi vrut sa dem
onstreze c ,,n-as putea s-ti port pica" : Daca te razgindesti, s ma anunti urgent..
. pentru ca miine dupa cinci va fi prea ttrziu. Vincent il admira mult mai mult
pe contele de Passavant de cind nu-l mai lua in serios.
XVIII
JURNALUL LUI EDOUARD
,,Ora 2 iierdut valiza. Din tot ce continea, nu tineam decit la jurnalul meu. Da
r tineam prea mult la el. In fond, slnt foarte amuzat de aventura. Deocamdata, a
s vrea s-mi recapat Mrtiile. Cine le va citi ?... Se prea poate ca, de cind le-am
pierdut, sa le exagerez importanta. Acest jurFALSIFICATORII DE BANI
147
nal se oprea la plecarea mea in Anglia. Acolo am notat totul pe un alt carnet; i
n care, acum cind m-am intors in Franta, nu mai scriu. Cei nou, in care notez ac
este rinduri, nu-mi va pSrasi prea repede buzunarul. E oglinda pe care o plimb c
u mine. Nimic din ce mi se intimpia, nici un eveni-ment nu dobindeste pentru min
e o existenta reaia pina nu-l v3d reflectindu-se in ea. Dar de cind m-am Jntors,
mi se pare ca ma agit intr-un vis. Cit de penibiia a fost convorbirea mea cu Ol
ivier! Si promitea sa-mi aduca atita bucurie... M3car de l-ar fi lasat si pe el
la fel de putin satisfacut ca pe mine. N-am reusit,'vai, nici s vorbesc, nici s-l
fac sa vorbeasca. Ah! cit de greu e sS rostesti chiar si eel mai nemsemnat cuvln
t atunci cind el cere asentirhentul deplin al intregii tale fiinte ! De indata c
e se amesteca si inima, creierul e amortit, paralizat. Ora7 Mi-am regasit valiza
; sau, in orice caz, pe eel care mi-a luat-o. Faptul ca e un prieten al lui Oliv
ier tese intre noi o retea ale cSrei ochiuri numai de mine depinde sa fie mai st
rinse. Pericolul consta in aceea ca orice eveniment neasteptat ma amuza atlt de
mult, incit ma face s pierd din vedere scopul ce trebuie atins. Am rev3zut-o pe L
aura. Dorinta mea de a fi indatori-tor devine si mai vie de indata ce in calea e
i apar anumite dificultati, 'de indata ce trebuie s& se revoke in fata conventib
nalului, a banalitatii, a obisnuitului. Vizita la batrinul La P6rouse. A venit s
a-mi deschida doamna La P6rouse. Sint mai bine de doi ani de cind n-am mai v3zut
-o; m-a recunoscut totusi imediat. (Nu cred ca primesc multe vizite.) De altfel,
' si ea e foarte putin schimbata; dar (poate fiindca am fost prevenit in privint
a ei) trasaturile-i pareau mai dure, privirea mai acra, zimbetul mai fals ca nic
iodata. Mi-e teama ca domnul La P6rouse nu e in stare sa v3 primeasca, mi-a spus
ea din capul locului, vadit dornica s ma acapareze; apoi, folosindu-se de surdit
atea ei pentru a-mi raspunde fr3 ca eu s-o intreb : Dar nu, nu, nu m3 deranjati d
eloc. Intrati, v3 rog. M-a condus in camera unde La P6rouse obisnuia s dea lectii
le de pian si care are ferestrele spre curie. Si de indata ce am ajuns in incape
re:
148
ANDRE GIDE
- Sint nespus de fericita c putem vorbi o clip3 noi intre noi. Starea domnului La
Pdrouse, c3ruia stiu c3-i sinteti un vechi si credincios prieten, ma ingrijorea
za foarte mult. Pe du'mneavoastra v3 asculta. Nu l-ati putea convinge sS se ingr
ijeasca ? C3ci eu, orice i-as spune, pare-as vorbi la pereti. Dup3 care au urmat
recriminari interminabile: batrinul refuza s-si tngrijeasca sanatatea numai ca s
-o
chinuie pe ea. lese pe-afara pe orice vreme si nu accepta sa-si puna fular. Refu
za sS manince: ,,Domnul nare poftS", si ea nu mai stie ce sa nSscoceascS pentru
a-i sti-mula ap'etitul; in sch'imb, noaptea se trezeste si intoarce bucStSria cu
dosu-n sus ca sa-si gateasca te miri ce. E cert ca batrina nu inventa nimic; Im
i dadeam seama din relatarile ei ca numai interpretarea acestor marunte gesturi
inocente le conferea o semnificatie jignitoare si c realitatea proiecta o umbra m
onstruoasS pe creierul ei obtuz. Batrinul insa, la rindul sau, nu interpreta si
el gresit grija si atentiile batrinei, care se credea o martira, socotindu-l pe
el cSlSul ei ? Renunt s-i judec, s-i inteleg ; sau, mai degraba, cu cit ii inteleg
mai bine, cu atit li judec mai putin. Fapt e cS doua fiinte legate pe viatS una
de cealalta isi pricinuiesc reciproc cele mai ingrozitoare chi-nuri. Am remarca
t adesea, in multe casnicii, ce intolera-biia iritare intretine la unul din soti
cea mai mica protuberantS crescuta pe caracterul celuilalt, pentru c ,,viata com
u'na" se freaca totdeauna de aceeasi excrescenta. Si dac3 frecusul e reciproc, v
iata conjugaia nu mai e decit un infern. Sub peruca legata cu bentite negre, car
e-i inSspreste trasaturile fetei livide, cu miten'ele ei lungi din care dege-tel
e-i mici ies' ca niste gheare, doamna La P6rouse avea o infStisare de harpie.' I
mi reproseazS ca-l spionez, continua ea. El a avut totdeauna nevoie s doarma mai
mult; dar noaptea, se face ca se culca si, cind crede c am adormit, se scoala; sc
otoceste prin niste hirtoage vechi si uneori sta pina dimi-neata ca sa citeascS,
plingind, scriso'ri de demult ale r3po-satului sSu frate. Ar vrea sS suport toa
te astea fr3 sa scot un cuvint. Apoi se plinse c mosul vrea s-o interneze intr-un
azil de b3trini; ceea ce pentru el ar fi cit se poate de neplacut,
PAJLairu A1UK1I lit, HANI
149
ad3ug ea, deoarece e total incapabil s traiasca singur si s se lipseasca de ingriji
rea ei. Vorbea pe un ton compati-mitor, care mirosea a ipocrizie. In timp ce con
tinua sa mi se plinga, usa salonului se deschise usurel in spatele ei si La Pdro
use i'ntrS fr3 ca ea s-l auda. La ultimele fraz'e ale sotiei sale, m3 privi zimbin
d ironic si isi duse o min3 la frunte facind semn c e nebunS. Apoi, n'estSpinit,
ba chiar cu o brutalitate de care nu l-as fi crezut capabil, si care pSrea s just
ifice acu-zatiile bStrinei (dar si fiindcS' trebuia s vorbeasca foarte tare, pent
ru ca ea s-I aud3): Haide, cucoan3! ar trebui s-ti dai seama c il obosesti pe domnu
l cu palavrele dumitale. Si, oricum, prietenul meu nu a venit la dumneata. Asa c
a' lasS-ne in pace. Atunci b3trina protests cum c fotoliul in care sade e al ei s
i c n-o s se ridice din el. In acest caz, relu3 La P6rouse rinjind, cu voia dumita
le, vom pleca noi. Apoi, intorcindu-se spre mine, pe un ton mai blind: Haide ! s
-o 13sm in plata Domnului. Am schitat un salut jenat si l-am urmat in camera ve-c
in3, aceeasi in care ma primise ultima data. Sint bucuros c ai auzit-o si dumneat
a, mi-a spus. Ei bine, asa o tine cit e ziua de Iung. Inchise ferestrele: Cu vaca
rmul de pe stradS, n-auzi o vorbS. Imi petrec tot timpul inchizind ferestrele pe
care doamna La P6rouse le deschide mereu. Zice c se sufoca. Totdeauna exage-reaz
3. Nu vrea sa inteleaga ca afar3 e mai cald decit in3untru. Desi am un t'ermomet
ru; dar cind i-l ar3t spune c cifrele nu dovedesc nimic. Vrea s aiba dreptate chia
r cind stie c nu are. Principala ei preocupare e sa ma contrazica. Mi s-a parut,
in timp ce vorbea, ca nici el nu e perfect echilibrat; relua, din ce in ce mai e
xaltat: MS invinuieste pe mine de tot ce face ea anapoda. JudecS totul pe dos'.
Uite, ca sS mS intelegi mai bine: stii cS imaginile din afar3 aiung rSsturnate i
n creierul nostru, unde un aparat nervos le redreseazS. Ei bine, doamna La P6rou
se nu are acest aparat rectificator. La ea, totul rSmine rSsturnat. Iti inchipui
cit de supSrStoare e situatia.
150
ANDRE GIDE
Era clar ca se simtea mai usurat explicindu-se, iar eu m-am ferit s-l intrerup: -
Doamna La P6rouse a mincat totdeauna mult. Ei bine, pretinde ca eu maninc prea
mult. Mai adineauri, dac3 m-ar fi vSzut cu o bucata de ciocolata (asta e princi-
pala mea hrana), ar fi mormait: Tot timpul trebuie s rontai ceva... M3 spioneaza.
Si m3 acuza c ma scol noap-tea ca s mSninc pe ascuns, numai pentru c o data m-a su
rprins pregatindu-mi o ceasc3 de cacao fn buc3t3rie... Ce sa-ti mai spun ? Cind
o v3d la masa, in fata mea, arunciridu-se asupra mtncarii, Imi piere pofta. Si-a
tunci ea pretinde c fac nazuri numai asa, ca s-o necajesc. A facut o pauza si, cu
prins de un soi de elan liric: - Stnt de-a dreptul in admiratia reprosurilor pe
care mi le face... Asa, bunSoara, cind are o criza de sciatica, o compatimesc. A
tunci ea m3 opreste; ridica din umeri: Nu te mai preface c ai avea inima. Ia nu mai
face pe milostivul. Si tot ce fac sau zic e numai pentru ca ea s sufere. Ne asezas
eram; dar el mereu se ridica, apoi iar se aseza, in prada unui neastimpar bolnav
icios : Inchipuie-ti c3, in toate camerele, mobilele smt impartite, unele ale ei
, altele ale mele. Ai v8zut ce s-a innmp'lat mai adineauri cu fotoliul. Cind vin
e femeia cu ziua ca s-o ajute la gospodarie, ii spune: Nu, astai a lui domnu'; nu
te atinge de ea. Si cum mai zilele trecute, din nebagare de seama, pusesem o par
titura legata pe un gheridon care era al ei, doamna a aruncat-o pe jos. Colturil
e legaturii s-au rupt... Oh! situatia asta nu mai poate dura mult... Stii fnsa..
. M-a apucat de brat si, coborind vocea: Am luat anumite masuri. Ea ma ameninta
mereu c dac3 mai continui, o s-si caute refugiu intr-un azil de batrini. Am pus deop
arte 6 sum3 oarecare; ar ajunge pentru intretinerea ei la Sainte-Perine; se zice
ca e eel mai bun azil/Putinele lectii pe care inca le mai dau nu-mi aduc aproap
e nici un venit. In scurt timp, resursele mele se vor termina; as fi silit s m3 a
ting de suma aceea. Asa ca am luat o hotarire... Pe care o voi pune in aplicare
peste trei luni si ceva. Da; am stabilit data. Daca ai sti ce usurare simt gi'nd
indu-ma c de acum inainte fiecare or3 m'a apropie de ea.
FALSIFICATORII DE BANI
151
Era aplecat spre mine; se aplecS si mai mult: - Am mai pus deoparte un titlu de
renta. Oh ! nu-i prea mare lucru; dar mai mult n-aveam cum. Doamna La P6rouse nu
stie nimic. E in biroul meu, intr-un plic ce-ti poarta numele, impreuna cu inst
ructiunile de rigoare. Pot conta pe ajutorul dumitale? Nu'ma pricep deloc la afa
ceri, dar un notar pe care l-am mtrebat mi-a spus ca renta ar putea fi v3rsat3 d
irect nepotului meu, pina la majoratul lui, si c atunci ar putea intra In posesia
titlu-lui. M-am gindit c poate nu pretind prea mult de la prietenia dumitale rug
indu-te s veghezi ca aceste dispo-zitii s fie executate. Nu am nici un pic de Incr
edere in notari!... Ba chiar, ca s ma simt linistit, n-ai accepta s iei acum cu du
mneata plicul acela ?... Da, nu-i asa ?... M3 due s-l aduc. lesi cu pasi marunti,
dupa cum ii era obiceiul, si se intoarse tinind in min3 un plic mare. M3 ierti
ca l-am sigilat; e de forma. Ia-l. Mi-am aruncat ochii pe el si am citit, sub nu
mele meu, cu caractere caligrafiate: ,,A SE DESCHIDE DUPA MOARTEAMEA." - Baga-l
repede in buzunar, ca s-l stiu in siguranta. Multumesc... Ah ! cu cita nerSbdare
te asteptam !... Am simtit adesea c fntr-o clipa atlt de solemna, orice emotie om
eneasc3 poate, in mine, face loc unei transe cvasi-mistice, unei anume exaltari,
prin care fiinta mea se simte ridicata in cele mai inalte sfere; sau mai exact:
eli-beratS de legaturile sale egoiste si parca deposedata de ea msasi si depers
onalizatS. Cel ce'na incercat o asemenea stare sufleteasca desigur c nu ma va int
elege. Dar imi dadeam seama c La P6rouse o intelegea'. Orice protest din parte-mi
ar fi fost de prisos, mi s-ar fi p3rut nelalocul lui, si m3 margineam s-i string
puternic mina pe care el si-o abandonase intr-a mea. In ochii lui scinteia o st
raiu-cire ciudata. In cealalta mina, cea in care la inceput tinuse plicul, avea
o alts hirtie: Am scris aici adresa lui. C3ci acum stiu unde e. ,,Saas-F6e." Ai
auzit de ea. E o localitate din Elvetia. Am c3utat-o pe harta, dar n-am reusit s
-o gsesc. Da, am spus. E un mic sat linga Cervin. E foarte departe ?
152
ANDRE GIDE
Nu chiar attt de departe incit, la o adica, s nu pot merge. Cum ! te-ai duce acol
o ?... Cit esti de bun, spuse. Eu sint prea bStrtn; si apoi n-as putea din prici
na mamei... Totusi, mi se pare c3... Ezit3, cSutind cuvintul; reluS: c as pleca m
ai usor, dac3 mScar as putea s-l v3d. Sarmanul meu prieten... Voi face tot ce ome
neste e posibil ca s vi-l aduc. II veti vedea pe micutul Boris, v-o promit. Multu
mesc... Multumesc... MS stringea convulsiv in brate. Dar promiteti-mi c2 nu v3 m
ai ginditi la... Oh ! asta-i aita poveste, spuse el, fntrerupindu-ma repezit. Ap
oi imediat, ca pentru a ma impiedica sa mai insist, abatindu-mi atentia: Inchipu
ieste-ti c acum citva timp, mama unei foste eleve a tin'ut s'a ma duca la teatru!
Cam acum o Iun3. Era un matineu al Comediei Franceze. De mai bine de dou3zeci d
e ani nu mai pusesem piciorul intr-o saia de teatru. Se juca Hemani de Victor Hu
go. Stii, piesa p3rea foarte bine jucata. Toata lumea se extazia. Eu fnsa am suf
erit nespus de mult. Daca politetea nu m-ar fi retinut, n-as mai ft stat pentru
nimic in lume... Eram intr-o loja. Prietenii mei incercau s ma potoleasca. Eram g
ata s apostrofez publicul. Oh ! dar cum e
cu putinta ? Cum e cu putinta ?... La inceput n-am prea inteles despre ce era vo
rba si l-am intrebat: Actorii vi s-au parut chiar atit de detestabili ? Evident.
Dar de unde indrazneala de a prezenta pe scena asemenea josnicii ?... E monstru
os. Si asta intr-un teatru subventionat de stat! Indignarea acestui admirabil om
ma amuza. Acum aproape c rideam. Am protestat spunind ca nu se poate face arta d
ramatica fr3 sa prezinti pasiuni. La rindul su, a protestat spunind c descrierea un
or pasiuni era fatal-mente un exemplu sup3rator. Discutia a continual tot asa o
bucata de vreme; si cum eu am comparat atunci acel eveniment patetic cu deziantu
irea aiamurilor dintr-o orchestra: De exemplu, intrarea aceea a trombonilor, pe
care o admirati in cutare simfonie a lui Beethoven...
FALSIFICATORII DE BANI
153
Dar nu admir deloc acea intrare a trombonilor, striga el cu o extraordinara vehe
menta. De ce ai vrea s ma faci sa admir ceea ce ma rascoleste'? Tremura din tot c
orpul. Accentul de indignare, aproape de ostilitate a vocii lui m-a surprins si
parea ca il mira si pe el, c3ci relua pe un ton mai potolit:' Ai remarcat ca muz
ica moderna se straduieste in primul rind sa faca suportabile, daca nu chiar agr
eabile, anumite acorduri pe care noi le consideram, la inceput, discordante ? -
fntocmai, am ripostat; in cele din urma totul tre-buie sa devina armonie si sa s
e reduca la armonie. Armonie! a repetat el ridicind din umeri. Eu nu v3d intr-as
ta decit o deprindere cu r3ul, cu pacatul. Sensi-bilitatea se toceste; puritatea
se pateaza; reactiile devin mai putin vii; lumea tolereaz3, accepta... Daca ne-
am lua dupa dumneavoastrS, n-am mai avea curajul nici s mai intarc3m copiii. Dar
el continu3 fr3 sa' m3 auda: Daca am putea redobindi intransigent tineretii, mai
mult decit de orice ea s-ar indigna de ceea ce am devenit. Era prea tirziu ca sa
ne mai lansam intr-o disputa teo-logicS ; am incercat s-l readuc pe propriul su t
eren : Nu pretindeti totusi c muzica trebuie sa se multu-measc3 numai cu exprimar
ea senin3tatii. C3ci, in acest caz, un singur acord ar fi de ajuns : un perfect
acord conti-nuu. Imi apuca miinile si, in extaz parca, cu privirea pier-duta int
r-un fel de adoratie, repet3 de mai multe ori: Un perfect acord continuu; da, as
ta e: un perfect acord continuu... Dar intregul nostru univers e in prada discor
dantei, ad3ug el cu tristete. Mi-am luat r3mas-bun de la'el. M-a insotit pina la
usa si, imbratisindu-ma, a mai soptit: Ah'l cit trebuie sa astepti pina te hot3r
3sti pentru acel acord!"
PARTEA A DOUA SAAS-FEE
I BERNARD CATRE OLIVIER Luni ,,Drag prietene, Sa-ti spun in primul rind c am tras
chiulul la baca-laureat. Fra indoiaia c ti-ai dat si tu seama, nevazindu-ma la exa
men. M3 voi prezenta in octombrie. Mi s-a oferit o ocazie unica de a face o caia
torie. Am inhatat-o din zbor; si nu-mi pare rau. Trebuia sa m3 decid pe loc; n-a
m mai avut ragaz sa ma gindesc, nici macar sa-mi iau r3mas-bun de la tine. Caci^
stii cine m-a luat cu el ? Cred ca ai inceput s banuiesti... Edouard, faimosul ta
u unchi, pe care l-am inttlnit ch'iar in seara sosirii lui la Paris, in imprejur
ari destul de neobisnuite si senzationale, pe care ti le voi povesti alta data!
Dar to'tul e extraordinar in aceasta aven-tura si, cind ma gindesc la ea, m3 apu
ca ameteala. Nici acum inca nu-mi vine s cred ca e adev3rat, ca aceste rinduri ti
le scriu intr-adevar eu, eu care ma aflu aid in Elvetia cu Edouard si... Fie ce
-o fi, trebuie s-ti spun totul, dar rupe neaparat scrisoarea asta si pastreaza to
tul numai pentru tine. mchipuie-ti ca biata femeie abandonata de fratele tau Vin
cent, aceea pe care ai auzit-o hohotind intr-o noapte linga usa ta (iar tu, da-m
i voie s-ti spun, ai fost atit de idiot incit nu i-ai deschis) este din intimplar
e o buna prie-tena a lui Edouard, fiica lui Vedel, sora prietenului tau Armand.
N-ar trebui s-ti spun toate astea, fiindca e in joe onoarea unei femei, dar as cr
apa daca nu le-as povesti cuiva...
UK BANI
155
Inca o data : pastreaza tot ce-ti spun numai pentru tine. Stii ca tocmai se mari
tase; stii poate ca la putin timp dupa casatorie s-a imbolnavit si s-a dus s se t
rateze in Sud. Acolo l-a cunoscut pe Vincent, la Pau. Poate si asta o stii. Ceea
ce nu stii insa e c aceasta intilnire a avut si urmari. Da, batrine! Afurisitul
de frate-t3u i-a fcut un copil. S-a inters insarcinata la Paris, unde n-a avut cu
rajul sa dea ochi cu parintii ei; si indrazneste si mai putin sa se reintoarca l
a caminul conjugal. Int're timp fra'te-tu a p3rasit-o in conditiile pe care le c
unosti. Te scutesc de comentarii, dar iti pot spune ca Laura Douviers nu-i repro
seaza nimic si nu are nici
un fel de resentimente fata de el. Dimpotriva, inventeazS fel si fel de explicat
ii ca s-i scuze purtarea. Pe scurt, e o femeie cu totul deosebita, un caracter fo
arte frumos. Cert e ca la fel de deosebit e si Edouard. Fiindca ea nu stia ce sa
se mai faca si unde s se duc3, i-a propus s o ia cu el in Elvetia; si totodatS mi
-a propus s-i insotesc, deoarece i se parea jenant sa caiato-reasca numai in doi,
dat Hind faptul ca el nu are fata de ea decit sentimente prietenesti. Iata-ne d
eci plecind tbti trei. Totul s-a hotarit intr-o s'ecunda; ne-a mai ramas'exact t
impul cit el sa-si facS valizele si pe mine s ma intoleasca (stii c am plecat de-a
casa fr3 nimic). Nu-ti poti face idee ce dragut a fost Edouard in aceasta situati
e; si,'mai mult, imi spunea tot timpul c de fapt eu ii fac lui'un serviciu. Da, b
atrine, nu m-ai mintit: unchiul tau e un tip epatant. Caiatoria a fost destul de
grea fiindca Laura era foarte obosita si, in starea ei, (a intrat intr-a treia
luna de sar-cin3), are nevoie de multe menajamente; si locul in care ne-am hotar
it s mergem (din motive care mi-ar lua prea mult timp daca ti le-as relata) e des
tul de greu accesibil. De altfel, Laura'complica deseori situatia refuzind orice
precautii; trebuia s-o silim sa fie pruden'ta; repeta mereu c pentru ea cea mai
fericita intimplare ar fi un accident. Iti dai seama c& eram tot timpul cu ochii
pe ea. Ah ! prietene, ce femeie admirabiia e Laura. M3 simt alt om de cind am c
unoscut-o si prin minte imi tree ginduri pe care nu mai indraznesc sa le formule
z, incerc emotii pe care mi le stapinesc, fiindca mi-ar fi rusine sa nu fiu'demn
de ea. Da, intr-adevar, alaturi de ea parca esti silit s-ti innobilezi gindirea.
Ceea ce nu inseamna ca intre noi trei riu discutam
Af\LKH VllLFli
foarte liber, pentru ca Laura nu face deloc pe mirono-sita si vorbim despre oric
e; te asigur ins c& exista o gr'amada de lucruri de care nu mai am deloc pofta s g
lu-mesc in fata ei si care mi se par acum foarte serioase. O s crezi c m-am Indrag
ostit de ea. Ei bine, batrine, aflS c nu te inseli. E o nebunie, nu-i asa ? M3 ve
zi tu indragostit de o femeie gravida, pe care, fi'reste, o respect si n-as indr
Szni s-o ating nici cu virful degetului ? Iti dai seama c nu vreau sa fac pe groz
avul... Qnd am ajuns la Saas-F6e, dupa nenumarate difi-cultati (pentru Laura a t
rebuit s luam o lectica, fiindca masinile nu razbesc pfna aici), la hotel n-am ga
sit decit doua camere, una mare cu doua paturi si una mica, pe care hotelierului
i-am spus ca o iau eu fiindca, pentru a-si ascunde identitatea, Laura trece dre
pt sotia lui Edouard; dar in fiecare noapte ea doarme in camera cea mica, iar eu
ma mut la Edouard. Dimineata incepem trambalarea, pentru a arunca praf in ochii
servitorilor. Noroc ca cele doua camere comunica fntre ele, ceea ce ne usureaza
situatia. S-au Implinit sase zile de cind sintem aici; nu ti-am scris mai reped
e fiindca, in primul rind, eram prea dezo-rientat si trebuia s m& pun de acord cu
mine insumi. Abia incep s-mi vin in fire. Pin3 acum Edouard si cu mine am facut
citeva mici ex-cursii prin munti, foarte amuzante; dar, la drept vorbind, nu ma
prea omor dupa tara asta; si nici Edouard. El gaseste peisajul prea emfatic. Chiar
asa si e. Cel mai bun lucru de aici e aerul; un aer virgin, care iti purifica p
iaminii. Si-apoi nici nu vrem s-o llsam pe Laura prea mult timp'singura, cad e d
e la sine inteles ca ea nu ne poate insoti. Sodetatea de la hotel e destul <ie a
mu-zanta. Sint pe-aid oameni de toate nationalitatile. Ne vedem mai des in speci
al cu o doctorita poloneza, care-si petrece aici vacanta cu fiica ei si cu un ba
ietas ce i-a fost dat in grija. De fapt, am venit pin3 aici anurhe pentru a-l gsi
pe acest copil. Sufera de un fel de boaia nervoasa pe care doctorita o trateaza
dupa o metoda absolut nou3. Dar micutul'ui, care-i foarte simpatic, pe legea me
a, ii ajuta mai cu seama faptul c e indragostit lulea de fiica docto-ritei, cu ci
tiva ani mai mare decit el, si e pe departe cea mai draguta creatura pe care am
v3zut-o vreodata. Nu se
UK, HANI 157
despart unul de altul cit e ziua de lunga. Si amindoi sint atit de dragaiasi cin
d ii vezi impreuna, ca nimSnui nu-i trece prin cap s faca glume pe socoteala lor.
N-am lucrat prea mult si n-am mai deschis o carte de cind am plecat; in schimb,
am meditat mult. Conversatia cu Edouard e extraordinar de interesanta. Nu vorbe
ste prea mult cu mine, desi vrea sa lase impresia c ma considera secretarul su; 'd
ar il ascult cind discuta cu altii; mai ales cu Laura, c3reia ii vorbeste cu mul
ta plflcere'de proiectele sale. Nici nu-ti poti da seama ce folositor e pentru m
ine acest lucru. tjnedri imi spun ca ar trebui s iau note; dar am impresia ca ret
in totul. Citeodata mi-e nespus de dor de tine; si imi spun ca tu ar fi trebuit
sa fii aici; dar nu pot regreta cele intimplate si nici nu doresc s se schimbe si
tuatia. In orice caz, nu uit^ poti sa fii sigur de asta, c datorita 'tie I-am cun
oscut pe Edouard si ca tie iti datorez fericirea 'mea. Cind ne vom vedea, cred c
& rha vei gsi schimbat; iti ramin insa acelasi prieten, mai sin-cer ca oricind. M
iercuri P. S. Chiar acum ne-am intors dintr-o excursie colo-saia. Ascensiune pe
Hallalin insotiti de ghizi cu corzi, ghetari, prapastii, avalanse etc. Am dormit
intr-un refugiu in mijlocul zapezilor, claie peste gramada cu alti turisti; inu
-til s-ti spun ca n-am inchis ochii toata noaptea. A doua zi, plecarea in zori...
Ei bine,
batrine, n-o s mai vorbesc de r3u Elvetia : cind esti acolo sus, cind nu mai vezi
nici urm2 de ciilturi, de vegetatie. nici urma de tot ce-ti aminteste de avarit
ia si prostia omeneasca, iti vine sk cinti, s rizi, s plingi, s zbori, s te avinti c
u capul pin3 in cer sau sa cazi in genunchi. Te imbratisez. BERNARD" Bernard era
mult prea spontan, prea firesc, prea pur, il cunostea prea putin pe Olivier pen
tru a banui ce val de sentimente hidoase'avea s2-i stirneasca aceastuia scrisoa-
rea; un fel de maree in care se amestecau ciuda, dispera-rea si furia. Se simtea
iniaturat in acelasi timp si din inima lui Bernard, si din inima lui Edouard. A
miciti'a celor doi
1S8 AINUKt
KALS1FICATORII DE BANI
159
prieteni ai si o alunga pe a sa. In special fl chinuia o frazS din scrisoarea lui
Bernard, pe care Bernard n-ar fi scris-o ni-ciodata daca ar fi presimtit ce-ar
putea intelege Olivier din ea : ,,In aceeasi camera", repeta el si abominabilul
sarpe al geloziei s'e desfacea si se incoiacea in inima lui. ,',Dorm in aceeasi
camera!"... Si cite nu-si inchipuia numaidecit ? Creierul i se umplea de viziuni
impure pe care nici macar nu incerca sa le alunge. Nu era gelos in mod deosebit
nici pe Edouard, nici pe Bernard; ci pe amindoi. Si-i inchipuia rind pe rind, p
e unul si pe ceiaialt, sau pe amindoi in acelasi timp, si-i invidia. Primise scr
isoarea la amiaza. ,,Aha! a'sa stau lucrurile... ", isi spuse el tot restul zile
i. Noaptea il bintuira toti diavolii din iad. A doua zi dimineata se duse in fug
a la Robert. Contele de Passavant il astepta.
II
JURNALUL LUI EDOUARD
,,.N u mi-a fost greu s-l gasesc pe micul Boris. A doua zi dupa sosirea noastra,
a aparut pe terasa hotelului, de unde a inceput sa se uite la munti printr-o lun
eta montata pe un pivot, pusa la dispozitia turistilor. L-am recunoscut imediat.
Foarte curind a venit linga el o fetita cu putin mai mare decit Boris. Ma insta
lasem foarte aproape, in salonul ale carui usi erau deschise, si nu pierdeam un
cuvint din conversatia lor. Aveam mare pofta sa stau de vorba cu el, dar am" soc
otit c e mai prudent s-o cunosc mai intii pe mama fetitei, o doctorita poloneza c
areia i-a fost incredintat Boris,' si pe care'ea il supravegheaza indeaproape. M
icuta Bronja e delicioasa; are, probabil, vreo cincisprezece ani. Poarta p3rul i
mpletit in doua cozi groase, care-i coboara pina la talie; privirea ei si timbru
l vocii par mai degraba ingeresti decit omenesti. 'Transcriu vorbele celor doi c
opii: Boris, mama ar prefera s nu te atingi de luneta. N-ai vrea sa mergem la pli
mbare ? Da, foarte bine. Nu, nu vreau. Cele doua fraze contradictorii erau spuse
dintr-o sin-gura rasuflare. Bronja n-o retinu decit pe ultima si relua: Dece? -
E prea cald, e prea frig. (Renuntase la luneta.) - Haide, Boris, fii dragut. St
ii bine c mamei i-ar face piacere sa ne plimbam impreuna. Unde ti-ai pus paiaria
? - Vibroskomenopatof. Blaf, blaf. Ce inseamna asta ? Nimic. Si-atunci de ce spu
i vorbe care nu inseamna nimic ? Ca sa nu intelegi tu. - Dar daca nu inseamna ni
mic, nici nu-mi pasa daca inteleg sau nu. - Dar daca ar insemna ceva, n-ai putea
intelege. Cind vorbesti, vorbesti ca sa fii inteles. ' - Vrei sa ne jucam facin
d cuvinte pe care sa le inte-legem numai noi doi ? - In primul rind, incearca s v
orbesti bine frantuzeste. Mama mea vorbeste franceza, engleza, romana, rusa, tur
ca, poloneza, italoscopa, spaniola, perucheza si xixitu. Totul fiind spus foarte
repede, cu un fel de frenezie lirica. Bronja incepu sa rida. - Boris, de ce spu
i tot timpul lucruri neadevarate ? De ce nu crezi niciodata ce spun eu ? Cred ce
-mi spui, cind e adevarat. Cum stii cind e adevarat ? Eu te-am crezut zilele tre
cute cind mi-ai vorbit de ingeri. la zi, Bronja, crezi c daca m-as ruga foarte ta
re, i-as putea vedea si eu ? - I-ai vedea, poate, daca'te-ai 13sa de o'biceiul t
3u de a minti si daca Dumnezeu vrea sa ti-i arate. Dar
Dumnezeu nu ti-i arata daca te rogi numai ca s-i vezi. Sint multe lucruri foarte
frumoase pe care le-am vedea daca am fi mai putin r3i. - Bronja, tu nu esti rea
si de aceea poti vedea ingerii. Eu voi fi totdeauna un r3u. - De ce nu incerci s
a nu mai fii ? Vrei s mergem amindoi pina la (aici a spus numele unui loc pe care
nu-l cunosc) si acolo s ne rugm impreuna lui Dumnezeu si Sfintei Fecioare ca s te
ajute sa nu mai fii rau ?
160
ANDRE GIDE FALSIFICATORH DE BANI
Da. Nu; asculta: s luam un bat; tu il tii de un cap si eu de ceiaialt. Eu o s inch
id ochii si iti prdmit c ii deschid numai cind ajungem acolo. S-au indepSrtat put
in; si in timp ce coborau scarile tera-sei, l-am auzit iar pe Boris : Da, nu, nu
de capatul acela. AsteaptS s-l sterg. Dece? Pentru c3l-am atins eu. Doamna Sophr
oniska se apropie de mine in timp ce imi terminam singur micul dejun si tocmai m
a gindeam cum s-o abordez. Am fost surpriris v3zind-o c tine in mina ultima mea c
arte; m-a intrebat, zimbind foarte afa-bil, daca intr-adevar are placerea sa se
adreseze chiar autorului; dupa care s-a lansat in lungi cpnsideratii asu-pra car
tii. Judecata, laudele si criticile ei mi s-au p3rut mai inteligente decit cele
pe'care le aud de obicei, desi punctul ei de vedere era foarte putin literar. Mi
-a spus c se intereseaza aproape exclusiv de probleme psihologice si de cele care
ar putea arunca o lumina noua asupra sufletu-fui omenesc. Dar cit de rari, a ad
augat ea, sint poetii, dra-maturgii sau romancierii care stiu sa nu se multumeas
ca numai cu cliseele psihologice'(singurele, i-am'spus eu, care sint in masurS s-
i satisfaca pe cititori). Micutul Boris i-a fost incredintat de maica-sa pe timp
ul vacantei. N-am 13sat sa se va'da motivele pentru care m3 interesam de el. E f
oarte delicat, mi-a spus doamna Sophroniska. TovSrSsia mamei sale nu-i ajuta la
nimic. Voia s vina si ea la Saas-F6e cu noi; dar n-am acceptat s ma ocup de copil
decit cu conditia ca numai eu s am grija de el; alt-fel n-as putea raspunde de re
zultatele curei. Fiindca, jude-cati si dumneavoastra, domnule, a continual ea, m
ama lui ii mtretine o stare de exaltare continua, care favorizeaza aparitia celo
r mai rele tulburari nervoase. De la moartea tataiu'i, aceasta femeie trebuie s-s
i cistige singura exis-tenta. Era pianista si, trebuie s spun,' o executanta in-c
oniparabiia; dar fiind o interpreta prea subtiia, n-a piacut marelui public. S-a
hotarit s cinte in concerte, prin cazinouri, in diverse spectacole. II lua pe mi
cul Boris in loja ei; cred c atmosfera factice a teatrului a contri-buit mult la
dezechilibrul acestui copil. Mama il iubeste
161
mult; dar, sincer vorbind, ar fi de dorit ca el sa nu mai tr3iasc3 impreuna cu e
a. De fapt, ce are ? am intrebat. Ea incepu s rida: Vreti s aflati numele bolii ?
Ei, si multe o s stiti dac3 v3 voi spune un frumos nume savant. Spuneti-mi simplu
de ce anume suferS. SuferS de numeroase mici tulburari, ticuri, manii, care te
fac s spui: e un copil nervos, si care in general se trateaza cu odihna in aer li
ber si prin igiena. Cert este c un organism robust n-ar permite acestor tulburari
s se B-oduca. Debilitatea le favorizeaza, dar nu ea le provoaca. upa parerea mea
, totdeauna gSses,ti la originea lor un prim soc datorat unui eveniment pe' care
e foarte important s-l descoperi. De indata ce bolnavul devine constient de acea
sta cauza, e pe jumatate vindecat. Dar de cele'mai multe ori ea scapa dm cercul
memoriei; s-ar zice c se ascunde in umbra bolii; si in dosul acestui adapost o ca
ut eu, pentru a o aduce la lumina, vreau sa spun in cimpul vizual. Cred c o privi
re limpede cur3ta constiinta, asa cum o raza de lumina purifies apa infectat'a.
I-am povestit doamnei Sophroniska conversatia pe care o prinsesem cu o zi in urm
a si judecind dupa care mi se p3rea c Boris e departe de a fi vindecat. Aa cum i eu
sint departe de a cunoaste din trecu-tul lui Boris tot ce as avea nevoie s stiu.
Abia de curind mi-am inceput tratamentul. Si in ce consta ? Oh ! e simplu : il
las sS vorbeascS. fmi petrec zilnic cu el o ora sau dou3. fi pun intrebari, dar
foarte putine. Important e s-i cistig increderea. Am inceput sa stiu multe lucrur
i. Si presimt c voi mai afla multe altele. >ar copilul inc3 se' mai apSrS, se rusi
neaza; daca as insista prea devreme sau prea mult, dac3 as vrea s-i fortez incred
erea, as merge impotriva scopului dorit: un aba'ndon total. S-ar'inc3p3tina. Ati
ta vreme cit nu reusesc s-i inving rezerva, pudoarea... Examinarea de care-mi vor
bea mi se p3rea un atentat atit de grav, incit abia m-am abtinut s protestez; cur
iozi-tatea era mai puternica.
Cu alte cuvinte, ateptati de la acest micut unele revelatii impudice ?
162
ANDRE GIDE
Acum protesta ea. Impudice ? Dar nu e mai multS impudoare decit la bolnavul care
se lasa ascultat. Am nevoie sa stiu tot, si in special ceea ce mi se ascunde cu
cea mai mare grija. Tre-buie sa-l due pe Boris pm3 la o marturisire completa; fr
a de care nu-l pot vindeca. Banuiti, deci, ca ar avea de facut unele marturisiri
? Sinteti sigura msa, va rog s ma iertati, ca nu-i sugerati chiar dumneavoastra
ceea ce ati vrea s vS marturiseasca ? Aceasta preocupare nu ma paraseste o clips,
si ea ma invata sa merg attt de tncet. Am vazut judecatori de instructie nepric
eputi, care li suflau unui copil marturii inventate de la cap la coada, si copil
ul, sub presiunea interogatoriului, mintea cu o perfecta buna-credinta si acredi
ta invinuiri imaginare. Rolul meu e sS las marturisi-rea s vina de la sine si mai
ales s nu sugerez nimic. Trebuie s ai o rabdare extraordinara. Am impresia ca In
asemenea cazuri metoda are tot atlta important ca si eel ce o aplica. Nu indrazn
eam s-o spun. V3 asigur ins c dup3 un anume timp de practicS ajungi la o abilitate
extraordinara, la un fel de divinatie, de intuitie, dacS preferati. De altfel,
uneori te poti angaja pe o pista falsa; important e sa nu te mcSpStfnezi. lata:
stiti cum incep toate convorbi-rile noastre ? Boris Imi povesteste in primul rin
d ce a visat noaptea. Si cine va spune ca nu inventeaza ? Si dac3 ar inventa ?..
. Orice inventie a unei imagi-natii bolnSvicioase e revelatoare. A tacut ctteva
clipe, apoi: Inventie, imaginatie boln&vicioas&... Nu ! Nu despre asta e vorba.
Cuvintele ne tradeaza. In fata mea, Boris viseaza cu voce tare. Accepta In fieca
re dimineata, vreme de o ora, sa ramina in stare de semitrezie, cmd imaginile ca
re ne tree prin minte scapa de sub controlul constiintei. Ele se grupeaza, se as
ociaza, nu dupa logica obisnuita, ci dup3 afinitati neprevazute; si mai cu seama
rdspund unei misterioase exigente interioare, tocmai cea care ma intereseaza s-
o descopar; si aceste divagatii ale unui copil
FALSIFICATORII DE BANI
163
mie-mi spun mai mult decit cea mai inteligenta analiza a celui mai constiincios
pacient. Multe lucruri scapa ratiu-nii, si eel care, pentru a tntelege viata, s-
ar conduce numai dupa ratiune se aseamana cu unul care ar vrea sa prinda flacSra
cu clestele. N-ar mai avea in fata lui decit o bucata de lemn carbonizat, care
ar inceta imediat sa mai arda. S-a oprit din nou si a inceput s rSsfoiasc3 pagini
le c3rtii mele: - Qt de putin p3trundeti in sufletul omenesc, strigS ea; apoi ad
3ug brusc, zimbind : Oh ! nu vorbesc In mod special de dumneavoastra : ma gindesc
la romancieri, in general. Majoritatea personajelor dumneavoastra par construit
e pe piloni; n-au nici fundament, nici subsol. Cred ca mtr-adev3r gasesti mai mu
lt adevar la poeti; c3ci tot ce e creat numai prin inteligenta e fals. Dar v3d c
S vorbesc de lucruri care nu ma privesc... Stiti ce ma dezorien-teaza la Boris ?
Faptul c il cred de o foarte mare puritate. De ce spuneti ca asta v3 dezorientea
za ? - Pentru ca nu mai stiu unde sa caut sursa raului. In noua din zece cazuri,
la originea unei dereglari asemanatoare gasesti un mare secret rusinos. - Se ga
seste poate in fiecare din noi; dar, slava Domnului, nu toti sintem bolnavi din
pricina asta. In clipa aceea doamna Sophroniska se ridicS; o vazuse pe Bronja tr
ecfnd prin dreptul ferestrei. - Iata-l pe adevaratul medic al lui Boris, spuse e
a aratindu-mi-o. Ma cauta; trebuie sa v3 parasesc; dar ne vom mai vedea, nu-i as
a ? Inteleg de fapt ce-i reproseaza doamna Sophroniska romanului cind se refera
la ceea ce el nu-i oferS; dar ii scapa anume ratiuni artistice, anume ratiuni su
perioare, ceea ce m3 face sa cred ca un bun naturalist nu poate de-veni si un bu
n romancier. I-am prezentat-o pe Laura doamnei Sophroniska. Par sa se inteleaga
si sint bucuros. Imi fac mai putine scrupule cind m3 izolez, stiindu-le impreuna
. Regret ca Bernard nu-si gaseste nici un
tovaras de vlrsta lui. Dar oricum,
164
ANDRE GIDE
pregatirea examenelor ii da si lui de lucru citeva ore pe zi. Am reusit sa-mi in
cep romanul." Ill
A
In ciuda primelor aparente, si cu toate cS fiecare ,,isi dadea obolul", cum se z
ice, relatiile dintre unchiul Edouard si Bernard nu erau decit pe jumState bune.
Nici Laura nu'era multumita. Si cum ar fi putut fi ? Impre-jurarile o fortasera
' sS-si asume un rol pentru care n-avea nici un fel de har si se simtea stinjeni
ta de cinstea si de onestitatea ei. Ca acele fiinte iubitoare si docile care dev
in sotiile cele mai devotate, avea si ea n'evoie, pentru a-si gsi un sprijin, de
convenience si, fiind lipsita de ele in noua sa situatie, se simtea fa'ra nici o
putere. Pozitia ei fata de Edouard i se parea din zi in zi mai echivoca. Sufe-r
ea mai cu seama din pricina faptului - - care, ori de cite ori Isi amintea, i se
parea insuportabil ca traia pe cheltuiala acestui protector; sau mai degraba: c
a nu-i dadea nimic in schimb; sau si mai exact: ca Edouard nu-i cerea nimic in s
chimb, desi'ea se simtea gata s-i ofere orice. ,,Binefacerile, spune Tacit, prin
pana lui Montaigne, sint piacute numai daca se pot raspiati"; e, fara indoiaia,
un adevar valabil numai pentru sufletele nobile, din rtndul carora, In mod cert,
facea parte si Laura. In timp ce ar fi vrut sa dea, ea era cea care primea mere
u, iar aceasta imprejurare o stlrnea impotriva lui Edouard. Ba mai mult, cind Is
i reamintea trecutul, i se parea ca Edouard o inselase trezind in ea o iubire pe
care o simtea tnca mereu vie, deziclndu-se apoi de ea si laslnd-o in voia mtimp
iarii. Nu acesta era oare motivul tainic al erorilor ei, al casato-riei cu Douvi
ers, acceptata din resemnare, spre care Edouard o Impinsese; si-apoi, mai tirziu
, nu tot din aceeasi pricina se lasase In voia imboldurilor tineretii ? CSci tre
buia sa recunoasca deschis, in bratele lui Vincent tot pe Edouard il c3uta. Si,
neexplictndu-si r3ceala iubitu-lui ei, se facuse raspunza'toare de ea, si isi sp
unea ca ar fi putut-o invinge daca ar fi fost mai frumoasa sau mai Indr3zneat3;
si, nereusind s-l urasca, se acuza pe ea insasi, se desconsidera, isi nega orice
valoare si isi supri-ma ratiunea de a fi, nemairecunoscindu-si nici o virtute.
*ALSt*HJAlUKII UK KAMI
165
Mai trebuie adaugat ca viata aceea de provizorat, im-pusa de felul cum erau situ
ate camerele, si care tovar3si-lor ei putea s le para amuzanta, ii ofensa pudoare
a. Nu vedea nici o iesire din aceasta situatie, greu totusi de pre-lungit. Laura
gasea o oarecare alinare si bucurie numai n3scocind noi indatoriri de protectoa
re sau de sora mai mare fata de Bernard. Era sensibila la cultul ce i-l consa-cr
a acest adolescent plin de gratie; adoratia al c3rei object era ea o impiedica s
a alunece pe panta acelui dis-pret de sine, a acelui dezgust^care poate duce fii
ntele ne-hotarite la hotariri extreme. In fiecare dimineata,' cfnd o excursie in
munti nu-l silea sa piece inainte de' rasaritul soarelui (cSci ii piacea s se sc
oale devreme), Bernard isi petrecea doua ore bune impreuna cu ea, facind lecturi
in englezeste. Examenul la care urma sa se prezinte in octombrie era un pretext
comod. Nu s-ar fi putut zice c& obligatiile sale de secretar ii luau prea mult
timp. Erau imprecis definite. Cmd si le asumase, Bernard se si vedea asezat la o
masa de lucru, scriind sub dictarea lui'Edouard, trecind pe curat manuscri-sele
. Edouard nu dicta nimic; manuscrisele, dac-or fi existat, stateau incuiate In c
ufar. Bernard era liber toata ziua; dar cum nu depindea decit de Edouard ca sa f
olo-seasca mai din plin un zel care nu cerea decit sa fie utili-zat, Bernard nu-
si facea prea multe griji nici In legatura cu vacanta si nici pentru c isi cistig
a viata de huzur pe care o ducea numai datorita ma'rinimiei lui'Edouard. Era cit
se poate de hotartt sa nu se lase incomodat de scrupule. Cre-dea, n-as indrazni
sa spun in providenta, dar eel putin in steaua lui buna, si ca o anume fericire
i se cuvenea, asa cum piaminii au dreptul la aerul pe care-l respir3; Edouard i
-o daruia, asa cum dintr-un motiv asem3nator, dupa Bossuet, sfintii p'arinti dar
uiau intelepciunea divina. In plus, Bernard considera actualul su regim ca proviz
o-riu, gindind ca intr-o buna zi isi va putea achita datoriile, si chiar de inda
ta ce-si va fi comercializat avutiile a c3ror abundenta o cintarise in inima sa.
fl supSra mai degraba faptul cS Edouard nu facea deloc apel la unele calitati p
e care el simtea ca le are si nu le regasea fn Edouard. ,,Nu stie s ma foloseasca
", gindea Bernard, care-si reprima
166
ANDRE GIDE
amorul propriu, adaugind cuminte imediat: ,,AtUa paguba". Dar atunci de unde pro
venea jena dintre Edouard si Bernard ? Mi se pare c& Bernard face parte din cate
goria de spirite care Isi regsesc siguranta situlndu-se in opo-zitie. Nu suporta'
ca Edouard sa aiba vreun ascendent asu-pr'a lui si, In loc sS cedeze influentei
acestuia, i se impotrivea. Edouard, care nu se gindea deloc s si-l subordoneze, e
ra rind pe rind iritat sau dezolat, simtindu-l indSratnic, mereu gata sS se aper
e sau eel putin s se pro-tejeze. fncepea deci s creada c a gresit aducind cu el ace
ste
douS fiinte pe care le reunise parc3 anume ca sa se alieze impotriva' lui. Incap
abil de a deslusi sentimentele secrete ale Laurei, lua drept raceaia reticentele
si felul ei retras de a fi. AT fi fost foarte stlnjenit daca ar fi vazut clar s
ituatia, lucru pe care Laura Jl intelegea; astfel ca iubirea ei dis'pretuita isi
folosea intreaga-i putere numai ca sa se ascunda si sa taca. Ca de obicei, la o
ra ceaiului se stringeau toti trei in camera mare; adesea, la invitatia lor, li
se aiatura si doamna Sophroniska; de obicei, Jn zilele cind Boris si Bronja erau
la plimbare. Desi erau copii, le dadea multa libertate; avea deplina Incredere
in Bronja, pe care o stia foarte prudenta, si in special cu Boris, care fata de
ea era deosebit de docif. Locurile din imprejurimi nu erau pri-mejdioase; c3ci,
fireste, nici vorba nu era s se aventureze pe munte, si nici macar sa escaladeze
stlncile din apropie-rea hotelului. Intr-o zi cind copiilor li se ingaduise sa m
earga ptna la poalele ghetarului, cu conditia s nu se indeparteze de drum, doamna
Sophroniska, invitata la ceai si Incurajata de Bernard si Laura, mersese plna a
colo cu In'drSzneala incit tl ruga pe Edouard sa le vorbeasca despre viitorul lu
i roman, daca, bineinteles, subiectul nu-i displaces. - Deloc, numai c nu vi-l po
t povesti. P8ru totusi aproape suparat cind Laura il tntreba (era evident o sttn
gacie) ,,cu ce va semana cartea". Cu nimic, replica el; apoi imediat, ca si cum
n-ar fi auzit decit aceasta provocare: De ce sa fac ce au facut altii inaintea m
ea, sau am mai facut eu insumi; sau ceea ce'ar mai putea face si altii ?
FALSIFICATORIJ DE BANI 167
In clipa in care rosti aceste cuvinte, Edouard tsi dadu seama ca sint deplasate,
jignitoare si absurde; sau, eel putin, i se p3rur3 deplasate si absurde; sau se
temea s nu fie judecate ca atare de catre Bernard. Edouard era foarte susceptibi
l. De indata ce i se vor-bea despre munca lui si, in special, de indata ce era p
us in situatia sa vorbeasca despre ea, isi pierdea capul. Avea un mare dispret f
ata 'de obisnuita fatuitate a scriitorilor; Isi strunea propria vanitate pe clt
li sta in putinta; dar in consideratia aratata altora c3uta mai cu seama un supo
rt pentru propria sa modestie. Stima lui Bernard avea pentru el o mare important
a. Si oare ca sa i-o cistige isi ISsa Edouard Pegasul sa trop3ie prin fata lui ?
Era mijlocul eel mai sigur de a o pierde, Edouard isi dadea bine seama; isi spu
nea si isi repeta mereu acest lucru in sinea lui; dar in ciuda tuturor hotariril
or luate, de indata ce se afla in fata lui Bernard, actiona altfel decit ar fi v
oit, si vorbea intr-un fel pe care imediat il socotea absurd (si fntr-adev3r era
). Fapt din care s-ar fi putut deduce c il iubeste ?... Nu; eu nu cred. Ajunge pu
tina vanitate pentru a ne face s strimbam din nas, la fel ca si pentru a ne cisti
ga dragostea. Oare fiindcS, dintre toate genurile literare, perpra Edouard, roma
nul e eel mai liber, eel mai lawless... si poate din aceasta cauz3, chiar de tea
ma acestei libertSti (c3ci artistii care tinjesc eel mai mult dup3 libertate sin
't adesea cei mai innebuniti atunci cind o obtin), romanul s-a cramponat cu atit
a frica de realitate ? Si nu ma refer numai la romanul francez. La fel ca romanu
l englez, romanul rus, asa eliberat de constringeri cum este, se aserveste asema
narii. Singurul progres pe care-l intrez3reste constS intr-o si mai mare apropie
re de firesc. Romanul n-a cunoscut niciodata acea ,,formidabiia eroziune a contu
rurilor", de care vorbeste Nietzsche, si nici acea indepartare voita de viata, c
are le-au permis operelor dramaturgilor greci, de pilda, sau tragediei franceze
din secolul al XVII-lea s aib3 stil. Cunoasteti ceva mai perfect si mai profund u
man decit aceste opere ? Tocmai ca sint umane numai in profunzime; desi nu cauta
s apar3
Lipsit de legi (engl.). 168 ANDRE GIDE
astfel, si nici macar s parS reale. De aceea ramin opere de arts' 1 Edouard se ri
dicase si, din marea teams de a nu 13sa impresia c tine o prelegere, in timp ce v
orbea turns ceaiul, apoi se plimba incoace si-ncolo, apoi isi stoarse o lamiie i
n ceased, dar continue totusi: Fiindca Balzac a fost un geniu, si funded un geni
u pare sS aducS artei sale o solutie definitive si exclusive, s-a decretal c spec
ific pentru roman este ,,sS concureze starea civiia". Balzac si-a edificat opera
, dar n-a pretins niciodata c ar fi codificat romanul; articolul lui despre Stend
hal arata clar acest lucru. Auzi, s faci concurenta starii civile! De parca n-ar
exista destui maimutoi si neispr3viti pe lumea asta. Ce am eu de-a face cu stare
a civiia ? Starea sint eu, artistul! Civiia sau nu, opera mea are pretentia sS n
u concureze cu nimic. Edouard, care se mcalzea poate cam artificial, se aseza di
n nou. Se facea ca nu se uita la Bernard; dar pentru el vorbea. Dac3 ar fi fost
singuri, numai ei doi, n-ar fi fost in stare sa spunS nimic; le era recunoscator
celor doua femei ca il stimulau.
Uneori mi se pare c nu admir nimic mai mult in literatura ca, de exemplu, in Raci
ne, discutia dintre Mitridate si fiii si; discutie in care desi se stie foarte bi
ne c niciodata tatai si fiii nu vorbesc in'felul acesta totusi (ar trebui s spun:
cu atit mai mult) se recunosc toti tatii si toti fiii. Localizind si redind spec
ificul, se pro-cedeaza la o restringere. E adevarat ca nu exista adevar psiholog
ic decit in particular; dar arta nu exista decit in general. Tocmai intr-asta co
nsta toata problema; s exprimi generalul prin particular; s faci ca generalul s se
exprime prin particular. Imi dati voie sS-rn i aprind pipa ? Dar v3 rog, v3 rog,
spuse doamna Sophroniska. Ei bine, as vrea un roman care s fie in acelasi timp l
a fel de adevarat si la fel de indepartat de realitate, la fel de particular si
la fel de general totodata, la fel de uman si de fictiv caAthalie, ca Tartuffe s
au ca Cinna. Si... subiectul acestui roman ? Nu are subiect, relua Edouard preci
pitat; i poate ca acesta este lucrul eel mai surprinzator. Romanul meu nu are sub
iect. Da, stiu, pare stupid ce spun. S zicem insa, daca v3 convine mai mult, c nu
va avea un subiect...
FALSIFICATORII DE BANI 169
,,O felie de viata", spunea scoala naturalists. Dar aceasta scoaia avea marele c
usur de a tSia felia totdeauna in acelasi sens; in sensul timpului, in lungime.
De ce nu in latime ? sau in adincime ? In ce m3 priveste, as vrea s nu tai deloc.
VS rog s m3 intelegeti: as vrea s fac astfel incit in acest roman sa intre totul.
Nici o t3ietur3 de foar-fec3 pentru a-i intrerupe substanta aici mai degraba de
cit dincolo. De mai bine de un an de cind lucrez la roman, in-troduc in el tot c
e mi se intimplS, si nu vreau s las pe dina-far3 nimic din ce v3d, din ce simt, d
in ce m3 invata viata altora si a mea... Si totul stilizat ? spuse Sophroniska,
pref2cindu-se a fi foarte atenta, dar fara indoiaia cu o nuanta de ironic. Laura
zimbi fara voia ei. Edouard ridicS usor din umeri si relua: Nici macar asta nu
vreau s fac. Ce vreau eu este sS prezint pe de o parte realitatea si pe de alta e
fortul de a o stiliza, de care v-am vorbit mai adineauri. Sarmanul meu prieten,
o s-ti faci cititorii s moara de plictiseaia, spuse Laura; nemaiputind s-si ascunda
zimbetul, se hotSri s rida de-a binelea. Dar deloc. Pentru a obtine acest efect,
m3 intelegi, inventez un persona] care e rdmancier si va fi figura cen-tra!3; s
i subiectul c3rtii, dac3 vreti, e tocmai lupta intre ceea ce ii ofera realitatea
si ceea ce el pretinde s facS din ea. Da, da, incep s inteleg, spuse politicoasa
Sophroniska, simtind c e gata s se'molipseasc3 de risul Laurei. Ar putea s fie dest
ui de interesant. Stiti ins ca in roman e totdeauna periculos s prezinti intelectu
ali, fiindca plicti-sesc publicul; nu pot spune decit neghiobii, si tot ce-i pri
veste incepe sS par3 abstract. Si-apoi v3d foarte bine ce se va intimpla, interv
eni Laura: in acest romancier te vei descrie chiar pe dumneata, altfel nici nu s
e poate. De citava vreme, vorbindu-i lui Edouard, luase un ton batjocoritor de c
are insasi se mira, iar pe Edouard fl descumpanea, cu atit mai mult cu cit surpr
insese un reflex al acestui ton in privirea r3ut3cioas a lui Bernard. Edouard pro
testa : Ba nu; voi avea grija s-l fac foarte dezagreabil. Laura era stirnita:
170
ANDRfe GIDE
Asta spuneam si eu: toata lumea te va recunoaste in el, spuse ea izbucnind intr-
un ris atit de nestapinit, incit ii facu si pe ceilalti trei sa rfda. - Si planu
l c3rtii l-ati terminat ? intreba Sophroniska, incerclnd sa devina iar3si serioa
sa. Fireste c nu. Cum fireste c nu ? Trebuie sa intelegeti ca un plan, pentru o ca
rte de acest fel, este esentialmente inadmisibil. Daca as decide ceva cu anticip
ate, totul ar fi falsificat. Astept s mi-l dic-teze realitatea. Dar credeam c vret
i sa va indepartati de realitate. Romancierul meu va vrea sa se indeparteze de e
a; dar eu 11 voi readuce mereu la realitate. La drept vorbind, acesta va fi subi
ectul: lupta dintre faptele propuse de realitate si realitatea ideaia. Lipsa de
logica a spuselor lui era flagranta si sarea In ochi in modul eel mai penibil. A
p3rea acum clar c3, in dosul fruntii sale, Edouard adapostea doua exigente ire-c
onciliabile si c se ostenea
vrlnd sa le puna de acord. Si ati avansat cu lucrul ? intreba politicoasa Sophro
niska'. Depinde ce intelegeti prin aceasta. La drept vor-bind, din cartea propri
u-zisa, n-am scris inca un rind. Dar am lucrat totusi foarte mult. Ma gindesc la
ea zi si noapte, fara incetare. Am o metoda foarte ciudata de 'lucru, pe care n
u v-o ascund: notez intr-un carnet zi de zi starea in care se afia acest roman i
n mintea mea; da, tin un fel de jurnal, cum ai scrie despre un copil... Adica in
loc sa ma multumesc cu rezolvarea fiecarei dificultati, pe masura ce se iveste
(si orice opera de arta nu e decit suma sau pro-dusul 'solu'tiilpr ce le gasesti
pentru numeroasele dificultati succesive), eu iau fiecare din aceste dificultat
i in parte si o expun, o studiez. Daca vreti, acest carnet contine critica neint
rerupta a romanului meu; sau mai bine spus: a romanului in general. Ginditi-va c
e interes ar fi prezentat pentru noi un asemenea 'carnet tinut de Dickens sau Ba
lzac; daca am avea jurnalul ftducatiei sentimentale sau al Fratilor Karamazov! I
storia opere'i, a gestatiei ei! Dar ar fi pasionant... mai interesant decit oper
a in sine...
FALSIFICATORII DE BANI
171
Edouard avea speranja confuza ca i se va cere sa citeasc3 aceste note. Dar nici
unul dintre ei nu manifests nici cea mai vaga curiozitate. In loc de care: Sarma
nul meu prieten, spuse Laura cu o not3 de tristete, dupa cite v3d, n-o s-l scrii
niciodata. Ei bine, vreau s v3 spun ceva, replica impetuos Edouard: mi-e totuna.
Daca nu reusesc s scriu aceasta carte, inseamna ca istoria cartii m-a' interesat
mai mult decit cartea; ca i-a luat locul; si va fi cu atit mai bine. Nu v3 temet
i c3, parasind realitatea, v3 veti r3t3ci in regiuni extrem de abstracte si veti
face un roman nu cu fiinte vii, ci cu idei ? Intreb3 ingrijorata Sophroniska. S
i daca ? striga Edouard cu mai multa vigoare. Pentru c niste nepriceputi au luat-
o razna, trebuie oare s8 condamna'm romanul cfe idei ? In chip de romane de idei
, nu ni s-au servit pinfl acum decit execrabile romane teziste. Dar nu despre as
a ceva e vorba, v3 dati seama. Ideile..., ideile, trebuie s v3 marturisesc c m3 in
tere-seaz3 mai mult decit oamenii; m3 intereseaza mai mult decit orice. Ele trai
esc, lupta, agonizeaza ca oamenii. Fireste, se poate spune c nu le cunoastem deci
t prin oameni, asa cum n-avem cunpstintd de'vint decit prin trestia care se indo
aie; dar oricum, vlntul e mai important decit trestia. Vlntul exista independent
de trestie, se hazarda Bernard. Interventia lui 11 facu s continue mai infiacara
t pe Edouard, care atita astepta de multa vreme: Da, stiu: ideile nu exista deci
t prin oameni; dar, si Intr-asta consta pateticul situatiei: traiesc pe seama lo
r. Bernard ascultase toate acestea cu o atentie incordata; era foarte sceptic si
putin mai lipsea ca Edouard s-i par3 un om al himerelbr; totusi, in ultimele cli
pe, elocventa acestuia 11 emotioanase; sub suflul acestei elocvente, simtise cum
gindlrea i se Inclina, dar, tei spunea Bernard, ca o' trestie care, dup3 vlntul
ce a trecut, se ridica imediat. Isi reamintea ceea ce inv3tase la scoaia: pasiu
nile conduc omul, nu ideile. Intre timp Edouard continu3: Ceea ce vreau eu sfl f
ac, v3 rog s m3 intelegeti, ar fi Intr-un anume fel ceva caArtafugii. Si nu v3d d
e ce un lucru care a fost posibil In muzica ar fi imposibil In litera-tura...
172
ANDRE GIDE
La care Sophroniska riposta ca muzica este o arta mate-matica si c3, In plus, co
nsiderind-o numai in mod exceptional ma! mult decft o cifra, excluzind din ea pa
tosul si umanul, Bach a reusit o capodopera abstracta a plic-tisului, un fel de
templu astronomic in care nu pot intra decit rarii initiati. Edouard protesta im
ediat spunind c3, dupa parerea 'lui, acest templu e admirabil, ca vedea in el im
plinirea suprema si culmea intregii creatii a lui Bach. - Dupa care, ad3ug Laura,
esti vi'ndecat de fitga pentru multa vreme. Emotia umana, nemaigasindu-si adapo
st in ea, si-a cautat alte s1ase. Discutia se pierdea in subtilitati. Bernard, ca
re tacuse pina in momentul acela, dar acum isi pierduse rabdarea, nu mai rezista
; cu o deferenta extremS, exagerata chiar, ca de fiecare data cind i se adresa l
ui Edouard, dar cu acea nuanta hazlie ce parea sa faca dm aceasta deferenta un j
oe:
lertati-ma, domnule, spuse el, cS am aflat titlul c3rtii dumneavoastra, c3ci l-a
m cunoscut printr-o indiscretie, pe care insa, mi se pare, ati binevoit s-o ster
geti cu bufe-tele. Acest titlu pare totusi'sa anunte o povestire... Oh ! spune-n
e titlul, zise Laura. Scumpa mea prietena, daca vrei... Dar te avertizez ca e po
sibil s-l schimb. Mi-e teama ca e putin cam inseiator... Haide, spune-le titlul,
Bernard ! tmi dati voie ?... Falsificatorii de bani, spuse Bernard. Dar' acum e
rindul dumneavoastra s ne spuneti... cine sint falsificatorii astia de bani ? Ei
bine, habar n-am, spuse Edouard. Bernard si Laura se priyira, apoi o privira pe
Sophroniska ; se auz'i un lung suspin; mi se pare ca Laura oftase. La drept vorb
ind, Edouard avea in vedere in primul rind anurmti confrati ai si, cind se gindea
la falsificatorii de bani; si 'in mod deosebit pe contele de Passavant. Dar cur
ind sensul se largise considerabil; dupa cum vintul spi-ritului sufla dinspre Ro
ma sau din aha parte, eroii lui deve-neau pe rind preoti sau francmasoni. Mintea
lui, daca o 13sa in voia ei, ajungea repede la abstractiuni, printre care se la
faia fericita. Conceptele de schimb, devalorizare, inflatie invadau incetul cu i
ncetul cartea, la fel cum in Sartor Resartus de Carlyle teoriile asupra imbracam
intei uzur-pau locul personajelor. Neputind s vorbeasca despre acest lucru, Edoua
rd tacea intr-un mod cit se poate de
FALSIHCATORII DE BANI
173
stingaci, iar mutenia lui, prin care p3rea c se recunoaste secatuit, incepe'a s de
vina stinjenitoare pentru ceilalti trei. Vi s-a intimplat vreodata s dati peste o
moneda falsa ? intreba el in cele din urm5. Da, spuse Bernard; dar ,,nu "-ul ce
lor doua femei ii acoperi vocea. Ei bine, inchipuiti-v3 o moneda de aur de zece
franci care e falsa. In realitate nu face decit doua centime. Va valora zece fra
nci atita vreme cit nu se stie ca e falsa. Daca pornesc de la aceasta idee ca...
Dar de ce trebuie s porniti de la o idee ? il intre-rupse Bernard nerabdator. Da
ca p'lecati de la un fapt bine expus, ideea se va infiltra in el de la sine. Dac
a as scrie eu Falsificatorii de bani, as incepe prezentind moneda falsa de care
ati vorbit mai inainte si care... iat-o. Spunind acestea, scoase din buzunarul v
estei o mica moneda de zece franci si o arunca pe masa. Ascultati ce bine suna.
Aproape la fel ca celelalte. S juri c e de 'aur. M-am lasat inselat azidimineata,
asa cum si bacanul care mi-a dat-o mi-'a spus ca s-a ISsat inselat. ^robabil ca
e mai usoara; dar are straiucirea' si aproape si sunetul unei monede adevarate;
e imbracata in aur, asa ca, totusi, face mai mult de doua centime; dar e din cri
stal. Cu timpul devine transparenta. Nu, n-o fre-cati, c se deterioreaza. Chiar d
e pe acum aproape ca se vede prin ea. Edouard o luase de pe masa si o privea cu
cea mai atenta curiozitate. Dar bacanul de la cine o are ? Nu mai stie nici el.
Parerea lui e ca o avea de mai multe zile in sertar. Voia sa se distreze si mi-a
dat-o ca sa vada daca ma las pacaiit. Si am luat-o, pe cuvintul meu ! Numai c el
, fiind un tip cinstit, m-a lamurit; apoi mi-a dat-o pentru cinci franci. Voia s
-o pastreze ca sa le-o arate celor carora el le zicea ,,amatori." Mam gindit ca
n-ar putea avea amator mai bun decit autorul Falsificato-rilor de bani; si am lu
at-o ca sa v-o ar3t. Iar acum, dupa ce ati examinat-b, v3 rog s mi-o restituiti!
V3d c3, din pScate, realitatea nu v3 intereseaz3. Ba da, spuse Edouard; dar ma i
ncomodeaza. P3cat, relu3 Bernard.
174
ANDRE GIDE
JURNALUL LUI EDOUARD
Chiar in aceeasi seara ,,!Sophroniska, Bernard si Laura m-au intrebat despre rom
anul meu. De ce m-am lasat antrenat in discutie ? N-am spus decit prostii. Intre
rupt din fericire de in'toarcerea celor doi copii; imbujorati, cu sufletul la gu
ra, de parca ar fi alergat tot timpul. De cum a intrat, Bronja s-a repezit spre
maica-sa; am crezut c-o sa izbucneascS in plins. Mama, a strigat ea, cearta-l pe
Boris. A vrut sa se culce in pielea goaia pe zapada. Sophroniska l-a privit pe
Boris, care statea in pragul usii, cu fruntea plecata si cu o privire fixa, apro
ape dusmanoasa; p3rea ca mi remarca expresia insolita a copilului si, cu un admi
rabil calm: Asculta, Boris, spuse ea, sa stii c asta nu se face seara. Daca vrei,
ne ducem miine dimineata in acelasi loc; dar mai intii va trebui s-ncerci sa mer
gi pina acolo descult...
Mingiia usor fruntea fiicei sale; dar aceasta c3zu brusc pe jos, zvircolindu-se
convulsiv. Noi eram destul de nelinistiti; Sophroniska o ridicase si o intinsese
pe sofa. Boris, incremenit, privea scena cu o'chi buimaci. Cred ca metodele de
educatie ale doamnei Sophroniska sint excelente in teorie, dar poate ca se insai
a cu rezistenta acestor copii. Dumneavoastra actionati de parca tpdeauna binele
ar trebui s invinga raul, i-am spus ceva mai tirziu, cind s-a intimplat sa fiu si
ngur cu ea. (Dupa ce am mincat, m-am dus s-o intreb ce mai face Bronja, care nu
a putut cobori la cina.) mtr-adev3r, mi-a raspuns ea. Cred cu fermitate c binele
trebuie s triumfe. Am incredere. Totusi, datorita acestui exces de incredere va p
uteti insela!.. De fiecare data m-am inselat numai cind increde-rea mea n-a fost
destul de puter'nica. Ast3zi, iasindu-i pe copii sa piece la plimbare, m-am ara
tat oarecum neli-nistita; ei au simtit; si toate celelalte s-au tras de aici. '
M-a apucat de miha :
FALSIFICATORII DE BANI 175
Nu prea p3reti s credeti in virtutea convingeri-lor... vreau sa spun, in puterea
lor de actiune. Intr-adevar, am spus eu rizind, nu sint mistic. - Ei bine, eu iz
bucni ea intr-un admirabil elan -eu cred din tot sufletul c in lumea asta nimic m
are, nimic frumos nu se poate face fr3 misticism. Am descoperit in registrul pasa
gerilor numele lui Victor Strouvilhou. Din informatiile primite de la patronul h
otelului rezulta ca a plecat din Saas-F6e cu dou3 zile inaintea sosirii noastre,
dup3 ce statuse aici aproape o luna. Fara indoiaia c Sophroniska l-a cunoscut. V
a trebui s-o intreb."
IV
As vrea sa te intreb, Laura, spuse Bernard : crezi c exista pe lumea asta ceva ca
re sa nu poata fi pus la indoiaia ?... Eu incep sa cred ca indoiaia inssi ar pute
a fi luata drept un punct de sprijin; c3ci, eel putin, indoiaia, socotesc eu, nu
ne va lipsi niciodata. Pot s 'ma indoiesc de realitate, dar nu de realitatea ind
oielii mele. As vrea... Scuza-ma c ma exprim atit de pedant; nu sint pedant de fe
lul meu, dar am studiat de curind filosofia, si e greu de inchipuit ce urme adin
ci Ias asupra spiritului; dar o sa ma corectez, ti-o jur. - Si de ce aceasta para
nteza ? Ai vrea,.. ? As vrea s scriu povestea unuia care la inceput ii asculta pe
toti, si care procedeaza, consultindu-l pe fiecare, in felul iui 'Panurge, inai
nte de a decide ceva ; dupa ce si-a dat seama c parerile unora si ale altora se c
ontra-zic'punct cu punct, se hotar3ste sa nu mai asculte de nimeni decit de el,
si dintr-o data devine foarte puternic. Asta-i un protect de batrin, spuse Laura
. Sint mai copt decit crezi. De citeva zile tin si eu un carnet, ca Edouard ! Pe
pagina dreapta notez o op'inie, de indata ce pe pagina stinga, vizavi, pot insc
rie opinia contrara. Uite, de exemplu, mai serile trecute, Sophroniska ne-a spus
c ii culc3 pe Boris si Bronja cu ferestrele larg deschise. Tot ce ne-a spus in s
prijinul acestui regim ni s-a p3rut, nu-i asa, perfect rezonabil si convingtor. I
at3 ins
176
ANDRE GIDE 177
c ieri, in fumoarul hotelului, l-am auzit pe profesorul acela german, care tocmai
sosise, sustinind o teorie opusa, care, iti marturisesc, mi s-a p3rut niai rezo
nabiia si mai bine fundamentals. Important este, spunea el, 'ca in timpul somnul
ui sa fie restrinse cit mai mult posibil chel-tuiala de energie si acel trafic d
e schimburi care e viata; adica ceea ce el numea carburatie; cSci numai atunci s
omnul devine intr-adev5r reparator. DSdea ca exemplu pasarile care-si vM capul s
ub aripa, toate animalele care se ghemuiesc cind dorm, in asa fel incit abia mai
respirS; la fel ca si rasele mai apropiate de naturS, spunea el, tSra-nii cei m
ai inapoiati care se cuibSresc in firide; arabii, siliti sa doarma in aer iiber,
isi trag pe fata gluga burnusului. Dar, revenind la Sophroniska si la cei doi c
opii, tocmai m-am gindit ca are si ea dreptate', si ca ceea ce e bun pentru unii
, acestor micutl le-ar putea fi daunator, fiindca, daca am inteles bine, amindoi
au germenii tuberculozei. Pe scurt, mi-am spus... Dar te plictisesc. In privint
a asta nu-ti face griji. Asadar iti spuneai... Nu mai stiu ce. la uite cum s-a i
mbufnat. Nu trebuie s-ti fie rusine de gindurile dumitale. Imi spuneam ca nimic n
u e bun pentru toata lumea, ci numai raportat la citiva insi; ca nimic nu e adev
arat pentru toti, ci numai raportat la eel ce crede ast-fel; ca nu exista nici m
etoda, nici teorie care sa fie aplica-bile fra deosebire oricui; c daca, pentru a
actiona, trebuie sa alegem, avem eel putin libertatea de
alegere; ca daca n-avem libertatea de alegere, lucrurile sint chiar mai simple;
dar pentru a-mi putea folosi cit mai bine puterile si pentru a-mi desfasura virt
utile, acest ceva trebuie sa devina pentru mine adev'arat (nu in sens absolut, d
esigur, ci raportat la mine). Caci nu-mi pot stapini indoiala si, in acelasi tim
p, nehotarirea ma scirbeste. ,,Moalea si dulcea perna" a lui Montaigne nu-i facu
ta pentru capul meu, fiindca nu mi-e somn inca si nu vreau sa ma odihnesc. Drumu
l care duce de la ceea ce cred eu a fi, spre ceea ce poate c sint, e lung. Uneori
mi-e teama ca m-am trezit prea de dimineata. Da, ti-e teama ? Nu, nu mi-e teama
de nimic. Dar sa stii cS intre timp m-am schimbat mult; sau eel putin peisajul
meu interior nu mai e deloc acelasi ca in ziua cind am p3r3sit casa; de atunci t
e-am intilnit pe dumneata. Si indata dupa aceea am incetat sa caut mai presus de
orice libertatea. Poate inca n-ai inteles destul de bine ca sint servitorul dum
itale. - Ce-ar trebui sa inteleg dintr-asta ? - Oh, stii prea bine ce. Ai vrea s
a spun eu ? Astepti sS-ti fac marturisiri ?... Nu, nu, te rog, zimbeste ca si' p
ina acu'm, c3ci altfel ma ingheti. - S fim seriosi, micutul meu Bernard, doar n-o
s pretinzi ca incepi sa'ma iube'sti. - Oh, nu incep, spuse Bernard. Poate dumnea
ta incepi s-ti dai seama de acest lucru; dar nu ma poti impiedica. - Pentru mine
era o incintare ca puteam sa ma port cu dumneata fara ocolisuri. Daca de-acum in
ainte trebuie sa ma port cu precautie', sa ma apropii de dumneata ca de o substa
nta inflamabi'ia... Dar de ce nu te gindesti la crea-tura diforma si umflata car
e voi fi in curind. Va h de ajuns sa m3 vezi ca sa te vindeci. Da, daca n-as iub
i in dumneata decit infatisarea. Si, in primul rind, nu sint bolnav; sau daca, f
iindca te i'ubesc, inseamna ck sint bolnav, prefer sa nu ma vindec. Rostise aces
te vorbe cu gravitate, aproape cu tristete; si o privea cu mai multa dragoste de
cit o privisera vreo-data Edouard sau Douviers, dar cu atit respect incit ea nu
putea avea nici un motiv de neincredere. Tinea pe genunchi cartea de engleza a c
arei lectura o in'trerupse-sera si pe care ea o frunzarea distrata; parea ca nic
i nu-l asculta, asa ca Bernard continua fara sa se simta prea stinjenit: - Imi i
nchipuiam iubirea ca pe ceva vulcanic; sau, in orice caz, iubirea pentru care er
am nascut. Da, intr-adevar, credeam ca n-o s pot iubi decit cu saibaticie, devast
ator, in felul lui Byron. Cit de putin ma cunosteam! Dumneata, Laura, m-ai ajuta
t sa aflu cum sint; foarte deo-sebit de eel ce credeam ca as fi ! Jucam rolul un
ui personaj ingrozitor si ma straduiam s-i seman. Cind ma gindesc la scrisoarea p
e care iam scris-o falsului meu tata inainte de a p3r3si casa, mi-e foarte rusin
e, te asigur. Ma consideram un revoltat, un outlaw , care calca in picioare tot
ce s-ar
Persoana in afara legii (engl.). 178 ANDRE GIUE
tmpotrivi dorintelor lui; si iata ca, aiaturi de dumneata, nici mScar nu mai am
dorinte. Aspiram la libertate ca la bi-nele suprem, dar abia am devenit liber si
m-am si supus... Ah ! cum te apuca toate furiile daca ai tn cap o gramada de fr
aze din marii autori, care iti vin irezistibil pe buze cind vrei s exprimi un sen
timent sincer. Acest sentiment e atit de nou pentru mine inclt nu si-a descoperi
t propriu-i lim-baj. S presupunem ca nu-i vorba de iubire, pentru ca a-cest cuvin
t iti displace; sa fie deci devotament. S-ar parea ca legile dumitale au aratat
limitele acestei libertati, care mi se parea pina atunci fara margini. S-ar zice
ca tot ceea ce era razvratit si inform in mine danseaza acum armonios in jurul
dumitale. Daca vreunul din gindurile mele s-ar indeparta de dumneata, l-as paras
i... Laura, nu-ti cer sa ma iubesti; nu sint decit un elev; nu merit atentia dum
itale ; as vrea insa sa fac ceva care sa merite putin... (oh ! cuvintul e hidos)
... stima dumitale. Se ias in genunchi in fata ei, si cu toate c la inceput ea isi
retrasese putin scaunul, Bernard ii atinse putin rochia cu fruntea, stind cu br
atele intinse inapoi, in semn, parea, de adoratie; iar cind simti pe fruntea lui
asezindu-se palma Laurei, ii apuca mina si isi lipi buzele de ea. Ce copil esti
, Bernard ! S stii insa ca nici eu nu mai sint libera, spuse ea retr3gindu'-si mi
na. Uite, citeste asta. Scoase din corsaj o foaie de hirtie sifonata, pe care i-
o intinse lui Bernard. Bernard vazu mai intii semnatura. Asa cum se temea, era a
lui F61ix Douviers. O clipa ramase cu scrisoarea in mina fara s-o citeasca; rid
ica privirea spre Laura si o v3zu c plinge. Bernard simti atunci cum i se rupe in
inima inca o legatura, una din aceie verigi secrete care-l tin pe fiecare dintr
e noi iniantuit de sine insusi, de trecutu-i egoist. Apoi citi: ,,Multiubita mea
Laura, tn numele copilului ce se va naste si pe care, iti jur, il voi iubi ca s
i cum i-as fi tata, te conj'ur sa revii. Sa nu crezi cumva ca reintoarcerea ta a
r putea fi intimpinata aici cu vreun repros. Nu te invinui prea mult, c3ci
mai cu seama
FALS1HCATOK11 UK HANI
179
din aceasta pricina sufar. Nu mai zabovi. Te astept din tot sufletul meu care te
adora si se prosterneaza in fata ta." Bernard sedea pe jos in fata Laurei, dar
o intreba fr3 s-o priveasca': Cind ai primit scrisoarea ? Azi-dimineata. Credeam
c el nu stie nimic. I-ai scris ? Da; i-am marturisit totul. Edouard stie ? Nu sti
e nimic. Bernard tacu o vreme, cu privirea in pamint; apoi intorcindu-se din nou
spre ea: Si-acum... ce ai de gind s2 faci ? Chiar vrei s stii ?... M3 voi intoar
ce la el. Locul meu e aiaturi de el. Cu el trebuie s traiesc. Stii foarte bine. D
a, spuse Bernard. Dupa o lunga tacere, Bernard relua: Crezi c intr-adev3r poti iu
bi copilul altuia asa cum ti-ai iubi propriul copil ? Nu stiu ce sa cred; dar sp
er. In ceea ce ma priveste, eu cred. Si, dimpotrM, nu cred in ceea ce se numeste
in mod atit de prostesc ,,vocea singelui". Da, cred ca aceasta faimoasa voce nu
e decit un mit. Am citit c anumite populatii din insulele Oceaniei obisnuiesc s a
dopte copiii altora', si ca acesti copii adop-tivi'sint adesea preferati celorla
lti. In carte se spunea, imi amintesc foarte bine, ,,mai r3sfatati". Stii la ce
m3 gindesc acum ?... M3 gindesc ca eel care rrii-a tinut loc de tata n-a spus si
n-a facut niciodata nimic diri care s-ar fi putut banui'ca n-as fi fiul lui ade
vSrat; si scriindu-i, asa cum i-am scris, ca' totdeauna am simtit diferenta, am
mintit; pentru c3, dimpotrivS, mi-a aratat un fel de predilectie care m3 emotion
a; asa c ingratitudinea pe care i-am ar3tat-o este si mai oribil3, c3ci m-am purt
at urit cu el. Laura, buna mea prietena, as vrea s te intreb... Consideri c ar tre
bui s-i cer iertare, s ma intorc la el ? Nu, spuse Laura. De ce ? Daca dumneata te
intorci la Douviers... Imi spuneai mai adineauri c ceea ce e pentru unul adev3ra
t nu e si pentru altul. Ea m simt slab3; dumneata
180
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
esti puternic. Poate ca domnul Profitendieu te iubeste; dar daca ar fi sa cred c
e mi-ai spus despre el, nu v3d cum v-ati putea intelege... Sau macar mai asteapt
a. Nu te intoarce infrint. Vrei sa-ti spun tot ce gindesc ? Ei bine, ti-ai propu
s acest lucru 'nu pentru el, ci pentru mine; pentru a obtine ceea ce tu numesti:
stima mea. Dar n-o s-o ai, Bernard, decit daca simt ca n-o cauti dinadins. Nu p
ot sa te iubesc decit daca esti firesc. Lasa-mi remuscarea mie; nu-i facuta pent
ru dumn'eata. Aproape ca incep sa-mi iubesc numele cind il aud rostit de gura du
mitale. Stii ce ma scirbea eel mai mult acolo ? Luxul. Atita confdrt, atitea fac
ilitati... Simteam ca devin anarhist. Acum, dimpotrM, am impresia ca voi ajunge
conservator. Am inteles subit acest lucru mai zilele trecute din indignarea care
m-a cuprins auzindu-l pe turistul de la frontiera vorbind de plScerea de a inse
la vamesii. ,,Cind furi statul nu furi pe nimeni", spunea' el. Din spirit de pro
test, am inteles dintr-o data ce este statul. Si am inceput sa-l pretuiesc pentr
u simplul motiv ca i se aduce un prejudiciu. Lucru la care nu m-am gindit niciod
ata. ,,Statul nu e decit o conventie", mai spunea el. Si ce frumoasa ar fi o con
ventie care se bazeaza pe buna-credinta a fiecaruia... daca n-ar exista decit oa
meni cinstiti. Uite, daca as fi intrebat astazi care virtute mi se pare cea mai
frumoasa, as raspunde fr3 sovaiaia: cinstea. Oh! Laura ! As vrea ca toata viata m
ea, la cea mai mica atingere, sa ras'punda cu un sunet pur, cinstit, autentic. A
proape toti oamenii pe care i-am cunoscut sunau fals. S valorezi exact atit cit p
ari; sa nu cauti sa pari mai mult decit valorezi... Vrei s inseli si esti atit de
preocupat s pari, incit pina la urma nu'mai' stii cine esti... Iarta-ma c3 iti v
orbesc astfel. Iti impartasesc gindurile mele de azi-noapte. Te gindea'i la mone
da pe care ne-ai ar3tat-o ieri. Cind voi pleca... Nu izbuti s-si termine fraza; o
chii-i erau plini de lacrimi; si Bernard vazu ca buzele ii tremura de efortul pe
care-l fecea ca sa si le stapineasca. Asadar pleci, Laura..., relua el trist. Mi
-e teama ca, atunci cind nu te voi mai simti linga mine, nu voi mai valora nimic
, sau foarte putin... As'vrea insa sa te intreb: ...ai fi plecat, ai fi facut ac
e'le marturisiri daca Edouard... nu stiu cum sa spun... (si in timp ce Laura ros
ea) daca Edouard ar
181
fi valorat mai mult ? Oh ! nu protesta. Stiu foarte bine ce crezi despre el. - S
pui asta pentru c3 ieri m-ai surprins zimbind in timp ce el vorbea; si ai fost i
mediat convins ca amindoi il judecam la fel. Dar hu ; te inseli. La drept vorbin
d, nici nu stiu ce cred despre el. Niciodata nu poate ramine prea multa vreme ac
elasi; nu se ataseaza de nimic; dar nimic nu e mai incintator decit schimbarea l
ui. II cunosti de prea putina vreme ca s-l poti judeca. Fiinta lui se desface si
se reface neincetat. Ai impresia ca l-ai apucat... e ca Proteu. la forma a ceea
ce iubeste. Si, ca sa-l intelegi, tre-buie s-l iubesti. - II iubesti. Oh ! Laura,
nu pe Douviers sint gelos si nici pe Vincent; ci pe Edouard. - De ce s fii gelos
? II iubesc pe Douviers ; il iubesc pe Edouard ; dar altfel. Daca ar fi s te iub
esc, ar fi o altfel de dragoste. Laura, Laura, dumneata nu-l iubesti pe Douviers
. Nutresti pentru el afectiune, miia, stima', dar asta nu e dragoste. Cred c3 se
cretul tristetii dumitale (c3ci esti trista, Laura) consta in aceea c3 viata te-
a divizat; iubirea nu te-a vrut decit incompleta; si 'imparti mai multora ceea c
e ai fi dorit sa dai unuia singur. Cit despre mine, eu ma simt indivizibil; nu m
a pot d3rui decit in intregime. - Esti prea tinar ca sa vorbesti astfel. Inca nu
poti sti daca nu cumva si pe dumneata viata te va ,,drviza", dupa cum spuneai.
Nu pot accepta din p'artea dumitale decit... devotamentul pe care mi-l oferi. Re
stul va avea exigentele sale, care vor trebui s se satisfaca altundeva. S fie adev
arat ? O s reusesti s ma dezgusti de pe acum si de mine, si de viata. Nu cunosti d
eloc viata. Poti s astepti totul din partea ei. Stii care a fost greseala niea ?
Ca nu mai asteptam nimic. C3ci atunci cind.'din p3cate, am crezut ck nu mai am n
imic de asteptat, m-am lasat in voia sortii. Am trait primavara aceea la Pau ca
si cum n-as mai fi avut de apucat si altele; de parca nimic nu mai conta. Bernar
d, acum cind sint pedepsita pentru greseala mea, pot s-ti spun : nu te 13sa nicio
data prada dispe'rarii. La ce bun s vorbesti astfel unei fiinte tinere, pline de
infiacarare ? Drept care, cele spuse de Laura nu se adre-sau citusi de putin lui
Bernard. Indemnat3 de simpatia lui,
182
ANUKt, r<uuatr.AlUKll UK, BAINI
183
ea gindea de fata cu Bernard, fara voia ei, cu voce tare. Se prefacea cu nefndem
inare, se stapinea cu neindeminare. Cum la Jnceput cedase acelui elan care o cup
rindea de fndata ce se gindea la Edouard, si care-i dezvaiuia iubirea, se lasase
imboldita si de o anume nevoie de a predica, mostenita, desigur, de la tatal ei
. Numai ca Bernard avea oroare de recomandari, de sfaturi, chiar daca veneau de
la Laura; zimbetul lui fu un avertisment pentru Laura, care relua pe un ton mai
potolit: Intentionezi sa ramii secretarul lui Edouard si dupa ce te iniorci la P
aris ? - Da, daca accepta sa ma foloseasca; deocamdata nu-mi da nimic de facut.
Stii ce-ar fi pentru mine lucrul eel mai interesant ? S scriu impreuna cu el cart
ea aceea pe care singur n-o va scrie niciodata; precum foarte bine i-ai spus-o i
eri. Consider ca e absurda metoda aceea de lucru pe care ne-a expus-o. Un roman
bun se scrie mult mai simplu. Si, in primul rind, trebuie sa crezi in ce poveste
sti, nu-i asa ?, si sa povestesti pur si simplu. La inceput am crezut ca il pot
ajuta. Daca ar fi avut nevoie de un detec-tiv, poate ca as fi reusit sa fac fata
exigentelor unei aseme-nea slujbe. Ar fi lucrat pe baza faptelor descoperite de
mine... Dar cu un om care tine numai la idei, n-o poti scoate la capat. Cind ma
compar cu el, simt ca am un suflet de reporter. Daca se incapatineaza in gresea
la lui, voi cauta altceva. Trebuie sa-mi cistig existenta. O sa-mi ofer servicii
le unei redactii. fntre timp voi scrie versuri. - FiindcS in comparatie cu repor
terii, simti, evident, ca ai un suflet de poet. Oh ! nu-ti bate joe de mine. Imi
dau seama ca sint ridicol, nu e nevoie sa mi se mai spuna. - Ramii cu Edouard,
ii vei fi de ajutor, si lasa-te ajutat de el. E un om bun. In clipa aceea se auz
i clopotul care anunta dejunul. Bernard se ridica. Laura ii apuca mina: - Spune-
mi, te rog: moneda aceea pe care ne-ai aratat-o ieri... in amintirea dumitale, c
ind voi pleca se forta si de data asta izbuti sa-si termine fraza n-ai vrea sa m
i-o dai mie ? Cum sa nu ? ia-o, spuse Bernard.
V
JURNALUL LUI EDOUARD
Asa se fntimpla cu toate maladiile spiritului omenesc pe care ne laudam ca le-am
vinde-cat. Nu reusim decft sa le repercutam, cum se spune In medicina, si sa le
Inlocuim cu alte boli.
SAINTE-BEUVE (Lundis, I, p. 19)
A
,,lncep sa intrevad ceea ce as numi subiectul pro-fund al c3rtii mele. Acesta va f
i fara indoiaia rivalitatea dintre lumea reaia si reprezentarea ei. Modul in car
e lumea aparentelor rii se impune noua si in care noi incercam s& impunem lumii
exterioare interpretarea per-sonaia constituie drama vietii noastre. Rezistenta
faptelor ne invita sa transpunem'constructia noastra ideaia in vis, in sperante,
in viata viitoare, in care credinta noastra se hraneste din toate deceptiile ex
istentei reale! Realistii pornesc de la fapte, pun de acord faptele cu ideile lo
r. Bernard este un realist. Mi-e teama ca n-o s& m3 pot intelege cu el. ' Cum as
putea s-o aprob pe Sophroniska, dup3 pSrerea c3reia eu n-as avea nimic comun cu
un mistic ? Sint gata sa recunosc impreuna cu ea c3, fr3 misticism, omul nu poat
e savirsi nimic mare. Dar oare nu tocmai misticismul meu il incrifnineaza Laura,
cind ii vorbesc de cartea mea ?... Dar sa 13sam in seama lor aceasta dezbatere.
Sophroniska mi-a vorbit iarasi de Boris, care, crede ea, i-a facut destainuiri
complete. Sarmanul copil, nu mai are in el nici un locsor unde s se ascunda de pr
ivirile doc-toritei. A fost alungat din birlogul lui. Sophroniska scoate la lumi
na, demontate piesa cu piesa, mecanismele cele mai intime ale organismului lui m
intal, precum un ceasor-nicar rotitele pendulei pe care o curata. Daca, dupa toa
te astea, micutul nu suna la ora fixa, fnseamna ca se intimpia ceva de neiiitele
s. lata ce mi-a povestit Sophroniska :
184
Pe la vlrsta de nou3 ani, Boris a fost dat la un colegiu din Varsovia. S-a impri
etenit cu un coleg de class, un oarecare' Baptisin Kraft, mai mare declt el cu u
n an sau doi, iar acesta l-a initial in anume practici clandestine despre care a
mlndoi copiii, cu naivitate uimiti, credeau ca ar fi ,,magie". Acesta era numele
ce-l da'deau viciului lor, fiindca auzisera sau citisera c3 magia iti ingaduie
sa intri in posesia a tot ce-ti doresti, Iti da pute'ri nemarginite etc. Erau co
nvinsi, cu buna-creclinta, ca au descoperit un secret care te consoleaza de abse
nta feaia prin prezenta iluzorie si se halucinau in van si se extaziau de un gol
pe'care imagi-natia lor surmenata fl umplea cu minuni, prin voluptate. Se intel
ege de la sine ca Sophroniska n-a folosit termenii acestia; as fi vrut sa-mi rep
roduca exact cuvintele lui Boris, dar ea pretinde ca n-a reusit sa-si dea seama
de cele de mai sus, a c3ror exactitate mi-a certificat-o, totusi, decit descilci
nd un ghem de prefacatorii, reticente si imprecizii. Asa, bunaoara, am gsit expli
catia pe care o c3u-tam de niulta vreme, a adaugat ea, datbrita unei fisii de pe
rgament. Boris o avea tot timpul asupra lui, in'tr-un saculet atirnat de git, al
Sturi de diferite medalii religioase pe care maica-sa 11 obligase sa le poarte s
i pe care erau scrise, cu majuscule copilaresti si Ingrijite, aceste citeva cuvi
nte: GAZ, TELEFON, O SUTA DE Mil DE RUBLE. despre a caror semnificatie zadarnic
l-am tot Intrebat. Dar nu Inseamna nimic. Asta e magie, imi rispun-dea ori de ci
te ori insistam. Mai mult n-am putut scoate de la el. Acum stiu ca aceste cuvint
e enigmatice au fost scrise de Baptisin, marele maestru si profesor de magie, si
cS pentru amlndoi copiii cuvintele' acelea erau un fel de formula magica, un Ses
am deschide-te al paradisului rusinos in care-i tira voluptatea. Boris ii spunea
perga-mentului: talismanul meu. Am intlmpinat destule greutati plna l-am convins
sa mi-l arate, dar mi-a fost si mai greu sa-l fac sa renunte la el (era pe la i
nceputul sede-rii noastre aici), c3ci Inca mai demult s-a dezbarat de relele lui
obiceiuri. Nadajduiam ca impreuna cu talismanul vor disparea ticurile si maniil
e de care sufera. Dar se crampona de pergament, asa cum si boala se agata de el
ca de un ultim refugiu.
KAJLSlJfUJATORII DE BANI 185
I
Spuneti ca totusi s-a lasat de obiceiurile lui... - Boala nervoasa n-a inceput d
ecit dupa aceea. S-a n3scut fra indoiaia din constringerea pe care Boris a tre-bu
it s-o exercite asupra lui insusi pentru a se lasa de ele. De la el am aflat ca
mama sa l-a surprins odata tocmai cind fcea magie, cum spune el. De ce nu mi-a vorb
it niciodata despre asta ?... Din pudoare ?... Si desigur pentru ca 11 stia vind
ecat. - E absurd... si tocmai din pricina asta am bijbiit atita vreme. V-am spus
c3 11 credeam pe Boris cu desSvlrsire pur. Mi-ati spus c3 tocmai asta v3 punea
In incurcatura. Dar spuneti si dumneavoastra daca nu aveam dreptate !... Mama'ar
fi trebuit s ma previna. Boris ar fi fost acum vindecat daca as fi cunoscut mai
din timp situatia. Spuneati ca aceste tulburari n-au Inceput declt dupa ce... Sp
un ca s-au n3scut dintr-un protest, Imi imaginez ca maica-sa l-a certat, l-a imp
lorat, l-a dojenit. A survenit moartea tataiui. Boris si-a bagat In cap c3 pract
icile sale secrete, despre care i s-a spus ca slnt un mare pacat, si-au primit p
edeapsa; s-a considerat raspunzator de moartea tataiui; s-a crezut un criminal
osindit la muncile iadului. I s-a facut frica; si atunci, ca un animal haituit,
organismul lui debil a inventat fel si fel de subterfugii prin care se ispaseste
oslnda lui intima si care, Intr-un anume fel, slnt tot atlfea marturisiri. Daca
v3 Inteleg bine, dumneavoastra considerati ca pentru Boris ar fi fost mai bine
s fi continual In liniste practicarea magiei. - Cred c3 pentru a-l vindeca nu trebu
ia speriat. Schimbarea felului de viata, care s-a produs dupa moartea tataiui sa
u, ar fi fost indis'cutabil de ajuns ca s-l distraga de la acel obicei, iar pleca
rea din Varsovia l-ar fi sustras de sub influenta prietenului su. Cu s'perietura
nu obtii nimic bun. Cind am aflat despre ce e vorba si am discutat cu el despre
toate, revenind asupra faptelor din trecut, l-am facut sa se simta rusinat pentr
u ca preferase niste bu-nuri imaginare in locul bunurilor reale care, i-am spus
eu, slnt recompensa unui efort. Departe de a cauta sa-i pone-gresc viciul, i l-a
m prezentat doar ca o forma de lene; si
186
ANLIKt, U1UE.
cred eft intr-adev3r asa este; forma cea mai subtila, cea mai perfidS. La aceste
cuvinte mi-am amintit de citeva rinduri ale lui La Rochefoucauld pe care m-am g
indit sS i le ar3t si ei; cu toate c3 as fi putut sS i le citez din memorie, m-a
iri dus dupa carticica de Maxime, fara de care nu caiatoresc nicio-data. I-am ci
tit: Dintre toate pasiunile, cea mai putin cunoscuta noua fnsine este lenea; e ce
a mai infocata si cea mai daunatoare dintre toate, desi violenta nu i se face si
mtitS iar relele ce le pricinuieste suit foarte'ascunse... Tihna lehe-viei este
o inclntare secreta a sufletului care paraseste dintr-o data cele mai arzatoare
staruinte si cele mai indaratnice hotariri. Pentru a va putea face o parere real
a despre aceasta pasiune, trebuie spus ca lenea e un fel de beatitudine a suflet
ului, pe care II consoleaza de tot ce acesta pierde si c3ruia ii tine loc de ori
ce alt bun. Pretindeti c3 La Rochefoucauld, scriind aceste rinduri, ar fi vrut sS
insinueze ceea ce spuneam noi ? m3 intreba atunci Sophroniska. S-ar putea; dar
nu cred. Autorii nostri clasici se imbqgatesc cu toate interpretarile pe care'le
ingaduie. Preciziunea lor este cu atit mai admirabila cu cit ea nu se pretinde
a fi exclusiva. I-am cerut sa-mi arate faimosul talisman al lui Boris. Mi-a spus
c8 nu-l mai are, c8 l-ar fi dat cuiva care se inte-resa de Boris si i-l ceruse
ca amintire. Un anume domn Strouvilhou pe care l-am intilnit aici cu putin timp
fnainte de venirea dumneavoastra. I-am spus c8 am vSzut acest nume In registrul
hotelu-lui; c3 pe vremuri am cunoscut si eu un Strouvilhou si ca as fi curios sa
stiu daca e acelasi. Dupa ce mi l-a des'cris, nil mai Incapea' nici o indoiaia
;'numai ca na reusit sa-mi spuna despre el nimic care mi-ar fi putut satisface c
uriozi-tatea. Am aflat doar c3 era foarte amabil, foarte indatori-tor, c3 i s-a
parut foarte inteligent, dar si cam lenes, dac3 pot folosi acest cuvint, a adaugat
ea' rlzind. La' rindul meu i-am povestit ce stiam de Strouvilhou, i astfel am aj
uns s-i vorbesc de pensionul In care ne Intil'niseram, de pSrintii Laurei (care,
de asemenea, i-a facut confidente), de batrinul La P6rouse, fn sfirsit, de legat
urile de rudenie dintre el si micutul Boris si de promisiunea ce i-o facusem
FALSIFICATORII DE BANI 187
clnd ne-am despartit de a-i aduce copilul. Cum Sophroniska imi spusese mai iriai
nte ca dupa parerea ei n-ar fi de dorit ca Boris sa locuiasca In continuare impr
euna cu mama sa : De ce nu l-ati da la pensionul familiei Azais ? am intre-bat. Su
gerind acest lucru ma gindeam in special la imensa bucurie a bunicului de a-l st
i pe Boris foarte aproape de el, In seama unor prieteni' si intr-un loc in care
l-ar fi putut vedea cind ar fi voit; dar nu pot sa cred nici ca micutul, la rind
ul su, nu s-ar fi simtit bine acolo. Sophroniska mi-a spus c3 va mai reflecta asu
pra propunerii mele; de fapt e foarte interesata de cele aflate de la mine. Soph
roniska repeta ca micul Boris e vindecat; aceasta cur3 trebuie coroborata cu met
oda ei. Nu vreau, fireste, s-o contrazic; si recunosc c3 ticurile, gesturile-rem
usca're, reticentele de limbaj aproape au dispSrut; mi se pare insa c3 boala s-a
refugiat, pur si simplu, intr-o regiune mai profunda a fiintei, parca pentru a
sc3pa de privirea inchi-zitoria!3 a medi'cului; si c3 acum e atins chiar sufletu
l. La fel cum onanismului ii succedaser3 starile nervoase, acestea cedeaza acum
in fata nu stiu c3rei transe invizibile. Este adevarat ca Sophroniska este nelin
istita v3zindu-l pe Boris cum se tine mereu de Bronja, cuprins de un fel de mist
icism pueril; e prea inteligenta pentru a nu intelege c3 aceasta nou3 beatitudine
a sufletului pe care Boris o caut3 acum nu e prea deosebitS, In ultima instants,
de cealalta, cea initiaia, provocata de el Insusi prin artificiu, si c3 daca nu
e mai rea, mai daunatoare pentru organism, h abate nu mai putin declt prima de
la efort si realizare. Dar cind ii vorbesc'despre aceste lucruri ea imi raspunde
ca anumite constructii sufletesti, cum smt cele ale lui Boris si Bronja, nu se
pot dispensa de un aliment himeric, iar daca acesta le-ar fi luat, Bronja s-ar p
rabusi in disperare, iar Boris intr-un materialism vulgar; in plus, crede ca nu
are dreptul de a distruge convingerile acestor copii, si cu toate ca socoteste m
incinoasa credinta lor, vede in ea o subh'mare a unor instincte primare, un post
u-lat superior, un imbold, un mijloc de protectie sau mai stiu eu ce... FSr3
sS fie de acord cu dogmele bisericesti, e convinsa de eficacitatea credintei. Po
vesteste cu emotie de evlavia celor doi copii care citesc impreuna Apocah'psui s
i se exalteaza, vorbesc cu ingerii, isi invesminteaza sufletele In
188 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
giulgiuri albe. Ca toate femeile, e plina de contradictii. Dar avea dreptate: e
cert ca nu sint mistic... nici lenes. Contez mult pe atmosfera pensionului Azais
si a Parisului pentru a face din Boris un copil muncitor; in sfirsit, pentru a-
l vindeca de cautarea bunurilor imaginare.' Acolo e salvarea lui. Sophroniska nu r
espinge, cred, ideea de a mi-l incredinta. Dar il va insoti, fr3 indoiaia, la Par
is, dorind sa vada ea insasi conditiile de la pension si, in felul acesta, o va
linisti pe mama lui, al carei asentim'ent se va stradui s-l obtinS. VI OLIVIER CA
TRE BERNARD
Exists anumite defecte care, bine folosite, stralucesc mai puternic declt vinute
a msasi. LA ROCHEFOUCAULD
,,Batrtne, tSa-ti spun in primul rind ca mi-am luat bacalaurea-tul. Dar asta n-a
re importanta. Mi s-a oferit o ocazie unica de a caiatori. tnca mai sovaiam; dar
dupa ce ti-am citit scrisoarea, am tabarit pe ea. La inceput, din partea mamei,
o usoara rezistenta; inlaturata insa foarte repede de Vincent, care s-a aratat'
de o amabilitate nesperata din partea lui. Nu pot sa cred c3 in circumstantele l
a care face aluzie scrisoarea ta s-a purtat ca un badaran. Noi, la virsta noastr
a, avem o sup3ratoare tendinta de a judeca prea sever oamenii si de a condamna f
ara dre'pt de apel. Multe fapte ni se par'reprobabile, odioase chiar, numai pent
ru ca nu le cunoastem suficient motivele. Vincent nu a... Dar asta ar fi o poves
te lunga, iar eu am prea multe lucruri sati spun. Afla ca eel care-ti scrie este
redactorul-sef al noil reviste Avangarda. Dup3 ce am stat o vreme si am chibzui
t, am acceptat sa-mi asum aceasta functie de care contele Robert de Passavant ma
considera demn. El e eel care comanditeaza revista, dar nu prea tine s se stie a
cest lucru si pe coperta va figura numai numele meu. Vom incepe sa
189
aparem in noiembrie; incearca s-mi trimiti ceva pentru primul numar; as fi dezola
t daca numele tad n-ar straiuci aiaturi de al meu'in primul sumar. Passavant ar
vrea ca in primul num3r sa apara numai lucruri foarte indraznete si descuiate, f
iindca dupa parerea lui eel mai ucigator repros ce ameninta o tinara revista est
e excesul de pudoare; sint intru totul de acord cu el. Discutam mult pe aceasta
tema. Mi-a cerut sa scriu in acest sens si mi-a furnizat subiectul destul de ind
raznet al unei scurte'nuvele; sint oarecum in incurcatura din caiiza mamei, pe c
are nuvela ar risca s-o necajeasca; atita paguba. Fiindca, asa cum spune Passava
nt: cu cit esti mai tin3r, cu atit scandalul e mai putin compromitator. 'fti scr
iu din \^izzavone, care e un catun agatat pe coasta unuia dintre cei mai inalti
munti ai Corsicii, infundat intr-o padure deasa. Hotelul in care locuim e destul
de departe de sat si e folosit de turisti ca punct de plecare in excursii. Sint
em aici numai de cit'eva zile. La inceput ne-am insta-lat intr-un han, nu depart
e de admirabilul golf Porto, cu desavirsire pustiu, unde coboram sa ne scaidam d
imineata si unde poti sta toata ziua in pielea goaia. Era minunat; dar prea cald
, si ne-am dus in munti. Passavant e un incintator partener de vacanta; nu tine
mortis la titlul lui; vrea s-i spun Robert; iar el imi zice: Olive.'Spune si tu d
aca nu e fermecator ? Face tot ce-i sta in putinta ca s-i uit virsta, si te asigu
r ca reuseste. Mama era putin speriata cind se gindea c3 plec cu el,'fiindca abi
a il cunoaste. Eu sovaiam, de teama s n-o supar. inainte de scrisoarea ta aproape
c3 renuntasem. Vincent a convins-o, iar scrisoarea ta mi-a dat brusc'curaj. Ne-
am petrecut ulti-mele zile inainte de plecare alergind prin magazine. Passavant
e atit de generos incit voia sa-mi ofere de toate, iar eu trebuia s-l opresc. Dar
el gsea ca bietele mele toale sint ingrozitoare; camasi, cravate, sosete, nimic
din ce aveam nu-i piacea; repeta ca dac3 urm'eaza sa traiesc o vreme cu el ar su
feri prea mult vazindu-ma ca nu sint imbracat cum trebuie adicd: asa cum ii plac
e lui. Fireste ca toate cumparaturile le tri'mitea acasa la el, de teama s n-o in
grijoreze pe mama. El msui e de o ele-ganta rafinata; dar mai cu seama are foarte
mult bun gust, si multe lucruri care inainte mi se pareau suporta-bile mi-au de
venit astazi odioase. Nici nu-ti poti inchipui
1SU
ANUKE UiUE
DE BANI
cit de amuzant se poarta cu furnizorii. E extraordinar de spiritual! As vrea s8-
ti faci si tu o idee in privinta
asta : eram amindoi la Brentano unde isi dSduse stiloul la repa-rat. In spatele
lui era un urias de e'nglez care voia sS treac3 peste rind si care, pentru c3 'R
obert l-a imbrincit putin, a inceput sa bodogneasc3 nu stiu ce la adresa lui; Rob
ert s-a intors spre el foarte calm: - Nu v3 osteniti. Nu inteleg engleza. Ceiaia
lt, furios, relua in cea mai corecta franceza : Ar trebui s o stiti, domnule. Atu
nci Robert, zfmbind foarte politicos : - Vedeti si dumneavoastra c3 nu merita ob
oseala. Englezul fierbea, dar n-a mai stiut ce s5-i raspunda. A fost o scena foa
rte haioasa. Sau alta data eram la Olympia. In antract ne plimbam in holul prin
care se fltiiau o gramada de tirfe. Doua din astea, de eel mai jalnic aspect, l-
au agatat: - Piatesti o halba, scumpule ? Ne-am asezat cu ele la o masa: Baiete
! cite o halba pentru doamne. Si pentru domnii ? Noi ?... Oh, noi o s bem sampani
e, a spus el cu in-diferenta. A comandat o butelie de Moe"t, pe care am lins-o i
n doi. bac3 ai fi v3zut mutrele bietelor fete !... Cred c3 ii repugna tirfele. M
i-a marturisit c3 n-a intrat niciodata intr-un bordel si mi-a dat de inteles c3
ar fi foarte suparat pe mine daca e'u m-as duce intrun asemenea loc. Vezi si tu
c3 e un om foarte curat, in ciuda aerelor si vorbelor liii cinice ca de pilda ci
nd zicea c3 in timpul caiatoriilor sale daca intr-o zi nu a intilnit before lunc
h eel putin cinci persoane cu care ar dori s se culce inseamna c3 a avut o zi moho
rita. Trebuie sa-ti spun, in paranteza, c3 n-am remceput... intelegi tu. Are el u
n 'fel de a te moraliza care e eft se poate de amuzant si original. Mai zilele t
recute mi-a spus: - Vezi tu, dragul meu, important in viata este s nu te lasi tir
it. Un lucru atrage dupa sine un altul si-apoi nu mai stii unde ajungi. Asa bun3
oara am cunoscut un tlnar foarte cumsecade care urma s se insoare cu fiica
191 l Inainte de prinz (engl.).
bucatSresei mele. Intr-o noapte, intra din intimplare la un bijutier. L-a omorit
. Dup3 asta a furat. Apoi a inceput s insele. Vezi deci unde poti ajunge daca te
lasi tirit. Ultima oara cind l-am vSzut, devenise mincinos. Fii atent. Si e tot
timpul asa. Inutil s-ti mai spun c3 nu m3 plic-tises'c deloc. Am plecat ammdo'i c
u intentia de a munci mult, dar pina acum n-am fcut altceva decit s ne scaidam, s n
e prajim la soare si sa paiavr3gim. Jn toate problemele are opinii si idei extre
m de originale. II imbol-desc pe cit pot sa scrie a'numite teorii pe care mi le-
a expus si care sint cu desvirsire noi, asupra animalelor marine din adincuri si
despre ceea ce el numeste luminile perso-nale, care le permite sa se lipseasca de
lumina soarelui, iar el le asimileaza cu starea de grade sau cu revelatia. Expuse
in citeva cuvinte, cum fac eii, nu spun prea mare lucru, dar te asigur c3 atunci
cind vorbeste el totul devine interesant ca un roman. fn general nu se stie c3
e foarte pregatit in materie de istorie naturaia;' dar dintr-un anume fel de coc
hetarie isi ascunde cunostintele. Si le numeste bijuteriile lui secrete. El spun
e c3 numai parve-nitilor le place s-si etaleze in fata altora podoabele, si mai c
u seama atunci cind sint false.' Stie extraordinar de bine sa se serveasca de id
ei, de imagini, de oameni, de lucruri; adica stie s profile de toate. Spune c3 ma
rea arta de a tr3i inseamna nu atit sa te bucuri de viata, cit s inveti s tragi di
n ea toate foloasele. Am scris citeva versuri dar nu sint destul de multumit de
ele ca s ti le trimit. La reved'ere, batrine. Ne vedem in octombrie. Ma vei gsi si
pe mine schimbat. Cistig zi de zi tot mai multa incredere in mine. Ma bucur ca
te stiu in Elvetia, dar pre-cum vezi n-am de ce sa te invidiez. OLIVIER" Bernard
ii d3du scrisoarea lui Edouard, care o citi fr3 s-si tradeze sentimentele stirnit
e de aceasta lectura. Tot cee'a ce Olivier povestea cu atita admiratie despre Ro
bert il indigna si in cele din urma il fScu S-l urasca. fl afecta mai cu seama fa
ptul c3 nu era nici m3car pomenit in aceasta scrisoare si c3 Olivier p3rea s-l fi
uitat. Fcu zadarnice eforturi s descifreze cele trei rinduri scrise In
192 ANUKh.
post-scriptum, dar taiate cu o linie groasa, si care sunau astfel: ,,Spune-i unc
hiului E. ca ma glndesc nelncetat la el; nu-l pot ierta pentru ca mi-a mtors spa
tele; fapt pentru care ma simt ranit de moarte in adincul inimii." Erau singurel
e rinduri sincere din aceasta scrisoare ostentativ laudaroasa, pe care de la un
capSt la altul i-o dictate minia. Olivier le stersese. Edouard ii restitui lui B
ernard Jngrozitoarea scrisoare, fr5 sa scoata un cuvtnt; fara sa scoata un cuvint
, Bernard o lua. Am mai spus ca ei intre ei nu vorbeau prea mult; un fel de cons
trmgere ciudata, inexplicabiia ii apasa de mdata ce se gaseau singuri. (Nu-mi pl
ace cuvlntul ,,inex-plicabiia" si nu-l scriu aici dectt din
lipsa provizorie a altui termen.) Dar in aceasta seara, retrasi in camera lor, c
u un mare efort si cu vocea putin gltuita, Bernard mtreba: V-a aratat Laura scri
soarea pe care a primit-o de la Douviers ? Nu m-am indoit o clipS ca Douviers va
privi situatia asa cum o priveste, spuse Edouard virlndu-se in pat. E un oin fo
arte cumsecade. Va adora acest copil, sint sigur. lar micutul va fi indiscutabil
mai bine ciadit decit daca ar fi fost a'l lui. Pentru ca nu pare un tip prea so
lid. Bernard o iubea prea mult pe Laura pentru a nu fi socat de indiferenta lui
Edouard. Totusi nu 18sa sa se vada nimic. - Ce sa mai vorbim, spuse Edouard stin
gindu-si luminarea, sint bucuros ca v3d terminmdu-se cu bine aceasta poveste car
e p3rea sa nu mai aiba alta iesire declt disperarea. I se poate Intlmpla oricui
s faca un pas gresit. Important e sa nu se incapatineze... - Evident, spuse Berna
rd, pentru a eluda discutia. - Trebuie s-ti marturisesc, Bernard, ca mi-e teama s
a nu fi fcut si eu unul, cu dumneata... - Un pas gresit ? Chiar asa. In ciuda afe
ctiunii ce ti-o port, m-am convins de cfteva zile ca noi doi nu ne putem inteleg
e si ca... (ezita o clipa, cautindu-si cuvintele) stind prea mult timp in preajm
a mea ai putea'ajunge intr-un impas. Pina ce Edouard nu apuca sa vorbeasca, Bern
ard glndise la fel, dar e cert ca Edouard n-ar fi putut spune
UK BAM
193
ceva mai potrivit pentru a-l face pe Bernard sa-si schimbe parerea. Incitat de i
nstinctul contrazicerii, acesta'protesta: Nu ma cunoasteti destul de bine si nic
i eu nu m3 cunosc suficient. Nu m-ati pus la incercare. Daca n-aveti sa-mi repro
sati nimic, v-a's putea oare cere sa mai astep-tati putin ? Admit c3 nu semSnam
deloc; dar consideram ca e chiar mai bine pentru fiecare sa nu ne asemanam prea
mult. Cred c3 daca ar fi s va ajut cu ceva, as putea-o face tocmai prin ceea ce m
3 deosebeste de dumnea-voastra, si prin ceva nou pe care vi l-as putea aduce. Da
ca m2 fnsel,' m-ati putea preveni din timp'. Nu sint omul care s se plinga sau sa
faca reprosuri. Asa ca iata ce v3 pro-pun, desi poate e stupid... Din cite am J
nteles, micutul Boris urmeaza s fie dat la pensionul Vedel-Aza'i's. Sophroniska m
i-a impartasit teama ei c3 baiatul ar putea s se simta acolo cam stingher. Or, da
ca m-as prezenta la pension cu o recomandare din partea Laurei, nu credeti c3 as
putea primi o slujba de supraveghetor, de pedagog, sau mai stiu eu ce ? Oricum,
trebuie s-mi cistig existenta. lar pentru ce-as face acolo n-as cere mare lucru;
masa si locuinta mi-ar ajunge... Sophroniska a dovedit c3 are incredere in mine
, iar cu Boris ma tnteleg bine. L-as ocroti, l-as ajuta, m-as face preceptorul s
i prietenul lui; raminind totusi la dispozitia dumneavoastra, lucrlnd pentru dum
-neavbastra, in timpul ce-mi va ramfne liber, si raspunzind la orice chemare. Ce
parere aveti despre asta'? Si pentru ca ,,asta" sa aiba mai multa greutate, ad3
ug: De doua zile ma tot gindesc la o asemenea posibi-litate. Ceea ce nu era adeva
rat. Daca n-ar fi inventat pe loc acest frumos proiect, i-ar fi vorbit Laurei de
spre el. Adevarat era tnsa, fra ca el sa spun3,xca de cind lasase discretia la o
parte si citise jurnalul lui Edouard si de cind o intilnise pe Laura, se gfndea
adesea la pensionul Vedel; voia s-l cunoasca pe Armand, acest prieten al lui Oliv
ier, despre care Olivier nu-i vorbise niciodata; voia mai ales s-o cunoasca pe S
arah, sora cea mica; curiozitatea lui r3mmea insa tainica; si nici lui Jnsusi nu
si-o marturisea, ca s-o menajeze pe Laura. Edouard nu-i raspunse nimic; desi pr
oiectul nu-i dispiacea din moment ce-i asigura lui Bernard o locuinta.
194
AMDKE UIUE UK BANI
195
Nu prea tinea s-l gazduiasca la el. Bernard sufia in luminare si relua: S nu crede
ti c3 n-am inteles nimic din ce povestiti in cartea dumneavbastra in privinta co
nflictului care v3 inchipuiti ca exista intre realitatea b'rutS si... - Nu-mi In
chipui, il intrerupse Edouard; exista. Cu atit mai mult, n-ar fi util sa va gase
sc citeva fapte care v-ar permite sa luptati impotriva lui ? Le-as cauta eu in l
ocul dumneavoastra. Edouard nu era sigur ca ceiaialt nu-si bate putin joe de el.
Adev3rul e c3 se simtea umilit de 'Bernard. Acesta se exprima prea bine... O s n
e mai gindim la asta, spuse Edouard. Trecu o buna bucata de vreme. Bernard se st
raduia zadarnic s doarma. Era framintat de scrisoarea lui Olivier. In cele din ur
ma nu se mai putu stapini si, auzindu-l pe Edouard cum se tot rasuceste in pat,
sopti':
Dac3 tot nu dormiti, as vrea'sa va mai intreb ce parere aveti despre contele'de
I^assavant. Ei dracie, doar iti dai seama, spuse Edouard. Si dupa o clipa: Dar d
umneata ? Eu, spuse Bernard cu Inversunare... l-as ucide.
VII
^ ajuns in vlrful dealului se asazS si priveste in fata lui, inainte de a-si con
tinua calea, care'acum coboara ; cauta sa afle unde-l va duce acest drum intorto
cheat pe care a apucat-o, ce-i pare ca se pierde In tntuneric si, pentru c3 se l
asa seara, in noapte. La fel si autorul neprevazator se opreste o clipa, ca s-si
mai traga sufletul, si se intreaba cu ingrijorare incotro il va duce povestirea
sa. Mi-e teama ca incredintindu-l pe micutul Boris fami-liei Aza'is, Edouard com
ite o imprudentS. Cum insa ar putea fi impiedicat ? Fiecare fiinta actioneazS du
pa pro-priile-i legi, lar cele ale lui Edouard ii obliga sa experimenteze neince
tat. Fara indoiaia ca are o inimS buna, dar adesea as prefera, pentru linistea a
proapelui, s8-l v3d actionind din interes ; caci de cele mai multe ori generozit
atea care-l anima nu-i decit tovarasa unei curiozitati care ar putea deveni crud
a. Cunoaste pensionul Azais; stie cit de infec-tat e aerul ce se respira acolo s
ub acoperSmintul sufocant al moralei si religiei. Il cunoaste pe Boris, stie cit
de deli-cat si fragil este. Ar trebui sa prevada la ce incercSri il expune. Dar
nu accepta sa ia in considerare decit pro-tectia, taria moraia si sprijinul pe
care precara puritate a cop'ilului pot sa le gaseasca in austeritatea batrinului
Aza'is. La ce sofisme isi pleaca urechea ? Desigur ca diavolul i le sopteste, f
iindca dac-ar veni din partea altcuiva nu le-ar asculta. Edouard m-a scos de mai
multe ori din sarite (cind a vorbit despre Douviers, de pilda), ba chiar m-a in
dignat; sper c3 n-am 13sat sa se vada prea deschis acest lucru; dar acum pot s-o
spun pe sleau. Felul lui de a se purta cu Laura, atit de generos uneori, mi s-a
parut adesea revoltator. Ceea ce nu-mi place la Edouard sint motivatiile ce le
da actelor sale. De ce incearca s se convinga c3 acum conspira pentru binele lui
Boris ? C3-i minti pe altii, treaca-mearga, dar s te minti pe tine insuti i Toren
ful care ineaca un copil, ii astimpara oare setea ?... Nu neg c3 ar exista pe lu
mea asta actiuni nobile, generoase, si chiar dezinteresate; spun doar c3 ind3r3t
ul unui motiv rrumos se ascunde adesea un diavol abil care stie sa traga foloase
tocmai din ceea ce noi credem ca i-am smuls din gheare. S profitam de vara care
ne-a imprastiat personajele, pentru a le examina pe indelete. De aceea si sintem
in acel punct median al povestirii noastre, in care ritmul i se incetineste si
pare sa ia un nou avint, pentru ca in curind s-si precipite cursul. Bernard e fr3
discutie prea tinar ca s poata prelua conducerea unei intrigi. Face tot ce poate
pentru a-l apara pe Boris; va putea, eel mult, s-l observe. Am vSzut cum s-a schi
mbat Bernard; anumite pasiuni il vor putea modifica si mai mult. RegSsesc intr-u
n carnet citeva fraze unde am notat ce gindeam despre el mai inainte: ,,Ar fi tr
ebuit s fiu mai circumspect fata de un gest atit de excesiv cum e eel al lui Bern
ard la inceputul povestirii. Mi se parea, judecind dupa starea lui ulterioara, c
3 parca si-a epuizat toate rezervele de anarhie, care desigur ca ar fi fost mtre
tinute daca ar fi continual sa vegheze, asa cum se cuvine, in atmosfera opresiva
a familiei sale.
196
ANDRE GIDE
FiindcS ulterior s-a comportat ca si cum ar fi reactionat si ar fi protestat imp
otriva acestui gest. Obisnuinta lui de a fi mereu revoltat si mereu fn opozitie
il impinge acum sa se revoke chiar contra revoltei sale/Desigur, nu-i un erou ca
re sa m& fi dezamagit mai mult decft altii, c3ci poate nici nu face parte din ce
i in care sa-mi fi pus prea mari sperante. Poate ca prea devreme a inceput sa ac
tioneze de capul lui." Aceste consideratii insa, nu-mi mai par acum prea juste.
Cred ca inca mai trebuie sa-i acord credit. E animal de multa generozitate. Simt
in el barbatie si forta; e capa-bil inca s se mai revolte. Intrucitva ii cam pla
ce sa se asculte vorbind; asta si pentru ca vorbeste bine. Eu insa nu ma prea in
cred in'sentimentele care'sint exprimate cu prea multa usurinta. E un foarte bun
elev, dar sentimentele noi nu se Ias de'buna voie turnate in sabloane. Un dram d
e inventivitate l-ar obliga s se bllbi'ie. A citit prea mult, prea mult a retinut
, si a invatat mult mai mult din cSrti dectt din viata.' Nu ma pot tmpaca deloc
cu comportarea lui capri-cioasa care l-a determinat sa ia locul lui Olivier aiat
uri de Edouard. Evenimentele au luat o mtorsatura nepiacuta. De fapt Olivier il
iubea pe Edouard. lar acesta cu cita grija l-ar fi ajutat sa se maturizeze ! Cu
ce afectuos respect l-ar fi indrumat, sprijinit, condus inspre el insusi! Passav
ant o s-l strice, e sigur. Nimic nu e mai periculbs pentru el dectt aceasta abiia
tncercuire ftra scrupule. Speram c3 Olivier va sti sa se apere mai bine de ea;
dar e slab din fire si sen-sibil la flaterie. fsi pierde capul din nimic. fn plu
s, am avut impresia, judecind dupa unele accente din scrisoarea lui catre Bernar
d, ca e si putin vanitos. Senzualitatea, minia, vanitatea, ce influente pot exer
cita asupra lui! Cind Edouard il va reintilni, mi-e' teama ca va fi prea tirziu.
Dar e inca tin3r si avem tot dreptul sa nadajduim. Passavant... mai bine sa nu
vorbim de el, nu-i asa ? Nimic nu e mai nefast si in acelasi timp mai elogiat
decit un barbat de felul lui, poate doar femei ce se aseamana cu Lady Griffith.
MSrturisesc ca la inceput o priveam cu un oarecare respect. Dar mi-am recunoscut
repede greseala. Astfel de personaje sint croite dintr-o stofa inconsist'enta.
America exporta multe de teapa ei; dar nu e singura care le produce. Avere, inte
ligenta, frumusete, s-ar parea ca au
FALSIFICATORII DE BANI 197
totul, in afara de suflet. Fara indoiaia ca Vincent se va convinge in curind de
acest lucru. Caci ele nu simt staruind asupra lor nici un trecut, nici o constri
ngere; n-au lege, n-au stapin, n-au scrupule; libere si spontane, il due la exas
perare pe romancier, deoarece nu obtine de la ele decit reactii fara valoare. Sp
er sa n-o mai v3d pe Lady Griffith multa vreme de-aici inainte. Regret ca ni l-a
acaparat pe Vincent, care m3 interesa mai mult, dar care se banalizeaza in comp
ania ei; ea-l duce de nas, si carac-terul lui nu va mai fi atit de coltos. P3cat
: caci asprimile-i erau destul de frumoase. Dac3 mi se va mai intimpla vreodata
sa nfiscocesc o povestire, n-o s-o mai populez decit cu caractere caiite, pe car
e viata in loc sa le toceasca le ascute... Laura, Douviers, La P^ro'use, Azais..
. ce sa fac cu toti oamenii acestia ? Eu nu i-am cautat; i-am gasit in drumul me
u urmarindu-i pe Bernard si Olivier. Cu atit mai r3u pentru mine. De acum inaint
e le sint indatorat.
E BA1M 199
1
PARTEA A TREIA PARIS
Cind vom aiai avea tnca vreo ctteva noi si bune monografii regionale atunci, dar
numai atunci, grupmdu-le datele, compartndu-le si confrunttndu-le minuses, se v
a putea relua chestiunea de ansamblu, tndrumtnd-o spre un pas nou si decisiv. Pr
ocedfnd altfel ar Insemna sa plecam, Inarmati cu doua-trei idei simple si grosol
ane, tntr-un fel de excursie facuta In fuga. Ar Insemna, In cele mai multe cazur
i, sa lasam la o parte parti-cularul, individualul, deosebitul adica, In definit
iv, tot ce e mai interesant.
Lucien FEBVRE P&mintul si evolutia umand I
Intoarcerea la Paris nu i-a facut nici o placere. FLAUBERT
Educatia sentimental^ JURNALUL LUI EDOUARD ,,22 septembrie C^anicuia. Plictis. t
ntors la Paris cu opt zile mai devreme. Graba m3 va face mereu sa raspund mai de
vreme la che-mare. Mai mult curiozitate decft zel; dorinta de a anticipa. N-am r
eusit niciodata sa ma impac cu setea asta a mea. L-am dus pe Boris la bunicu-su.
Sophroniska a fost in ajun s-l previna si m-a informal c3 doamna La P6rouse s-a i
nternal intr-un azil de bairini. Uf! Dup3 ce am sunai, am 13sal copilul singur p
e palier, gasind ca ar fi mai discrel sa nu asisl la prima lor inlilnire; m3 lem
eam ca bStrinul ma va coplesi cu multumirile lui. Ullerior am inlrebal copilul,
dar n-am pulul obtine nimic. Sophroniska, pe care am revazut-o, mi-a spus da nic
i fata de ea copilul n-a vrut sa vorbeasca. Dup3 o ora, cind s-a dus sa-l m, asa
cum fusese intelegerea, i-a deschis o servi-loare; Sophroniska l-a gasil pe bat
rin in fata unei parlide de dame; copilul, inir-un coll, in cealalia pane a came
rei, staiea bosumflat. E curios, a spus La P6rouse descumpanit; parea ca se disi
reaza; si deodaia i s-a facul lehamite. Mi-e teama c3 nu prea are'rabdare... Am
facut o greseaia iasindu-i singuri prea multa vreme. 27 seplembrie In cursul dim
inelii l-am intflnit pe Molinier linga Odeon. Pauline si Georges nu se iniorc de
cil poimline. Fiind singur la Pa'ris de ieri, Molinier se pliclisea probabil la
fel ca mine, asa ca n-am fosl surprins c3 a p3rul fncinlat sa ma vada. Ne-am ase
zat pe o banca in Luxembourg, asleplind ora dejunului, pe care ne-am inleles s-l
luam impfeuna. Molinier fmi vorbeste pe un ton ce vrea sa para glumet, si care d
in cind in cfnd e chiar putin cam desanlal, socolind', fara indoiaia, ca acesla
e lonul" care place unui arlist. O anume preocupare de-a se arata Inc3 verde. In
fond, sint un tip pasional, mi-a declarat. Am inteles ce voia sa zica : un libi
dinos. Am zimbit ca atunci cind auzi o femeie declarind ca are picioare foarte f
ru-moase; un zimbet care insemna : Crede-ma c3 nu m-am indoit niciodaia de asia. P
ina asiazi n-am v3zut din el decit magisiralul; omul, in sflrsil, lepada toga. A
m asteptat pina am gsit o masa la Foyot ca s-i vor-besc de 6livier; i-am spus ca a
flasem de curind unele lucruri despre el printr-un coleg de-al lui si stiam ca f
ace o caiatorie in Corsica impreuna cu contele de
Passavant. Da, e un prieien al lui Vincenl care i-a propus sa piece cu el. Si cu
m Olivier si-a luat bacalaureatul destul
200
ANDRE GIUE
1 I/MM 201 LIE, BA[M
de slraiucil, maicS-sa a considerat c3 nu trebuie s-i refuze aceasia piacere... E
un literal, acest conte de Passavant. Nu se poate sa nu-l cunosli. Nu i-am ascu
ns ca nu-mi place nici omul, nici cartile lui. Intre voi confralii va judecati u
neori cam prea sever, a ripostat el. M-am straduit sa citesc ultimul lui roman d
e care anumiti critici fac mare caz. Nu mi s-a p3rut ceva deosebit; dar stii ca
eu nu sint specialist in materie... Apoi, fiindca imi exprimasem temerile in leg
atura cu influenta pe care Passavant ar putea-o avea asupra lui Olivier : La dre
pt vorbind a adaugat el cam stinjenit, eu, personal n-am aprobat aceasta caiator
ie. Numai ca trebuie sa tii seama c3 incepind de la o anumita virsta copiii isi
iau zborul. E in firea lucrurilor si n-ai ce face. Pauline ar vrea sa-i aiba tot
timpul In preajma ei. Uneori chiar ii zic: Prea ii bati la cap. Mai Ias-i in pace
. C tocmai tu le viri in cap fel si'fel de idei cu atitea intrebari... Eu sint de
p3rere ca n-ajuta la nimic s-i supraveghezi prea multa vreme. Important e ca o pr
ima educalie sa le insufle citeva principii sanatoase. Important e mai cu seama
ca ele sa gaseasca un teren bun. C3ci vezi, dragul meu, ereditatea invinge orice
. Exista indivizi rai din nascare, pe care nimic nu-i poate indrepta; cei pe car
e ii numim : predestinati. Pe acestia-i necesar sa-i tii foarte din scurt. Cind
Insa e vorba de caractere bune din nastere, poti lasa friul putin mai liber. Mi-
ai spus tolusi, am continual eu, c3 Olivier a plecat fara asentimentul dumilale.
Oh ! asentimentul meu... asentimenlul meu, a spus el cu nasul in farfurie, uneo
ri nu se line conl de asenli-menlul meu. Trebuie s inlelegi cS iritr-o casnicie,
si mS refer la cele mai unite, nu toldeauna solul hoiafasie. Dumneaia nu esli in
sural si asta nu te intereseaza... - Ba iaria-ma, am replicat eu rizind : sint r
omancier. - Atunci ai pulut remarca, fara indoiaia, c3 barbatul nu se lasa tolde
auna condus de solie numai din siabiciune de caracier. Exista, intr-adevar, am r
ecunoscut eu ca s-l flalez, oameni foarle fermi, si chiar aulorilari, despre care
afli ca in casnicie se poarta ca niste mielusei. Si stii dumneata de unde se tr
age asta ? relua el... In nou3 din zece cazuri solul cedeaza in fata sotiei pent
ru c3 se stie intr-un fel vinoval. O femeie vifluoa'sa, dragul meu, acapareaza l
oate avaniajele. Daca numai o clipa barbatul isi inconvoaie spinarea, ea i se si
urea in spale. Ah! prieiene, sarmanii soli sinl uneori 'demni de miia. Cind sin
lem tineri ne dorini solii casle, fara sa slim cil ne va cosla virlutea lor. Cu
coatele pe mas si cu bSrbia sprijinita in miini m3 uitam la Molimer. Bietui om ni
ci nu banuia cil de fireasca parea la el pozilia curbaia a sirei spinarii de car
e se plingea; isi stergea foarle des frunlea de sudoare, minca mull, dar riu ati
l ca unul care apreciaza rafinamentele arlei culinare, cil, mai degraba, ca un n
esaiul, si parea sa apre-cieze in mod deosebil vinul vechi de Burgundia pe care
il comandaseram. Fericil ca se simle ascullal, mleles si convins, desigur, c3 e
si aprobal, nu mai conlenea cu marlurisirile. In calitalea mea de magisiral, con
linua el, am cu-noscut femei care isi acceptau solii numai in siia, cu dez-gusl.
.. si totusi sint indignate cind'nefericitii soti, respinsi, isi gasesc o amania
. Magislratul incepuse fraza la trecul; solul o lermina la prezenl, cu o evident
a referinta la silualia personaia. Ad3ug senlenlios, inlre doua imbucaiuri: E foa
rle usor ca poflele alluia sa para excesive de indaia ce nu mai sinl impanasile.
B3u o inghililura zdrav3n3 de vin, apoi: Asia, draga prieiene, le lamuresie cum
anume se face c3 intr-o casnicie ajunge sa comande femeia. Subinlelegeam, de al
lminleri, si descopeream in incoe-renta vorbelor lui dorinta de a arunca asupra
virtulii soli'ei sale responsabilital'ea esecurilor lui. Fiinie alii de dezartic
ulaie ca aceasia paiaia, fmi spuneam, reusesc numai prinir-un exces de egoism sa
lin3 legate elemeniele disparate din care sinl alcaiuite. Ajunge o clipa de uil
are de sine si se desfac in bucaiele. TScea. Simleam nevoia sa fac citeva reflec
tii, asa cum lorni ulei intr-o masina care a parcurs o etapa si, peniru a-l inde
mna sa continue, am spus la inlimplare': Din fericire, Pauline e inteligenia. El
fcu un : da... prelungil pina la dubilaliv, apoi:
DE BANI
Desi sint lucruri pe care nu le intelege. Oricit de inteligenta ar fi o femeie,
cum sa-ti spun... Si-apoi, recu-nosc c3 in situatia mea nu am fost'prea abil! Am
inceput sa-i vorbesc de o mica aventura in momentul cind cre-deam, cind eram co
nvins cS povestea nu va ajunge prea departe. Povestea insS s-a prelungit... si
banuielile Paulinei, de asemenea. Am gresit cind i-am dat, cum se zice, de gindi
t. Ar fi trebuit s2 ma prefac, s mint... lata ce inseamna s vorbesti prea mult. Da
r cum s-ti spun ? Eu sint o fire increzStoare... Pauline in schimb e de o gelozie
ingrozitoare, si nici nu-ti poti inchipui la ce siretlicuri a trebuit s recurg.
E mult de-atunci ? l-am intrebat. Ei! dureazS cam de cinci ani, si sper c3 am li
nistit-o definitiv. Dar oricind o poate lua de la inceput. Imagineaz3-ti ca alah
aieri, cind m3 intorc acasa... Dar ce-ai zice dac3 am mai lua si a doua sticia d
e Pomard ? Te rog, dar nu si pentru mine. Poate c3 au si la jumatati. Dupa aia m
a due acasS s dorm un pic. Ma toropeste c31dura asta... Iti spuneam, asadar, ca a
laltaieri, ajungind acasa, imi deschid biroul ca sa'-mi aranjez niste documente.
Trag sertarul in care ascun-sesem scrisorile de la... de la persoana in cauza.
Iti dai seama c3 am ramas trasnit: sertarul gol. Ei, fir-ar sa fie, si parca v3d
cum s-au petrecut lucrurile: acum vreo cincisprezece zile Pauline venise cu Geo
rges la Paris pentru casatoria fiicei unui coleg de-al meu, la care eu nu puteam
s8 asist; stii ca eram in Olanda... si, de altfel, ceremoniile astea sint mai m
ult pentru cucoane. Zicind c3 n-are alta treaba in apar-tamentul acela pustiu, s
ub pretextul ca face ordine, stii doar cum sint femeile, cit sint de curioase...
o fi inceput s cotrobaiasca... Oh ! fara s se gindeasca la nimic r3u. N-o acuz. N
umai c3 Pauline a simtit totdeauna nevoia asta afuri-sita de a face ordine... Si
ce-as putea sa-i mai spun acum, cind are in mina dovezile ? Dac3 mScar mititica
nu mi-ar fi spus pe nume! O casnicie atit de unita ! Cind ma gindesc la ce ma a
steapta... Sarmanul om se impotmolea in confidente. Isi sterse fruntea, isi fcu v
int. Eu bausem mult mai putin decit el. Inima nu-ti ofera compatimiri la comanda
; nu simteam fata de el decit dezgust. ll acceptam in situatia de cap al familie
i (desi-mi era penibil sS-mi spun ca era tatai lui
203
Olivier), de burghez la locul lui, cinstit, pensionar; ca indragostit insa nu mi
se p3rea decit ridicol. Eram mai cu seama jenat de stingacia si trivialitatea v
orbelor pe care le rostea, de mimica lui; nici fata si nici vocea sa nu mi se pa
reau facute pentru a reda simtamintele pe care le expri-ma; ai fi zis c3-i un co
ntrabasist care incearca s scoata efecte de violina; instrumentul lui nu reusea d
ecit sa oracaie. Spuneai c3 si Georges era cu ea... Da; n-a vrut s-l lase singur.
Dar fireste c3 la Paris nu s-a tinut de fustele ei... Daca ti-as spunej dragul
meu, ca in douazeci si sase de ani de casnicie n-am avut cu ea nici cea mai neih
semnata sceni, nici cea mai mica cearta... Qnd m3 gindesc la ce-o sa urmeze... c
3ci Pauline se intoarce peste doua zile... Ei, dar lasa! hai sa vorbim despre al
tceva. Ce zici despre Vincent ? Printul de Monaco... Cum naiba... Nu stiai ?...
Da, domnule, a plecat sa supra-vegheze niste son'daje si sa faca cercetari pe li
nga Azore. Ehe ! in privinta lui nu-mi fac griji, te asigur! Stie s-si croiascS s
ingur drumul in viata. Cum mai st3 cu snatatea ? E complet restabilit. Si intelig
ent cum e, il si v3d p3sind spre glorie. Contele d'e Passavant nu mi-a ascuns c3
-l considers drept unul dintre cei mai remarcabib oameni din citi a intilnit. Ba
chiar spunea : eel mai remarcabil... dar, m'a rog, poate era o exagerare... Pri
nzul se terminase; isi aprinse o tigara de foi. As putea sa te intreb cine-i pri
etenul acela al lui Olivier care ti-a dat vesti despre el ? Tin s-ti spun c3 pent
ru mine este extrem' de important s stiu cu cine au relatii copiii mei. Consider
c3 in privinta asta nu esti niciddata mdeajuns de prev3z3tor. Ai mei, din ferici
re, au inclinarea fireasca de a nu intretine legaturi decit cu per-soane de prim
rang. Vezi Vincent cu printul, Olivier cu contele de Passavant... iar Georges s
i-a intilnit la Houlgate un coleg de clas, un anume Adamanti, cu care, de altmin-
teri, va fi impreunS la pensionul Vedel-Azais; un bSiat de toat3 increderea; tat
31 su e senator de Corsica. Si totui nu poti s ai destu!3 incredere: Olivier avea u
n prieten ce parea de familie foarte buna: un anume Bernard Profitendieu. Trebui
e s-ti spun c3 Profitendieu tatai mi-e coleg; e un om cu totul remarcabil si fl s
timez in mod deosebit. Numai
204
ANDRE GIDE
c3... (dar asta ramine intre noi)... tocmai aflu ca nu e tatai copilului care-i
poarta numele ! Ce spui de asta ? - Tocmai acest tinar Bernard Profitendieu mi-a
vor-bit de Olivier, am spus eu. Molinier trase un fum din tigara, isi ridica sp
rincenele, si fruntea i se acoperi de riduri': Prefer ca Olivier sa nu prea aiba
de-a face cu acest baiat. Am despre el niste informatii deplorabile; care, de a
ltminteri, nici nu m-aii mirat prea mult. Trebuie s recu-noastem ca nici nu te po
ti astepta la ceva bun de la un copil nSsc'ut In asemenea conditii. Nu vreau sa
spun c3 un ase-menea copil nu ar putea avea mari merite, ba chiar virtuti; dar f
ructul dezordinii si al nesupunerii poarta fn mod necesar In el germenii anarhie
i... Da, dragul meu. Ceea ce trebuia s se intimple s-a intimplat. Tinarul Bernard
a parasit pe
neasteptate caminul familial in care nici n-ar fi trebuit sa intre. A plecat s-si
tr3iasc3 viata, cum spu-nea Emile Augier; s tr3iasc3 nu se stie cum si nu se stie
unde. Bietul Profitendieu, care m-a pus el insu'si la curent cu aceasta trasnaie
, s-a aratat la inceput extrem de afectat. L-am facut sa inteleaga c3 n-are de c
e sa puna povestea asta la inima. La urma urmelor, plecarea acestui baiat nu fac
e decit sa aduca lucrurile pe fagasul lor normal. Am replicat ca il cunosc destu
l de bine pe Bernard ca sa pot garanta de cinstea si de buna lui crestere (p3zin
du-ma, se intelege, sS-i vorbesc de povestea cu valiza mea). Dar Molinier a sari
t imediat ca ars : Da, asa ? V3d deci ca trebuie sa-ti mai spun si altele. Apoi,
aplecindu-se spre mine, si mai mult In soapta : Colegul meu Profitendieu a fost
ins5rcinat cu an-chetarea unei afaceri extrem de scabroase si jenante, atlt lua
ta In sine cit si prin repercusiunile si urmarile ce le-ar putea avea. E o 'pove
ste neverosimila,' careia as vrea din toata inima s nu i se dea crezare... Este v
orba, dragul meu, de o adev3rata afacere de prostitutie, de nu... nu, n-as vrea
s folosesc vorbe murdare; s zicem o casa de ceai, a c3rei particularitate scandalo
asa consta in aceea ca majoritatea clientilor care-i frecventau in mod obisnuit
saloanele, ba chiaf in exclusivitate, erau liceeni inca foarte tineri. Iti spun
ca e ceva de necrezut. Copiii acestia nu-si dadeau, desigur, seama de gravitatea
faptelor lor, din moment
FALSIFICATORII DE BANI
205
ce nici nu prea incercau s le ascunda. Se duceau acolo dupa ce terminau orele. Mi
ncau, discutau, se distrau cu damele acelea; si jocul continua apoi in camerele
vecine cu saloanele. Fireste, nu intra oricine voia. Trebuia sa fii prezentat, i
nitial. 'Dar cine piatea pentru aceste orgii ? Cine piatea chiria apartamentului
? Nu era greu de desco-perit; dar nu puteai sa faci investigate decit cu o extr
ema prudentS, de teama sa nu afli prea niulte, de teama s nu te lasi dus prea dep
arte, s nu fii fortat s continui, si in cele din urm3 sa compromiti familii respec
tabile, ai c3ror copii erau banuiti c3 se nuniara printre principalii clienti. A
m facut prin ufmare tot ce-am putut pentru a tempera zelul lui Profitendieu, car
e s-a lansat in aceasta afacere ca un taur, fra s b3nuiasc3 m3car c3 din prima sa
Iovitur3 de corn... (vai, iartS-ma; n-am spus dinadins; ha ! ha ! ha ! ce nostim
; mi-a scapat, asa)... risca s-si impunga fiul. Din fericire, vacanta i-a imprSst
iat pe toti liceenii, si sper ca intreaga afacere s se duc3 pe apa simbetei, 'sa
fie in3busit3, dup3 ce, fr3 nici o zarva, se vor fi dat citeva avertismente si sa
nctiuni. Esti chiar sigur c3 Bernard Profitendieu e virit in povestea asta ? Nu
absolut, dar... Ce te face s crezi ? In primul rind faptul ca e un bastard. Iti d
ai seama c3 unul de virsta lui n-o sterge de-acas decit daca sia pierdut cu desvir
sire orice rusine... Si-apoi cred'ca Profitendieu a inceput s banuiasca ceva, pen
tru ca zelul lui s-a potolit brusc; mai mult chiar, p3rea c3 vrea s dea inapoi, i
ar ultima oara cind l-am intrebat in ce stadiu e afa-cerea, s-a aratat foarte st
injenit: Cred c3 pin3 la urma n-o s ias nimic, mi-a spus el, si repede a schimbat vo
rba. Bietul Profitendieu! S stii c3 nu merita s i se intimple una ca asta. E un om
foarte cumsecade si, ceea ce gsesti mai rar, e un baiat inimos. Ei! uite, domnul
e, nu ti-am spus ca fiica lui a ficut o c3storie foarte reusita. N-am putut asist
a la ceremonie, pentru c3 eram plecat in Olanda, dar Pauline si Georges s-au int
ors la Paris anume pentru asta. Da ? ti-am spus ? Inseamna c3 trebuie s ma due la
culcare... Cum, vrei s p!3testi dumneata totul ? Nu, nu se poate ! Intre bSrbati
, intre camarazi se face juma-juma... Nici prin gind nu-ti trece ? Ei bine, atun
ci la revedere. Nu uita
AINUKU U1UE
ca Pauline se fntoarce peste doua zile. S vii pe la noi. Si nu-mi mai tot spune M
olinier; zi-mi Oscar, pur si sini-plu... De mult tot voiam sa te rog. Am primit
in seara asta un bilet de la Rachel, sora Laurei: Am s-ti spun lucruri grave. Ai p
utea, fSra sa te deran-jezi prea mult, s treci miine dup3-amiaza pe la pension ?
Mi-ai face un mare serviciu. Daca ar fi vrut sa-mi vorbeasca de Laura, n-ar fi as
tep-tat atfta. Acum e prima oara clnd !mi scrie.
II
JURNALUL LUI EDOUARD
(Urmare) ,,28 septembrie Am gasit-o pe Rachel la intrarea in sala cea mare de st
udiu de la parterul pensionului. Dou3 slujnice frecau podelele. Ea insasi era in
cinsa cu un sort de servitoare si avea o cfrp5 in miha. Stiam ca pot conta pe du
mneata, mi-a spus intinzindu-mi mina cu o expresie de tristete potoh'ta, resemna
ta, si totusi zimbitoare, mai emotibnatS decit fru-musetea. Dac3 nu esti prea gr
abit,'ar fi bine sa urci putin pina la bunicul, apoi s-o vezi si pe mama. Daca a
r aria ca ai fost pe-aici fra sa treci si* pe la ei ar fi
foarte mihniti. Dar mai p3streaz3-ti putin'timp si pentru mine; trebuie s-ti vorb
esc neapSrat. M3 vei gas'i tot aici; dup3 cum vezi fa'c pe supraveghetoarea. Din
tr-o anume pudoare, nu mi-a spus niciodata: muncesc. Rachel a stat In umbra de c
ind o stiu, si nimic nu poate fi mai discret, mai modest decit virtutea ei. Abne
-gatia-i este at!t de fireasca Inch ai s8i au uitat cS trebuie sa-'i fie recunos
catori pentru sacrificiile pe care le face. N-am cunoscut un caracter de femeie
mai frumos decit al ei.
FAi^aim AUJKU UK. BAIN1
207
Am urcat la etajul doi, la Azai's. Batrinul nu-si mai p3r3seste fotoliul. M-a as
ezat alaturi de el, si aproape imediat a inceput s-mi vorbeasca de La P6rouse. Si
nt cam nelinistit fiindc3-l stiu singur si as vrea sa-l conving s locuiasca aici,
la pension. Stii ca sintem vechi prieteni. Am fost pe la el cu putin timp in ur
mS. Tare mi-e teama c3 plecarea scumpei sale sotii la Sainte-P6rine l-a afectat
foarte mult. Servitoarea mi-a spus c3 aproape nu se mai hraneste. Eu consider c3
de obicei mincam prea mult; dar oricum, trebuie sa respecti o anume m3sur3, fii
ndcS altfel poti ajunge la excese in ambele sensuri. Spune c3 e inutil sa se'gat
easca numai pentru el; dar dac-ar lua masa cu noi, i-ar mai veni si lui pofta v3
zindu-i pe ceilalti cum manfnca. Aici ar fi'in preajma incmtStorului su nepot, pe
care altminteri n-ar avea pri-lejul s-l vad3; cSci din strada Vavin pina in cart
ierul Saint-Honor6 trebuie s faci o adev3rat3 caiatorie. Pe lingS toate astea, nu
-mi prea place s las copilul s ias singur in oras. ll cunosc de mult3 vreme pe Anat
ole de La P6rouse. A fost totdeauna un original. Nu-i fac un repros; numai c3 e
o fire prea mindr3, si poate cS n-ar accepta os-pitalitatea ce i-o ofer, fr3 s fac
3 si el ceva pentru mine. Prin urmare m-am glndit cS as putea s-i propun s supra-v
egheze sSlile de studiu, ceea'ce nui deloc obositor si, in plus, ar avea bunul e
fect de a-l distrage, de a-l scoate dintr-ale lui. E un bun matematician si, la
nevoie, i-ar putea ajuta pe baieti la geometric si algebra, fn momentul de fata
nu mai are elevi, mobilierul si pianul nu-i mai servesc la nimic; ar trebui s se
descotoroseasca de ele; si, cum venind aici ar economisi chiria, m-am gindit c3
In p'lus am putea c3dea la invoiaia s p!3teasc3 o mica sum3 pentru pensiune, asa,
ca sS nu se simt3 indatorat cu ceva si s nu aiba impresia c3-mi este prea obliga
t. Ar trebui sa incerci sa-l convingi; si cit mai degraba, c3cL cu regimul lui d
e acum. mi-e teams c3' se va sflrsi repede. In plus, peste dou3 zile incepe scoa
la; ar fi deci util sa stim care e situatia si daca putem conta pe el... asa cum
el poate conta pe noi. I-am promis c3 m3 voi duce la La Peiouse chiar a doua zi
. Si imediat, usurat parc3 : Ei! afla c3 protejatul dumitale, Bernard, e un baia
t foarte bun. S-a oferit cu multa amabilitate s ne faca diverse servicii; spunea
c3 ar putea s supravegheze clasele mai mid; mi-e teama insa ca e inca prea tinar
si nu va sti s se fac3 respectat. Am stat mult de vorba cu el si mi-e foarte simp
atic. Din caractere ca al lui se fauresc cei mai buni crestini. E regretabil, de
sigur, c3 educatia pe care a primit-o a indrumat acest suflet pe c3i gresite. Mi
-a marturisit ca si-a pierdut credinta in Dumnezeu, dar mi-a spus asta pe un ton
care mi-a dat multe sperante. I-am raspuns c3 nadajduiesc s gasesc tn el toate c
alitatile nece-sare unui vajnic soldat al lui Cristos si ca ar trebui s se ocupe
de fructificarea talantilor pe care Dumnezeu i i-a incredintat. Am recitit Impre
una parabola cu talantii si cred ca s'aminta cea buna nu a c3zut pe un p3mint st
erp. S-a aratat miscat de vorbele mele si mi-a promis ca se va mai gindi la ce i
- am spus. Bernard mi-a si vorbit de discutia pe care a avut-o cu batrinul; stia
m ce gindea despre ea, asa c3 toata conver-satia aceasta devenea destul de penib
ilS. M3 ridicasem s plec, dar el, tinindu-mi mina pe care i-o tntinsesem tntre pa
lmele sale: - Stii, imi spuse, am v3zut-o pe Laura noastra! Stiam ca scumpa copi
ia a petrecut o luna intreaga cu dumneata, la munte; se pare c3 s-a simtit foart
e bine. Sint fericit ca o stiu acum alaturi de sotul ei, care probabil ca, dup3
o abse'nta atit de lunga, a tnceput s-i duc3 dorul. E p3cat c3, retinut fund de m
unca lui, n-a putut veni si el acolo, cu voi. Incercam sa scap, fiind din ce tn
ce mai sttnjenit, deoa-rece nu stiam ce i-o fi spus Laura, dar cu un gest repezi
t si autoritar m-a tras linga el si, plecindu-se spre urechea mea:' Laura mi-a m
arturisit ca are unele sperante; dar nici o vorba!... Prefera s nu stie inca. Iti
spun numai dumi-tale, fiindca stiu ca esti la curent si pentru ca amtndoi sinte
m oameni discreti. Biata copiia era attt de tulburata; si cind mi-a povestit, s-
a rosit toata; caci e foarte rezer-vata. Si cum statea asa, In genunchi, dinaint
ea mea, am multumit tmpreuna bunului Dumnezeu pentru ca a bine-cuvintat aceasta
casatorie. Parerea mea e ca Laura ar fi putut foarte bine s amine aceasta confide
nts la care starea ei inc3 nu o obliga. Dac3 m-ar fi tntrebat, as fi sftuit-o s di
scute tntti cu Douviers tnainte de a spune o vorba. Aza'is ia de bun tot
FALSIFICATORII DE BANI 209
ce i se spune; dar ceilalti din familie nu sint chiar attt de naivi. Batrtnul a
mai executat inc3 vreo citeva variatiuni pe teme pastorale, apoi mi-a spus c3 fi
ica-sa ar fi foarte bucu-roasa s ma vada, asa c3 am coborlt la etajul unde statea
familia Vedel. Recitesc cele de mai sus. Vorbind despre Azais tn acest fel m3 f
ac pe mine tnsumi odios : tmi dau bine seama; si adaug aceste ctteva rtnduri pen
tru Bernard, dac3 fer-mecatoarea lui indiscretie l-ar tndemna cumva s-si vtre nas
ul in acest caiet. Onctt de putin ar avea de-a face cu batrtnul, va intelege ce
vreau s spun. II iubesc mult pe batrln si tn plus, cum spune el, tl respect; dar de
indata ce ma aflu tn fata lui, simt c3 devin insuportabil pentru mine insumi! C
eea ce face tovarasia lui destul de penibiia. O iubesc mult pe fiica-sa, pastore
asa. Doamna Vedel seamana cu Elvira lui Lamartine; o Elvira tmbatrinita. Convers
atia ei nu e lipsita de farmec. I se tntimpia adesea s nu-si termine frazele, si
din aceasta cauza gtndurile ei se tnconjoara cu un fel de umbra poetica. Asteapt
a ca viata viitoare s-i dea tot ce-i lipseste pe acest pammt; drept care sperante
le ei pot fi nemarginite. !si ia elanul tocmai din tngustimea lumii tn care trai
este. ^aptul ca tl vede foarte rar pe Vedel ti ingaduie s-si tnchipuie c3-l iubes
te. Cucernicul om e tot timpul plecat, solicitat de mii de treburi, mii de griji
, predici, congrese, vizite pe la saraci sau bolnavi. Nu-ti strtnge mtna dectt t
n trecere, dar cu attt mai cordial. - Stnt prea gr3bit ca s mai putem sta ast3zi
de vorba. - N-are important, o s ne vedem In ceruri, ti spun; dar n-are timp nici
s nia auda. N-are o clipa de r3gaz, ofteazS doamna Vedel. De-ai sti ctte trebuie
s duc3 pe umerii lui, de ctnd cu... Dup3 cum bine stii, nu refuza niciodata, si
toata lumea u'... Qnd se tntoarce seara, e uneori atlt de obosit ca aproape nici
nu indr3znesc s-i vorbesc, de teams sa nu... Se d3ruieste cu attta ardoare altor
a inctt nu-i mai rSmtne nimic pentru ai si. Si tn timp ce-mi vorbeste, imi aminte
sc de anumite morhente ctnd Vedel se mtorcea acasa, pe vremea ctnd
210
ANDRE GIDE
locuiam la pension. II vedeam sprijinindu-si capul in palme; si dupa o clipa de
destindere incepea s fredoneze nu stiu ce. Inc3 de pe atunci incepusem sa am impr
esia c3 poate se temea de momentele acelea de destindere mai mult decit ar fi do
rit si cS nimic nu era pentru el mai penibil decit putinul timp In care ar fi pu
tut s gindeasca in liniste. - Vreti, desigur, o ceasca de ceai, ma invita doamna
Vedel, in tifnp ce o servitoar'e aducea o tava incarcata. Doamna, nu mai e zah3r
. Ti-am mai spus c3 domnisoarei Rachel trebuie sa-i ceri. Hai, repede... I-ai an
untat pe domnii ? Domnul Bernard si domnul Boris au plecat. Da, si domnul Armand
?... Grabeste-te. Apoi, fa'ra s mai astepte ca servitoarea sa fi iesit: Biata fa
ta a ve'nit din Strasbourg. N-are nici o... Esti obligat s-i spui tot... Ei bine,
ce mai astepti ? Servitoarea se rSsuceste ca un sarpe caicat pe coada: Jos e pe
dagogul, care ar vrea sa vin3-ncoace. Spune c3 nu pleaca pina nu-i piatit. Tr3stu
rile doamnei Vedel exprima o agasare tragica. De cite ori trebuie sa repet c3 nu
eu ma ocup de asemenea afaceri. Spune-i s se adreseze domnisoarei. Du-te... N-am
nici o clipa de liniste. Z3u ca nu stiu unde-i sta capul Rachelei. N-o asteptSm
la ceai ? Nu, nu vine niciodata la ceai... Oh! inceputul acesta i de an scolar
ne da multa bataie de cap. Pedagogii care vor sa se angajeze cer niste preturi e
xorbitante; sau daca preturile sint acceptable nu sint acceptabili ei. Tata a av
ut de ce sa se pltnga de ultimul, dar s-a aratat prea slab ! fata de el; si-acum
iata-l ca vine cu amenintari. Ai auzit ce' spunea servitoarea. Toti oamenii ast
ia nu se gindesc decit la bani... Si pina una alta nu stim cum s8-i Inlocuim. j
Prosper crede mereu c3 e de ajuns sa te rogi lui Dumne- j zeu pentru ca totul sa
se aranjeze... Servitoarea se intoarce cu zaharul. L-ai anuntat pe domnul Arman
d ? Da, doamna; vine imediat. Si Sarah ? intreb. Nu se intoarce decit peste doua
zile. E la niste j prieteni, in Anglia; la p3rintu fetei pe care ai cunoscut-o
j la noi. Au fost foarte amabili si imi pare bine c3 Sarah i
FALSIFICATORII DE BANI
211
poate s se... Ca si Laura. Arata mult mai bine. Dupa se-derea ei in Sud,' zilele
petrecute in Elvetia i-au prins foarte bine, iar dumneata ai fost foarte 'amabil
ca ai convins-o. Numai sarmanul Armand n-a plecat din Paris in timpul vacantei.
Si Rachel ?
Da, e adevarat, nici ea. A fost invitata in multe locuri, dar a preferat s r3mina
la Paris. Si-apoi bunicul avea ne-voie de ea. De altfel, in viata asta nu faci
totdeauna ce vrei. Lucru pe care, din cind in 'cind, sint obh'gata s-l mai rea-mi
ntesc cppiilor. Trebuie s te mai gindesti si la altii. Crezi c3 pe mine nu m-ar f
i amuzat s fa'c 6 plimbare la Saas-F6e ? Iar pentru Prosper, crezi c3-i o p!3cere
s cai3toreasc3 ? Armand, stii foarte bine c3 nu-mi place sa vii aici fr3 guler ta
re, adkuga ea v3zindu-si fiul intrind. Scump3 mama, dar chiar dumneata m-ai inva
tat cu multa piosenie s nu dau nici o important3 tinutei mele, spuse el intinz!nd
u-mi mina; si m-ai invStat'foarte bine, fiindc3 sp313toreasa nu vine decit marti
, iar gulerele care le mai am sint rupte. Imi aminteam de ce-mi spusese Olivier
despre priete-nul su si mi s-a p3rut c3, intr-adev3r, o expresie de adinca ingrij
orare se ascundea in spatele ironiei sale r3ut3cioase. Fata lui Armand se mai as
cutise; avea nasul subtire si coroiat, buze subtiri si fr3 culoare. ContinuS : L-
ai incunostiintat pe nobilul dumitale musafir ca la trupa noastra obisnuita am a
d3ugat, pentru deschiderea sezonului de iarn3, 'citeva vedete senzationale: fiul
unui senator dreptcredincios si tinarul viconte de Passavant, fratele unui auto
r ilustru ? Fr3 s mai punem la soco-tea!3 doi recruti pe care ii cunosti, dar care
sint cu atit mai mult demni de'toate onorurile: printul Boris si marchizul de P
rofitendieu; plus alti citiva ale c3ror titluri si virtuti urmeaza sa fie descop
erit'e de acum incolo. Ai vazut ca nu s-a schimbat deloc, spuse sSrmana mama, ca
re zimbea la aceste glume. Mi-era atit de teama ca va incepe s vorbeasca de Laura
, Jncit mi-am scurtat vizita si am coborit cit mai repede cu putinta la Rachel.
Isi suflecase minecile bluzei ca sa ajute la aranjatul saiii de studiu; dar si l
e-a 13sat grSbita in jos cind a v3zut c3 ma apropii.
r
212
ANDRE GIDE
Mi-e nespus de penibil c3 am apelat la dumneata, fncepu ea, ducindu-m3 Intr-o sa
ia alaturatS, care era folo- j sita pentru lectii particulare. As fi vrut sa m3
adresez lui Douviers, care chiar m-a rugat; dar de cind am vSzut-o pe Laura mi-a
m dat seama cS nu pot-Era foarte palida si, in timp ce rostea aceste ultime cuvi
nte, barbia si buzele i se miscau intr-un tremur convulsiv care o impiedica sa m
ai vorbeasca vreo citeva clipe. De teama s5 nu se simta stinjenita, mi-am intors
privirile in alta parte. Statea sprijinita de usa pe care o mchisese. Am vrut s
a-i iau mina, dar si-o smulse dintre palmele mele. Continua apoi, cu o voce gitu
ita parca de un imens efort: Ai putea s-mi imprumuti zece mii de franci ? Noul an
scolar se anunta bun, si as putea s ti-i restitui foarte curlnd. Cmd ai nevoie d
e ei ? Nu raspunse. N-am la mine decit cu ceva mai mult de o mie de franci, am r
eluat eu. Miine diminea^a as completa suma... Dac3 e nevoie, chiar in seara asta
. Nu, e bine si mJine. Dar daca ai putea, fara sa te lipsesti dumneata, sa-mi la
si o mie de franci chiar acum... Am scos portofelul si i-am dat bancnotele. N-ai
vrea o mie patru sute de franci ? Isi 13sa privirea in jos si facu un da attt de
slab, indt abia l-am auzit, apoi se mdrepta ciatinindu-se spre o banca de scolar
, in care se aseza cu toata greutatea si, cu coatele proptite de pupitru, ramase
citeva clipe cu fata ascunsa fn palme. Credeam ca plinge, dar clnd i-am pus min
a pe um3r, si-a ridicat fruntea si am vazut ca in ochi nu avea nici urma de lacr
imi. Rachel, i-am spus, sS nu te simti rusinata c3 mi-ai cerut. Sint bucuros ca
te pot ajuta. M3 privi cu gravitate: Mi-e penibil numai ca trebuie sa te rog s nu
spui nimic nici bunicului, nici mamei. De ctnd mi-au incre-dintat contabilitate
a pensionului ii las sa creada cS... In
FALSIFICATORII DE BANI
WF"|rr 213
sfirsit, nu stiu care e situatia. Te conjur s nu le spui nimic. Bunicul e batrin,
iar mama isi da toata
osteneala. Rachel, nu ea Jsi da toata osteneala... Ci dumneata. Si-a dat si ea m
ulta osteneala. Acum e obosita. E rJndul meu. Nici n-am altceva de facut. Rostea
cit se poate de firesc aceste cuvinte simple. Nu simteam in resemnarea ei nici
o umbra de amaraciune, ci dimpotriva, un fel de seninatate. S stii insa ca n-ai n
ici un motiv s crezi c3 lucru-rile merg prost. E vorba pur s,i simplu de un momen
t difi-cil, fiindcS anumiti creditor! se arata nerabdatori. Am auzit adineauri c
5 servitoarea vorbea de un pedagog care isi cerea salariul. Da; i-a fcut buniculu
i o scena foarte penibila, pe care n-am reusit s-o fmpiedic. E un om brutal si v
ulgar. Trebuie s ma due s-l piatesc. Ai vrea sa ma due eu in locul dumitale ? Sov3
i o clipa, fortindu-se zadarnic sa zimbeasca. Multumesc, dar nu; mai bine m3 due
eu. Dar daca vrei, vino impreuna cu mine. Fr3 indoiaia c3 daca te vede, nu va in
dr3zni s zic3 nimic. Curtea pensionului era cu dteva trepte mai ridicata decit gr
adina situata tn prelungirea ei, iar de balustrada care le despartea pedagogul s
tatea proptit cu spatele. Purta o enorma p313rie de fetru si fuma pipa. fn timp
ce Rachel parlamenta cu el, Armand se apropie de mine. Rachel te-a tapat, spuse
el cu cinism. Ai picat la tanc ca s-o scoti dintr-o belea foarte urita. Porcu' d
e frate-meu, Alexandre, iar s-a mdatorat pina In gtt, acolo, tn colonii, unde e.
Si ea nu vrea ca parintii s stie. Inc3 mai de mult si-a dat jumatate din dota ca
s rotunjeasc3 zestrea Laurei; dar de data asta s-a dus si ultima r3m3sit3. Pun p
ariu c3 nu ti-a spus nimic. Modestia ei m3 exaspereaza. Asta e una dintre cele m
ai sinistre glume din lume : c3 de fiecare data cind unul se sacrifica pentru al
tii, poti fi sigur c3 valoreaza mai mult decit ei... Cmd te gindesti la tot ce-a
fScut pentru Laura ! Si putoarea ce frumos a r3spl3tit-o !...
214
ANDRE GIDE
- Armand, am strigat indignat, n-ai dreptul sS-ti ju-deci sora. Dar el relua cu
o voce sacadata si suieratoare: - Ba tocmai, pentru c3 nu sint mai bun declt ea
am voie s-o judec. Sint expert in materie. Biata Rachel nu ne judeca. Ea nu jude
ca niciodata, pe nimeni. In schimb cealaltS, putoarea... Nici nu-i nevoie s spun
ce cred despre ea... Dumneata ai acoperit si ai protejat toata afacerea! Si dumn
eata stiai... Bunicul nu vede decft partea frumoasa. Mama se straduieste sa nu i
nteleaga nimic. lar tata se lasa in seama Domnului; e mult mai comod. Cind se iv
este vreo !ncurc3tura, incepe sa se roage si-o lasa pe Rachel s se descurce cu to
ate. Singura lui dorinta este sa nu se vlre m nimic. Alearga peste tot, se zbate
pentru altii, si rar da peacasa. Eu inteleg foarte bine c3 aici se sufoca; pent
ru ca si eu simt ca-mi vine sa-mi iau clmpii. Cauta si el sa mai uite. In timp c
e mama face versuri. Z3u ca nu glumesc; pentru ca versuri fac si eu. Eu insa sti
u c3 nu sint decit un netrebnic; si nici n-am incercat sa par altceva. Zi si dum
neata daca nu e dezgustator: bunicul face pe caritabilul cu La Perouse fiindca are
nevoie de un pedagog... i dintr-o-data: Ce-i tot spune 31a sora-mii ? Daca n-o s
aluta cind pleaca o s-i ard una peste bot... O porni spre fostul pedagog si am av
ut impresia ca o s8-l ia la bataie. Dar ceiaialt, v3zindu-l ca se apropie, isi s
coase paiaria, intr-un gest emfatic si ironic, apoi se cufundS sub bolta de verd
eata. In aceeasi clipa poarta se deschise si intra pastorul. Era imbracat In red
ingota, pantaloni-burlan si pe mh'ni avea mSnusi negre; de parca venea de la un
botez sau de la o mmormmtare. Schimba cu fostul pedagog un salut ceremonios. Rac
hel si Armand se apropiara de el. lar cind ajunse linga mine: Totul s-a rezolvat
, li spuse Rachel tataiui ei. Acesta isi 13sa capul in jos : Vezi ca e asa precu
m ti-am spus, copila mea; Dumnezeu nu-i p3raseste niciodata pe cei ce se lasa in
seama lui.
FALSIFICATORII DE BANI
215
Apoi, intinzindu-mi mina: - V3d ca esti pe picior de plecare... Oricum, o s ne ma
i vedem zilele astea, nu-i asa ?"
Ill
JURNALUL LUI EDOUARD
(Urmare) ,,29 septembrie Vizita la La P6rouse. Servitoarea nu prea voia s ma lase
sa intru. Domnul nu vrea sa vada pe nimeni. Am tot insistat pma cind m-a poftit i
n salon. Obloanele erau inchise; cu mare greutate am deslusit in penumbra siluet
a batrinului meu profesor, care statea' cufundat intr-un foto-liu. Nu s-a ridica
t. Fr3 sa ma priveasca, mi-a intins o mina moale pe care o 13s sa cada fr3 vlaga du
pa ce i-o strinsesem. M-am asezat
alaturi de el, tn asa fel fncit nu-i vedeam decit profilul. Trasaturile-i erau a
spre si increme-nite. Din cind in cind buzele i se miscau, dar nu spiinea nimic.
Incepeam sa cred c3 nici nu ma recunoaste. Pendula suna de patru ori; atunci, p
us parca in miscare de un mecanism de ceasornic, si-a intors meet capul spre min
e si, cu o voce so-lemna, puterriica dar atona, si parca de dincolo de mormlnt:
De ce ai intrat ? f-am poruncit servitoarei s-i spuna oricui ar veni c3 domnul de
La P6rouse a murit. Eram nepiacut impresionat nu atit de aceste vorbe, c!t de t
onul lor; un ton emfatic si foarte artificial, neobisnuit pentru mine, deoarece
fostul meu profesor rmi vorbea foarte firesc si deschis. - Fata n-a vrut s minta,
i-am raspuns eu in cele din urma. S n-o mustrati c3 mi-a deschis. Sint foarte bu
curos ca v3 v3d. El repeta prosteste: Domnul de La P6rouse a murit. Apoi r3mase ia
r3si' mut. Intr-o clips de enervare mam ridicat, gata s ple'c, glndindu-ma c3 voi
c3uta altadata s descop3r cauza acestei triste comedii. Dar in clipa aceea intr3
servitoarea aducind o ceasca de cacao aburinda :
216
ANDRE GIDE
Ar fi bine sS se mai forteze si domnul, pentru ca astazi n-a mincat nimic. La P6
rouse avu o tresarire de nerabdare, ca un actor caruia un coleg mai stlngaci i-a
r fi stricat un efect: - Mai tirziu, dupa ce va pleca acest domn. Dar servitoare
a nici nu fnchise bine usa: Prietene, fii bun si adu-mi un pahar cu ap3. Doar un
pahar cu ap3. Mor de sete. In sufragerie am gasit o carafi si un pahar. Si-a um
plut paharul, l-a golit dintr-o sorbitura si si-a sters buzele cu mineca vechiul
ui su veston de alpaga. - Aveti cumva temperatura ? l-am fntrebat. Cuvintele mele
fl readusera in pielea personajului de mai adineauri: - Domnul de La P6rouse nu
are temperatura. Nu mai are nimic. De miercuri seara, domnul de La P6rouse nu m
ai tr&ieste. Ma intrebam daca n-ar fi mai bine sa intru si eu in joe: - Nu-i asa
ca tocmai miercuri micutul Boris a fost aid ? Isi intoarse capul spre mine; la
auzul numelui lui Boris, un zfmbet, umbra zimbetului de altadata, fi lumina fata
, si accepta, fn sfirsit, sa renunte la prefacatorie: - Prietene, dumitale pot s
a-ti spun: miercurea aceea a fost ultima zi ce mi-a mai rSmas. Apoi relua cu o v
oce mai scazuta : Era tocmai ultima zi pe care mi-o mai dadu-sem, fnainte... de
a-mi sfirsi viata. Eram extrem de fndurerat auzindu-l pe La P6rouse rostind din
nou acele vorbe sinistre. Mi-am dat seama ca nu luasem prea fn series ce-mi spus
ese el mai demult, deoarece chiar uitasem; si din pricina asta fmi faceam nenuma
rate reprosuri. Acum fmi aminteam de toate, dar eram surprins, fiindca el fmi vo
rbise de o scadenta mai fndepartata si, cum i-am adus aminte de acest lucru, mi-
a marturisit pe un ton care devenise natural, si chiar cu o nuanta de ironic, c&
m-a informal gresit fn legatura cu data hotarita si ca a mai apropiat sorooil,
de teama ca nu cumva s fncerc eu sa-l opresc sau s-mi grabesc din pricina asta fnt
oarcerea, dar ca a fngenuncheat mai multe seri la rfnd, rugfndu-se lui Dumnezeu
sa-l vada pe Boris fnainte de a muri.
*ALU<HJATORII DE BANI 217
- Ba chiar m-am fnteles cu El, ad3ug La P6rouse, c3 fn caz de nevoie fmi vo'i amf
na cu cfteva zile plecarea... fiindca mi-ai promis sa mi-l aduci; fti mai aminte
sti ? I-am luat mfna; era foarte fnghetata si i-am fnc31zit-o fntr-ale mele. El
continua cu o voce monotona : Ei, si-atunci cfnd am v3zut ca te fntorci fnainte
de-a se fi sfirsit vacanta, si ca puteam s-mi vad nepotul f&ra sa-mi amm plecarea
, a'm crezut... mi s-a parut c3 Dumnezeu tine seama de rugaciunea mea. Am crezut
c3-mi da fncu-viintarea. Da, asa am crezut. N-am fnteles imediat c3 fsi bate'jo
e de mine, ca de obicei. fsi retrase mfna dintre palmele mele si, cu o voce mai
insufletita: Am hotarft asadar ca miercuri seara s-o termin; miercuri, cfnd mi l
-ai adus aici pe Boris. Trebuie sa-ti spun c3 atunci cfnd l- am v3zut n-am simti
t fntreaga bucu-rie la care m3 asteptam. Fireste, nu aveam dreptul s nadajduiesc
ca micutul acela va fi fericit s ma vada. Maic3-sa nu i-a vorbit niciodata de min
e. Se opri; buzele fi tremurau si am crezut ca va fncepe sa plfnga. - Boris nu v
rea decft sa stie ca fl iubiti, dar 13sati-i si lui timp s v2 cunoasca, am ris'ca
t eu. Dup3 ce micutul a plecat, relua La Pdrouse fata sa ma auda, si cfnd s-a fcu
t seara si am ramas iarasi singur (fiindca stii ca doamna La P6r'ouse nu mai est
e aici), mi-am zis : Haide ! a sosit momentul. Trebuie sa stii ca fratele meu, eel
pe care l-am pierdut, mi-a 13sat o pe'reche de pistoale pe care le tin tot timp
ul la fndemfna, fntr-o cutie, la capatfiul patului. Am luat deci cutia. M-am ase
-zat fntr-un fotoliu; aici, asa cum sed fn clipa asta. Am fncarcat unul din pist
oale...'
S-a fntors spre mine si, repezit, brutal, repeta de parca eu m-as fi fndoit de s
pusele sale: Da, l-am fncarcat. Poti sa-l vezi; mai e si acum fncarcat. Si ce s-
a petrecut ? Nici acum nu pot fntelege. Mi-am dus pistolul la frunte. L-am tinut
multa vreme apasat pe tfmpia. Si n-am tras. N-am putut... In ultima clipa, e ru
sinos ceea ce spun... N-am avut curajul sa trag. Incepuse s se fnsufleteasca pe m
asura ce vorbea. Pri-virea fi devenise mai vioaie iar sfngele fi fmbujora putin
obrajii. Ma privea plecfndu-si capul:
218
Cum explici una ca asta ? Un lucru pe care 11 j hotarisem; si la care de luni de
zile ma tot gindeam... Poate c3 toc'mai din pricina asta. Poate ca gindindu-ma
mi-am epuizat dinainte tot curajul... Asa cum inainte de venirea lui Boris ati e
puizat j toata bucuria de a-l vedea, am spus eu. Dar el continua: Am ramas multa
vreme cu pistolul la tlmpia. Eram j cu degetul peA tragaci. Chiar apasam putin;
dar nu destul de puternic. Imi spuneam: Peste o chpa voi apasa mai tare si glont
ul va porni. Simteam raceala metalului si imi spuneam: <<Peste o clipa n-o sa mai
simt nimic.' Dar inainte o s aud un zgomot ingrozitor... D3-ti seama, atit de apr
oape de ureche!... Si asta mai cu seama'm-a retinut: frica de zgomot... Ceea ce
e absurd; cSci din moment ce mori... Da ! dar dupa mine moartea e un fel de somn
; iar o detunatura nu te adoarme, dimpotrM, te trezeste... Da, fara indoiala ca
de asta-mi era frica. Mi-era teama c3 in loc s adorm o sa ma trezesc brusc. Mi s-
a parut ca se mai potoleste, sau ca se reculege, si \ vreme de citeva clipe buze
le iarasi i se miscara in gol. Toate astea nu mi le-am spus declt mai pe urma, r
elua el. Adevarul e c3 nu m-am omorit fiindca nu eram liber. Acum spun : mi-a fo
st frica; dar nu asta era cauza. Ceva total strain de vointa mea si mai puternic
decit vointa ma retinea... Ca si cum Dumnezeu nu voia sa m3 lase sa plec. fnchi
puie-ti' o marioneta care ar vrea sa iasa din scena inainte de sfirsitul piesei.
.. Opreste-te, mai am nevoie de tine pentru final. Ehe! crezi ca poti pleca oric
lnd ti se nazare!... Am inteles ca ceea ce numim noi vointa nbastra sint sforile
care'misca marioneta, si pe care le trage Dumnezeu. intelegi ce vfeau sa spun ?
Stai s-ti explic. De pilda: acum imi zic: O sa ridic bratul drept'; si il ridic (c
eea ce intr-adevar si facu). Numai ca' sfoara era deja trasa ca sa ma faca s gind
esc si sa spun : Vreau sa ridic bratul drept... Si dovada c3 nu'sint liber este ca
daca ar fi trebuit sa ridic ceiaialt brat, as fi zis: O s ridic bratul sting... Nu
, vad ca nu ma inte'legi. Nu esti liber sa ma 'intelegi... Oh! acum imi dau foar
te bine seama ca Dumnezeu se distreaza. Se distreaza iasindu-ne s credem ca ceea
ce vrea el sa facem noi facem din propria noastra vointa. Asta e jocul lui mirsa
v... Crezi c3 am innebunit ? Apropo: inchipuie-ti c3 dbamna La Perouse... Stii c
UE BAN!
219
acum e intr-un azil de batrlni... Ei bine, e convinsa, daca Iti poti imagina una
ca asta, ca e intr-un azil de nebuni si ca eu am cerut sa fie internata ca s sca
p de ea, lasind s'a se creada ca ar fi nebuna... Trebuie sa recunosti ca situati
a e foarte ciudata: oricare trecator cu care te incrucisezi pe strada te inteleg
e mai bine decit cea c3reia i-ai 'daruit intreaga ta viata... La inceput, m3 duc
eam zilnic s-o v3d. Dar de indata ce ma z3rea: Ah ! iata-te ! Iar ai venit s ma sp
ionezi... A trebuit s renunt la aceste vizite care nu faceau decit s-o irite. Si c
um ai vrea sa te mai legi de viata, din moment ce nu mai poti face bine nimanui
? Vocea ii fu gituita de hohote de plins. Isi 13s capul in jos, si am avut impres
ia c3 o sa recada in starea de indife-renta de la inceput. Dar, cu o subita infi
acarare: Stii ce a facut inainte de a pleca ? Mi-a fortat ser-tarul si a ars toa
te scrisorile pe care le aveam de la frate-meu. Totdeauna a fost geloasa pe frat
ele meu; mai cu seama dupa ce a murit. Ce scene imi fScea cind m3 sur-prindea no
aptea citind scrisorile acelea. Striga : Ai face mai bine sa te culci. tti oboses
ti ochii. Ai fi zis ca e plina de atentii fata de mine; dar nu era vorba decit de
gelozie. Nu voia s m3 lase singur cu el. Pentru ca v3 iubea. Nu exista gelozie f
ara dragoste. Ei bine, va trebui sa fii de acord cu mine c3 e foarte trist lucru
iubirea care, in loc s-ti faca viata fericita, devine o calamitate... Fara indoi
ala c3 tot asa ne iubeste si Dumnezeu. Tot vorbind, isi recapatase vlaga si, din
tr-odata : Mi-e foame, spuse. Cind vreau si eu sa maninc, servitoarea asta imi a
duce totdeauna o' cana de cacao. Probabil ca doamna La Perouse i-o fi spus ca nu
maninc altceva. Fii atit de amabil si du-te la bucatarie... din culoar a doua u
sa pe dreapta... sa'vezi daca nu exists cumva niste oua. Parca mi-a spus c3 are.
Vreti s va faca un ochi ? Cred ca as putea minca doua. Vrei s-i spui dum-neata ?
Pe mine riu ma asculta. Drag prietene, i-am spus revenind, ochiurile vor fi gata
intr-o clipa. Si daca imi ingaduiti, as ramine cu dumneavoastra in tim'p ce minc
ati; intr-adeva'r, mi-ar face multa piacere. Mai adineauri am fost foarte
indurerat cind v-am auzit spunlnd ca nu mai puteti face bine
220 ANDRE GIDK
nimanui. De parcS ati fi uitat de nepotul dumneavoastra. Prietenul dumneavoastra
, domnul Azais, va propune sa locuiti tmpreuna cu el, la pension. M-a insarcinat
sa v3 spun.' Considers c3 acum, cind doamna de La Perouse nu mai este aid, nimi
c nu v-ar mai putea retine. Ma asteptam la o oarecare impotrivire, dar aproape c
a nici nu a intrebat de conditiile noii sale existente. Desi nu m-am omorit, sin
t totusi un om mort. Aici sau acolo, riu mai conteaza, spuse el. Poti sS ma duci
cind vreL Am convenit c3 voi veni s-l iau poimiine; c3 pina atunci ii voi pune l
a dispozitie doua cufere pentru imbracamintea de care ar fi socot'it c3 are nevo
ie si pentru orice alte lucruri pe care tinea neaparat sa le ia cu el. De altmin
tcri, am adaugat eu, v3 veti pastra in continuare apartamentul, pina la expirare
a cbntractului, asa ca oricind puteti veni s va luati si alte lucruri de care ati
avea^nevoie. Iti dai prea multa osteneala pentru mine, repeta el; esti foarte b
un. As fi vrut sa-mi dea pistoalele de care, ziceam eu, nu mai are nevoie; dar n
-a acceptat sa mi le incredinteze. N-ai nici un motiv s te temi. Stiu c3 ce n-am
facut in ziua aceea n-o s mai pot face niciodata. Dar ele sint singura amintire c
e mi-a ramas de la fratele meu, si simt nevoia sa-mi aminteasca totodata ca nu s
int deloc o jucarie in miinile lui Dumnezeu."
IV Er
- foarte cald in ziua aceea. Prin ferestrele deschise ale pensionului Vedel, se
vedeau coroanele arborilor din gradina, peste care plutea o imensa cantitate de
vara ramasa disponibiia. Aceasta prima zi de scoaia ii oferea batrinului Aza'is
prilejul unui discurs. Statea in picioare, linga catedra, in Fata elevilor, asa
cum cerea regula. La catedra sedea ba'trfnul La Perouse. Cind au intrat elevii,
batitnul s-a ridi-cat, dar cu un gest amical Aza'is l-a invitat s se aseze. Pri-v
irea lui nelimstita se opri la inceput asupra lui Boris, si aceasta privire il s
tinjenea pe Boris, cu atit mai mult cu eft Aza'is, in discursul su, gsi de cuviint
a sS faca o aluzie la
DE BANI 221
inrudirea acestuia cu unul dintre ei. In acelasi timp, La P6rouse c3uta cu osten
tatie sa evite privirea lui Boris; indi-ferenta, raceaia, gindea el. Oh! gindea
Boris, sa m3 mai lase in pace! Nu vreau s m3 fac ,,remarcat!" Camarazii lui il in
spaimintau. Cind a plecat de la liceu a trebuit sa mearga alaturi de ei, iar pe
drumul de la liceu pin3 la ,,cusc3" ascultase sporovaiala lor; ar fi vrut s se am
estece si el in discutie, dintr-o mare nevoie de simpatie, dar firea sa prea del
icata il impiedicase; cuvintele i se opreau pe buze; era furios pe stinjeneala s
a, se forta sa si-o ascunda, se forta chiar sa rida ca sa previna batjocurile, d
ar zadarnic; in comparatie cu ceilalti parea o fetita, isi dadea seama de acest
lucru, si de aceea era foarte amarit. Aproape imediat se si formasera grupuri. S
-a facut remar-cat un anume L6on Gh6ridanisol care se si impusese in ochii celor
lalti. Era mai mare decit ei si, de altminteri, era intr-o clasa s'uperioarS ; a
vea pielea' maslinie, pSrul si ochii negri, nu era nici prea inalt si nici prea
puternic, dar avea ceea ce se numeste tupeu. Un tupeu nemaipomenit, intr-adev3r.
Chiar si micul Georges Molinier recunostea c3 Gh6ridanisol il lasase ,,cu gura
cascata"; ,,si ma-ntelegi, ca sa m3 lase pe mine cineva cu gura c3scat3, trebuie
sa fie idat dracului!" Nu-l vazuse el, cu propriii lui ochi, chiar in dimineata
aceea, apropiindu-se de o tinara femeie cu un copil in brate: Este al dumneavoas
tra copilasul, doamna ? (cuvintele fiind insotite de un salut reverentios). E al
naibii de urit pruncu' dumneavoastrS. Dar fiti linistita : nu mai are multe zil
e de trait. Georges si-acum inca se strica de rts. Z&u, vorbesti serios ? zicea
Philippe Adamanti, prietenul lui, caruia Georges ii povestise intimplarea. Vorbe
le acelea insolente erau o incintare pentru ei, nici nu-si puteau imagina ceva m
ai spiritual. O placa veche insa, pe care Leon o auzise de la v3rul su StrouviUio
u; dar Georges nu avea de unde s stie. La pension, Molinier si Adamanti se aranja
sera sa se aseze in aceeasi banc3 cu Gh6ridanisol, a cincea, pentru a nu fi chia
r sub nasul monitorului. Molinier il avea la stinga pe Adamanti; la dreapta pe G
h6ridanisol, zis Ghdri;
222
la capatul bancii se asezase Boris. In spatele acestuia sedea Passavant. Gontran
de Passavant a dus o viata trista dupa moar-tea tataiui su; si nici inainte nu t
raise o existenta prea
veseia. A inteles de multa vreme ca din partea frate'lui su nu trebuia sa se aste
pte nici macar la o umbra de simpa-tie, la nici un sprijin. Si-a petrecut vacant
a in Bretania, unde fusese luat de batrina servitoare, credincioasa S&raphine, i
n familia acesteia. Isi pune la incercare toate calitatile, munceste. E imboldit
de dorinta secreta de a-i dovedi fra-telui s8u c3 valoreaza mai mult decit el.
A intrat la pension din propria lui vointa si alegere; si, de asemenea, din dori
nta de a nu locui la fratele sau, hi fastuoasa locuinta din strada Babylone, car
e-i rascolea cele mai triste amintiri. S6raphine, care nu vrea sa-l paraseasca,
si-a gSsit o locuinta la Paris; isi poate ingadui acest lucru datorita micii ren
te pe care cei doi fii ai defunctului conte i-o piatesc, in virtutea unei clauze
a testamentului. In locuinta aceea are si Gontran o camera, de care se folosest
e In zilele clnd poate iesi din pension; si-a impodobit-o dupa gustul lui. la ma
sa de doua ori pe sSptamina cu S6raphine; aceasta il ingrijeste si vegheaza sa n
u duca lipsa de nimic. Cind e cu ea, Go'ntran paiavrageste In largul lui, desi n
u-i poate spune tot ce are pe inima. La pension nu prea intra in vorbS cu ceilal
ti; le ascultS distrat glumele si se joaca foarte rar cu ei. De aceea jocurilor
care nu se desfasoara in aer liber le prefera lectura. li place sportul; toate s
por-turile; dar de preferinta cele ce se pot practica de unul singur; mai este s
i mindru si nu intretine relatii cu toata lumea. Duminicile, dupa anbtimp, patin
eaza, ihoata, face canotaj sau pleaca in lungi excursii la tara. Are aversiuni p
e care nu incearca s le invinga; nu pentru ca nu ar vrea sa-si largeasca spiritul
, ci mai ales fiindca doreste sa si-l caieasca. Poate c3 nu e chiar atit de simp
lu cum se crede, cum cauta sa fie; l-am v3zut la capatiiul tataiui su mort; dar n
u-i plac misterele, si de indata ce nu sint pe masura inchipuiriii lui, e dezgus
tat de el insusi. E in fruntea clasei nu pentru cS invata cu usurinta, ci pentru
ca e sirguincios. Boris ar gSsi in el un protector, daca ar sti s-l descopere; d
ar e atras de vecinul lui, Georges. In ceea ce-l priveste pe Georges, n-are ochi
decit pentru Gh6ri, care n-are ochi pentru nimeni.
UK. BAJNl
223
Georges avea s-i comunice lui Philippe Adamanti noutati importante, dar socotea c
a e mai prudent sa nu-i scrie. Ajungind in fata portii liceului, in aceasta prim
a zi de scoaia, cu un sfert 'de cea's inainte de inceperea orelor, l-a asteptat
zadarnic. Si tocmai in timp ce mergea in sus si-n jos prin feta portii, l-a auzi
t pe L6on Gh6ridanisol apostroflnd-o atit de spiritual pe tinara femeie; dupa ca
re cei doi derbe-dei au intrat in vorba, ca s descopere, spre marea bucurie a lui
Georges, ca vor h colegi de pension. La iesirea din liceu, Georges si Phiphi re
usisera, in sflrsit, sa' se intilneasca. Indreptiridu-se spre p'ensionul Aza'i's
, impreunS cu ceilalti camarazi, dar ceva mai la distantS de ei, in asa fel inci
t s poat3 vorbi nestingheriti: *Ai face bine sa ascunzi asta, incepuse Georges, a
ratind cu degetul rozeta galbena pe care Phiphi continua s-o poarte la butoniera
. De ce ? intrebase Philippe, care observa c3 Georges si-o scosese pe a sa. Pe'n
tru c3 risti s puna laba pe tine. Voiam s-ti spun inainte de ore, puisorule; trebu
ia sa vii si tu mai devreme. Te-am asteptat In fata portii ca s te avertizez. Dar
nu stiam, spusese Phiphi. Nu stiam. Nu stiam, reluase Georges imitindu-l. Trebu
ia s te gindesti si tu c3 poate am s-ti spun ceva, din moment ce n-am putut veni s
te intilnesc ia Houlgate. Permanenta grijS a acestor doi copii era ca unul s par3
c3 e mai destept decit celSlalt. Datorita averii si situatiei tataiui sa"u, Phi
phi are anumite avantaje;' dar Georges il dep3seste cu mult prin indrSzneaia i ci
nism. Phiphi trebuie s faca efortun ca s nu r3mina in urma. Nu e un baiat r3u; dar
e moale. Ei hai, d3-i drumul, spusese el. L6on Gh6ridanisol, care se apropiase
de ei, ii asculta. Lui Georges nu-i dispiacea s fie auziti de el; e drept ca ceia
ialt il epatase mai adineauri, dar Georges p3strase in rezerva ceva cu care s-l e
pateze la rindul su; ii spuse deci lui Phiphi pe un ton foarte natural: Au bagat-
o la zdup pe micuta Praline. Praline, strigase Phiphi, pe care nepasarea lui Geo
rges il inspSiminta. Si cum L6on p3rea interesat de subject, Phiphi il intrebS p
e Georges: I se poate spune ?
224
D3-i drumul! facu Georges rididnd din umeri. Si-atunci Phiphi, catre Gh6ri, arat
indu-l pe Georges : E gagica lui. Apoi lui Georges : De unde stii ? Am intilnit-
o pe Germaine si ea mi-a spus. Si i-a povestit lui Phiphi cum, trecind prin Pari
s cu douSsprezece zile in urma, voind s viziteze un anume
apartament pe care procurorul Molinier il desemnase mai inainte ca ,,teatrul ace
lor orgii", a gasit usa incuiata; c3 ratacind prin carrier o intilnise, putin du
pa aceea, pe Germaine, gagica lui Phiphi, care l-a informal: la incepu-tul vacan
tei politia a fScut o descindere. Aceste femei si acesti cop'ii ignorau insS fap
tul c3 Profitendieu avusese mare grija s astepte, pentru a intreprinde aceasta op
eratic, o data la care delincventii minori s fie plecati, ca s nu fie prinsi fn ti
mpul descinderii si pentru a-i scuti pe parinth lor de scandal. la auzi, bStrine
... repeta Phiphi fra comentarii. la auzi, batrine !... socotind ca Georges si el
au avut norocul sa scape de bucluc. Te ia cu tremurici, ai ? spunea Georges rin
jind. C3 era si el inspaimtntat socotea c3 e total inutil sa spuna, mai cu seam3
fata de Gh6ridanisol. Dup3 acest dialog, pustii ar putea fi considerati mai dep
ravati decit sint in reafitate^Eu sint sigur c3 vo'rbeau astfel numai ca s-si dea
acre. In cazul lor e vorba si de fanfaronada. Dar n-are importanta: Gh6ridaniso
l ii asculta; ii asculta si ii trage de limbS. Vorbele lor il vor amuza foarte m
ult pe virul su Strouvilhou cind i le va relate diseara. tn aceeasi seara Bernard
s-a intilnit cu Edouard. Cum a fost deschiderea anului scolar ? - A mers destul
de bine. Si cum dup3 aceea tacu: Domnule Bernard, daca nu esti dispus s vorbesti
din proprie initiativa, nu conta pe indemnurile mele. Nu pot suferi interogator
iile. Dar permite-mi s-ti aduc aminte c3 dumneata singur ti-ai oferit serviciile,
iar eu am dreptul sa sper ca-mi vei povesti ceva... - Ce ati vrea s stiti ? relu
a Bernard destul de plicti-sit. Ca mos Aza'is a rostit un discurs solemn in care
le pro-punea cop'iilor sa se ,,avinte Intr-un elan comun si cu o juveniia ardoa
re..." ? Am retinut aceste cuvinte pentru c3 au revenit de trei ori. Armand pret
inde ca batrinul le streUK BAINI
225
coara in fiecare predica. Sedeam amindoi, el si cu mine, in ultima banca din fun
dul clasei, contemplind 'intrarea ele-vilor, precum Noe urcarea animalelor in ar
ea. Erau de toate relurile; rumegatoare, pachiderme, moluste si alte nevertebrat
e. Cind au inceput sa vorbeasca intre ei,'patru din zece, incepeau cu: ,,Pariez
c3 tu nu..." Si celelalte sase ? Cu : ,,Asculta-ma pe mine..." Mi-e teama ca obs
ervatia este exacta. Si altceva ? Unii dintre ei mi s-a parut c3 au o personalit
ate fa-bricata. Ce intelegi prin asta, intreba Edouard. M3 gindesc in special la
unul din ei, asezat alaturi de micul Passavant, care mi s-a parut ca nu-i decit
un baiat cuminte, pur si simplu. Vecinul lui, pe care l-am obser-vat mai multa
vreme, am avut impresia ca si-a luat drept reguia de viata acel ne quid nimis al
antic'ilor. Nu vi se pare c3 la o asemenea virsta e o absurditate ? Hainele-i e
rau strimte, cravata foarte strinsa; chiar si sireturile pantofi-lor erau atit d
e scurte ca abia se puteau'lega. Desi am discu-tat putin cu el, a gasit timp sa-
mi spuna ca vede'peste tot o mare risipa de energie, si sa repete ca un refren :
,,Fra eforturi inutile." Blestemat fie spiritul de economic, spuse Edouard. Din
el se nasc in arta prolicsii. Cum adica ? Asa, pentru ca le e teama s nu piarda n
imic. Si altceva ? ku mi-ai spus nimic de Armand. E un tip ciudat. La drept vorb
ind nu-mi place deloc. Nu suport oamenii contrafacuti. Nu e prost, fara indoiaia
; dar niintea lui n-are decit o singurS preocupare: sa distruga; si mai cu seama
frnpotriva lui se arata a fi mai inversunat; ii este rusine de tot ce bun in el
, de generozitate, noblete, duiosie*. Ar trebui sa faca sport; sa se aeriseasca.
Se acreste stind inchis in casa cit e ziua de lunga. Pare s caute tovarSsia mea;
eu nu i-o refuz, dar nici nu pot s fiu ca eL Nu crezi cumva ca sarcasmele si iro
nia lui ascund o sensibilitate excesiv3, sau poate chiar o mare suferinta ? Oliv
ier asa crede.
Nimic In plus, nici un efort In plus, (lat.)
226 UK. HAIN1
227
- Se poate; mi-am spus si eu acest lucru. Dar inca nu-l cunosc destul de bine. M
ai trebuie s reflectez; o sa v3 spun ce cred; dar mai tirziu. Acum iertati-ma dac
a va p3rasesc. Peste dou3 zile am un examen; si, de ce nu v-as spune... slnt cam
trist in seara asta.
Nu trebuie sa luam fn seama, daca nu grefesc, declt floarea fiecarui lucru.
FENELON
Inters la Paris din ajun, Olivier se trezi foarte bine odihnit. Era cald si ceru
l senin. Dupa ce-si facu dusul, iesi, proaspat ras, elegant imbracat, consti'ent
de fdrta, de tineretea si frumusetea sa, in timp ce Passavant ma'i dor-mea inca
. Olivier se grabeste sa ajunga la Sorbona. fn aceasta dimineata Bernard trebuie
sa dea scrisul. Dar de unde stie Olivier ? Poate ca nici nu stie. Merge s se inf
ormeze. Se grabeste. Nu si-a mai v3zut prietenul din noaptea aceea cind Bernard
a venit sa gaseasca adapost in camera lui. Si ce schimbari s-au petrecut de atun
ci! Cine stie daca nu cumva e mai putin grabit s-l revada decit' s i se infStiseze
in noua lui' tinuta ? P3cat numai c3 Bernard e atit de putin sensibil la elegan
ta ! Dar astfel de gusturi le dobindesti uneori o data cu bunastarea. Olivier a
dovedit-o, gratie contelui de Passavant. In dimineata aceea Bernard da scrisul.
Nu va iesi decit pe la amiaza. 6livier il asteapta in curte. fntilneste citiva c
amarazi, le stringe miinile, apoi ii par3seste. *E putin stinjenit de tinuta lui
. Si e jenat cind Bernard, scapind de examen, iese'in curte si'striga, intinzind
u-i mina: Ce frumos esti'l Olivier, care credea ca n-o sa mai roseasca niciodata
, roseste. Cum sa nu desluseasca nota de ironic in aceste cuvinte, desi au fost
spu'se pe un ton foarte cordial ? Bernard e imbracat cu acelasi costum pe care-l
purtase in seara cind a fugit de-acas. Nu se astepta s-l gaseasca pe Olivier, ll
copleseste cu fel si fel de intrebari si pornesc impreuna. Bucuria de a-l revede
a e spontana. A zimbit putin vazind rafinamentul vestimentar al prietenului su, d
ar fr3 nici un fel de rautate; are inima buna; nu-i invi-dios. Vrei sa iei masa c
u mine ? Da, la unu si jumatate trebuie sa ma intorc pentru latina. Acum, dimine
ata, am avut franceza. Esti multumit ? Eu, da. Dar nu stiu daca ceea ce am scris
va fi pe gustul examinatorilor. Trebuia sa ne d3m parerea despre aceste patru v
ersuri ale lui La Fontaine : Fluture din Pamas, asemenea albinelor Cu care bunul
Platon comparft minunile noastre, Eu sint un usuratic si zbor din loc in loc Tre
dnd din floare-n'floare si depeun lucru pe altul. la spune, tu ce-ai fi scris in
locul meu ? Olivier, care nu rezista dorintei de a straiuci: As fi spus ca desc
riindu-se pe el insusi, La Fontaine a facut portretul artistului, al celui care
cons'imte sa nu vada decit partea exterioara a lumii, suprafata , floarea ei. Ap
oi as fi pus in lumina portretul savantulul, al cercetatorului, al celui care ca
uta in profunzime, si as fi aratat, in sfirsit, ca in timp ce savantul cauta, ar
tistul'gaseste; ca cel'ce sapa in adincime se cufunda, si cine se cufunda se orb
este pe sine; ca adevarul consta in aparenta; ca misterul consta in forma, si ca
ceea ce e mai profund in om e pielea sa. Aceasta ultima fraza, Olivier o auzise
de la Passavant, care, la rindul sau, o culesese de pe buzele lui PaulAmbroise,
in timp ce perora intr-un salon. Tot ce nu era inca tiparit constituia pentru P
assavant o prada buna, pe care el o numea ,,ideile ce plutesc in aer"; adica: id
eile altora. Un nu stiu ce in tonul lui Olivier il avertiza pe Bernard c3 aceast
a fraza nu-i apartine. Vocea lui Olivier o rosti cu o oarecare jena. Bernard' fu
pe punctul s-l intrebe: ,,A cui e ?"; dar, in afara de faptul ca nu voia sa fie
nepoliti-cos cu prietenul su, se temea ca nu cumva sa auda numele lui Passavant,
pe care ceiaialt se ferise pina acum s-l pro-nunte. Bernard se multumi s-si privea
sca prietenul cu o insistenta curioasa; iar'Olivier, pentru a doua oara, rosi.
ANUKE UlUK
Surpriza lui Bernard de a-si auzi prietenul exprimtnd pareri total diferite de c
ele pe care i le cunostea 13s aproape imediat locul unei indignari violente; era
ceva subit si surprinzator, irezistibil ca un ciclon. Si nu era indignat chiar d
e aceste idei, desi i se pSreau absurde. Desi, la urma urmelor, puteau sS nu fie
total absurde. In caietul lui de opinii contradictorii ar fi putut eventual gas
i absurditati scrise de el insusi. Daca ins acestea ar fi fost intr-adev3r ideile
lui Olivier nu l-ar fi revoltat nici ele, nici prietenul sau; dar simtea ca in
dosul lor se ascundea altcineva; si era indignat ca acel altcineva era Passavant
. Cu astfel de idei poate fi otravita Franta, striga el cu o voce inabusita, dar
vehementa. Vorbe'a dintr-un punct de vedere general, dorind sa treaca peste Pas
savant. Si ceea ce spusese il surprindea chiar si pe el, de parca aceste vorbe i
i precedasera gindurile; cu toate c3 tocmai aceste gfnduri le dezvoltase in dimi
neata aceea in lucrarea sa; dar, dintr-un fel de pudoare, ii disp'iacea profund
cind vorbea, si in special cind discuta cu Olivier, s fac3 prea mare caz de ceea
ce el numea ,,marile sentimente". Si de indata ce erau exprimate, acestea i se p
Sreau mai putin sincere. Prin urmare Olivier nu-si auzise niciodata prietenul vo
rbind de
interesele ,,Frantei"; acum era rindul lui s fie surprins. Deschise ochii ma'ri s
i nici macar nu-i trecu prin minte c3 ar putea s zimbeasca. Nu-l mai recunostea p
e Bernard. Repeta prosteste: Franta ?... Apoi, degaiindu-se de orice responsabi-
litate, fiindca era limpede c3 Bernard nu glumea: - Dar, batrine, nu eu gindesc
in felul acesta, ci La Fontaine. Bernard deveni aproape agresiv: Pe dracu, strig
a el, stiu foarte bine ca nu tu gindesti asa; dar nici La Fontaine. Dac3 virtute
a lui n-ar fi fost'decit aceasta usuratate, de care, la sfirsitul vietii, se scu
za si isi face reprosuri, n-ar fi ajuns niciodata artistul pe care il admir3m. T
ocmai aceasta idee am sustinut-o in disertatia de azi-dimineata, argumentind-o c
u numeroase citate, pentru c3 stii c3 am o memorie buna. Dar iasindu-l la o part
e pe La Fontaine, si retinind numai ideile pe care multi cititori superficial} l
e'-ar fi putut enunta in Iegtur3 cu versurile sale, mi-am ingaduit o tirada impot
riva spiri-tului de superficialitate, de nepSsare si ironic; impotriva
DE BANf 229
aceea ce, in ultima instanta, se numeste ,,spiritul francez" datorita c3ruia, in
strainatate, noi ave'm o reputatie destul de proasta. Am scris c3 in aceste ver
suri trebuie s vedem nu zimbetul Frantei, ci grimasa ei; c3 adevSratul spirit al
Frantei este un spirit critic, logic, de pStrundere rabdatoare a adevarului; si
c3 dac3 acest spirit nu l-ar fi animal pe La Fontaine, poate ca si-ar fi scris b
ine povesti-rile, dar nu si fabulele, si, in orice'caz, nu si aceste admira-bile
epistole (am araial c2 le cunosc) din care fusesera exlrase versurile pe care i
rebuia s le comentam. Da, batrine, s-ar putea ca datorita celor scrise sa nu iau
exa-menul, dar simteam nevoia sa le spun. Olivier nu linea in mod deosebit la id
eile exprimate mai inainle. Cedase nevoii de a slraiuci si de a cita, mai mult c
a din inlimplare, o fraz3 prin care 'credea ca isi va epata prietenul. Or, daca
acesta ii raspundea acum pe un asemenea ton, nu-i mai raminea decit s bata in ret
ragere. Marea lui siabiciune se datora faptului ca avea mai multa nevoie de afec
liunea lui Bernard decit avea acesta de afectiunea lui. Cele declarale de Bernar
d il umileau, ii pricinuiau o durere profunda. Era minial pe el insusi c3 vorbis
e prea repede. Acum era prea tirziu ca sa retracleze, s dea inapoi, cum fr3 indoia
ia ar fi fcut dac3 l-ar fi 13sat pe Bernard s vorbeasca primul. Dar cum ar fi putu
t el s prevada c3 Bernard, pe care il stia atil de neconfor-mist, avea sS se arat
e un ap3r3tor al s'entimentelor si idei-lor pe care Passavant il invStase s le co
nsidere 'cu un zimbet dispretuitor ? Acum, intr-adevSr, numai de zimbit nu avea
pofta'; ii era rusine. Si, nepulind nici s-si relracleze spusele, nici sS-l'contf
azicS pe Bernard,'a c3rui emotie autentica il impresionase, nu mai c3uta decit s
se apere, sa se eschiveze: In sfirsit, cele scrise in compunerea ta nu erau spus
e impotriva mea... Asta-i important. Se exprima ca un om care fusese jignit, nu
cu tonul pe care l-ar fi dorit. Dar acum ti le spun tie, relu3 Bernard. Fraza il
atinse pe Olivier drept in inima. Fr3 discutie c3 Bernard nu vorbise cu ostilita
le; dar cum altfel puteau fi interpretate spusele lui ? Olivier t3cu. Intre el s
i Bernard se deschidea o pr3pastie. C3uta s gseasc3 un mijloc de a arunca peste pr
apastie o punte care s reslabi230 ........ ................... AINUKK HIDE
leasca legatura. C3uta fr3 sperante. ,,Asadar nu-mi intelege suferinta ?" isi spu
nea el; si suferinta i se agrava. Po'ate c3 nu era'in situatia de a-si retine la
crimile, dar isi spunea c3 are de ce sS pling. Si tot din vina lui: revede-rea i
s-ar fi p3rut mai putin tristS dac3 nu s-ar fi asteptat la prea mult3 bucurie. C
ind, cu dou3 luni in urm3, pornise plin de infl3c3rare in intimpinarea lui Edoua
rd, s-a intimplat acelasi lucru. Si mereu va fi la fel, isi spunea. Ar fi vrut s-
l p3r3seasc3 pe Bernard, s piece oriunde, la intimplare, s uite de Passavant, de E
douard... O intilnire neasteptata intrerupse brusc sirul tristelor lui ginduri.
La citiva pasi inaintea lor,' pe bulevardul Saint-Michel, in susul c3ruia mergea
u, Olivier tocmai il z3rise pe Georges, fratele lui mai mic. Il apuca pe Bernard
de brat si, facind stinga-mprejur, il trase grabit dupa el. Crezi c3 ne-a v3zut
?... P3rintii mei nu stiu c3 m-am inters. Micul Georges nu era singur; L6on Gh6
ridanisol si Philippe Adamanti il insoteau. Discutia lor era foarte insufletitS;
dar interesul cu care Georges participa la conversatie nu-l impiedica s8 fie ,,
cu ochii in patru", cum zicea el. Pentru a-i putea asculta, s-i parasim o clipa p
e Olivier si Bernard care, intrind intr-un restaurant, au luat masa far3 sa vorb
eascS prea mult, spre marea usurare a lui Olivier. Ei bine, atunci du-te tu, ii
spuse Phiphi lui Georges. Aha! ti-e fricS! ti-e fric3! riposta celSlalt cu o voc
e plina de ironic si dispret, ca s-l imboldeascS pe Philippe, lar Gh6ridanisol sp
use cu superioritate: Mieluseilor, dac3 nu vreti, mai bine spuneti-mi imediat. G
Ssesc eu aid dpi care au mai mult curaj decit voi. Hai, da-mi-o. Se intoarce spr
e Georges care tine o moneda in min3. Asi! m3 due eu! striga Georges, hot3rindu-
se brusc. Ve'niti cu mine (Sint in fata unei tutungerii.) Nu, spune Leon; te atep
t3m in coltul strazii. Hai, Phiphi.
Dupa o clipa Georges iese din pravaiie; tine in mina un pachet de tigari, zise ,
,de lux", din care isi serveste prie-tenii. Ei ? intreba infricosat Phiphi. Ei c
e ? riposteaza Georges, cu un aer de indife-renta afectata, ca si cum ceea ce a
facut devenise dintrodata ceva atit de firesc incit nici nu merita osteneala s ma
i pui vreo intrebare. Dar Philippe insista : I-ai impins-o ? Ba bine c3 nu ! Si
nu ti-a spus nimic ? Georges ridica din umeri: Da' ce-ai fi vrut sa-mi spuna ? N
u ti-a dat moneda inapoi ? De data asta Georges nici m3car nu gsi de cuviinta sa
raspundS. Dar cum ceiaialt, putin sceptic inca si tem'ator insista: ,,Ia arata",
Georges scoate banii din buzunar. Phih'ppe numara: sapte franci in cap. Ar vrea
sa intrebe: Esti sigur c3 astia, eel putin, sint buni ? dar se abtine. Georges
piatise cu un franc moneda falsa. Se'intelese-sera sa imparta banii intre ei. Ii
da lui Gh6ridanisbl trei franci. Phiphi nu va primi nici un sfant; eel mult o t
igara; asta-i va fi de invatatura. Incurajat de aceasta prima reusita, Phiphi ar
vrea si el acum. Ii cere lui L6on sa-i vinda b a doua moneda. bar L6on gaseste
c3 Phiphi e prea bleg, si pentru a-l indemna s devina mai hotarit, afecteaza un a
nume dispret fata de lasitatea lui de mai adineauri si se preface ca nu-l ia in
seama. De altminteri, Lon considera ca e imprudent sa repete experienta prea apro
ape de aceeasi tutungerie. Si oncum, e prea tfrziu. Varul su Strouvilhou il astea
pta s'a ia masa impreuna cu el. Gh6ridanisol nu e chiar atit de tont incit sa nu
poata schimba si singur monedele; dar, urmind instructiunile varului su mai mare
, cauta s-si fac3 rost de'citiva complici. Ii va raporta c3 si-a indeplinit cu bi
ne misiunea. Avem nevoie de copii de familie bun3, intelegi, c3ci dac3 afacerea
se descoperS, p3rintii lor se vor stradui sa o inabuse. (V3rul Strouvilhou, core
spondentul s8u in-terimar, vorbeste in acest fel, in timp ce iau masa.) Numai c3
sistemul 3sta de-a vinde monedele una cite una
232 AINLIKli
ia prea mult timp. Am de plasat cincizeci si dou3 de cutii cu cite douSzeci de m
onede fiecare. Trebu'ie sa le vindem cu douSzeci de franci bucata; dar nu oricui
, tntelegi ? Cel mai bine ar fi s formam o asociatie din care sa nu poti face par
te decit aducind o garantie. Trebuie ca tincii astia s se compromita si s ne ofere
mijloace prin care s-i avem la mina pe parintii lor. Inainte de a le mai da mone
de, te vei stradui s-i faci s mteleaga asta; dar fr3 s-i sperii. Copiii nu trebuie s
periati hiciodata. Mi-ai spus ca Molinier-tatai e magistral. E bine. Dar batrinu
l Adamanti ? Senator. E si mai bine. Esti de-acum destul de copt ca sa intelegi
ca'nu exista famiiie care sa nu aiba un secret oare-care; c3 cei interesati trem
ura sa nu fie descoperiti. Copiii trebuie sa incea'pa vtnatoarea; in felul asta
se mai si distreaza. De obicei e mare plictiseaia cind traiesti in sinul familie
i. Si-apoi asa invata si ei sa observe, S caute. Treaba e foarte simpia: cine hu
aduce nimic nu va avea nimic. Qnd vor intelege c3 ii avem la mina, anumiti parin
ti vor piati tacefea. Bine-nteles ca n-avem intentia sa-i santaj'am; sintem oame
ni cinstlti. Vrem pur si simplu sa afle ca stim. Daca nu fac gaiagie, nu facem n
ici noi. S tacS si sa faca si pe altii sa taca; si-atunci vom tacea si noi. Sa be
'm in sSnStatea lor. Strouvilhou umplu dou3 pahare. Ciocnira. E bine, relua el,
ba chiar necesar sa se creeze ra-porturi de reciprocitate intre cetSteni; caci a
sa se formeaza societatile solide. Oamenii sa se simta legati, ce mai! Noi s hm l
egati de copii, care-i au la mina pe parinti, care ne au la mina pe noi. Ceea ce
e perfect. Intelegi ?' Le"on intelegea de minune. Rlnjea. - Micutul Georges...
fncepu el. Ce anume ? zici c3 micutul Georges... - Molinier; cred c3 e copt! A s
terpelit de la takS-sau niste scrisori de-ale unei damicele de la Olympia. Le-ai
v3zut ? Mi le-a aratat. Am tras cu urechea in timp ce ] discuta cu Adamanti. Cr
ed ca erau bucurosi s-i aud; In orice caz nu s-au ascuns de mine; imi luasem masu
rile de siguranta; le-am servit un mizilic, dupa cum m-ai invatat, ; ca s le cist
ig tncrederea. Georges ii zicea lui Phiphi (ca
FALSIFICATORII DE BANI 233
s-l epateze): ,,Tata are o amanta". La care Phiphi, ca sa nu ramina mai prejos, a
ripostat: ,,A1 meu are doua". Tlmpenii fara importanta; dar eu m-am apropiat si
l-am intrebat pe Georges : ,,Da' ce stii tu de chestia asta ?" ,,Am vazut scris
ori", mi-a r3spuns el. M-am facut ca nu cred si-am zis: ,,Las-te de
bancuri..." Ce mai, l-am scos din titini, si pina la urma mi- a spus c3 are scri
sorile alea la el; le-a scos dintrun portofel cit toate zilele si mi le-a ar3tat
. Le-ai citit ? N-am mai avut timp. Am v3zut doar ca toate erau scrise de aceeas
i mina; una din ele era adresata ,,Motanu-lui meu scump". Si cum era semnata ? ,
,Soricuta ta alba". L-am intrebat pe Georges: ,,Cum de-ai pus mina pe ele ?" Si-
atunci el, rizind, a scos din buzunarul pantalonilor o enormS Iegtur3 de chei si
mi-a spus : ,,Am aici pentru toate sertarele". Si domnul Phiphi ce spunea ? Nimi
c. Cred c3 era gelos. Georges ti-ar da scrisorile alea ? Daca e nevoie, stiu eu
cum s-l conving. N-as vrea s i le iau. Dar mi le dS el daca marseaza si Phiphi. As
tia se imboldesc unul pe altul. E ceea ce se numeste o intrecere. Crezi c3 mai s
int si altii dintr-3stia la pension ? Cauteii. As vrea s-ti mai spun ceva... Treb
uie sa fie printre pensionari un copil, unul Boris. Pe asta Ias-l in pace; apoi a
dauga in soapta: deocamdat3. Olivier si Bernard stau !mpreun3 la o mas, intr-un r
estaurant de pe bulevard. Amar3ciunea lui Olivier se topeste ca gheata la soare
in fata zimbetului cald al priete-nului su. Bernard evita sa pronunte numele lui
Passavant; Olivier isi d3 seama; il avertizeaza un instinct secret; dar lui, num
ele acesta ii sta pe buze; trebuie sa vorbeascS, fie ce-o fi. Da, ne-am intors m
ai devreme decit stia familia mea. In seara asta Argonautii dau un banchet! Pass
avant tine sa asiste si el. Vrea ca revista noastra sa fie in relatii bune cu so
ra ei mai mare si s nu apar3 intr-o postura de rivaia... Ar trebui s vii si tu; si
, stii... ar trebui s-l aduci
234
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
235
si pe Edouard... Poate c& nu chiar la banchet, fiindca pentru banchet trebuie in
vitatie, dar imediat dupa. Reuniu-nea va avea loc intr-un salon de la primul eta
j, la Taverna Panteonului. Vor fi acolo principalii redactori ai Argo-nautilor s
i citiva dintre cei ce vor colabora la Avan-garda. Primul hostru num3r e aproape
gata; dar ia spune... de ce nu mi-ai trimis nimic ? Pentru c3 nu aveam nimic pr
egStit, r3spunse Bernard oarecum taios. Vocea lui Olivier devine aproape rugatoa
re: Ti-am trecut numele aiaturi de al meu, in sumar... Mai asteptSm putin, daca
e nevoie... Indiferent ce; numai sa fie ceva... tntr-un anume fel mi-ai promis.
Lui Bernard ii vine greu s-l supere pe Olivier; dar se hot3r3ste: Asculta, batrin
e, e mai bine s-ti spun pe loc: mi-e teama ca n-o sa ma inteleg cu Passavant. Dar
ti-am spus ca eu conduc revista! Mi-a dat min3 libera.' Si in al doilea rind to
cmai asta imi displace, s8-ti dau indiferent ce, numai s fie. Nu vreau s scriu ,,i
ndife-rent ce". Spuneam ,,indiferent" tocmai pentru ca stiam c3 orice ai scrie t
u va fi ceva bun... si c3 nu va fi niciodata ,,indiferent ce". Nu stie ce s spuna
. Se btlbiie. Daca nu-si mai simte prieteniil aiaturi de el, aceasta revista inc
eteaza s-l mai intereseze. Era atit de frumos visul de a debuta impreunS. Si-apoi
, batrine, daca incep s-mi dau foarte bine seama ce anume nu vreau s fac, inc3 nu
stiu prea limpede ce voi face. Nici m3car nu stiu daca voi scrie, Olivier e cons
ternat de aceasta declaratie. Dar Bernard reia: Nimic din ceea ce as putea scrie
cu usurinta nu m3 ispiteste. Si pentru ca frazele imi ies bine, am oroare de fr
azele care ies bine. Nu fiindca imi place dificultatea in sine; dar consider c3,
intr-adevSr, scriitorii de ast3zi nu se prea omoarS cu firea. Ca s scriu un roma
n nu cunosc inc3 destul viata altora; si chiar eu insumi n-am trait Inc3 destul.
Versunle m3 plic'tisesc: alexandrinul e tocit pina la urzeaia. Singurul poet ca
re m3 satisface ast3zi este Rimbaud. - E tocmai ce spuneam si eu in manifest. -
Atunci nu mai e nevoie sa mai repet si eu. Nu, batrine; nu, nu stiu daca voi scr
ie. Uneori mi se pare c3 scrisul te impiedica sa tr3iesti si c3 te poti exprima
mult mai bine prin fapte decit prin cuvinte. Operele de arta sint fapte care dur
eaza, se hazarda cu teama Olivier; dar Bernard nu-l asculta.
De aceea il admir eel mai mult pe Rimbaud; pentru ca a preferat viata. Pe a sa i
nsa s'i-a ratat-o. Ce poti sti tu in privinta asta ? Ei! nu, batrine... Nu poti
s judeci viata altora privind din afar3. Dar m3 rog, s admitem c3 si-a ratat-o, a
avut parte de ghinion, de mizerie, de boaia'... Dar aa cum a fost viata lui, eu i
l invidiez; da, i-o invidiez, chiar asa, cu sfirsitul ei sordid, mai mult decft
pe cea... Bernard nu-si termina fraza; voia sa numeasca un contemporan ilu'stru
si sovaia intre prea multe nume. Ridica din umeri si continua: Simt nedeslusit i
n mine aspiratii extraordinare, un fel de valuri de adlncime, miscari, impulsuri
de neinteles, si pe care nici nu vreau s le inteleg, pe care nu vreau nici macar
sa le observ, de teama c3 astfel le-as putea impiedica s se mai produca. Nu e mu
lta vreme de cind ma analizam neincetat. Aveam obiceiul de a vorbi tot timpul de
spre mine. Acum, chiar daca as vrea, nu mai pot. Mania asta a Incetat brusc, fr3
ca m3car s-mi fi dat seama cum si cind. Cred c3 acest monolog, acest ,,dialog int
erior", cum spu-nea profesorul nostru, comporta un fel de dedublare de care am i
ncetat s mai fiu capabil, In ziua cind am inceput s iubesc pe altcineva decit prop
ria mea persoana, si mai mult decit pe mine. Te referi la Laura, spuse Olivier.
Asadar o iubesti si acum la fel de mult ? Nu, spuse Bernard; din ce in ce mai mu
lt. Cred c3 acesta e specificul iubirii: nu poate rSmine aceeasi; e fortata s cre
ascS, altfel risca sa se stinga; si printr-asta se deo'sebeste de prietenie. Tot
usi, si dragostea poate s s!3beasc3, spuse Olivier cu tristete. Cred c3 prietenia
nu e nemSrginita ca iubirea.
236 ANDRfe GID FALSIFICATORII DE BANI 237
Spune-mi... te superi daca te intreb ceva ? Veivedea. Dar as vrea sa nu te super
i. M-as supara mult mai mult daca ai tine intrebarile numai pentfu tine. - As vr
ea sa stiu daca pe Laura... o doresti. Bernard deveni dintr-odata foarte grav. N
umai pentru c3- esti tu... incepu el. Ei bine, batrine, in mine se petrece un lu
cru ciudat, adica de cind am cunoscut-o, nu mai am deloc dorinta. Eu, care inain
te vreme !ti amintesti cum ma infiac3ra'm deodata pentru douazeci de femel pe ca
re le tntilneam pe strada (si toc-mai din aceasta pricina nu ma puteam hotari pe
ntru nici una), acum cred ca nu mai pot, si n-o sa mai fiu niciodata sensibil la
nici o alta forma de frumusete decit a ei; ca nu voi mai putea iubi alta frunte
, alte bu'ze sau alte priviri decit pe ale ei. Dar nu am pentru ea decit venerat
ie, si orice gtnd carnal mi se pare un sacrilegiu cind sJnt aiaturi de ea. Cred
c3 nu ma cunosteam bine si ca slnt, prin natura mea, foarte cast. Gratie La'urei
, instinctele mele s-au subli-mat. Simt in mine o mare energie nefolosita. As vr
ea s-o pun in slujba ei. Il invidiez pe caiugarul al carui orgoliu se mcovoaie s
ub povara canoanelor; pe eel caruia i se spune: ,,M3 bizui pe tine". Invidiez pe
soldatul... Dar de fapt nu, nu invidiez pe nimeni, dar m3 chinuie razvratirile
mele interioare, pe care nazuiesc s le disciplinez. E ca si cum as fi plin de vap
ori, care pot s tisneasc3 suierind (asta e poezia), s actioneze pistoane, s puna in
miscare roti; sauchiarsSprbvoaceexploziamasinii. Stiiprincegest mi se pare uneo
ri c3 m-as putea exprima mai bine ? Prin... Oh ! stiu foarte bine ca nu ma voi s
inucide; dar il inteleg perfect pe Dimitri Karamazov, cind il intreaba pe fratel
e su daca intelege c3 te poti omori din entuziasm, dintr-un simplu exce's de viat
a... printr-o explozie. Intreaga sa fiinta emana o extraordinara straiucire. Qt
se exprima de bine'! Olivier il contempla cuprins de un fel de extaz. Si eu, sop
ti el temator, inteleg c3 te poti sinucide; dar numai dupS ce ai gustat o bucuri
e atit de' mare incit toata viata care-i urmeaza paieste; o asemenea bucurie inc
it s poti spune: Ajunge, sin't multumit, niciodata eu nu... Dar Bernard nu-l ascu
lta. T2cu. La ce bun s vorbesti in gol. Cerul lui se intuneca din nou. Bernard is
i scoase ceasul din buzunar: - E timpul sa plec. Ziceai deci c3 asta-seara... la
ce ora? Oh ! cred ca pe la zece e foarte bine. Vii ? Da; voi incerca s-l aduc si
pe Edouard. Dar stii ca nu-l iubeste prea mult pe Passavant; iar reuniunile lit
e-rare il dau gata. Ar veni numai s te revada. la spune: ne putem intilni dupa ce
terrain cu latina ? Olivier nu raspunse imediat. Se gindea cu disperare c3 ii p
romisese lui Passavant sa fie si el la orele patru la
tipo-grafia unde urma sa se imprimeAvangarda. As fi vrut, dar sint ocupat. fsi a
scunse disperarea ; si Bernard raspunse: Atitapaguba. Si cu acestea cei doi prie
teni se despartira. Olivier nu-i spusese nimic lui Bernard din toate cite si le
promisese sa i le spuna. Se temea ca a fost dezagreabil. Ii era siia de el insus
i. De dimineata era atit de incintat de sine, si acum mergea cu capul in pamint.
Prietenia lui Passavant, de care la inceput era atit de mindru, il stinje-nea;
caci simtea apasind asupra ei dezaprobarea lui Bernard. Diseara, la banchet, dac
a isi va intilni prietenul de fata cu toti, n-o sa poata sta de vorba. Banchetul
acela nu putea fi plScut decit daca, in prealabil, ar fi redevenit prietenii de
mai inainte. Si ce idee nesabuita a avut, impins de vanitate, de a-l invita si
pe unchiul Edouard ! Fiind aiaturi de Passavant, inconjurat de confrati mai virs
tnici, de viitori colaboratori aiAvangardei, va trebui s faca parada de situatia
lui. Edouard avea s-l judece si mai gresit; s-l judece definitiv gresit, fr3 indoia
ia... Dac3 m3car l-ar putea vedea inainte de banchet; s-ar arunca de gttul lui;
ar plinge, poate; i-ar povesti totul despre el insusi... Pin3 la patru mai e tim
p. Repede, un taxi, fi d3 soferului adresa. Ajunge in fata usii, simtind c3 inim
a ii bate cu furie : suna... Edouard a plecat.
238
ANDRE GIDE
Sarmanul Olivier ! fn loc s se ascunda de parinti, de ce nu se duce pur si simplu
acasa ? L-ar fi gsit pe Edouard impreuna cu'mama sa.
VI
JURNALUL LUI EDOUARD
,,Jvomancierii ne dezamagesc atunci cind urmaresc dezvoltarea unui individ fra sa
tin3 seama de constringe-rile mediului fnconjurator. Padu'rea modeleaza arborel
e 1 Fiecaruia li lasa doar o palma de loc ! Si citi lastari nu se atrofiaza! Fie
care isi intinde crengile pe unde poate. Ramura mistica, de cele mai multe ori,
isi datoreaza existenta, sufocarii. Nu poate sc3pa decit cres'cmd in sus. Nu int
eleg cum face Pauline ca sa nu-i creasca ramura mistica, si nici ce constringeri
mai asteapta. Am avut cu ea o discutie mult mai intima ca pina acum. Nu banuiam
, m3rturisesc, c3 sub o aparenta de fericire ascunde atitea deceptii si atita re
semnare. Recunosc ins ca ar fi trebuit sa aib'a uh suflet foarte vulgar ca sa nu
fie dezamagita de Molinier. Convorbirea mea de alaltaieri cu el mi-a ingaduit s-i
m3sor limitele. Cum de s-a casatorit Pauline cu un aseme-nea om ?... Vai, caren
ta cea mai lamentabiia, aceea a caracterului, este ascunsa si nu apare decit cu
timpul. Pauline isi da toata silinta sa acopere toate defectele si siabiciunile
lui Oscar, s le ascunda fata de toti; si mai cu seama fata de copii. Se straduies
te s le arate acestora c3 au toate motivele s-si stimeze p3rintele, ceea ce e dest
ul de greu; dar reuseste atit de bine, incit chiar si eu m-am 13sat p3c31it. Vor
be'ste de sotul ei fara dispret, doar cu un zimbet de indulgenta care spune mult
e. II deplinge c3 nu mai are autoritate asupra copiilor; si cum mi-am expri-mat
regretul c3 Olivier e prieten cu Passavant, am inteles c3 daca ar fi depins numa
i de ea, caiatoria in Corsica n-ar fi avut loc. Eu n-am aprobat aceasta plecare,
mi-a spus ea, si la drept vorbind, acest domn Passavant nu-mi place deloc. Dar,
cum sa spun ? Cind v3d ca nu pot impiedica ceva,
FALSIFICATORII DE BANI
239
prefer s fiu de acord de buna voie. El, Oscar, totdeauna cedeaza; cedeaza si fata
de mine. Dar cind cred c3 e de datoria mea s ma bpun anumitor proiecte ale copii
lor, sa m3 impotrivesc, s le tin piept, n-am din partea lui nici un ajutor. S-a a
mestecat'si Vincent in povestea asta. Si din clipa aceea cum m-as mai fi putut o
pune proiectelbr lui Olivier fr3 riscul de a-l face s-si piard3 increderea in mine
? Fiindca tin in primul rind la aceast3 incredere. Cirpea niste'sosete vechi; d
in acelea, imi spuneam, cu care Olivier nu se mai multumeste. Se opri, pentru a
b3ga ata in ac, apoi relu3 pe un ton mai coborit, parc3 mai sin-cer si mai trist
: - Increderea lui... Macar dac3 as fi sigura ca mai are incredere in mine ! Dar
nu, cred c3 si-'a pierdut-o... Am incercat s protestez, fara' convingere, iar ea
a zimbit. Si-a intrerupt lucrul si a continual: - Uite, de pilda: stiu c3 e la
Paris. L-a intilnit Georges in dimineata asta; a spus-o intimpiator si eu m-am f
acut c3 nu-l'aud, fiindcS nu-mi place s-f v3d pirindu-si fratele. Dar, m3 rog, st
iu : Olivier se ascunde de mine. Cfnd ne vom revedea se va simti obligat s m3 min
ts, iar eu m3 voi preface c3-l cred, asa cum m3 fac c3-l cred si pe tat3-su de fi
ecare data cind se ascunde de mine.
O face pentru ca nu vrea sa te nec3jeasc3. - In felul 3sta m3 necajeste mult mai
mult. Nu sint intoleranta. Exista nenumSrate mici greseli pe care le to-lerez s
i le tree cu vederea. - De cine vorbesti acum ? Oh ! si de tat3 si de copii. - D
ar facindu-te c3 nu le vezi, ii minti si tu pe ei. - Si ce-ai vrea s fac ? Ajunge
c3 nu 'ma pling; nu pot ins s si aprob ! Vezi, imi spun c3 mai devreme sau mai ti
rziu iti pierzi influenta si c3 nici cea mai mare dra-goste nu mai ajutS la nifn
ic. Ba dimpotriva. Devine jenanta, stinjenitoare. Mi se intimpia chiar s-mi ascun
d aceasta dragoste. - Acum vorbesti de copii. - Nu numai de ei. Adica vrei s spui
c3 nu-l mai pot iubi pe Oscar ? Uneori imi vine si mie s cred acest lucru; dar t
ot eu imi spun c3 nu-l iubesc de team3 s nu sufr prea mult. Si... da, probabil ai
dreptate : dacS e vorba de Olivier, prefer s sufar.
240
ANDRE GIDE FALSIFICATORH DE BANI
241
Si Vincent? Acum citiva ani tot ceea ce spun despre Olivier as fi zis despre el.
Sarmana mea prietena... in curlnd vei spune acelasi lucru despre Georges. Dar i
ncetul cu tncetul te resemnezi. Nu ceri, totusi, prea mult de la viata. Si invet
i s ceri si mai putin... tot mai putin. Apoi ada'uga'aproape soptind': Si de' la
tine, tot mai'mult. Cu asemenea idei aproape c5 ai ajuns o crestina, am reluat e
u, zimbind la rindul meu. Asa fmi spun si eu uneori. Numai c3 nu ajunge s le ai p
entru a fi crestin. La fel cum nu ajunge s fii crestin pentru a le avea. M-am gin
dit adeseori, imi permit s ti-o spun, c3 In locul tataiui lor ai fi putut s stai t
u de vorba cu copiii. Vincent e departe. Pentru el e prea tirziu. Dar m3 gindeam
la Olivier. Cu tine as fi dorit eu sa piece. La aceste cuvinte, care dintr-odat
a !mi ingaduiau s-mi imaginez ce-ar fi fost dacS n-as fi acceptat cu atita nesabu
inta fntimplarea, m-a cuprins o emotie ingrozi-toare, si'la Inceput n-am stiut c
e sa mai spun; apoi, fiindca simteam c3 am lacrimi in ochi, si dorind sa-mi jus-
tific intrucitva tulburarea: Si pentru el, am spus oftind, mi-e teama c3 e prea
tirziu. Atunci Pauline imi Iu3 mina: Cit de bun esti, striga ea. Jenat ca o vede
am inselindu-se in privinta mea, si neputind sa-i spun c3 greseste, am incerca't
sa aba't discutia de la un subject care ma punea in prea mare incurcatura. Ce f
ace Georges ? am intrebat. Ma ingrijoreaza mai mult declt m-au fngrijorat vreoda
tS ceilalti doi, relua ea. Nu pot sa spun c3 no scot la capSt cu el,'pentru ca n
u mi-a aratat niciodata incre-dere si n-a fost deloc ascultator. Sovai citeva cl
ipe. Fr3 indoiaia ca i-a venit foarte greu sspuna cele ce urmeaza. fn vara asta s-
a petrecut un lucru grav, relua ea in cele din urma; un fapt care mi-e destul de
penibil s-l povestesc, in privinta c3ruia, de altminteri, am unele ftidoieli...
A dispSrut o bancnota de o sutS de franci din dulapul in care obisnuiam sa-mi pS
strez banii. De teama sa nu banuiesc pe cineva pe nedrept, n-am vrut s acuz pe ni
meni; camerista care ne servea la hotel era o foarte tinara fata, care-mi p3rea
cinstita. Am spus fata de Georges c3 am pierdut acesti bani; fiindca iti m3rturi
sesc c3 pe el il b3nuiam. N-a dat nici un semn de tulburare, n-a rosit... Mi-a f
ost rusine de banuielile mele; am vrut s m3 conving c3 nu m3 fnselasem; am refacu
t socotelile. Dar vai, nu exista nici un 'dubiu : lipseau o suta de franci. Am t
ot sovait s-l intreb, si pm3 la urma am renuntat. M-a retiriut teama de a-l vedea
ad3ugfnd la furt o minciuna. Am gresit ?... Da, acum imi reprosez c3 n-am fost
mai staruitoare; poatemi era totodata teama c va trebui s fiu prea severs; sau c3
nu voi putea fi destul de asprS. Si din nou m-am fcut c3 nu stiu nimic, dar cu mu
lt3 stringere de inima, crede-ma. Lasasem timpul sa treaca si imi spuneam c3 de-
acum ar putea fi prea tirziu iar pedeapsa ar fi prea indepartata de fapta svirsit
3. i cum s-l pedepsesc ? N-am fScut nimic; imi fac reprosufi din pricina asta... d
ar ce-as fi putut face ? M3 gindisem s-l trimit in Anglia; chiar voiam sa-Ji cer
un sfat in privinta asta, dar nu stiam unde
esti... In schimb nu i-am ascu'ns suferinta si ingrijorarea mea, si cred ca n-a
r3mas nep3stor, hin'dca stii ca are inim'a buna. Contez mai mult pe reprosurile p
e care si le-ar fi putut face singur, admitted ca intr-adevar el era'faptasul, d
ecit pe mustrSrile mele. Sint sigurS ca nu va mai repet'a o asemenea fapta. Acol
o era impreuna cu un coleg foarte bogat care, fara indoiaia, fl incita sa cheltu
iasca mult Indiscutabil c3 am lasat dulapul deschis... Si inca o data spun, nu s
uit sigura ca a fost el. Prin hotel se'vlntura multa lume... O admiram cu citS i
ngeniozitate scotea in evidenta circumstantele care puteau s-i disculpe copilul.
Eu as fi dorit s fi pus banii la loc, de unde i-a luat, am spus. - Mi-am spus si
eu acelasi lucru. Dar cum n-a facut-o, am cSutat s v3d ihtr-asta o' dovada a nevi
novatiei lui. Mi-am spus de asemenea c3 poate nu indr3znea s-i mai puna la loc. A
i vorbit despre asta cu tata-su ?
242
ANDRE GIDE
Ezita ctteva clipe: Nu, spuse In cele din urma. Prefer sa nu stie nimic. I s-a p
3rut, desigur, ca aude un zgomot tn camera vecina; se duse s se asigure ca nu e n
imeni, apoi, asezindu-se iarSsi aiaturi de mine: Oscar mi-a spus c3 zilele trecu
te ati luat masa tmpreuna. Ti-a adus atitea elogii incit imi vine sa cred ca mai
tot timpul ai tacut si l-ai 13sat pe el sa vorbeasca. (Zimbi cu tristete spunin
d aceste cuvinte.) Daca ti-a fcut confidente, nu te intreb nimic... desi despre v
iata lui pri-vata stiu'mai multe decit isi inchipuie el... Da'r de cind m-am tnt
ors, nu inteleg ce are. Se poarta atit de blind, as zice chiar atit de umil... i
ncft m3 simt oarecum jenata. De parca i-ar fi teama de mine. D<!r n-are dreptate
. De multa vreme sint la curent cu relatiile lui... stiu si cu cine. El crede c3
habar n-am, si ia precautii nemaipomenite ca s mi le ascunda; numai c3 aceste pr
ecautii sint atit de evi-dente incit, in loc s8-l acopere, il dau de gol. De fie
care data cind e pe picior de plecare si afiseazS un aer preocuEat, contrariat,
ingrijorat, stiu da se'duce la amanta lui. mi vine sa-i spun: Dar, drag prietene,
eu nu te opresc; ti-e teama ca sint geloasa ? Daca as fi in stare, as si ride. Si
ngura mea frica e sa nu bage copiii ceva de seama'; pen-tru ca el e foarte distr
at si foarte stingaci! Uneori, fr3 ca el sa banuiasca, ma v3d silita s-l ajut, de
parca m-as preta si eu la jocul lui. Aproape am ajuns sa m3 amuz, vbrbesc serios
; inventez pentru el diferite scuze; ii pun la loc in buzunarul pardesiului scri
sorile pe care el le pierde. Tocmai asta e, i-am spus; se teme c3 i-ai gasit scr
isorile. El ti-a spus ? Din pricina asta e atit de speriat. Crezi ca incerc s le
citesc ? O anume mindrie jignita o facu s se ridice in picioare. A trebuit sa ada
ug: Nu e vorba de cele care s-ar fi putut rataci dir nebagare de seama; ci de sr
isorile puse de el intr-un sertar si pe care zicea ca nu le mai gSseste. Crede c
3 le-ai luat tu. La aceste vorbe o v3zui pe Pauline paiind, si ingrozi-toarea ei
banuiaia puse dintr-odata stapfnire si pe mine Regretam ca am vorbit, dar era p
rea tirziu. Privi in gol r murmura: Bine-ar fi fost daca le luam eu ! P3rea zdro
bita. Ce s fac ? repeta; ce s fac ? Apoi, ridicind din nou privirea spre mine: N-a
i putea s-i vorbesti tu ? Desi evitase ca si mine s pronunte 'numele lui Georges,
era evident ca la el se gindea. Voi incerca. M3 mai gindesc, i-am spus. Si, in t
imp ce ma insotea in anticamera : Nu-i spune nimic lui Oscar, te rog. S ma banuia
sca in continuare tot pe mine; si s creada ce-o crede... E mai bine asa. Mai vino
pe la mine." VII
A
Intre timp, Olivier, dezolat cS nu l-a gsit pe unchiul Edouard, si neputind supor
ta singur3tatea, se gindi ssi indrepte spre Armand inima-i dornica de prietenie.
Se duse la pensionul Vedel. Armand il primi in camera sa, la care se ajungea pe
o scara de servicm. Era o incapere strimta, a c3rei fereastra se deschidea spre
o curte interioara, unde dadeau, de ase-menea, ferestrele closetelor si ale buca
tariilor din imobi-lul vecin. Un reflector de tabia ondulata culegea lumina de s
us si o proiecta, p.alida. Odaia era neaerisita; staruia in ea uri miros greu. D
ar te obisnuiesti, spunea Armand. Iti dai seama c3 parintii mei au rezervat came
rele cele mai bune pentru cei care piatesc. E normal. Pe cea in care am stat anu
l tre-cut am cedat-o unui viconte: fratele ilustrului t3u prieten Passavant. Pri
nciara; dar poate fi supravegheata din odaia Rachelei. Avem aici o gr3mada de ca
mere; nici una ins nu e independents. Asa c3 sSrmana Sarah, care s-a inters azi-d
imineat3 din Anglia ca sa se instaleze in noul ei hogeac, e silita sa treaca pri
n camera p3rintilor (ceea ce n-o incinta)
sau prin a mea care initial, la drept vorbind, a fost un cabinet de toaleta sau
o de'bara. Aici insa am eel putin avantajul c3 pot intra si iesi cind vreau, fr3
sa fiu spibnat de nimeni. O prefer pe asta celor de la mansarda unde stau servit
orii. La drept vorbind sint destul de multumit c3 stau prost; tata ar numi asta:
gustul mace244
ANDRE GIDE
ratiei si ti-ar explica doar c3 ceea ce este chinuitor pentru trup pre'gateste m
intuirea sufletului. De altminteri, n-a fost niciodata pe-aici. Iti dai seam ca
are treburi mult mai importante decit sa se bcupe de apartamentul fiului su. E un
tip uluitor, tat&l asta al meu. Stie pe de rost o gr3mada de fraze consolatoare
pentru principalele eveni-mente ale vietii. E foarte misto s-l asculti. P3cat c3
n-are vreme sa stea la taclale... Aaaa, te uiti la galeria mea de tablouri; dim
ineata se v3d mai bine. Asta-i o stampa de-a unui ucenic al lui Paolo Uccello ;
pentru uzul veteranilor. Intr-un admirabil efort de sinteza, artistul concentrea
za Intr-un singur cal toate relele prin care Providenta puri-fica sufletul cabal
in; remarci, desigur, spiritualitatea pri-virii... Asta e un tablou simbolic al
vfrstelor vietii, de la leagan pin3 la mormint. Ca desen nu e prea gro'zav, dar
intuitia face toate paralele. lar mai departe vei admira fotog'rafia unei curtez
ane de Tizian, pe care am pus-o deasupra patului meu ca s-mi dea idei lubrice. Us
a aceea da in camera lui Sarah. Aspectul aproape sordid al incSperii il impresio
na pe Olivier fn mod dureros ; patul era r3v3sit, iar pe masa de toaleta lighean
ul ramasese plin cu ap3 murdara. Da, ma gospodaresc singur, spuse Armand, ca ras
puns la privirea lui Ingrijorata. Aici, vezi si tu, e masa mea de lucru. Habar n
-ai ce forta de inspiratie are atmosfera acestei camere: Atmosfera scumpei mele
cocioabe... Ei ii datorez ideea ultimului meu poem: Vasul noctum. Olivier venise
cu intentia de a vorbi cu Armand si de a obtine de la el o colaborare; acum nu
mai indr3znea. Dar Armand aduse el insusi vorba despre asta. - Vasul noctum; ce
zici ? e un titlu foarte frumos... Cu acest epigraf din Baudelaire: S&fii un vas
funebru ce-asteapta niste lacrimi ? Reiau in el comparatia antica (dar totdeauna
proaspata) a olarului creator, care modeleaza fiecare fiinta umana ca pe un vas
destinat sa contina nu se stie ce. Iar eu ma compar pe mine insumi, intr-un ela
n li'ric, cu sus-numitul vas; idee care, precum iti spuneam, mi-a
FALSIFICATORII DE BANI
245
venit cit se poate de firesc respirind mirosurile acestei camere. Sint incintat
mai cu seama de inceputul poeziei: Lapatruzeci de ani ajuns, si de n-ai mea trin
ji... Initial ca s-i linistesc pe cititori, am scris: Cincizeci de ani de-ai impl
init..., numai ca ratam aliteratia. Cit despre ,,trinji", e indiscutabil eel mai
frumos cuv'int din limba franceza... chiar abstractie facind de semnificatia lu
i, ad3uga el cu un rinjet. Olivier tacea cu inima strins. Armand relua : - Inutil
s-ti mai spun c3 vasul de noapte este deose-bit de flatat clnd' primeste vizita
unui vas plin cu mirode-nii, cum esti tu. - Si altceva decit asta n-ai mai scris
? intreba, in cele din urm'a, disperat, Olivier. Voiam s propun al meu Vas noctu
m glorioasei tale reviste, dar dupa tonul cu care ai spus : ,,asta" v3d c3 nu pr
ea are mari sanse s-ti plac3. Intr-un asemenea caz, poetul are totdeauna posi&lit
atea s argumenteze: ,,Nu scriu ca sa placa", si s se convinga c3 a ouat o capodo-p
er3. Eu insa nu-ti ascund c3 gsesc poemul meu execra-bil. Si de fapt nici n-am sc
ris decit primul vers. Iar cind spun ,,scris", e doar un fel de a vorbi, deoarec
e l-am fabri-cat pe loc in onoarea ta... Nu, da' chiar te gindeai series sa publ
ici ceva de mine ? Doreai colaborarea mea ? Va sa zic3 nu m3 socoteai incapabil
de a scrie ceva ca lumea ? Ai remarcat pe fruntea mea paia stigmatul revelator a
l geniului ? Stiu c3 aici e prea intuneric ca s te poti privi in oglinda; dac3 m3
contemplu totusi, precum Nar'cis, nu v3d decit o moaca de ratal. La urma'urmelo
r s-ar putea ca asta sa nu fie decit efectul luminii inseiatoare... Nu, nu, drag
ul meu Olivier, in vara asta n-am scris nimic, si daca contai pe mine pentru rev
ista ta, poti s-ti pui pofta-n cui. Dar destul am tot vorbit despre mine... la zi
, cum a fost in Corsica ? Ti-a plScut c313toria ? Ti-a priit ? Te-ai odihnit bin
e si tu dup3 atita truda ? Te-ai.'.. Olivier nu mai rezist3 : Mai taci odata, bS
trine; termina cu glumele. Nu le gsesc deloc amuzante... Nici eu ! striga Armand.
Nici gind, dragul meu. Nu sint chiar atit de timpit. Am inc3 destuia inteligent
a pentru a-mi da seama c3 nu spun decit idiotenii.
246
ANDRE GIDE
Deci nu vrei sa discutam series ? Vom discuta series, pentru c3 pe tine te grind
e ge-nul series. Sora mea Rachel o s orbeasca. In ultima vreme a Inceput s vad5 di
n ce in ce mai r3u. De doi ani nu mai poate citi declt cu ochelari. La inceput a
m crezut c3-i de ajuns s schimbe lentilele. Dar asta n-ajuta la nimic. La rugamin
tea mea a fost s consulte un specialist. Iti dai seama ca-i vorba de dou3 lucruri
foarte deosebite: pe de o parte o defectuoasa acomodare a cristalinului, care s
e remediaza cu lentile. Dar chiar dupa ce ochelarii apropie sau indeparteaza ima
ginea vizuaia, ea impresio-neaza insuficient retina, iar la creier nu se mai tra
nsmite declt aceasta imagine confuza. Slnt clar ? Tu aproape ca n-o cunosti pe R
achel; si prin urmare n-ai sa crezi ca vreau sa te induiosez in legatura cu soar
ta ei. Si-atunci, de ce-ti povestesc toate astea ?... Pentru ca, gtndindu-ma la
cazul ei, mi-am dat seama c3 ideile, la fel ca si imaginile, pot ajunge in creie
r mai mult sau mai putin' exacte. Un spirit obtuz nu primeste decit aperceptii '
confuze; dar, tocmai din aceasta pric'ina, nu Intelege ck e obtuz. Nu va Incepe
s sufere de prostia lui decit daca va avea constiinta acestei prostii; dar ca s ai
ba aceasta constiinta ar tfebui sa devina inteligent. Or, inchipuie-ti o cli'pa
un asemenea monstru : un imbecil suficient de inteligent ca s-si dea seama ca e p
rost. ' Bine, dar n-ar mai fi un imbecil! Ba da, dragul meu, crede-ma. Stiu foart
e bine, pentru ca acest imbecil smt chiar eu. Olivier ridica din umeri. Armand c
ontinua. Un imbecil veritabil n-are constiinta unei idei care ar putea fi deasup
ra ideii sale. Eu am co'nstiinta acestui ,,deasupra". Si totusi smt un imbecil,
fiindc3'stiu'c3 nu voi putea ajunge'niciodata la acel ,,deasupra..." - Dar, drag
a prietene, spuse Olivier Intr-un elan de simpatie, noi toti sintem astfel alcat
uiti incit putem totdeauna fi mai buni, si cred ca inteligenta cea mai straiu-ci
ta este tocmai aceea care sufera mai'mult din pricina limitelor sale. Armand res
pinse mina pe care Olivier i-o pusese afec-tuos pe brat. - Altii au sentimentul
a ceea ce au, spuse el. Eu n-am decit sentimentul lipsurilor mele. Lipsa de bani
,
*.- /
lipsa de putere, lipsa de inteligenta. SJnt mereu m deficit; si asa voi r3mine m
ereu. Se apropie de masa de toaleta, muie o perie de cap in apa murdara din ligh
ean si-si lipi cu ea p3rul de frunte. Era hidos. Ti-am spus ca n-am scris nimic;
totusi m ultimele zile mi-a venit ideea unui tratat pe care l-as fi numit: tra-
tatul neputintei. Dar fireste c3 smt neputincios s-l scriu. As fi spus... Dar te
plictisesc. Nici vorba, m3 plictiseai cind faceai glume; acum m3 interesezi mult
mai mult. As fi c2utat, investigJnd natura, punctul limita sub care nu mai exis
ta nimic. Un exemplu, ca s intelegi mai bine. Ziarele au scris despre muncitorul
acela care s-a electrocutat. Lucra neatent cu niste fire electrice; voltajul nu
era prea mare; se pare fnsa c3 omul era transpirat. Se crede deci ca moartea i s
e datora stratului de umezeaia care a permis curentului s pStrunda tn corp. Daca
ar fi fost mai uscat, accidentul nu s-ar fi produs. Dar adunind sudoarea picatur
a cu picatura... Inc3 o picatura, si gata. Nu v3d legatura, spuse Olivier. Da, p
entru c3 exemplul e prost ales. Totdeauna aleg prost exemplele. lata un altul: s
ase naufragiati sfnt adunati de o barca, dupa ce au ratacit zece zile pe marea i
nfuria'ta. Trei mor, doi smt salvati. Al saselea era lesinat. Se mai spera c& ar
putea fi readus la viata. Organismiil lui atinsese punctul limita. Da, tnteleg,
spuse Olivier; cu o or3 mai devreme ar fi putut sc3pa. O ora, vorbesti de o or3
! Eu caut sa gsesc clipa, clipa extrema: fnca se mai poate... fnca se mai poate.
.. Inc2 se mai poate. Nu se mai poate! Spiritul meu se plimba pe aceasta muchie
ingusta. M3 straduiesc s trasez in fiecare situatie linia aceea de demarcatie din
tre fiinta si nefiint3. Limita de rezistenta... S Iu3m, de exemplu, ceea ce tatai
meu ar numi: ispita. fnca rezisti; coarda e intinsa pfn3 la punctul de rupere s
i diavolu'l trage de ea... Un fleac in plus, i coarda plesneste: esti damnat. Acu
m intelegi ? Un fleac mai putin: nefiinta. Dumnezeu n-ar fi
248 ANDRE G1DE
creat lumea. N-ar fi fost nimic... ,,Fata lumii s-ar fi schim-bat", spune Pascal
. Dar mie nu-mi ajunge sa gindesc: ,,Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt"
. Eu insist. Intreb : mai scurt... cu cit ? C3ci, la urma urmelor, putea s fie cu
o idee mai scurt, nu-i asa ?... Treptat, treptat, apoi un salt brusc... Natura
non fecit saltus, auzi ce gluma ! In ceea ce m3 priveste, eu sint ca beduinul ca
re strabate desertul si urmeaza s moara de sete. Ating exact punctul acela, intel
egi tu, in care o picatura de ap3 l-ar mai putea salva... sau o lacrimS... Vorbe
a cu o voce gftuita ce c3patase un accent patetic care-l surprindea si-l tulbura
pe Olivier.
Relu3 mai meet, aproape cu duiosie: Iti amintesti: ,,Am varsat lacrima aceea pen
tru tine..." Desigur, Olivier isi amintea fraza lui Pascal; chiar era jenat de f
aptul ca prietenul s8u n-o citase exact. Si nu se putu abtine sa nu rectifice: ,
,Am v3rsat picatura aceea de singe..." Exaltarea lui Armand se potoli pe loc. Ri
dica din umeri: Ce putem face ? Unii vor fi priviti in chip necrutator... Intele
gi acum ce Inseamna sS te simti tot timpul ,4a limita ?" Totdeauna imi va lipsi
un punct. Incepu iarSsi sa rida. Olivier gindea c3 ride de teama s nu plinga. Ar
fi vrut sa vorbeasca si el, s-i spuna lui Armand cit il tulburau cuvintele lui si
angoasa pe care o simtea sub ironia aceea exasperanta. Dar se apropia ora fntil
nirii cu Passavant. tsi scoase ceasul: - Trebuie sa te parasesc, spuse. Esti lib
er diseara ? Dece? Ca sa ne intilnim la Taverna Panteonului. Argonautii dau un b
anchet. La urma urmelor, ai putea veni. Vor fi acolo o gr3mada de tipi mai mult
sau mai putin celebri si cam beti. Bernard Profitendieu mi-a pro-mis ca va veni
si el. Ar putea sa fie amuzant. Nu sint barbierit, spuse Armand morocanos. Si-ap
oi, ce sa caut eu printre celebritati. Dar stii ce ? tntreab-o pe Sarah, care s-
a intors din Anglia chiar azi-dimineata. Sint sigur c3 ar amuza-o. Vrei s-o invi
t eu in numele t3u ? Bernard ar putea-o conduce. E in ordine, batrine, spuse Oli
vier. VIII Asadar, Bernard si Edouard convenisera c3, dupa ce vor fi iuat cina i
mpreuna, vor merge s-o ia pe Sarah cu putin inainte de orele zece. Instiintata d
e Armand, ea acceptase bucuroasa propunerea'. Spfe noua si jumatate, se retr3ses
e in camera, insotitS de mama sa. Pentru a ajunge in odaie se trecea prin camera
parintilor; dar o alta us, considerata blocata, dadea din camera lui Sarah in ce
a'a lui Armand, care, pe de alta parte, dupa cum am mai spus, avea iesire pe o s
cara de serviciu. De fata cu mama sa, Sarah se prefacu c3 se pregateste de culca
re si o ruga s-o lase s doarma; dar, de indata ce a ramas singiira, se aseza in f
ata masutei de toaleta ca s-si improspateze fardul de pe buze si obraji. MSsuta d
e toa'-Iet3 masca usa blocata, si nu era chiar atit de grea incit Sarah s n-o poa
ta muta din loc fr3 zgomot. Deschise usa secrets. Se temea cS ar putea s-si intiln
easca fratele, de ale carui vorbe batjocoritoare ii era frica. E adevarat ca Arm
and o ajuta in escapadele ei cele mai fndraznete; s-ar fi zis c3-i fcea piacere s
-o ajute, dar numai dintr-un fel de indul-genta provizorie, si numai pentru ca p
e urma s-o judece cu si mai mare asprime; astfel incit Sarah avea uneori impre-s
ia c3 gesturile lui de bunSvointa erau de fapt facute cu scopul de a-si arata se
veritatea. Camera lui Armand era goaia. Sarah se aseza pe un taburet si, astepti
nd, se gindea. Dintr-un fel de protest preventiv, cu'ltiva in sinea ei un usor d
ispret fata de vir-tutile domestice. Constringerile familiei ii mentineau energi
a intr-o stare de incordare, ii exacerbau inst'inctul de revolta. fn timpul sede
rii sale in Anglia, prinsese un curaj extraordinar. La fel ca tin3ra englezoaica
, Miss Aberdeen, care statea in pensionul lor, era si ea hotartta s-si cistige li
bertatea, s treaca peste toate oprelistile,
250
ANDRE GIDE
s-si ingaduie orice indrazneaia. Se simtea gata sa infrunte dispretul si dezaprob
area tuturor, s sfideze pe toata lumea. Inca'din timpul vacantei, atunci cind se
intilnise cu Olivier, reusise s-si invinga retinerea-i fireasca si multe din sfii
ciunile innas'cute. Exemplul celor doua surori o lamurisera pe deplin; considera
c3 pioasa resem-nare a Rachelei nu e decit o inselStorie; in casatoria Laurei v
edea doar un lugubru tlrg, care in cele din urma ducea la sclavie. Considera c3
bagajul de cunostinte pe care-l c3p3tase la scoaia si tot ce mai invatase sin'gu
ra o predispu-neau foarte putin ia ceea ce ea numea : devotiunea conju-gala. Nu
vedea'prin ce anume eel cu care s-ar casatori i-ar putea fi superior. Nu-si luas
e si ea examenele, la fel ca un barbat ? Nu avea si ea', in lega'tura cu orice s
ubject, pare-rile si ideile proprii ? Mai cu seama in privinta egalitatii dintre
sexe; si i se p3rea ca in felul de a se comporta in viata si, prin urmare, in m
aterie de afaceri sau, la
nevoie, si de politics, femeia d3 adesea dovada de mai mult bun simt decit numer
osi barbati... Pasi pe scara. Asculta cu atentie, apoi deschise incet lisa. Culo
arul nu era luminat. Cu 'greu se putea distinge ceva in intuneric. Domnisoara Sa
rah Vedel ? sopti Bernard. Ea il Iu3 de brat cu multa dezinvoltura. Edouard ne a
steapta la coltul strazii, intr-o masina. A preferat sa nu coboare, ca s nu se In
tilneasca ' cumva cu p3rintii dumitale. Daca m-ar fi v3zut pe mine, n-ar fi avut
nici o importanta, fiindca stii, locuiesc aici. Bernard avusese grija s lase poa
rta de la intrare intredeschisa, ca s nu atraga atentia portarului. Citeva clipe
mai tirziu, automobilul ii lasa'pe toti trei in fata la Tavema Panteonului. In t
imp ce Edouard ii piatea soieru-lui, auzira batind de orele zece. Banchetul se t
erminase. Masa fusese strinsa, dar mai ramasesera cestile de cafea, sticle si pa
hare. Toata lumea fuma; atmos'fera devenise de' nerespirat. Doamna Brousse, soti
a directorului Argonautilor, ceru s se aeri-seasca sala. Vocea ei stridenta acope
ri zgomotul conver-satiei. Se deschise o fereastra. Dar la insistenta lui Justin
ien, care voia s tin3 un discurs, fu inchisa aproape imediat, ,,pentru acustica".
Ridicindu-se in picioare, lovea in pahar cu o lingurita, fra s reuseasca insa s re
tina
FALSIFICATORII DE BANI
251
atentia celorlalti. Directorul Argonautilor, caruia i se spu-nea Presedintele de
s Brousses, interveni, reusi in cele din urma s fac3 putina liniste, si vocea lui
Justinien se r3splndi in valuri copioase de plictis. Banalitatea gindirii lui s
e ascundea sub un torent de imagini. Se exprima cu o emfaza care tinea loc de sp
irit si reusea s-i serveasca fiecaruia cite un compliment confuz. La prima pauz3,
in timp ce Edouard, Bernard si Sarah intrau, izbucnira aplauze de complezenta;
unii fsi prelungeau aplauzele, cu intentii ironice, fr3 indoiaia, si poate cu spe
ranta c3 vor pune capat discursului; dar zadarnic: Justinien continu3; nimic nu-
i putea descuraja elocventa. In momentul acela il acoperea cu florile retoricii
sale pe contele de Passavant. Vorbi de BarafixS. ca de o noua Iliada. Se b3u In
sanata-tea lui Passavant. Edouard nu avea pahar, cum de altfel nu avea nici Bern
ard, nici Sarah, asa ca nu fura obligati s ciocneasca. Discursul lui Justinien se
incheie cu urari la adresa noii reviste si cu citeva complimente pentru viitoru
l ei director, ,,tlnarul si talentatul Molinier, tndragit de Muze, a carui frunt
e nobiia si pura nu va astepta multa vreme laurii". Olivier statuse aproape de u
sa de la intrare pentru a-si putea intimpina prietenii la sosi're. Complimentele
exage-rate ale lui Justinien il stinjeneau In modul eel mai vadit; dar nu avea
cum sa evite ovatia care urma discursului. Cei trei proaspat sositi cinasera pre
a frugal pentru a se simti la unison cu ceilalti. fn acest fel de reuniuni intfr
ziatii !si explica fie gresit,'fie prea bine starea de exci-tare a celorlalti. E
i judeca', desi nu e cazul s judece, si exercita, poate chiar involuntar, o criti
ca necrutStoare. Cam In aceasta situatie erau Edouard si Bernard. In ceea ce-o p
rivea pe Sarah', c3uta s afle clt'mai multe despre acest mediu in care, pentru ea
, totul era nou, si n-avea alta preocupare decit sa tina pasul cu ceilalti. Bern
ard nu cunostea pe nimeni. Olivier, care il luase de brat, voi s-l prezi'nte lui
Passavant si lui des Brousses. El refuz3, dar intre timp Passavant fort3 situati
a si, Jnaintind spre el, ii intinse mina pe care,' din decenta, Bernard n-o pute
a refuza: Aud vorbindu-se despre dumneata de atita vreme, incit am impresia cS t
e si cunosc.
252
ANDRE GIDE
FALSIFICATORII DE BANI
Si eu la fel, spuse Bernard pe un asemenea ton, inert aniabilitatea lui Passavan
t disparu cu desSvirsire. Si imediat se indrepta spre Edouard. Desi caiatqrea fo
arte mult, si chiar la Paris fiind traia foarte retras, Edouard ii cunostea pe m
ulti dintre cei de fata si nu se simtea dcloc stingher. Nu era'prea iubit, dar e
ra stimat de confrati, si accepta s fie socotit infumurat, desi nu era decit dist
ant. Ii piacea mai mult sa asculte decit sa vorbeasca. Nepotul dumitale m-a facu
t sa sper ca vei veni, incepu Passavant cu o voce scSzuta, aproape in soapta. Si
m3 bucuram, pentru c3 tocmai... Privirea ironica a lui Edouard taie restul fraz
ei. Obisnuit s-si subjuge interlocutorii si sa placa, Passavant simtea nevoia, pe
ntru aj)utea straiuci, sa aiba in fata lui o oglinda complezenta. Isi redoblndi
totusi sigurahta de sine, nefactnd parte dintre cei ce-si pierd pentru multa vre
me prezenta de spirit si se Ias fuati prin surprindere. Si daca Edouard nu intra
de buna voie in acest joe, avea el cu ce sa-l infunde.
Voiam sa te intreb... relua el, continuindu-si parca gfndul: Mai ai vesti de la
ceiaialt nepot al dumitale, prie-tenul meu Vincent ? C3ci mai cu seama de el ma
simteam foarte legat. Nu, raspunse sec Edouard. Acest ,,nu" il descumpani din no
u pe Passavant, care nu prea stia daca trebuie s-l ia ca o dezmintire provoca-toa
re sau pur si simplu ca un raspuns la Intrebarea sa. Tulburarea lui nu dura deci
t o clip3; si cu inocenta, Edouard il scoase din incurcatura, adaugind aproape i
mediat: Am aflat doar, de la tatai s8u, c3 se afia intr-o caiatorie cu printul d
e Monaco. fntr-adevar, am cerut unei prietene s-l prezinte printului. M-am bucura
t ca pot inventa aceasta diver-siune, pentru a-i abate gindurile de la nefericit
a lui aven-tur3 cu acea doamna Douviers... pe care o cunosti, din cite mi-a spus
Olivier. Si din pricina c3reia risca s-si strice viata. Passavant stia de minune
s fie dispretuitor, arogant, condescendent; dar acum se multumea cu primul pot c
istigat si era satisficut ca il poate tine' pe Edouard la respect
25)
Acesta c3uta o replica usturatoare. Ciudat, dar era total lipsit de prezenta de
spirit. Din aceasta cauza, fr5 indoiaia, nu-i piacea sa iasa in lume : nu reusea
niciodatS s fie sclipitor. Si acum sprincenele i se'incruntara. Passavant avea fl
er; simtea imediat cind cineva voia s-i spuna lucruri dezagreabile si stia sa le
pareze. Asa c3, in aceeasi clipa, si schimbind bfusc tonul: Dar cine-i aceasta d
elicioasa copiia care te Insoteste ? intreba el zimbind. Este, spuse Edouard, do
mnisoara Sarah Vedel; 6 chiar sora doamnei Douviers, prietena mea. In lipsa de a
ltceva mai bun, incerca s dea acestor cuvinte : ,,prietena mea" un ascutis de o i
ntonatie eft mai taioasa; vorbele lui insa nu-s'i atinsera tinta, iar Passavant,
fara s le ia in seama, spuse: Ai fi atit de amabil s ma prezinti ? Spusese aceste
ultime cuvinte, ca si fraza precedenta, destul de tare, ca Sarah sa le poata au
z'i; si cum aceasta se intoarse spre ei, Edouard nu avu cum sa se eschiveze: Sar
ah, contele de Passavant aspira la onoarea de a te cunoaste, spuse el cu un zimb
et fortat. Passavant ceruse sa Ii se aduca trei pahare curate in care turna Kumm
el. Toti patru b3ur3 to sSnatatea lui Olivier. Sticla era aproape goaia, si cum
Sarah era foarte mirata de cristalele care ram3sese'ra la fund, Passavant se str
adui sa scoata citeva, folosindu-se de un pai. O aratare ciudata, cu fata t3v31i
ta parca prin 3in3, cu ochi de smoaia, cu parul'lipit de cap de parca ar fi fost
o calota de rnusama, se apropie, si rumegind cu un vizibil efort fiecare silaba:
- N-o s reusesti. D3-mi mie sticla s-o sparg. Si lulndu-i-o din mina o sfarima d
intr-o lovitura, izbind-o de pervazul ferestrei, apoi c3tre Sarah, oferindu-i fu
ndul sticlei: Cu acesti mici poliedri ascutiti, dragaiasa dom-nisoarS va reusi fr
3 nici un efort s-si perforeze li'mba. Cine-i aceasta paiata ? il Jntreba ea pe P
assavant, care o invitase s ia Ioc si se asezase si el Itoga ea. E Alfred Jarry,
care a scris Ubu rege. Argonautii il considers genial, pentru c3 publicul i-a fl
uierat piesa. Oricum insa, de mult nu s-a mai v3zut in teatru ceva atit de neobi
snuit.
254 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
fmi place mult Ubu rege, spuse Sarah, si sint bucu-roas c3 l-am intilnit pe Jarry
. Mi s-a spus c3 e tot timpul beat. In seara asta e chiar obligatoriu s fie. L-am
v3zut bind, la acest dineu, dou3 pahare mari de absint. Nu pare s fie prea stinj
enit din pricina asta. Vrei o tigar3 ? Tre-buie s fumezi tu insuti ca s nu fii asf
ixiat de fumul celor-lalti. Se aplec3 spre ea, oferindu-i foe. Ea ront3i citeva
cristale: Dar nu e decit zahSr candel, spuse, putin dezamagita, Speram c3 va fi
ceva foarte tare. In timp ce discuta cu Passavant, ii zimbi lui Bernard, care ra
masese linga ea. Ochii ei amuzati erau neobisnuit de stralucitori. Bernard, care
In intuneric nu avusese cum s-o vada, era acum frapat de asemanarea dintre ea s
i Laura. Avea aceeasi frunte, aceleasi buze... In trasaturi i se deslusea, ce-i
drept,'o gratie mai'putin angelica, iar privirile ei stirneau in inima lui o tul
burare confuza. Putin stinjenit, se intoarse spre Olivier: PrezintS-ma, te rog,
prietenului t3u Bercail. Il mai tntllnise pe Bercail in parcul Luxembourg, dar n
u discutase niciodata cu el. Bercail, putin cam stingher in acest mediu in care
Olivier abia il introdusese, si unde timiditatea sa era pusa la grea incercare,
rosea de'fiecare data cind prietenul su 11 prezenta drept unu'l dintre prin-cipal
ii redactori aiAvangardei. Fapt este ca acel poem ale-goric despre care i-a vorb
it lui Olivier la inceputul povestirii noastre urma s apara in fruntea noii revis
te, imediat dupa manifest. In locul pe care ti-l rezervasem tie, ii spunea Olivi
er lui Bernard. Sint absolut sigur ca iti va piacea. E de departe eel mai bun lu
cru din acest numar. Si foarte original! Lui Olivier ii piacea mai mult s-si laud
e prietenii decit s primeasca el insusi laude. Vazihdu-l pe Bernard c3 se apropie
, Bercail se ridicase; tinea ceasca dc cafea in mina cu atlta stingatie, Incit d
e emotie v3rs jumatate din ea pe jiletca. In clipa aceea se auzi'foarte aproape d
e el vocea mecanica a lui Jarry: Micutul Bercail se va otravi, pentru c3 i-am tu
rnat otrava in ceasca.
255
Jarry fcea haz de timiditatea lui Bercail si se distra cSutind s-l puna in situati
i nepiacute. Dar Bercail nu se temea de Jarry. RidicS din umeri si-si termina li
nistit cafeaua. Dar 3sta cine-i ? mtreba Bernard. Cum ! Nu-l cunosti pe autorul
lui Ubu rege ? - Imposibil! E Jarry ? Credeam c3-i un chelner. Oh ! nici chiar a
sa, spuse Olivier, vexat oarecum, c3ci se mindrea cu oamenii celebri pe care ii
cunostea. Uita-te mai bine la el. Nu gasesti ca e un om extraordinar ? Face tot
ce-i sta in putinta ca s para extraordinar, spuse Bernard, care nu aprecia decit
comportarea fireasca, dar avea totusi multa considerate pentru Ubu. Imbracat cu
un traditional Gugusse de hipodrom, Jarry, prin intregul su fel de a fi, era exce
siv de afectat; mai cu seama in maniera lui de a vorbi, pe care mai multi Argo-n
auti se straduiau cu mare zel sa o imite, accentuind unefe silabe, inventind cuv
inte bizare sau stilcind in chip ciudat altele; dar numai Jarry reusea sS aiba a
cea voce fara timbru, fara caidura, fr3 inflexiuni, fr3 relief. Dac3 l-ai cunoaste
, te asigur c3 l-ai gsi fer-mecator, relua Olivier. Prefer s nu-l cunosc. Are un a
er feroce. Asa vrea el s par3. Passavant crede c3 in fond e o fire foarte blind3.
Numai c3 in seara asta a b3ut enorm; si nici o pic3tur3 de ap3, te rog s m3 crez
i; nici macar vin'; nimic altceva decit absint si bauturi tari. Passavant se tem
e s nu inceapS iar cu excentricit3tile lui. Numele lui Passavant mereu ii revenea
, involuntar, pe buze si cu cit se str3duia s-l evite, cu atit revenea mai insist
ent. Exasperat c3 e atit de putin stapin pe sine, si hSituit parca de el insusi,
schimba sub'iectul: Ar trebui sa discuti putin cu Dhurmer. Teama mi-e c3 ma ura
ste de moarte pentru ca i-am suflat postul de director al Avangardei; dar n-am n
ici o vina; n-am avut ce face, a trebuit s-l accept. Incearca s-l faci s inte-leaga
si sa-l mai potolesti. Pass... Mi s-a spus c3 e foarte pornit'impotriva mea. Se
poticnise iar, dar de data asta n-a mai c3zut. Sper c3 si-a luat manuscrisul in
apoi. Nu-mi place ce scrie, spuse Bercail; apoi, intorcindu-se spre Profitendieu
: Dar dumneavoastra, domnule, credeam We
256
ANDRE GIDE
FALSIFICATORII DE BANI
c3... Oh! va rog nu-mi spuneti ,,domnule..." Stiu foarte bine ca port un nume su
p3r3tor si ridicol... Daca voi scrie, imi voi lua un pseudonim. Dar de ce nu ne-
ati dat nimic ? Pentru c3 nu aveam nimic gata. Olivier, lasindu-si prietenii s di
scute, se fndrepta spre Edouard. Ai fost foarte dragut ca ai venit. Eram nerabda
tor sa te vad. Numai c3 as fi preferat s te vad oriunde altun-deva decft aici...
In dupa-amiaza asta te-am cSutat. Ti s-a spus ? Am fost dezolat ca nu te-am gasi
t, si dac3 as fi'stiut unde te-as putea Intilni... Era bucuros c3 se poate expri
ma cu atita usurinta, amintindu-si de vremurile cind, de fata cu Edouard, tulbu-
rarea 11 amu'tea, Dar din pacate aceasta usurinta era datorata banalitatii vorbe
lor lui si libatiunilor. Lucru de care Edouard'isi dadea seama cu mulfa tristete
. I-am facut o vizita mamei dumitale. Am aflat cind m-am inters acasa, spuse Oli
vier consternat ca Edouard Ii vorbea cu dumneata. Se gindea chiar s i-o spuna. Si
de-acum inainte vei trai In acest mediu ? il tntreba Edouard privindu-l in ochi
. Oh ! nici o grija. N-am de gind sa ma schimb. Esti chiar atlt de sigur ? fntre
barea fusese pusa pe un ton foarte grav, dragastos, fratesc... Olivier simti c3
certitudinea i se cla-tina.
Socotesti ca relatiile mele cu acesti oameni consti-tuieogreseaia'? Cu dtiva din
tre ei poate c3 nu; dar in privinta al-tora nu mcape discutie. Olivier lua acest
plural drept un singular. Crezu ca Edouard 11 vizeaza in mod deosebit pe Passav
ant si, in aceeasi clipa, cerul din sinea lui fu brazdat de un fulger orbito'r s
i dureros ce razbatea prin norii care de dimineata se indesisera amenintator in
inima lui. Il iubea pe Bernard, il iubea pe Edouard atlt de mult Inclt nu era in
stare s suporte gindul c3 ei nu-l pretuiesc. Cind era cu Edouard, iesea la iveai
a ceea ce era mai bun In el. fn preajma lui Passavant, ceea ce era mai r3u; acum
recunostea acest lucru ; dar nu l-a recunoscut oare totdeauna ? Orbirea lui
257
fata de Passavant nu fusese voita ? Recunostinta lui fata de tot ceea ce contele
facuse pentru el se transforma acum in ranchiuna. II renega cu disperare. lar c
eea ce v3zu in momentele acelea il fcu s-l urasca. Passavant, aplecat peste Sarah,
ii prinsese mijlocul cu bratul si se arata din ce in ce mai staruitor. Pus in g
arda de zvonurile care se raspindisera in privinta relatiilor lui cu Olivier, c3
uta acum s arunce praf in ochii luniii. Si ca sa atraga si mai mult atentia asupr
a lui, se hotari s-o ia pe Sarah pe genunchi. Sarah pina atunci nu se prea apara
se, dar pnvirea ei c3uta ochii lui Bernard, si cind ii intilni surlse de parc-ar
fi vrut s spuna: Uita-te si tu cit de departe se poate merge cu mine. Passavant
insa se temea c3 se cam grabeste. Ii lipsea experienta. Daca macar as reusi sa-i
mai dau de baut, m-as hazar-da mai mult, isi spunea el, intinzind mina care-i r
amasese libera spre o st'icia de Curasao. Olivier, care tl observa, i-o Iu3 tnai
nte si apuca sticla numai pentru a nu i-o lasa lui Passavant; dar imediat i se p
3ru c3 va gasi in bautura un pic de curaj; curajul care simtea c3-l paraseste to
cmai cind avea nevoie de el pentru a-i spune lui Edouard, v3rsindu-si toata dure
rea : N-ar fi depins decit de dumneata. Olivier isi umplu paharul si 11 goli din
tr-o Inghititura. fn aceeasi clipa 11 auzi pe Jarry, care trecea de la un grup l
a altul, 'mormaind pe cind se strecura prin spatele lui Bercail: Si-acum o s-l ob
orim pe micutul Bercail. Acesta se intoarse brusc: Repeta cu voce tare ce-ai spu
s. Jarry, intre timp, se si indepartase de el. Fcu mai intii ocolul mesei, apoi r
epet'a cu o voce stridenta : Si-acum o sS-l oborim pe micutul Bercail; apoi scoa
se din buzunar un pistol cu care Argonautii 11 v3zu-ser3 deseori jucindu-se, si
ochi. Jarry isi facuse o reputatie de bun tr3gator. Se auzira proteste. Nu se st
ia daca in halul acela de betie s-ar fi multumit s se prefaca doar c3 trage. Dar
micutul Bercail voi s'a arate c3 nu se teme si, urcindu-se pe un'scaun, cu miini
le la spate, Iu3 o atitudine napoleoniana. Era putin
258
ANDRE GIDE
ridicol, si chiar se auzira niste rlsete, acoperite imediat de aplauze. Passavan
t ii spuse lui Sarah tn mare graba: - S-ar putea sa se termine urtL E beat mort.
Ascundeti-va sub masa. Des Brousses incerca s-l retina pe Jarry, dar acesta se d
esprinse si se urc3 la rindul lui' pe un scaun (iar Bernard v3zu atunci c3 e mca
itat cu escarpeni de bal). Fata in fata cu Bercail, intinse bratul ca s ocheasca.
Stingeti lumina! Stingeti lumina! striga des Brousses. Edouard, care ramases'e
mai linga usS, r3suci comutatorul. Sarah se ridicase, urmind mdemnul lui Passava
nt; si, de indata ce se fcu intuneric, se lipi de Bernard pentru a-l atrage si pe
el sub masa, impreuna cu ea. Jarry trase. Pistolul fusese IncSrcat cu gloante o
arbe. Se auzi totusi un strigat de durere; era Justinien,'care pri-mise toata fu
ltuiala Jn ochi. Si cind se aprinse lumina, Bercail stlrni admiratia celor-lalti
,'stind tot pe scaun, in aceeasi pozitie, nemiscat, poate putin mai palid. f ntr
e timp, prezidenta ficu o criza de nervi. Toata lumea sari s-o ajute. E o idiote
nie s le provoci oamenilor asemenea emotii! Fiindca pe masa nu se gasea nici o ca
rafa cu apa, Jarry, cobortt de pe piedestalul s8u, muie in alcool o batista, vri
nd sa-i fnctioneze timplele, fn chip de scuza. Bernard nu ramase sub masa dedt o
clipa; exact atlt eft s simta buzele arzatoare ale lui Sarah strivindu-se volup-
tos de ale sale. Olivier ii urmase; din prietenie, din gelo-zie... Betia stlrnea
In el acel sentiment fngrozitor, pe care si-l cuno'stea atlt de bine, ca e 13sa
t la o parte. Cind iesi la ffndul su de sub masa, se
simti putin ametit. Atunci 11 auzi pe Dhurmer strigind : - la uitati-va la Molin
ier ! E poltron ca o femeie. Ceea ce intrecea masura. Fr3 s8-si dea prea bine sea
ma ce face, Olivier se avlnta cu mlna ridicata spre Dhurmer. Avea senzatia ca se
misca in vis. Dhurmer eschiva lovitura. Si tot ca Int'r-un vis, mi'na lui Olivi
er nu Intilni declt golul. Se produsese mare zarva si, In timp ce unii se aflau
In treaba prin preajma prezidentei, care continua sa gesticuleze si cheiaiaia as
cutit, altii il inconjurau pe Dhurmer care striga: ,,Nu m-a atins !*Nu m-a atins
!..." sau altii pe Olivier care, cu obrajii ca para focului, se pregStea sa se
avlnte din nou si era greu de potolit. Atins sau nu, Dhurmer trebuia s se conside
re paimuit; asta Incerca Justinien s5-l faca sa inteleaga in timp ce-si oblojea
ochiul. Era o chestiune de demnitate. Dar lui Dhurmer Ii p3sa prea putin de lect
iile de demnitate ale lui Justinien. Si repeta cu inc3p3tinare: Nu m-a atins...*
Nu m-a atins... Mai Ias-l in pace, spuse des Brousses. Nu poti forta oamenii sa s
e bata fara voia lor. Olivier declara totusi, sus si tare, c3 daca Dhurmer nu er
a satisfacut, era gata s-l mai paimuiasca; si hot3rlt s-l provoace pe ceiaialt la
duel, le ceru lui Bernard si Bercail s binevoiasca a-i fi martori. Nici unul dint
re ei riu se pri-cepea la asa-zisele afaceri ,, de onoare"; dar Olivier nu mdraz
nea s se adreseze lui Edouard. Cravata i se desfScuse, p3rul ii c3dea in late pe
fruntea asudata; un tremur convulsiv ii scutura mhnile. Edouard 11 Iu3 de brat:
Vino s te speli cu putin3 ap3 rece pe fata. Tu nu vezi c3 te porti ca un nebun ?
' !l trase spre toaleta. De Indata ce iesi din saia, Olivier isi d3du seama clt
era de beat. Cind simtise mina lui Edouard puntndu-se pe bratul lui, avusese sen
zatia c3 lesina si se 13sase condus fr3 s opuna nici o rezistentS.'Din'ceea ce-i s
pusese Edouard nu retinuse decit tutui'ala. Asa cum un mare nor de furtuna se sp
arge in ploaie, i se pSrea c3 inima lui se va revarsa pe data intr-un potop de l
acrimi. Un prosop ud, pe care Edouard i-l puse pe frunte, 11 fcu s se dezmeti-ceas
ca. Ce se Intimplase ? Isi amintea vag c3 se purtase ca un copil, ca o brut3...
Se simtea ridicol, abject... Atunci, cutremurat de disperare si de' dragoste, se
IndreptS spre Edouard si, lipindu-se de el, hohoti: - Ia-'m3 de aici. Edouard e
ra si el extrem de emotional. - Vrei sa mergi acasa ? intreba el. - Parintii mei
nu stiu ca m-am inters. Pe cind traversau cafeneaua spre iesire, Olivier ii spu
se c3 avea de scris o scrisoare.
260
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
Daca o pun la cutie acum, va ajunge miine la prima ora\ Asezat la o masa din caf
enea, scrise : ,,Dragul meu Georges, Da, eu Iti scriu, pentru a-ti cere un mic s
erviciu. Fara Indoiaia ca nu afli nici o noutate cmd iti spun ca sint la Paris,
fiindca sint sigur ca m-ai z3rit azi-dimineata linga Sorbona. Am stat la contele
de Passavant (nota aid a'dresa); lucrurile mele sint inca la el. Din motive car
e mi-ar lua prea mult timp ca sa ti le explic si care pe tine nici nu te-ar inte
resa, prefer sa nu ma mai intbrc la el. Numai pe tine te pot ruga sa-mi aduci su
s-numitele lucruri. Imi^vei face, nu-i asa, acest serviciu; pentru care m3 voi r
evansa In primul rind cufSrul, care e tncuiat. Cit despre lucrurile care se afia
prin camera, le vei pune tu insuti in valiza mea si le vei aduce pe toate la un
chiul Edouard. Iti voi piati taxuil. Din fericire, miine e duminica; asa ca vei'
putea sa te apuci de treaba de indata ce primesti biletul meu. Pot conta pe tine
, nu-i asa ? Fratele t3u mai mare, OLIVIER ; P.S. Te stiu descurcaret si nu ma i
ndoiesc c3 vei duce | treaba la bun sfirsit. Atlt riumai vreau s-ti mai spun: I d
aca vei avea de-a face direct cu Passavant, fi'i c!t se poate 1 de rece cu el. P
e miine dimineata." Cei care nu auzisera vorbele injurioase ale lui Dhurmer J nu
-si puteau prea bine explica neasteptata agresiune a lui Olivier! Li se parea ca
si-a pierdut capul. Daca ar fi stiut s-si pastreze singele rece, Bernard l-ar fi
aprobat; Dhurmer nu-i i piacea; dar recunostea c3 Olivier a actionat ca un nebu
n si parea c3 numai el e vinovat de toate. Bernard suferea auzind cit de sever e
judecat. Se apropie de Bercail si-si j dadura inttlnire pentru a doua zi. Oricf
t de absurda putea j fi aceasta afacere, pentru ei important era sa fie ammdoi <
corecti. ConvenirS s mearga la clientul lor la orele nou3. De indata ce prieteni
i sai plecara, Bernard nu mai avu | nici un motiv si nici pofta s mai ramina. O
c3uta din priviri pe Sarah, si In inima simti un fel de turbare v3zind-o asezata
pe genunchii lui Passavant. Ammdoi pSreau beti; 1 totusi Sarah se ridic3, v3zin
du-l pe Bernard c3 se apropie. S plecam, ii zise ea lutndu-l de brat.
261
1
Pretinse c3 vrea s mearga acasa pe jos. Distanta nu era mare, si facura drumul fr3
s-si spuna un cuvmt. La pension toate luminile erau stinse. Temindu-se sa nu atr
aga atentia, mersera bijbiind pina ajunsera la scara de serviciu, apoi aprinsera
citeva chibrituri. Armand veghea. Ctnd ii auzi urcind, iesi pe palier cu o lamp
a in mina. la tu lampa as'ta, ii spuse lui Bernard (se tutuiau din ziua preceden
ta). Lumineaz3-i drumul lui Sarah; tn camera ei nu e lumtnare... Si da-mi chibri
turile tale ca s-o aprind pe a mea. Bernard o msoti pe Sarah m cea de-a doua cam
era. Dar abia, intrara c3 Armand, aplecindu-se spre ei, din spate, sufia tn lamp
a si le-o stinse, apoi, zeflemitor: Noapte bun3,'le spuse. Dar fiti atenti s nu f
aced gaiagie. Aiaturi dorm parintii. Apoi, dtndu-se repede tnapoi, iesi, inchise
usa si trase z3vorul.
IX
Armand s-a intins pe pat Imbracat. Stie ca nu va putea dormi. Asteapta s se faca
ziua. Mediteaza. Asculta. Casa se odihneste; in oras, m itntreaga natura, nici u
n zgomot. De indata ce-o lumina slaba, razbatmd din cerul ingust m camera lui pr
in fereastra din acoperis,, ii permite s distinga din nou hidosenia odaii, se rid
ica.' Se duce la usa pe care o zavorfse in ajun pe intuneric: o intredeschide us
urel... Draperiile din camera lui Sarah nu sint inchise. Zorii maibesc geamul. A
rmand inainteaza spre patul in care dorm sora sa si Bernard. Un cearsaf le acope
ra pe jumatate memb'rele iniantuite. Cit'sint de frumosi! Armand ii contempia in
delung. Ar vrea sa fie somnul lor, sSrutul lor. La Jnceput zimbeste, apoi, print
re cuverturile aruncate vraiste la picioarele patului, ingenuncheaza. La ce zei
se roag'a astfel, cu mJinile impreunate ? E cuprins de o nespusa emotie. Buzele
fi tremura... Zareste sub perna o batista patata de sfnge; se ridica, o ia strtn
gind-o m pumn si, hohotind, isi lipe^te buzele de mica pata de culoarea chihlimb
arului.
262
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BAM
Dar in prag se intoarce. Vrea s-l trezeasca pe Bernard. Acesta ar trebui s se into
arca in camera sa inainte ca cineva din pension sa se fi trezit. La zgomotul uso
r pe care 11 face Armand, Bernard deschide ochii. Armaiid o ia la fugS lasind us
a deschisa. Pleaca deci din camera, coboara pe scara; se va ascunde unde va nime
ri; prezenta lui l-ar putea stinjeni pe Bernard; nu vrea sa dea ochii cu el. De
la o fereastra din sala de studiu, citeva clipe mai tirziu, il va vedea trecind,
furisindu-se pe lingS ziduri ca un hot... Bernard n-a dormit prea mult. Dar a g
ustat In noaptea aceasta o uitare mai odihnitoare decJt somnul; exaltare si nimi
cire in acelasi timp a fiintei sale. Se strecoara intr-o zi noua, necunoscut sie
si, razvratit, usor, nou, linistit si frematind ca un zeu. A 13sat-o pe Sarah do
rmind; s-a desprins pe furis din bratele ei. Dar cum ? Fra inca un srut, fra o ulti
ma privire, fra o suprema imbratisare dragastoasa ? A parasit-o astfel pentru c3
e un insensibil ? Nu stiu. Nici el nu stie. Isi da silinta s nu se gindeasca, jen
at ca trebuie s incorporeze aceasta noapte fara precedent in antecedentele existe
ntei sale. Nu; e vorba de un apendice, de o anexa care nu-si gaseste loc in corp
ul c3rtii carte in care povestea vietii lui va continua, nu-i asa, va fi reluata
, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. A urcat in camera pe care o imparte cu m
icutul Boris. Acesta doarme adinc. E un copil! Bernard isi r3v3seste patul, bote
ste asternutul ca s se creada ca a dormit aici. Se spaia indelung. Dar, la vedere
a lui Boris, gindurile i se intorc la Saas-Fee. Isi aminteste de ce-i spusese La
ura atunci: ,,Nu pot accepta de la dumneata decit devotiunea pe care mi-o oferi.
Celelalte vor avea exigentele lor, care vor trebui s-si gaseasca implinirea altu
ndeva". Aceasta fraza il revoltase. I se p3rea ca o aude si acum. Nu se mai gind
ise la ea, dar in aceasta dimineata memoria lui era extrem de limpede si de acti
va. Creierul ii functiona fara voia lui cu o nemaipomenita vioiciune. Bernard in
iatura imaginea Laurei, vroi s inabuse aceste amintiri; si ca sa nu se mai gindea
sca la ele, ia un manual si se inversuneaza s citeasca pentru examen. Dar in odai
a asta te sufoci.
263
Coboara sa lucreze in grSdina. Ar vrea s iasS in strada, sa mearga, s alerge, s se
avinte in larg, sa respire. Pindeste poarta ; si de indata ce portarul o deschid
e, evadeazS. Cu cartea la el, se duce in parcul Luxembourg si se asaz3 pe o banc
a. Gindurile i se deapana m3t3soase dar
fragile ; dac3 trage prea tare, firul se rupe. De indata ce vrea sa invete, intr
e carte si el se plimba amintiri indiscrete ; si nu amintirile clipelor de mare
bucurie, ci micile detalii stranii si meschine de care amorul su propriu se agata
; se agata si se simte umilit. De acum inainte nu va mai fi atit de novice. Pe
la orele noua se ridica si se duce s-l ia pe Bercail. Amindoi se vor duce la Edou
ard. Edouard locuia in Passy, la ultimul etaj al unui imobil. Odaia lui dadea sp
re o spatioasa camera de lucru. Cind in zori, Olivier se trezise, Edouard, la in
ceput, nu si-a facut M3 due s ma odihnesc putin pe divan, spusese Olivier. Si cum
Edouard se temea s nu raceasca, i-a spus lui Olivier s ia cu el si niste pleduri.
Ceva mai tirziu se trezise si Edouard. Fr3 indoiaia c3 adormise fara s-si dea sea
ma, c3ci acum se mira c3 se facuse ziu3 de-a bine-lea. Voia sa vada cum a dormit
Olivier ; voia sS-l vada ; si poate ca un presentiment nedeslusit il indemna...
Camera de lucru era goaia. Pledurile ramasesera la picioarele divanului nedesfa
cute. Un miros ingrozitor de gaz ii atrase atenjia. Din camera de lucru se intra
intr-o mica incapere care servea ca baie. Indiscutabil c3 de acolo venea mirosu
l ; si intr-acolo alerga ; dar la inceput nu reusi sa deschida usa ; ceva o bloc
a : era corpul lui Olivier prSbusit pe marginea c3zii, dezbracat, inghetat, livi
d si n3ciait ingrozitor de propria-i vom3. Edouard inchise imediat robinetul de
gaz de la caza-nul de baie. Ce se intimplase ? Accident ? Congestie ?... Greu de
crezut. Cada era goaia. Lu3 muribundul in brate si-l duse in camera de aiaturi,
il intinse pe covor, in fata ferestrei larg deschise. fn genunchi, aplecat cu m
ulta duiosie peste el, c3uta s-i auda respiratia. Olivier inca mai rasufla, dar s
lab... Atunci Edouard, disperat, se strSdui s reanimeze putinul acela de viata ca
re era pe
264
ANDRE GIDE
cale sS se stinga; ridica ritmic bratele fr3 vlaga, apasa coastele, frictions tor
axul, Incerca tot ce-si amintea el ca trebuie facut'in caz de asfixie, dezolat c
a nu le poate face pe toate in acelasi timp. Olivier statea cu ochii inchisi. Cu
degetele, Edouard ii ridica pleoapele, care cazura la loc peste o privire fr3 vi
atS. Inima ii b3tea, totusi. C3uta zadar-nic sruri sau niste coniac. Fuse ap3 la
inbaizit, ii ridica bustul si capul. Apoi culc3 trupul inert pe divan si-l aco-p
eri cu pledurile. Ar fi vrut s cheme un medic,' dar nu indraznea s-l lase singur p
e Olivier. In fiecare dimineata venea o servitoare, pentru a face curatenie; dar
sosi abia pe la orele noua. De cum intra, o trimise s aduca un doctor din cartie
r; apoi o enema imediat inapoi, temindu-se ca ulterior s-ar putea deschide o anc
heta. Intre timp, Olivier isi revenea incet in simtiri. Edouard se asezase la ca
patiiul lui, linga divan. Privea fata aceea intunecata si nu reusea s-i afle tain
a. De ce ? De ce ? Poti sa te lasi impins de nesabuinta seara, cind esti beat; d
ar hotaririle din zori se iau din imboldul virtutii. Renunta sa mai caute vreo e
xplicatie, asteptind clipa cind Olivier va putea, in sflrsit, sa vorbeascS. De a
cum inainte nu-l va mai p3rasi. Ii hia o mina intre miinile sale, si in aceasta
atingere isi concentra toate intrebarile, toate gindurile, intreaga lui viata. I
n cele din urma i se p3ru c3 mina lui Olivier raspunde foarte slab la strinsoare
a miini-lor lui... Atunci se apleca si saruta fruntea aceea brazdata de o imensa
si misterioasa durere. Auzi soneria. Se ridica pentru a deschide. Erau Bernard
si Lucien Bercail. Edouard ii retinu in vestibul si ii instiinta de cele intimpl
ate; apoi, luindu-l pe Bernard de-o parte, il intreba dac5 Olivier mai lesinase
si inainte sau mai avusese astfel de crize... Deodata, Bernard isi aminti de con
versatia lor din ajun, si mai cu seama de anumite cuvinte rostite de Olivier, c3
rora abia le daduse importanta dar pe care acum le intelegea mult mai limpede. A
devarul e ca tocmai eu i-am vorbit despre sinuci-dere, ii spuse el lui Edouard.
L-am intrebat daca intelegea ce inseamna s te omori din exces de viata, pur si si
mplu, ,,din entuziasm", cum spunea Dimitri Karamazbv. Eram foarte absobit de pro
priile-mi idei si nu dadeam importanta decit vorbelor mele; dar acum imi amintes
c ce mi-a raspuns. Si ce ti-a raspuns ? insista Edouard, c3ci Bernard se oprise
si parea c3 nu vrea s spuna mai mult. Ca intelegea s te sinucizi, dar numai dupa c
e vei fi atins o asemenea culme de bucurie incit, dupa aceea, nu mai poti decit
sa cobori. Amindoi, fara s-si mai spuna nimic, se privira ochi in ochi. incepeau
acum s inteleaga. In cele din urma, Edouard r3mase cu privirea atintita in gol; i
ar Bernard era suparat pe el insusi pentru c3 vorbise. Se apropie de Bercail. Su
p3rStor este faptul, spuse atunci acesta, c3 s-ar putea crede c-ar fi vrut s se o
moare pentru a evita duelul. Edouard nu se mai gindea la duel. Procedati ca si c
um nu s-ar fi intimplat nimic, spuse el. Mergeti la Dhurmer si spuneti-i s v3 pun
3 in Iegtur3 cu martorii lui. Si cu ei veti lamuri lucrurile, daca aceasta afacer
e idioata nu se va aranja de la sine. Dhurmer nu s-a aratat deloc domic s impinga
lucrurile prea departe. N-o s-i povestim nimic, spuse Lucien, pentru a-i 13sa lu
i rusinea de a da inapoi. C3ci se va eschiva,
sint sigur de asta. Bernard intrebS dac3 n-ar putea sa-l vada pe Olivier. Dar Ed
ouard voia s fie 13sat s se odihneasca in liniste. Bernard si Lucien erau tocmai p
e picior de plecare cind sosi micutul Georges. Venea de la Passavant, dar nu reu
sise sS ia lucrurile fratelui su. Domnul conte a plecat, i s-a spus. Si nu ne-a 1
3sat nici o dispozitie. Si servitorul i-a inchis usa in nas. O anumita gravitate
in tonul lui Edouard si in comportarea celorlalti doi il nelinisti pe Georges.
Siniti ca se petrece ceva insollt si ceru lamuriri. Edouard se simti obligat s-i
povesteasc3 totul. - Dar s nu spui nimic parintilor tai. Georges era incintat c3
i se impartaseste un mare secret.
266 ~ ANDRE GIDE
Stim s t3cem, spuse. Si cum nu avea nici o treaba in dimineata aceea, se oferi s-i
insoteasca pe Bernard si Lucien pin3 la Dhurmer. Dup3 plecarea celor doi, Edoua
rd o chema pe sluj-nic3. AlSturi de camera lui, se afla o odaie pentru oaspeti p
e care el ii ceru s-o pregteasc3 pentru a-l putea instal'a acolo pe Olivier. Apoi
intr3 fr3 zgomot in camera de lucru. Olivier se odihnea. Edouard se aseza linga
el. 1 Luase o carte, dar o arunca fr3 s-o ma'i deschidS si f r3mase s-si vegheze p
rietenul care dormea.
X
Nimic din ceea ce i se tnfatiseaza sufletului nu este simplu; iar sufletul nu se
mfatiseaza niciodata simplu nimanui. PASCAL
t^red c3 ar fi bucuros sa te vada, ii spuse Edouard lui Bernard a doua zi. M-a i
ntrebat azi-dimineata daca n-ai fost pe-aici ieri. Probabil ca ti-a auzit vocea,
desi eu credeam c3 e in stare de inconstienta... Sta cu ochii inchisi, dar nu d
oarme. Nu scoate un cuvint. Adesea isi duce mina la frunte semn c3 suferS. De in
data ce-i spun ceva, se incrunta; dar daca vreau s plec, ma cheama si-mi spune sa
m3 asez linga el... Nu, nu mai e in camera de lucru. L-am instalat in odaia de
linga camera mea, asa c3 acum pot primi vizite fr3 s8-l deranjez. Intrara la Oliv
ier. Am venit sa vad ce mai faci, spuse Bernard aproape in soapta. Tr3saturile l
ui Olivier se inviorara auzind vocea prie-tenului su. Aproape zimbi. Teasteptam.
Plec,'daca teobosesc. Ramii. Dar spunind acest cuvint, Olivier isi puse un deget
pe buze. Cerea s nu i se mai vorbeasca. Bernard, care urma s se prezinte peste tr
ei zile la probele orale, avea totJbALSIFICATORII DE BANI
deauna cu el unul din manualele acelea in care se concen-treaza ca un elixir toa
ta amaraciunea materiilor cerute la examen. Se aseza la c3p3tiiul prietenului su
si se cufunda in lectura; Olivier, cu fata fntoarsa spre perete, p3rea c3 doarme
. Edouard se retr'asese in camera sa; din cind in cind venea pin3 in usa dintre
cele dou3 od3i, care r3masese deschis. La fiecare doua ore ii dadea lui Olivier o
can3 de lapte, dar numai incepind din aceasta dimineata, pentru c3 in ziua prec
edenta stomacul bolnavului nu s'uportase nimic. Trecu o buna bucata de vreme. Be
rnard se ridica, vrind s piece. Olivier se intoarse, ii intinse mina si, incercin
d s zimbeasca: Vii si miine ? In ultima clip3 il rechema, ii fcu semn s se apiece,
de parca i-ar fi fost teama c3 vocea sa n-ar fi reusit s se faca auzita, si, foar
te incet: Serios, crezi c-am fost un dobitoc ? Apoi, ca pentru a preveni protest
ul lui Bernard, isi duse din nou degetul la buze : Nu, nu... Mai tirziu o s v3 ex
plic eu. A doua zi, Edouard primi o scrisoare de la Laura; cind sosi Bernard, i-
o dadu s-o citeasca : ,,Scumpul meu prieten, Iti scriu in mare graba, straduindu
-ma s previn o ne-norocire absurda. M3 vei ajuta si dumneata, sint sigura, daca,
evident, aceasta scrisoare nu-ti va ajunge cu intirziere. F61ix tocmai a plecat
spre Paris cu intentia de a se intilni cu dumneata. Sustine cS va obtine de la d
umneata lamuririle pe care eu re'fuz s i le d'au; ca va afla prin dumneata numele
celui pe care ar vrea s-l provoace la duel. Am facut tot ce mi-a stat in putinta
ca sa-l opresc, dar hotarirea lui a r3mas de neclintit si tot ce iam spus in ac
easta privintS n-a facut decit s-l'inversuneze si mai mult. Numai dumneata vei re
usi s-l faci sa-si scnimbe p3rerea. Are incredere in dumneata si te va asculta, s
per. Iti dai seama c3 n-a tinut in viata lui fn mina un pistol sau o floreta. Si
nu sup'ort gindul'ca si-ar putea risca viata
268 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
pentru mine; dar, desi abia indr3znesc sa recunosc, ma tem mai ales de faptul ca
ar putea deveni ridicol. De cind m-am reintors, F61ix se poarta cu mine deose-b
it de atent, e foarte dragstos si gentil; dar eu nu ma pot preface c3 tin la el m
ai mult decit tin in realitate. Sufera din pricina 'asta si cred ca dorinta de a
-mi cistiga stima si admiratia il indeamna la acest demers pe care cred c3 si du
mneata II consideri nesabuit, dar la care el se gindeste zi de zi; de la intorce
rea mea a devenit ideea lui fix3. Fr3 Indoiaia ca m-a iertat, dar il urSste de mo
arte pe ceiaialt. Te implor s-l primesti cu aceeasi afectiune cu care m-ai primi
pe mine; vei da astfel cea'mai m'iscatoare do-vada de prietenie. Iarta-ma ca nu
ti-am scris mai curind pentru a-ti spune inc3 o data cit de recunoscatoare iti s
int pentru grija si devotamentul cu care m-ai coplesit in timpul sederii mele in
Elvetia. Amintirea acelor timpuri imi mcaizeste inima si ma ajuta s suport viata
. Prietena dumitale nelinistita si mereu Increzatoare, LAURA" - Ce aveti de gind
s faceti ? intreba Bernard, resti-tuindu-i scrisoarea. Ce sa fac ? raspunse Edou
ard putin agasat, nu atft de intrebarea lui Bernard, cit de faptul c8 si-o puses
e chiar el insusi. Daca vine, il voi primi cit voi putea de bine. Ma voi str3dui
s-l sfatuiesc, daca-mi cere parerea; voi incerca s-l conving ca n-are altceva mai
bun de facut decit s se potoleasca. Oameni ca acest srman Douviers fac o mare gre
sealS cind incearca s iasa In evidenta. Crede-ma c3 ai'gindi la fel ca mine dac3
l-ai cunoaste. Laura e nSscuta pentru rolurile de primS min3. Fiecare dintre noi
isi asumS o dram3 pe m3sura sa si primeste contingentul su de tragic. Si ce-am p
utea face ? Drama Laurei este c3 s-a c3storit cu'un figurant. Si nu mai e nimic d
e fcut. lar drama lui Douviers este c3 s-a castorit cu cineva care-i va ramine mer
eu superior, orice-ar face, continu3 Bernard. - Orice-ar face el... reluS Edouar
d ca un ecou si orice-ar face Laura. Demn de admiratie mi se pare insa faptul c3
, regretindu-si greseala, si din'c3int3, Laura vrea sa se umileasca fata de el j
'numai c3 indats'el se proster269
neaza si mai adinc in fata ei; asa c3 orice ar face unul sau ceiaialt^pe el il c
oboara iar pe ea o inalta. II depling, fr3 indoiaia, spuse Bernard. Dar de ce nu
admiteti c3 pnn aceasta prosternare se inalta si el ? Pentru c3 e linsit de liri
sm, rtspunse ~'~ Nu inteleg ce vreti s spuneti. AdicS nu se uit3 niciodata pe sin
e in ceea ce simte, asa c3 nu incearca nici o tr3ire mare. Nu-mi cere sti spun ma
i mult in privinta asta. Am ideile mele, care ins nu se iasa mSsurate si nici eu
nu prea incerc s le cintaresc. Paul-Ambroise obisnuieste sa spuna c3 nu accepta F
?fn* de "** ce nu Pate fi exprimat in cifre; facmd, dup3 pSrerea mea, un joe de cu
vinte cind spune a tine cont ; caci din ,,contul acela", cum s-ar zice, esti sil
it S-l omiti pe Dumnezeu. Si tocmai intr-acolo tinde si el, si asta doreste... Ui
te: eu cred c3 numesc lirism stafea de spirit a omului care consimte sa se lase
invins de Dumne-zcu. Nu e tocmai asta semnificatia cuvintului entu-ziflstn .* Po
ate si a cuvintului inspiratie. Da, chiar asta vreau s spun. Douviers e un ins in
ca'pabil de inspiratie. Sint de acord c3 Paul-Ambroise are dreptate cind corisi-
derS mspiratia ca deosebit de prejudiciabiia artei; si cred dm toata imma ca nu
poti fi artist decit cu o coriditie sa-ti dommi starea lirica; dar pentru a o pu
tea domiW important este ca mai intii s-o fi trait. u^T .Nu crede^ ^ starea asta
de har divin este inexpli-cabi!3 dm punct de vedere psihologic prin... Mare sco
falS! il intrerupse Edouard Astfel de consideratii, oricit ar fi de exacte, sint
bune numai ca si puna m mcurcaturS pe prosti. Indiscutabil, nu exista nici o tra
ire mistica fara un corespondent material. Ei, si ? Spiritul, pentru a se manife
sta, nu se poate lipsi de mate-rie. De aici si misterul incarn3rii. v Si dimpotr
M, materia se poate foarte bine lipsi de spirit. r , Ei- despre asta nu stim nim
ic, spuse Edouard nzind. Bernard se amuza foarte mult auzindu-l vorbind ast-tel.
De obicei, Edouard era un om inchis. Starea de exal270 ANDRE GIDE FALSIFICATORI
I DE BANI
tare care ast3zi nu si-o ascundea era datorata prezentei lui Olivier. Bernard 11
intelegea. Imi vorbeste asa cum ar voi s-i vorbeasca lui, gindea el. Olivier ar
trebui s fie secretarul lui. De indata
ce Olivier se va insanStosi, eu ma voi retrage; locul meu e altundeva. Se gindea
la toate acestea fr3 amaraciune, preocupat doar de Sarah, cu care se intilnise n
oaptea trecutS si avea s se vada si In noaptea asta. In schimb iata c3 ne-am Inde
partat de Douviers, relua el rizind la rindul su. li veti spune de Vincent ? Nu.
La ce bun ? Nu credeti insa ca Douviers se afia intr-o situatie de nesuportat at
ita vreme cit nu stie pe cine ar putea banui ? Poate ca aveti dreptate. Numai ca
Laura e cea care trebuie s-i spuna. Eu n-as putea vorbi fara s-o tradez... De al
tminteri, nici nu stiu u'nde e. Vincent ?... Passavant stie, fra indoiaia. fi int
rerupse soneria de la intrare. Doamna Molinier venea s vada ce mai face fiul ei.
Edouard o Intlmpina in camera de lucru. JURNALUL LUI EDOUARD ,,Vizita lui Paulin
e. Eram incurcat fiindca nu stiam cum s-o instiintez; si totusi nu puteam sa-i a
scund c3 fiul ei e bolnav! Am' socotit inutil s-i povestesc incomprehensi-bila te
ntativa de sinucidere; i-am vorbit doar de o violenta criza de ficat, care intr-
adevSr a ramas eel mai evident rezultat al acestei intimpiari. Sint linistitS ac
um stiind c3 Olivier e la dumneata. Nici eu nu l-as putea ingriji mai bine, c3ci
simt ca il iubesti la fel de mult ca si mine. Spunind aceste ultime cuvinte, m-
a privit cu o insistent bizarl Am ghicit oare intentia ce mi s-a p3rut c3 o are
aceastS privire ? Fata de Pauiine ma simteam cu ceea ce de obicei se numeste o ,
,constiinta incSrcata", si n-am putut decit sa biigui ceva nedeslusit. Trebuie s
pus ca, suprasaturat de emotii in aceste do'ua zile, nu mai eram stapin pe mine;
probabil ca tulburarea mea a fost foarte evidenta, c3ci a adaugat:
271
- Faptul ca ai rosit este elocvent... SSrmanul meu prieten, s nu te astepti' la r
eprosuri din parte-mi. Ti le-as race dac3 nu l-ai iu'bi... 'As putea s-l v3d ? Am
condus-o in camera lui Olivier; Bernard, auzin-du-ne venind, se retr3sese. Qt e
de frumos! sopti ea aplecindu-se deasupra patului. Apoi, intorcindu-se spre min
e: S-l sruti din partea mea. Mi-e teama s nu-l trezesc. Pauline e o femeie extraord
inara, fr3 discutie. Si n-o spun numai acum. Dar nu puteam spera c3 va fi atit de
intelegatoare. Totusi mi s-a p3rut ca dincolo de cordiali-tat'ea vorbelor si de
'o anume jovialitate, in tonul vocii ei disting o oarecare constringere (poate s
i datorita efortu-lui pe care-l faceam ca s-mi ascund stinjeneala); si mi-am amin
tit de o fraz3 dintr-o discutie anterioarS, frazS care mi s-a p3rut a fi dintre
cele mai in'telepte, desi atunci nu eram interesat s-o consider ca atare: ,,Pref
er s-i acord de bun3 voie ceea ce stiu c3 nu pot impiedica". Evident, Pauline se
strSduia s'a fie plina de bun3voint3; si ca raspuns la gindurile mele secrete, r
elu3, cind am ajuns din nou in camera de lucru: Mi-e teama c3 te-am scandalizat
pentru ca nu m-am scandalizat mai adineauri. Exists o anume libertate de gindire
asupra c3reia bSrbatii ar vrea s p3streze monopolul. Si totusi nu pot s m3 prefac
cu dumneata c3 te-as dezaproba mai mult decit te dezaprob de fapt. Viata m-a fa
cut inteleaptS. Am inteles cit de precara e puritate'a bSietilor, chi'ar si atun
ci cind pare c3 e cit se poate de bine aparatS. Mai mult, nu cred c3 adolescenti
i cei mai casti vor deveni mai tirziu sotii cei mai buni;^nici mScar cei mai fid
eli, ad3ug ea, zim'bind cu tristete. In sfirsit, exem-plul tataiui lor m-a facut
s doresc pentru fiii mei alte vir-tuti. Dar ma tern in privinta lor cind m3 ginde
sc la desfriu, sau la anumite Iegturi d'egradante. Olivier se Ias usor influentat.
Dumneata ai datoria sa-l retii. Cred cS-i vei putea face mult bine. Numai la du
mneata tine... Astfel de cuvinte m3 puneau in mare incurcSturS. M3 faci mai bun
decit sint in realitate. E tot ce-am gsit de spus, in chipul eel mai banal i mai s
tingaci. Ea relu3, cu subtilS delicatete: Olivier te va face mai bun. Nici nu st
ii ce poti obtine de la el prin dragoste !
272
ANDRE GIDE
Oscar stie c3 e la mine ? am tntrebat, pentru a schimba oarecum subiectul. Nici
macar nu stie c& e la Paris. Ti-am spus c3 nu se ocupS prea mult de copiii lui.
Tocmai de aceea contain pe dumneata sa mai stai de vorba cu Georges. Ai discutat
cuel? Nu, fnc3nu. Chipul lui Pauline se intuneca brusc. Sint din ce in ce mai n
elinistita. Isi da acum niste acre de om sigur de sine, in care'nu v3d decit dis
pret, cinism si aroganta. Invata bine; profesorii sint multumiti de el; i'ngrijo
rarea mea'nu gaseste motive de care'sa se agate-Si, dintr-odata, pSrasindu-si ca
lmul de pina atunci, cu
o violenta in care abia o mai recunosteam: Iti dai seama ce a devenit viata mea
? Mi-am restrins tericirea; din an in an mi-am lngradit-o tot mai mult; mi-am re
tezat sperantele una dupa alta. Am cedat; am tolerat; m-am facut c3 nu mteleg, c
3 nu vad... Dar la urma urmelor trebuie s te agati de ceva; si cmd iti scapa si p
utinul care ti-a mai ramas !..'. Seara vine'sa invete linga mine^ la lumina 13mp
ii. Si cind uneori isi ridica ochii de pe carte, in privirea lui nu intilnesc af
ec'tiune, ci sfidare. Pe care nu o merit... Mi se pare uneori'c3, dintr-odata, t
oata dragostea mea pentru el se transforma in ura; si as vrea sa nu fi avut copi
i. Vocea ii tremura. I-am luat mina. Olivier te va rasplati; ma pun eu chezas in
privinta asta. Isi impuse, facfnd un efort, s se linisteascS. Da, sint nebuna c3
vorbesc in felul asta; de parca n-as avea trei copii. Cind insa ma gindesc la u
nul din ei, nu-l mai v3d decit pe el... Poate o s spui c3 nu sint destul de ratio
naia... Dar uneori, se pare ca, intr-adev3r, n-ajunge numai ratiunea. Desi ceea
ce admir eu mai mult la dumneata e tocmai felul cum stii s fii un om cu judecata,
am spus, folo-sindu-ma de ceie mai serbede cuvinte, cu speranta c3 o voi linist
i. Mai zilele trecute imi vorbeai de Oscar cu atita intelepciune... Brusc, Pauli
ne Iu3 o atitudine teap3na. M3 privi si ridica din umeri. Totdeauna cind o femei
e se arata foarte resem-nat3, pare si foarte rezonabila, spuse ea artagos. Aceas
t3 reflectie m3 enerva tocmai pentru c3 era adev3rata, dar, an'ume ca s nu-mi tra
dez iritarea, am reluat imediat: Nimic nou in privinta scrisorilor ? Nou ? Cum a
dica nou ?... Ce-ar mai putea interveni nou intre mine si Oscar ? Astepta o expl
icate. Dar si eu asteptam o explicatie. Toata viata am asteptat explicatii. M3 r
og, reluai eu putin agasat, Oscar se simtea intr-o situatie echivoca. Dar, dragu
l meu prieten, stii foarte bine ca tocmai situatiile echivoce se permanentizeaza
. ^Si e treaba voastra, a romancierilor, s le descurcati. fii viata nimic nu se r
ezolva; totul continua. Te cufunzi in incertitudini; si ramii asa pina la sflrsi
t, fr3 s stii ce s-a intimplat; iar viata continua, continua, ca si cum totul ar f
i in ordine. Si te r'esemnezi si cu asta; ca s'i cu celelalte... ca si cu toate.
La revedere. Eram dureros afectat de stridenta unor sonoritati noi pe care le d
istingeam m vocea ei; era un fel de agresivi-tate care m3 sili sa m3 gindesc (po
ate nu chiar m clipa aceea, ci atunci cind mi-am reamintit conversatia noastra)
c3 Pauline se resemna mai greu decit pretindea' in privinta prieteniei mele fata
de Olivier; mai greu decit cu orice altceva. Vreau sa cred c3 n-o dezaproba; ca
, intr-o anu-mita privinta, chiar o bucurS, asa cum mi-a si dat de inteles; dar,
poate fr3 s si-o marturiseascS, e geloasa. Asta e singura explicatie ce-o pot gsi
pentru brusca ei rSbufnire de revolta din clipele urmatoare, in legatura cu un s
ubject care, la urma urmelor, o afecta mult mai putin. S-ar fi zis c3 acordindu-
mi de la inceput ceea ce pretuia ea mai mult, si-a epuizat toata rezerva de buna
tate, faVa s-i mai ramina nimic din ea. De aici vorbele ei necugetate, cam bizare
chiar, ce-i tradau gelozia, si de care amintindu-si, probabil c& va ramine i ea
mirata. fn fond, m3 intreb care ar putea fi starea unei femei dac3 nu se resemne
azS ? Vreau s spun: a unei femei
274 ANDRE GIDE 275 FALSIFICATORII DE BAN!
cinstite... Ca si cum ceea ce se numeste cinste, la femei, n-ar implica totdeauna r
esemnare ! Spre seara, Olivier incepu sa se simta mult mai bine. Dar revenirea l
a viata aduce cu sine ingrijorarea. Ma straduiam s-l linistesc. Duelul ? Dhurmer
a sters-o la tar3. Si, oricum, n-o s te-apuci s alergi dupa el.' Revista ? Se ocup
a Bercail de ea. Lucrurile pe care le-a 13sat Passavant ? Acesta e punctul eel m
ai delicat. A trebuit s-i marturisesc deschis ca Georges n-a reusit sa le ia, dar
m-am angajat sa ma due eu dupa ele chiar miine. Se temea, asa mi s-a parut, c3
Passavant ar vrea sa le retina ca un fel de chez3sie; ceea ce eu n-am putut admi
te nici macar o clipa. leri tocmai zaboveam prin camera de lucru, dupa ce scrise
sem aceste pagini, c!nd l-am auzit pe Olivier chemindu-ma. Am alergat in mare gr
aba. As fi venit eu dacS n-as fi atit de siabit, mi-a spus el. Am vrut s ma scol;
dar cfnd m-am ridicat, am ametit si mi-a fost teama c-o sa cad. Nu, nu, nu m3 s
imt mai r3u; dimpotrivS... Dar simt nevoia sa stam de
vorba. Trebuie sa-mi promiti ceva... C3 n-o sa cauti niciodata s afli de ce am vr
ut sa ma omor alaltaieri. Cred de altfel ca nu mai stiu nici eu de ce. Chiar dac
a as vrea s-ti spun, z8u ca tot n-as reusi... Sa nu crezi insa cumva c3 a fost di
n cauz3 c3 in viata mea ar exista un secret pe care tu nu-l cunosti. Apoi, cu o
voce mai scazuta : Si nici sa nu-ti inchipui ca am facut-o din rusine... Desi st
ateam pe intuneric, isi ascunsese fruntea, prop-tindu-si-o de umarul meu. Sau da
ca mi-e rusine de ceva, atunci numai de ban-chetul de-acum citeva zile imi e; de
betia, de iuria si de lacrimile mele; si de lunile acelea de var3... si pentr'u
ca te-am intimpinat'atit de urit. Apoi m-a asigurat c3 reneaga toate cele petre
cute; c3 tocmai aceste intimpiari voise el sa le ucida, ca le ucisese, ca le-a s
ters din viata lui. Simteam chiar din starea lui de agitatie cit e de siabit si,
fara sk spun nimic, il leganam ca pe un copil. Avea nevoie de odihna; tacerea l
ui ma Scea sa nadajduiesc c3 va adormi; dar in cele din urmd l-am auzit murmurin
d : - Qnd sint cu tine, ma simt prea fericit ca s pot dormi. Nu m-a 13sat s plec d
ecit in zori."
XI
.Bernard a venit dis-de-dimineata. Olivier inca dor-mea. Bernard, asa cum facuse
si in zilele precedente, se asez3 la capatiiul prietenului su cu o carte in mina
, ceea ce-i ingadui lui Edouard sa nu mai stea el de garda si sa se poata duce l
a contele de Passavant, asa cum promisese. La ora aceea matinaia era sigur c3-l
va gsi. Soarele straiucea; o adiere r3coroasa curata copacii de ultimele frunze;
totul pSrea limpede, azuriu.' Edouard nu mai iesise din cas de trei zile. O imens
a bucurie ii dilata inima; ba chiar i se parea ca" fntreaga sa fiintS, invelis d
eschis si golit, plutea pe o mare unica, un divin ocean de bunatate. lubirea si
vremea frumoasa sterg astfel limitele contururilor noastre. Edouard stia ca i-ar
fi trebuit o masina ca sa aduca lucrurile lui 6livier; dar nu se grabi sa ia un
taxi; ii facea piacere s se plimbe. Bunavointa pe care o simtea fata de intreaga
natura il punea intr-o stare destul de nepotrivita pentru a-l infrunta pe Passa
vant. fsi spunea c3 ar trebui s-l deteste si, amintindu-si acum toate faptele lui
condamnabile', nu le mai simtea impunsatura. Acestui rival, pe care inca ieri n
u-l putea suferi, ii luase el locul intr-un mod mult prea categoric ca s-l mai po
ata uri de acum mainte. Sau in orice caz nu-l putea uri in dimineata aceea. Si c
um pe de alta parte considera c3 trebuie sa-si ascunda noile simtaminte, care ri
scau s-l tradeze cit e de fericit, ar fi preferat s renunte la intrevedere decit s
a apara dezarmat in fata lui Passavant., La urma urmelor, de ce naiba sa se duc3
el, tocmai el, Edouard ? Bun, se va duce in strada Babylon si va cere lucrurile
lui Olivier, dar in ce calitate ? A acceptat cu nesbuinta, isi spunea el mergind
, o misiune din care se va intelege c3 Olivier s-a hotarit s stea la el; adic3 to
cmai ceea ce el ar fi vrut s ascunda... Era prea tirziu insa ca sa mai dea inapoi
: ii promisese lui Olivier. Acum era necesar macar atit: s se
276
ANDR6 GIDE FALSIFICATORII DE BANI
arate fata de Passavant foarte rece, foarte ferm. Trecu un taxisiilopri. Edouard
il cunostea destul de putin pe Passavant. Nu-i stia o anume tr3stur3 de caracter
. Passavant, care nu se lasa niciodata luat prin surprindere, nu suporta, s fie d
us de nas. Ca sS nu-si recunoasca infringerile, se prefacea totdeauna ca si-a do
rit soarta, si, orice i s-ar fi intimplat, pretindea c3 asa a vrut el. De tn'dat
S ce intelese c3 Olivier ii scapa, n-avu altS grija decit sS-si ascundS furia. D
eparte de a c3uta sa alerge dupa el si de'a risca s devina ridicol, se hotari sa
faca fata situatiei si se stradui sa para nepasator. Emotiile lui nu era'u nicio
data atit de violente incit s nu si le poata stapini. Fapt cu care unii se laudS,
fara sa recunoasca insa cS adesea datoreaza aceasta stapinire de sine mai putin
tariei lor de caracter clt mai ales unei anume insuficiente temperamentale. Ma
feresc de generalizari; s presupunem deci c& cele spuse in aceasta privinta nu i
se a plica decit lui Passavant. Acestuia, prin urmare, riu i-a fost prea greu sa
se convinga c3 tocmai i se facuse lehamite de Olivier; ca !n cele doua luni de
vara epuizase toate atractiile unei aventuri care risca sa-i Incurce existenta;
cS, la urma urmelor, a exagerat fru-musetea acestui' copil, gratia si resursele
lui spirituale; c3 sosise momentul sa vada toate inconvenientele care s-ar fi cr
eat dacS ar fi incredintat conducerea revistei unuia atit de tinar si atit de in
experimentat. Judecind mai bine lucru-rile, Strouvilhou ar face o treaba mult ma
i buna; ca director de revista, se intelege. Tocmai ti scrisese si 11 convocase
la el in dimineata aceea. S mai adaugam cS Passavant se insela in privinta cau-ze
lor plecarii lui Olivier. Credea ca' i-a stirnit gelozia aratindu-se prea insist
ent cu Sarah; se compiacea in aceasta idee, care-i flata ingimfarea naturaia; si
astfel minia i se potolise.
Il astepta deci pe Strouvilhou ; si cum daduse prdin sa fie intrbdus in biroul l
ui de indata ce soseste, Edouard beneficie de acest consemn si se pomeni fata in
fata cu Passavant, fara s fi fost anuntat. Passavant nu 13sa deloc sS se vada ca
e surprins. Din fericire pentru el, rolul pe care-l avea dejucat se potrivea cu
firea lui si nu-l deruta. De indata ce Edouard ii expuse motivele vizitei sale:
277
>\n
- De-ati sti cit ma bucura ceea ce-mi spuneti. Asadar e-adev3rat ? Vreti s v3 ocu
pati de el ? Nu vS deranjeazS prea mult ?... Olivier e un baiat mcintator, dar p
rezenta lui aici incepea s fie ingrozitor de stinjenitoare pentru mine. N-am mdra
znit s-i dau de inteles acest lucru ; e atit de dr3gut... Si mai stiam ca nu vrea
sa se intoarca la parinti... 'Fiiridca parintii, nu-i asa, daca i-ai parasit o
data...' Dar mama sa, du'pa cite-mi' amintesc, e sora dum-neavoastra vitrega...
sau cam asa ceva. Pare-mi-se ca Olivier mi-a explicat cindva cum stau lucrurile.
Asa ca nimic nu-i mai firesc decit s locuiasca la dumneavoast'ra. Nimeni n-ar av
ea de ce sS zimbeasca (ceea ce el facu rostind aceste cuvinte). VS dati seama cS
prezenta lui aici putea sa para inexplicabiia. De altminteri, acesta e si unul
din motivele care ma faceau sS-i doresc plecarea... Desi si mie putin imi pasa d
e opinia publics. Nu ; de fapt o doream in interesul lui... Discutia nu incepuse
r3u ; dar Passavant nu rezista piacerii d'e a turna peste fericirea lui Edouard
citeva picSturi din otrava perfidiei sale. Avea totdeauna o re-zerv3 gata pregS
tita : pentru orice eventualitate... Edouard simtea c3 isi pierde rabdarea. Dar
isi aminti subit de Vincent, despre care Passavant probabil c3 avea noutati. Des
igur, isi fSgSduise s nu-i vorbeascS despre Vincent lui Douviers, c3ci acesta ar
fi venit sS-l piseze cu intrebSri; dar tocmai ca sS scape mai usor de mtrebSrile
lui, i se pSrea c3 este util sS fie el insusi cit mai informat ; cSci astfel ar
fi putut rezista cu mai mu'ltS hotSrire. Folosi deci acest pretext de diversiun
e. - Vincent nu mi-a scris, spuse Passavant ; dar am primit o scrisoare de la La
dy Griffith stiti cine-i : inlocuitoarea care-mi vorbeste foarte mult despre el.
Dar, iatS scrisoarea. La urma urmelor nu vSd de ce nu ati putea afla ce contine
. fi dSdu scrisoarea. Edouard citi : ear, lahtul printului va pleca de la Dakar
fSrS noi. Cine stie unde vom 'fi in momentul cind aceastS scrisoare, pe care p t
rimit prin el, va ajunge in miinile dumitale. Poate pe litoralul de la Casamance
, unde Vincent vrea sS culeagS plante pentru ierbar, iar eu sS vinez. Nu prea-mi
278
ANDRE GIDE FALSIFICATORH DE BANI
dau seama daca eu il due dupa mine sau eu ma due dupa el; sau daca nu cumva demo
nul aventurii ne hartuieste astfel pe amindoi. I-am fost prezentati de catre dem
onul plictisului, cu care am facut cunostihta pe bord... Ah! dear, trebuie sa tr
aiesti pe un iaht ca sa afli ce-i plictiseala. Pe vreme de furtuna viata mai e c
lt de eft suportabiia; toata lumea participa la agitatia vasului. De la Tenerife
insa nu s-a mai simtit nici o adiere, n-am mai v3zut o unda pe mare ...nemfirgi
nitfi oglindft A disperarii mele. Si stii ce fac de atunci ? tl urasc pe Vincent
. Da, dragul meu, i'ubirea parindu-ni-se prea fada, am hotarit sa ne urim. De fa
pt am inceput cu mult inainte; da, chiar de la imbarcare; initial nu era vorba d
eclt de o iritare, de o surda animozitate care nu impiedica insa si lupta fatisa
. Vremea a fost frumoasa si totul a devenit fer'oce. Ah ! acum stiu ce InseamnS
sa traiesti o pasiune pentru cineva..." Scrisoarea era mult mai lunga. - Nu-i ne
voie sa citesc mai departe, spuse Edouard, restituind-o lui Passavant. Cind se i
ntoarce ? Lady Griffith nu vorbeste de tntoarcere. Passavant se simtea umilit c3
Edouard nu manifesta mai mult interes pentru scrisoarea aceea. Din moment ce-i
permisese s-o citeasca, putea lua lipsa lui de curiozi-tate drept un afront. Lui
li facea piacere sa refuze cind i se oferea ceva, dar suporta greu sa fie el in
susi refuzat. Aceasta scrisoare tl bucurase. Nutrea o anume' afectiune pemtru Li
lian si Vincent, si chiar isi dovedise ca putea fi mdatoritor cu ei si amabil; d
ar afectiunea lui siabea de Indata ce nu mai era luata in seama. Faptul ca, para
sindu-l, cei doi prieteni ai sai nau navigat spre fericire, il indemna sa gindea
sca: asa le trebuie. In ceea ce-l privea pe Edouard, bucuria lui matinaia era pr
ea sincera ca sa nu se simta stinjenit de descrierea unor sentimente saibatice.
Asa ca restitui scrisoarea fr3 nici un fel de afectare. Pe Passavant il interesa
acum sa devina imediat stapin pe situatie:
279
- Ah ! chiar voiam sa v3 spun : stiti ca m3 gindisem Jlivier directorul unei rev
iste ? Fireste ca acum nici nu se mai pune problema. " Darf xde la sine riHeles>
riposta Edouard, caruia Passavant, fara sS-si dea seama, ii lua o piatra de pe i
nima. Acesta mtelese din tonul lui Edouard ca de fapt ii facuse jocul, si fara s
a-si mai piarda timpul fcindu-si
reprosuri: - Lucrunle lui Olivier sint in camera in care a locuit. Ati luat un t
axi, fara indoiaia. O sa fie duse in masina Apropo, cum se mai simte ? Foarte bi
ne. Passavant se ridicase. Se ridica si Edouard. Amindoi se despamra cu un salut
rece. Vizita lui Edouard il scosese din fire pe contele de Passavant: Uf! facu
el, vazindu-l pe Strouvilhou intrind. Desi btrouvilhou il infrunta, Passavant se
simtea cu el in largul lui, sau, mai exact: se destindea. Desigur, avea de-a fa
ce u un adversar de prima mina, stia prea bine, dar se cre-dea de aceeasi talie
si se 13uda ca poate dovedi acest lucru la loc, dragul meu Strouvilhou, spuse el
impingind un fotoliu spre el. Sint intr-adev3r fericit ca te vad. dis "ozida hi
iUl Cnte & dlSpUS && fiu chemat- Stnt la Strouvilhou afecta cu multa piacere fata
de el o inso-lenta de lacheu; dar Passavant ii cunostea obiceiurile. - S trecem
deci la fapte; sau, cum se zice, sa nu ne ascundem dupa deget. Ai fecut pina acu
m destule mese-ni... Astazi as vrea sa-ti propun un adevarat post de director Sp
umndu-ti insa din capul locului ca nu e vorba decode hteratura. - Atita paguba.
Apoi, cum Passavant ii oferi cutia cu tigan : Daca-mi permiti, as prefera... - N
u permit deloc. Cu'ingrozitoarele dumitale tra-?uce de contrabanda imi infestezi
toata camera. N-am mteles niciodata cum poate cuiva s-i placa asemenea tigan. -
Eh ! n-as zice nici eu ca mor dupa ele. Avantajul e ca-i deranjeaza pe cei din j
ur. Tot zeflemitor ? - Oricum, n-ar trebui sa fiu luat drept un imbecil.
280
ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
281
Si, far3 s raspunda direct la propunerea lui Passa-vant, Strouvilhou crezu de cuv
iinta s se explice si s spun3 clar care e pozitia lui; si abia'apoi urmau sa decid
a. Continua: - Filantropia n-a fost niciodata partea mea tare. Stiu, stiu, spuse
Passavant. Si nici egoismul. Ceeea ce se pare ca nu prea stii. Unii ar'vrea sa
ne convinga c3 omul nu poate scapa'de egoism decit printr-un altruism care e si
mai hidos! In ceea ce m3 pnveste, pretind ca dac3 exist'3 ceva mai demn de dispr
et decit omul, si mai abject, acel ceva ar fi mai multi oameni. Nici un rationam
ent n-ar reusi sa-mi dembnstreze c3 adunind o sum3 de unitSti sordide, obtii un
total desvirsit. Nu mi se intimpia s urc tntr-un tram-vai sau intr-un tren fara sa
-mi doresc un accident de toata frumusetea care sa faca terci tot gunoiul aia vi
u; oh! impreun'a cu mine, se-ntelege; sau sa intru intr-o saia de spectacol fSra
sa-mi doresc ca lustra s se pr3buseasc3 sau sa explodeze o bomba; si de-ar fi sa
sar in aer si eu cu ei, as duce-o bucuros, ascuhsa sub veston, daca nu m-as re-
zerva totusi pentru ceva mai bun. Ai spus ceva ?... Nu, nimic; continua, te ascu
lt. Nu faci parte din tagma oratorilor care asteapta biciul contrazicerilor ca s
a fie stirniti. Inseamna ca doar mi s-a parut c3 te aud imbiindu-ma cu un pahar
din nepretuitul dumitale porto. Passavant zimbi. Si pastreaza sticla la-ndemlna,
spuse el, dlndu-i-o. Goleste'-o, dac3-ti face piacere, dar vorbeste. Strouvilho
u isi umplu paharul, se cufunda intr-un fo-toliu adinc si incepu : Nu stiu daca
am ceea ce se numeste o inima de iasca; simt in mine prea multa indignare, revol
ta si dezgust ca sa pot crede asta; de altfel putin tmi pas. E adevSrat c3 de mul
ta vreme am reprimat,' In acest organ, tot ce-ar fi riscat s-l emotioneze. Stnt i
nsa capabil de admiratie si de un anume fel de devotament absurd; caci ca om, ma
'urasc si ma dispretuiesc la fel de mult ca pe aproapele meu. Aud spunindu-se me
reu si peste tot ca literatura, artele, stiinta, In ultima instanta, lucreaza pe
ntru bunastarea omemrii; si asta-mi ajunge ca sa-mi fie greata de ele. Dar nimic
nu m'a poate opri sa intorc propozitiunea pe dos, si din clipa aceea simt ca tr
aiesc. Da, imi place s-mi imaginez tocmai contrariul: umanitatea serviia tru-dind
pentru un moment al cruzimii; un Bernard Palissy (atlta s-a tot vorbit de asta
ca ti se face lehamite) arzlnd femei si copii, si pe el Jnsusi, pentru a obtine
smaltul unei farfuril frumoase. tmi place sa pun problemele 'invers; cum s-ti spu
n, mintea mea e In asa fel facuta c3 numai atunci acestea Isi gasesc echilibrul
clnd slnt puse cu capul in jos. Si daca nu pot suporta glndul ca a existat un Cr
istos, care s-a jertfit pentru mlntuirea ingrata a tuturor indivizi-lor astora n
enorociti de care ma free zilnic, incerc o oarecare satisfactie, si chiar o anum
e Impacare, inchipuin-du-mi aceasta g'loata putrezind pentru a produce un Crist.
.. desi as prefera altceva, cSci toata fnvatatura acestuia n-a facut decit sa af
unde si mai r3u omenirea In mlastin3. Nenorocirea ni se trage de la egoismul cel
or feroci. O ferocitate devotata, numai ea va produce
fapte mari. Gresim ocrotindu-i pe nenorociti, pe siabanogi, pe rahitici, pe rani
ti; si de aceea ur3sc religia, care ne invata s pro-cedSm astfel. Deplina pace pe
care filantropii ihsisi pretind c3 o doblndesc prin contemplarea naturii faun3
si flora vine de acolo c3 In starea de saibaticie numai fiintele robuste prosper
3; restul e deseu si serveste de Ingrasamlnt. Numai ca e greu s vezi acest adevar
; si nimeni nu vrea s-l recunoasca. Ba da, ba da; eu II recunosc bucuros. Contina
. Si spune si dumneata dac3 nu-i rusinos, daca nu-i o infamie... ca omul s fi fac
ut atitea eforturi pentru a obtine rase superbe de cai, de bovine, de pasari, de
cer'eale, de flori, iar el Insusi, pentru el Insusi s caute Inc3 In medicina o u
surare a propriei mizerii, In caritate un paliativ, In religie o consolare si In
betia simturilor uita-rea. Pentru ameliorarea rasei ar trebui s se straduiasca.
Dar orice selectie presupune suprimarea neavenitilor; or, societatea noastra cre
tina nu-i in stare sa ia o asemenea hotarire. Nu-i in stare nici macar s-si asume
raspunderea castrarii degeneratilor; si tocmai acestia sint cei mai pro-lifici.
Nu de spitale avem nevoie, c'i de asez3minte de selectie. Z3u c3-mi placi, Stro
uvilhou. Mi-e teama ca te-ai inselat pina acum in privinta mea, domnule conte. M
-ai luat drept un sceptic, iar eu
284
ANDRE GIDE
trebui sa-mi faci rost de un secretar; eel pe care l-am vazut n-a fost satisfact
ion O sa ti-l trimit chiar miine pe junele Cob-Lafleur, cu care chiar' urmeaza s
ma vad, si cred ca va face treaba buna. E din tagma ,,maturatorilor" ? Oarecum..
. Exuno... Nu ! nu-i judeca pe toti dupa el. Acesta-i un mode-rat. Va fi foarte
potrivit pentru dumneata. Strouvilhou se ridica. Apropo, relua Passavant, am imp
resia c3 nu ti-am dat cartea mea. Regret c3 nu mai am nici un exemplar din prima
editie... N-are importanta, fiindca tot n-am intentia s-o vlnd. Pur si simplu t
iparul e mai bun. Eh ! cum n-am nici intentia de a o citi... La reve-dere. Si da
ca doresti, ramin la dispozitia dumitale. Am onoarea sa te salut. XII
JURNALUL LUI EDOUARD
,,Am adus lucrurile lui Olivier. Am inceput munca de Indata ce m-am intors de la
Passavant. Exaltare calma si lucida. Bucurie necunoscuta pfna astazi. Am scris
treizeci de pagini din Falsificatorii de bani, fr3 ezitari, fara stersaturi. Ca u
n peisaj nocturn la subita lumina a unui iulger, intreaga drama a tisnit din int
uneric, foarte diferita de ceea ce eu ma straduia'm zadarnic sa inventez. C3rtil
e scrise pinS acum mi se par comparabile cu bazinele din gradinile publice, cu u
n contur precis, perfect poate, dar in care apa captivS e fr3 viata. Acum vreau s
-o las sa curga in voia ei, dupa cum parita e mai abrupta, sau mai Una, in suvoa
ie al c3ror curs refuz s-l prevad. X. sustine c3 un bun romancier, inainte de a-s
i incepe cartea, trebuie sa stie cum se va termina. Eu, care'o las pe a mea sa s
e desfasoare la voia intimpiarii, consider ca viata nu ne ofera niciodata ceva c
are, fund un rezultat final, s nu poata fi considerat ca un punct de plecare. Ar p
utea fi continuat..., cu aceste cuvinte as vrea s-mi termin Falsificatorii de bani
. Vizita lui Douviers. E fara discutie un baiat foarte cumsecade. Fiindca i-am a
ratat o simpatie exagerata, a trebuit s suport efuziuni destul de jenante. In tim
p ce stam de vorba cu el, Jmi repetam aceste cuvinte ale lui La Rochefoucauld : S
int prea putin milos ; si as vrea s nu fiu deloc... Socotesc c3 trebuie's fii mult
umit dac3 te arati milostiv, dar s te pSzesti cu grija ca nu cumva s-ti fie cu ade
v3rat miia. Simpatia mea era totusi reaia, de netagaduit, si eram emotional pina
la lacrimi. La drept vorbind, mi s-a p3rut c3 lacrimile mele il consoleazS mai b
ine decit cuvintele. Cred chiar cS i-a pierit tristetea din clipa in care m-a va
"zut
plingind. Eram foarte hotarit s nu-i spun numele seducatoru-lui; dar, spre surpri
za mea, nici nu mi l-a cerut. Cred c3 gelozia i se mai potoleste de indata ce nu
mai simte privi-rea Laurei indreptata spre el. fn orice caz, faptul ca a stat d
e vorba cu mine i-a siabit putin intensitatea. Citeva ilogisme in cazul lui; e i
ndignat ca ceiaialt a abandonat-o pe Laura. I-am aratat ca daca n-ar fi parasit-
o, Laura nu s-ar mai fi intors la el. Isi spune c3 va iubi copi-lul ca si cum ar
fi al lui. Cine stie dacS, fara eel care a sedus-6, ar fi cunoscut bucuriile pa
ternitatii ? N-am fScut aceasta remarca deoarece, cind isi^ aminteste de insufi-
cientele sale, gelozia i se amplifica.'ln aceasta imprejurare insa, ea e determi
nata de amorul propriu, si inceteaza sa ma mai intereseze. Ca un Othello e gelos
, e de inteles ; imaginea piaceri-lor de care sotia lui se bucura oi un altul il
obsedeaza. Dar un Douviers, ca s devina gelos, trebuie s-si inchi-puie c3 se cuvi
ne sa fie gelos. Si fara indoiaia Isi cultiva aceasta pasiune din nevoia secreta
de a se simti un personaj mai complex decit in rea-litate. Fericirea ar fi pent
ru el o stare fireasca ; dar are nevoie s se admire, si atunci pretuieste ceea ce
a dobindit, nu ce-i natural! M-am strSduit deci s-i ar3t c3 fericirea simpia est
e mai meritorie decit chinurile, si mai
286
ANDRE GIDE
greu de atins. L-am lasat s piece numai dupa ce s-a mai inseninat. Inconsecventa
caracterelor. Personajele care, de la un capat la altul al fomanului sau al dram
ei, actioneazS exact asa cum s-ar fi putut prevedea... Ni se cere sa admiram ace
asta constants, dup3 care, dimpotriva, eu imi dau sea-ma c3 sint artificiale si
construite. Si nu pretind ca inconsecventa ar fi indicele cert al firescului, ca
ci pot fi intilnite, indeosebi la femei, inconsecvente afectate; pe de alta part
e, pot admira in citeva cazuri rare ceea ce se numeste ,,spiritul de continui-ta
te"; dar, de cele mai multe ori, aceasta consecventa nu se obtine decft printr-o
inversunare vanitoasa si nuniai tn defavbarea firescului. Individul, cu clt are
un fond mai generos si disponibilitlti mai mari, cu eft e mai dispus s accepte s
chimb3rile, cu atit mai putin Ias de buna voie ca trecutul s-i hptarasca viitorul.
Acel justum et tenacem propositi virum , care ne este propus ca model, nu ofera
de cele mai multe ori declt un sol pietros si refractar oricarei incercari de a
-l cultiva. Dintre acestia am cunoscut si un alt soi, care isi construiesc cu 'a
siduitate o originalitate constientS, si a c3ror principaia grija, dupa ce alege
rea a fost facuta, consta in a nu se indeparta nici o clipa de modelele stabi-li
te; care ramin Intr-o stare de permanenta alarma si nu-si ingaduie uitarea de si
ne. (Ma glndesc la X., care a reftizat paharul de Montrachet 1904 pe care i l-am
oferit: Nu-mi place decit Bordeaux-ul, spunea el. De indata ce l-am facut sa crea
da c3-i dau vin de Bordeaux, Montra-chet-ul i s-a parut incintStor.) Qnd eram ma
i tin3r, luam hotariri care tmi inchi-puiam ca sfnt virtuoase. M3 interesa mai p
utin sa fiu ce eram, cit sa devin ceea ce pretindeam a fi. Acum, putin mai lipse
ste ca sa nu vad In nehotSrire mijlocul secret prin care nu mai imbStrinesti. Ol
ivier m-a intrebat la ce lucrez. M-am lasat antrenat in discutie si i-am vorbit
de cartea mea, ba chiar i-am citit, mtr-atit'pafea ca il intereseaza, paginile p
e care tocmai le
i Omul drept si hotartt tn intentia sa (lat.). FALSIFICATORII DE BANI 287
scrisesem. Imi era team3 de judecata lui, cunoscJnd bine intransigenta tineretii
si dificultatea cu care accepta un alt punct de vedere decit al sSu. Dar putine
le observatii pe care, destul de temator, s-a hazardat 's le faca, mi' s-au parut
a fi deosebit de judicioase, asa c3 pe loc am si profi-tat de ele. Acum simt si
respir prin el. E nelinistit !n privinta revistei pe care urma s-o conduca, si
mai cu seama din pricina povestirii aceleia pe care o dezavueaza, scrisa la coma
nda lui Passavant. Nolle hotariri luate de acesta, i-am spus eu, vor antrena si
o remaniere a sumarului; va putea s-si recapete manuscri-sul. Am primit vizita, c
u totul neasteptata, a domnului judecator de instructie Profitendieu. Isi sterge
a fruntea de sudoare si respira'greu, nu atit pent'ru'ca urcase sase etaje, cit,
mi's-a p3rut mie, din pricina ca se simtea stinje-nit. Si-a pastrat paiaria in
mina si nu s-a asezat decit dupa ce eu l-am invitat. E un barbat 'cu o infatisar
e frumoasa, bine facut si cu o prestanta de netagaduit.' Sinteti, am impresia, c
umnatul presedintelui Molinier, mi-a spus el. Mi-am ingaduit s vin la dumneavoast
ra in legStura cu fiul lui, Georges, fmi veti scuza, fr3 indoiaia, un demers care
la prima vedere s-ar putea sa par3 indiscret, dar pe care afectiunea si stima c
e le nutresc fata de cole-gul meu sper c3 il vor explica pe deplin. Fcu o pauza.
M-am ridicat si am inchis o us, de teama ca femeia de serviciu, care e foarte ind
iscret'a si o stiam in odaia vecina, s nu auda nimic. Profitendieu m-a aprobat cu
un zimbet.
In calitatea mea de judecator de instructie, relua el, m3 ocup de o afacere extr
em de nepiacuta. Junele dumneavoastra nepot a fost anterior implicat intr-o aven
-tur3... dar r3mine intre noi, nu-i asa intr-o aventura destul de scandaloasa, i
n care as vrea s cred, data fiind virsta lui frageda, c3 s-a abuzat de bunacredin
ta si ino-centa lui; dar am fost silit, v-o m3rturisesc, s uzez de o oarecare abi
litate pentru... a o musamaliza, fr3 sa preju-diciez interesele justitiei. In fat
a unei recidive... de o cu totul alt3 naturS, m3'gr3besc s adaug... n-as mai pute
a garanta c3 junele Georges va scSpa la fel de ieftin. M3
288 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI
indoiesc chiar ca ar fi in interesul copilului daca am incer-ca s-l scapam, In po
fida dorintei mele prietenesti de a-l scuti pe cumnatul dumneavoastra de acest s
candal. M3 voi stradui, totusi: v3 dati Insa seama c3 agentii mei stnt zelosi si
ca nu pot s-i tin tot timpul in friu. Sau, daca vreti, inca pot; dar miine nu va
mai fi posibil. lata de ce m-am gindit ca ar trebui s stati de vorba cu nepotul
dumneavoastra, s-i explicati la ce se expune... Vizita lui Profitendieu, de ce n-
as spune, la inceput m-a nelinistit teribil de mult; dar, dup3 ce am inteles ca
nu vine nici ca dusman si nici ca judecator de instructie, a inceput mai degraba
s m8 amuze. Si cu atit mai mult atunci cind el continua: De cMva vreme s-au pus
in circulate monede false. Am fost avertizat. N-am reusit insa sa descopar prove
nienta lor. Dar stiu c3 tinarul Georges din naivitate, as vrea'sa cred e unul di
ntre cei care le utilizeaza si le pune in circulate. Slnt citiva copii, de virst
a nepotului dumneavoastra,'care se preteaza la acest rusinos trafic. Nu m3 indoi
esc de faptul ca se abuzeaza de inocenta lor si ca acesti copii f5r3 discernamin
t se lasa inselati de citiva culpabili mai virstnici decit ei. Am fi putut mai d
e mult s punem mina pe delincventii minori si, fara nici o dificul-tate, s-i facem
sa marturiseasca provenienta acestor monede; numai c3 prea bine stiu ca dupa ce
se trece de un anume punct, cazul ne scapa, ca sa zic asa... adica o ancheta nu
mai poate da inapoi, iar noi ne vedem siliti sa stim ceea ce uneori am prefera
sa ignoram. !n spets', eu pretind s-i descoperim pe adev3ratii vinovaji f8r3 sa r
ecurgem la mSrturia acestor minori.'Am dat deci ordin s fie lasati in pace. Dar a
cest ordin nu e decit provizoriu. As vrea ca nepotul dumneavoastra s nu ma fortez
e s revin asupra hotaririi mele. Ar fi bine s stie ca sintem cu ochii pe el. Nati
face r3u chiar daca l-ati speria putin; a apucat-o pe o panta gresita... L-am as
igurat ca voi face tot ce-mi sta in putinta ca s-l avertizez, dar Profitendieu pa
rea ca nu m& aude. Privea in gol. Repeta de dou3 ori: pe ceea ce se numeste o pan
ta gresita. apoi tScu. Nu stiu cit3 vreme a durat tScerea lui. Fr3 s-si exprime gin
durile, mi se parea c3 le v8d cum se deruleaza
289
in mintea lui, si am auzit, chiar Inainte de a le fi pro-nuntat, aceste cuvinte:
Sint si eu tat3, domnule... Si tot ce spusese mai inainte dispSru; intre noi do
i nu mai exista decit Bernard. Restul era doar pretext; venise sa-mi vorbeasca d
espre el. Daca efuziunile ma jeneaza, daca exagerarea senti-inentelor ma supara,
nimic, dimpotriva, nu e mai in masura s m3 tulbure decit aceasta emotie st3pinit
3. Si-o retinea pe cit ii sta in putint3, dar cu un e'fort atit de mare, incit b
uzele si miinile ii tre'murau. Nu mai reusi s continue. DeodatS fsi ascunse fata
in palme, si partea de sus a corpului ii fu zguduitS de hohote. Vedeti, ingaima
el, vedeti si dumneavoastra, domnule, cit de nenorociti ne poate face un copii.
Mai era nevoie s-o luam pe ocolite ? Extrem de emotional eu insumi: Lui Bernard
i s-ar sfisia inima dac3 v-ar vedea, am spus; sint cit se poate de sigur. Cu toa
te acestea eram foarte incurcat. Bernard nu-mi vorbise aproape deloc despre tatS
l su. Fusesem de acord cu el c3 si-a p3r3sit familia, gata cum sint de a socoti o
ast-fel de dezertare fireascS, si dispus s consider c3 un ase-menea gest este sp
re marele folos al copilului. tn sprijinul lui, in acest caz, venind si faptul c
3 Bernard era un fiu nelegi-tim... lata insa ca tatai' su vitreg d3dea dovada de
senti-mente atit de puternice, incit, fr3 indoialS, sc3pau de sub orice control s
i erau cu atit mai sincere cu eft nu veneau din nici o constringere. Si in fata
acestei iubiri, in fata acestei dureri eram silit s ma'intreb dac3 Bernard avuses
e drep-tate s piece. Nu ma mai simteam in stare sa-l aprob. Folositi-va de mine d
aca credeti c3 as putea sa v3 fiu util, i-am spus, daca credeti c3 ar tfebui s'a
vorbesc cu el. Are o inima de aur. tiu. tiu... Da, ati putea face mult. Stiu ca a
fost cu dumheavoastrS vara aceasta. Politia mea functioneazS destul de bine...
Stiu, de asemenea, ca' se prezinta chiar azi la oral. Am ales momentul cind stia
m c3 trebuie sa fie la Sorbona ca s vin la dumneavoas'trS. Mi-era teama s nu ne in
tilnim. De citeva clipe emotia mea incepuse s scada, deoa-rece remarcasem c3 verb
ul a sti figura in aproape toate
zvu
ANDRE GIDE
frazele lui. Devenisem imediat mai interesat de aceasta deprindere care putea sa
fie profesionala decit de ceea ce-mi spunea. Mi-a spus a sti si c& Bernard trecus
e stralucit examenul scris. Datorita amabilitatii unui exami-nator, care-i era p
rieten, a reusit chiar s ia cunostinta de lucrarea pe care fiul sau o facuse la f
ranceza si care, dupa cite se spunea, era una dintre cele mai remarcabile. Vor-b
ea de Bernard cu un fel de admiratie sl3pinit3, care ma facea sa ma-ntreb daca,
la urma urmelor, nu cumva se cre-dea tatai lui adevarat. Dar, adauga el, mai cu
seama despre asta sa nu-i pomeniti nimic. Stiti ctt e de mlndru din fire si de s
uscep-tibil... Dac-ar bSiiui'cS de cind a plccat n-am incetat s ma glndesc la el
si s aflu ce face... Dar oricum, puteti s-i spuneti c3 ne-am v3zut. (Respira greu
intre fi'ecare frazS.) Ceea ce numai dumneavoastra singur puteti s-i spuneti este
c3 nu-i port pica (apoi, cu o voce care deve-nea tot mai slab3), c3 n-am inceta
t o clipa s-l iubesc... ca pe un fiu. Da, stiu foarte bine c3 stiti... I-ati mai
putea, de asemenea, spune... (si, fr3 s m3 priveascS, cu greu, extrem de rusinat):
c3 mama sa m-a parasit... da, defini-tiv, In vara asta; si c3 el dac-ar vrea s s
e-ntoarc3, eu... N-a mai putut s termine. Un om robust, fn toata firea, cu un ros
t in viata si cu o cariera solida, care pe neasteptate, renuntind 'la' orice con
venience, se dcschise si isi' revarsa durerea in fata unui necunoscut, ti ofera
aceluia, adica mie, un spectacol cu totul extraordinar. Am putut constata, o dat
a in plus cu aceasta ocazie, c3 pot fi mult mai usor emotional de efuziunile unu
i necunoscut decit de cele ale unei p'ersoane apropiate. Voi c3uta altadata s m3
explic In privinta asta. Profitendieu nu mi-a ascuns p3rerile subjective pe care
si le facuse in primul rind in privinta mea, deoarece nu s-a lamurit, si inc3 n
u e nici acum iamurit, cum de Bernard a fugit de acasS pentru a veni la mine. In
primul rind, din aceasta pricin3 a ezitat s m3 caute. Nu voiam cu nici un pret s-
i spun povestea valizei mele si nu i-am vor-bit decit de prietenia fiului su cu O
livier, datorita c3reia, i-am spus eu, ne-am legal alii de repede. Tinerii aslia
, repeta Profitendieu, se avintS fn viia fr3 s slie la ce se expun. Fr3 indoia!3 c3
forta lor proFALSIFICATORII DE BANI
291
vine din necunoasterea primejdiilor. Dar noi care slim, noi parintii, tremuram p
entru ei. Solicitudinea noast'ra ii irita, si eel mai bine este sS n-o lasam sa
fie prea evidenta. Stiu c3 uneori ea se exercita foarte suparator si slingaci. P
referabil e ca in loc s-i tot repetam copilului c3 focul arde, s-l 13sm sa se arda
putin. Experien|a il va invSla mult mai sigur decit sfaturile. Totdeauna i-am ac
ordal lui Bernard cea mai mare libertate. Pfna-ntr-atft, incit l-am fcut, vai, s c
reada c3 nu-mi pasa prea mult de el. Mi-e teama c3 sa fnselat in privinta aceast
a, si de aici fuga lui. Chiar si atunci, am crezut c3 e bine s-l las s faca ce vre
a; veghindu-l fnsa de la distanta, fr3 ca el S bSnuiasc3 ceva. Har Domnului, avem
pentru asta destule mijloace. (Evident c3 Profitendieu fcea dintr-asta si o chest
iune de orgo-liu, ar3tindu-se deosebit de mtndru de organizarea politiei; e a tr
eia oarS c3 imi vorbete despre acest lucru.) Am considerat ca nu trebuie s diminue
z in ochii acestui copil riscurile initiative! sale. Pot oare s v3 m3rturisesc ca
acest act de nesupunere, In ciuda durerii ce mi-a prici-nuil-o, n-a fcut decit s
a m3 lege si mai mult de el ? Am stiul sa v3d fn gestul lui o dovada de curaj, d
e valoare... Acum, cind temerile i se risipira, bielul om nu mai contenea cu vor
ba. Am fncercat s fndrept conversatia spre ceea ce m3 interesa mai mult si, schim
bfnd brusc s'ubiectul, l-am fntrebat dacS a vSzut monedele acelea false de care-
mi vorbise la fnceput. Eram curios sa stiu dac3 semSnau cu piesa pe care ne-o ar
atase Bernard. Abia i-am pomenit de ea si Profitendieu fsi schimbS complet fizio
nomia; pleoapele i se inchisera pe jumatale, fn limp ce fn strafundul ochilor se
aprinse o flac3rS ciudalS; ridurile de la tfmple devenisera mai pronuntate; buz
ele i se crispara; efortul de atentie fi tragea parc3 fn sus toate trasaturile.
Uitase de lol ce disculaserSm inainte. Judec3torul luase locul tataiui, si pentr
u el nu mai exista altceva decft meseria. Imi puse nenumarate fntrebari, Iu3 not
e si spuse c3 va trimite un agent la Saas-F^e ca s afle numele tuturor pasagerilo
r fnscrisi fn registrele hoielurilor.
Desi, dupa toate probabilitaiile, adauga el, mone-da aceea falsa i-a fost strecu
raia b3canului de un avenlu-rier de ocazie si inir-un loc fn care se afla pur si
simplu fn trecere.
292 ANUKb,
La care i-am replicat ca Saas-Fee se afia intr-o fundatura si ca nu era prea uso
r sa ajungi pina acolo si sa te intorci in aceeasi zi. S-a arStat deosebit de sa
tisfScut de aceasta ultima informatie, si cu acestea ne-am si despartit, dupa ce
mi-a multumit caiduros, cu un aer preocup'at, incintat, si fara s mai pomeneasca
deloc nici de Georges, nici de Bernard".
XIII
Bernard avea sa simta in dimineata aceea ca, pentru I o fire generoasa ca a sa,
cea mai mare b'ucurie este sa faca I o bucurie si unei alte fiinte. Aceasta bucu
rie ti era refu- 3 zata. Tocmai trecuse examenul cu mentiune si, negisind j in p
reajma sa pe nimeni caruia s-i anunte aceasta fericita veste, era foarte abatut.
Bernard stia ca omul care ar fi fost eel mai incintat de o asemenea veste era ta
tai lui. Lai un moment dat chiar s-a gindit sa mearga imediat sa i-o spuna; orgo
liul tnsa 11 retimi. Edouard ? Olivier ? Ar fi, Insemnat sa dea prea multa impor
tanta unei diplome. Era acum bacalaureat. Mare lucru! Abi'a de acum incepea greu
l. In curtea Sorbonei il vazu pe unul din colegii lui, proaspat bacalaureat si e
l, care se indepartase de ceilalti si plingea. Colegul acela' era in doliu. Bern
ard stia ca tocmai ii murise mama, tntr-un mare elan de simpatie, porni spre orf
an; se apropie; apoi, dintr-o pudoare absurda, trecu mai departe. Ceiaialt, care
il vazuse apropiindu-se si apoi trecind, se rusina de lacrimile lui; il pretuia
pe Bernard suferea crezind ca l-a ocolit pentru c3 tl dispretuieste. Bernard in
tra in parcul Luxembourg. Se aseza pe o banca, In aceeasi parte a gradinii in ca
re venise sa-l intilneasca pe Olivier in seara cind c3uta un adapost. Adia o boa
re caiduta si azurul ti zimbea printre aengile de-acvB desfrunzite ale ialnicilo
r copaci. Nici nu-ti venea, intr-adeva^ sa crezi ca se apropie iarna; pasarile g
unguritoare erau 9 ele inselate de aparente. Dar Bernard nu privea parojB vedea
in fata lui intinzindu-se oceanul vietii. Parea ca mail e br3zdata de drumuri; d
ar ele nu erau insemnate, si Bernard nu stia care e al su. Medita de citeva clipe
, cind v3zu apropiindu-se de el, alunecind si cu un mers atit de usor incit iti
dadeai seama c3 ar fi pu'tut s umble si pe ape, un inger. Bernard nu vazuse nicio
data ingeri, dar nu sovai nici un moment, si cind ingerul ii spuse: ,,Vino", se
ridica docil si tl urma". Nu era mai mirat dectt ar fi fost tntr-un vis. Mai ftr
ziu a tncer-cat s-si aminteasca dac3 tngerul l-a luat de mina; tn rea-litate ihsa
nu s-au atins deloc, si chiar pastrau tntre ei o oarecare distanta. Se tntoarse
ra amindoi in aceeasi curte unde Bernard tl'iasase pe orfan, hotartt de data ace
asta s stea de vorba cu el; dar curtea era acum pustie. Bernard se indrepta, cu i
ngerul alaturi, spre biserica Sorbonei, unde intra mai intti tngerul, unde Berna
rd nu intrase niciodata. Prin acest loc se plimbau si alti tngeri, dar Bernard n
u putea s-i vada. O pace nemaicunbscuta tl mvaiuia. fngerul se apropie de altarul
din mijloc si Bernard, ctnd tl v3zu c3 tngenuncheaza, ingenunchie asisderea, al
aturi de el. Nu credea tn nici un Dumnezeu, asa c3 nu stia s se roage; dar inima-
i era n3p3dita de b dulce nevoie de daruire de sacrificiu; se oferea pe sine. Em
otia lui ramtnea atit de nedeslusita, tnctt nici un cuvtnt n-ar fi reusit s-o ex
prime; dar dintr-odata se a uzira" acorduri de orga. - La fel te-ai daruit Laure
i, spuse ingerul; si Bernard simti cum lacrimile ii siroiesc pe obraji. Vino, ur
meaza-ma.' Bernard, tn timp ce se 13sa condus de tnger, aproape se ciocni de unu
l din fostii lui colegi care luase si el oralul. Bernard tl stia un chiulangiu s
i se mira c3 a luat examenul. Chiulangiui nu-l remarcase pe Bernard, care tl v3z
u cumparind o luminare. Bernard ridica din umeri. Ctnd ajunse tn strada tsi dadu
seama c3 tngerul tl pSrasise. Intra tntr-o tutunge'rie, chiar tn aceea tn care,
cu opt zile tn urma, Georges plasase moneda falsa. De atunci roai schimbase mul
te. Bernard cumpara un pachet de ]igri si incepu s fumeze. De ce a plecat ingerul
? Asadar 'ngerul si Bernard nu mai aveau ce sasi spuna ?... Suna de amiaza. Lui
Bernard ti era foame. Sa se intoarca la pen-^on ? S se duc3 la Olivier si sa tmpa
rta cu el prtnzul lui Edouard ?... Se asigura ca are destui bani tn buzunar si
294
ANDRE GIDE
intra !ntr-un restaurant. Cind tocmai termina de mincat, o voce ii sopti: A veni
t timpul sS-ti faci socotelile. Bernard intoarse capul. Ingerul era din nou ling
a el.
Trebuie sa te hotarSsti, spunea el. Pin3 acum ai trait la nimereaia. Vei accepta
oare s fii la cheremul ha-zardului ? Vrei sa fii folositor la ceva. Important e
sa stii lace. Invata-ma; indruma-ma, spuse Bernard. Ingerul 11 duse pe Bernard i
ntr-o saia plina de lume. In fundul salii era o estrada, si pe estrada o masa ac
operita cu o cuvertura grena. Asezat in spatele mesei, un om inca tin3r vorbea.
E o mare nebunie s pretinzi cS poti descoperi ceva. Tot ce avem, a fost primit. F
iecare dintre'noi trebuie sa inteleaga, inca de tinar, c3 depindem de un trecut
si ca acest trecut ne obliga. Prin el ne este rinduit tot viitorul. Dup3 ce term
ina de dezvoltat aceasta tema, un alt orator ii lua locul si incepu prin a-l apr
oba, apoi se ridica impotriva prezumtiosului care pretmde c3 traieste fara nici
o doctrina, sail c3 se ghideaza el insusi si dupa pro-pria-i constiinta. Am prim
it mostenire o doctrina, spunea el. Ea a r3zb3tut peste veacuri.' E fara indoiai
a cea mai buna si e singura; fiecare dintre noi se cuvine sa dovedeasca acest lu
cru. E cea care ne-a fost transmisa de dascalii nostri. E doctrina tarii noastre
care, de cite ori o renega, trebuie sa piateasca'scump greseala svirsita. Nu pot
i fi bun francez fara sa o cunosti, nici s faci ceva bun fara sa i te supui. Celu
i de-al doilea orator, ii succeda un al treilea, care le multumi primilor pentru
ca au infatisat atit de bine ceea ce el numea partea teoretica a progfamului lo
r; apoi arata c3 acest program nu comporta nici mai mult nici mai putin decit re
generarea Frantei, prin efortul fiecSruia dintre membrii partidului lor. Spunea
ca el este om de actiune; afirma c3 orice teorie isi gaseste in practica fina-li
tatea si verificarea, si c3 orice bun francez trebuie s fie un combatant. Dar, va
i! adauga el, cite forte risipite, pierdute! Cu totul altfel ar arata maretia ta
rn noastre, straiucirea infaptuirilor noastre, si altfel s-ar'pune fiecare in va
loare,
*ALSIFICATORII DE BANI
295
daca aceste forte s-ar organiza, daca aceste infaptuiri ar celebra ordinea, daca
fiecare s-ar inregimenta ! Si in timp ce el continua, prin saia incepura s circu
le tineri care distribuiau buletine de adeziune, pe care nu trebuia decit s-ti pu
i semnatura. Voiai s te daruiesti, spuse atunci ingerul. Ce mai astepti ? Bernard
lua una din fituicile acelea, al c3ror text ince-pea cu aceste cuvinte: ,,M3 an
gajez solemn s..." citi, apoi se uita la inger si v3zu ca zimbeste; apoi privi sp
re adu-nare si recunoscu printre tinerii din saia pe proaspatul bacalaureat de m
ai adineauri, care in biserica Sorbonei aprinsese o luminare in chip de recunost
inta pentru suc-cesul su; si deodata, ceva mai departe,' il zari pe fratele su mai
mare, pe care nu-l mai v3zuse de cind plecase din casa parinteasca. Bernard nu-
l iubea, si era putin gelos pe pretuirea pe care tatai lor parea s i-o arate. Mot
otoli nervos buletinul. Crezi ca ar fi trebuit sa semnez ? Da, desigur, daca te
indoiesti de tine, spuse ingerul. Nu m3 mai indoiesc, spuse Bernard, care arunca
Mrtia cit-colo. tntre timp oratorul continua. Cind Bernard incepu iarasi s-l asc
ulte, acesta tocmai propovaduia un mijloc si-gur de a nu te insela niciodata, po
trivit e3ruia trebuia s renunti pentru totdeauna s mai judeci prin tine insuti, si
s te bizui mereu pe judecatile superiorilor tai. Cine sint acesti superiori ? in
treba Bernard; i subit se simti cuprins de o mare indignare. Daca te-ai urea pe e
strada, ii spuse el ingerului, si te-ai lua la bataie cu el, fara indoiaia ca l-
ai da gata... Dar ingerul, zlmbind: Cu tine m3 voi lupta. Diseara, vrei ? Da, sp
use Bernard. lesira amindoi. O luara pe marile bulevarde. Multi-mea care se ingh
esuia pe strazi parea alcatuita numai dm oameni bogati; fiecare p3rea sigur de s
ine, indiferent fata de altii, dar irigrijorat. - Aceasta s fie imaginea fericiri
i ? intrebS Bernard, care-si simtea inima plina de am3raciune.
296
ANDRE GIDE
Apoi ingerul il duse pe Bernard in cartierele srace, a c3ror mizerie Bernard nici
mScar n-o banuise mai inainte. Se insera. Ratacira multa vreme inc3 printre ina
ltele case sordide in care haiaduiau bolile, prostitutia, rusinea, crima si foam
ea. Abia atunci Bernard il Iu3 pe inger de min3, si ingerul isi intoarse capul c
a s nu fie v3zut cum plinge. Bernard nu cina in seara aceea; si cind se intoarse
la pension nu mai cSutfi s-o intilneascS pe Sarah, asa cum facuse in celelalte s
eri, ci urea de-a dreptul in camera in care locuia impreuna cu Boris. Boris se c
ulcase, dar inc3 nu dormea. Recitea la lumina luminarii scrisoarea pe care o pri
mise de la Bronja chiar in dimineata acelei zile.
,,Mi-e teama, ii spunea prietena lui, c3 n-o s te mai vad niciodata. Cind m-am in
tors in Polonia am rScit. Tusesc; si cu toate c8 doctorul nu vrea sa-mi spuna, s
imt eu ca n-o'sa mai traiesc multa vreme." Auzindu-l pe Bernard apropiindu-se, B
oris ascunse scrisoarea sub pernS si stinse in mare graba luminarea. Bernard ina
inta in bezna. Ingerul intrase in camera impreuna cu el, dar cu toate c3 noaptea
nu era prea intunecoasa, Boris nu-l vedea decit pe Bernard. Dormi? intreba Bern
ard incet. Si cum Boris nu raspunse, Bernard crezu ca doarme. Deci acum, intre n
oi doi, ii spuse Bernard fngeru-lui. Si toata noaptea, pina in zori, s-au luptat
. Boris vedea nedeslusit cS Bernard se tot agita. Crezu ca asa isi face el rugac
iuhile si avu grija s nu-l intrerupa. Ar fi vrut totusi sa stea de vorba cu el, c
3ci il incerca o su-ferinta cumplita. Ridicindu-se, ingenunchie la picioarele pa
tul'ui. Ar fi vrut sa se roage, dar nu reusea decit s ho-hoteasca: O, Bronja, tu
care vezi ingerii, tu care trebuia sa-mi deschizi ochii, tu ma p3rasesti! Fr3 tin
e, Bronja, ce-o sa ma fac ? Ce-o s se intimple cu mine ? Bernard si ingerul erau
prea ocupati ca s-l auda. Se luptara amindoi pina-n zori. Ingerul se retrase fara
ca vreunul din ei s ft iesit invingator. Mai tirziu, cind la rindul sau Bernard
iesi din camera,! se intilni cu Rachel pe culoar. As vrea s stam de vorba, ii spu
se ea. Vocea-i era atit de tristS, incit Bernard intelese imediat ce voia si spun
a. Nu-i raspunse nimic, isi 13sa capul in jos, si, din mare miia pentru Rachel,
sirriti deodata c3 o ur3ste pe Sarah si ca ii este scirba de plkcerile pe care l
e gustase impreuna cu ea.
XIV
re la orele zece, Bernard se duse la Edouard, cu o sacosa in care inc3puser3 put
inele-i vesminte, rufaria si c3rtile pe care le mai avea. Isi iuase rama's bun d
e la Azals si de la doamna Vedel, dar nu mai c3ut3 s-o vada pe Sarah. Bernard er
a grav. Lupta sa cu ingerul il maturizase. Nu mai semana cu nepasatorul hot de v
alize care credea c3 in lumea asta e de-ajuns s indraznesti. Incepea s inte-leaga
c3 de multe ori cutezanta se piateste cu pretul ferici-rii altuia. Am venit la d
umneavoastra s ma gzduiti, ii spuse lui 6douard. lar am r3mas fr3 adapost. Dar de c
e pleci de la Vedel ? Din motive secrete... pe care ingaduiti-mi sa nu vi le imp
artasesc. In seara banchetului, fidouard ii observase pe Bernard si Sarah destul
ca s inteleaga cit de cit sensul acestei t3ceri. Ajunge, spuse el zimbind. Divan
ul din camera mea de lucru iti sta la dispozitie pentru la noapte. Dar trebuie m
ai intii sS-ti spun c3 tatai dumitale a fost ieri la mine. Si ii relata acea par
te a convorbirii lor care socotea el c3 va reusi s-l emotioneze. Nu la mine ar tr
ebui s dormi in seara asta, ci la el. Te asteapta. Bernard tacea. O s ma mai ginde
sc, spuse el in cele din urm3. Permiteti-mi pin3 atunci sa-mi las lucrurile aici
. Pot sl v3d pe dlivier ? Vremea e atit de frumoasS incit l-am sfatuit s iasa puti
n la aer. As fi vrut s-l insotesc, deoarece inc3-i foarte slabit; dar el a prefer
at s se plimbe singur. De altminteri, a plecat de vreo ora, asa c3 trebuie s se in
toarca in curind. Asteapt3-l... M3 gindesc numai... si examenul ?
298
ANDRE GIDE
FALSIFICATORII DE BANI
L-am luat; dar asta nu conteaza. Important e pentru mine s stiu ce am de fcut. Sti
ti ce m3 retine mai cu seama sa ma intorc la tatai meu'? Nu vreau banii lui. O s
a ma socotiti absurd ca dau cu tifla unei asemenea sanse; dar mi-am promis mie i
nsumi sa ma lipsesc de ei. Pentru mine e important sa-mi dovedesc ca sint un om
de cuvint, cineva pe care pot conta. Mi se pare ca in primul rind e vorba de org
oliu. Spuneti-i cum vreti: orgoliu, infatuare, sufi-cienta... N-o sa puteti disc
redita in ochii mei sentimentul care'ma anima. Acurh insa, iata ce-as vrea sa st
iu : ca sa te poti conduce in viata, e nevoie s-ti fixezi privirea spre un anume
tel ? - Lamureste-ma, te rog. Am dezbatut problema asta toata noaptea. In slujba
cui sa pun aceasta forta pe care o simt In mine ? Cum poti profita mai bine de
tine insuti ? Indreptindu-te spre un scop ? Dar cum iti alegi acest scop ? Cum i
l cunosti atfta vreme cit nu l-ai atins ? A tr3i farS un scop inseamna a te 13sa
In voia intimpiarii. Mi-e teama ca nu m-ati inteles prea bine. Cind Columb a de
scoperit America, stia el spre ce se
indreapta ? Scopul lui era sa mearga Inaint'e, drept inainte. Scopul lui era el,
si il proiecta fnaintea lui insusi... M-am gindit adesea, il mtrerupse Edouard,
ca in arta, in literatura in special, conteaza numai aceia care se avinta spre
necunoscut. Nu descoperi paminturi noi daca nu accepti sa pierzi din vedere, in
primul rind si pentru multa vreme, orice tarm. Numai ca scriitorii nostri se ter
n de larg; navigheaza numai pe linga coasta. - leri, cind am iesit de la examen,
continua Bernard fara sa-l auda, nu stiu ce demon m-a indemnat si am intrat int
r-o saia unde se tinea o reuniune publics. Se vorbea acolo de onoarea nationaia,
de devotamentul fata de patrie, de o gramada de lucruri care mi-au mers la inim
a. Putin a lipsit s semnez o hirtie prin care ma angajam, pe a mea onoare, sa-mi
consacru activitatea unei cauze care, desigur, mi se parea frumoasa si nobiia. S
int bucuros c3 n-ai semnat. Dar ce te-a retinut ? Fr3 indoiaia ca un instinct sec
ret... Bernard ramase citeva clipe pe ginduri, apoi adauga zimbind :
299
Cred c3 mai ales mutrele aderentilor; incepind cu mutra fratelui meu mai mare, p
e care l-am recunoscut In multime. Mi s-a pSrut ca toti tinerii aceia erau anima
ti de cele mai bune sentimente si'ca fSceau foarte bine abdicind de la initiativ
a personals, fiindcS n-ar fi ajuns prea departe daca s-ar fi luat dupa cSpatina
lor, c3ci era inapta, si nici dupa independent^ lor de spirit, c3ci foarte curmd
ar fi dat din colt In colt. Mi-am spus, de asemenea, ca e bine pentru tara'sS a
iba printre cetStenii si un mare num3r de oamerii animati de o bunavointa anci-la
ra; dar cS vointa mea nu va fi niciodata ca a lor. Si atunci m-am intrebat cum a
nume se poate stabili o regulS, fiindca n-as accepta sa traiesc fara o reguia, i
ar aceasta reguia n-as accepta-o din partea altcuiva. R3spunsul mi se pare simpl
u: s gasesti aceasta reguia In tine insuti; s ai ca scop propria-ti dezvoltare. Da
..., chiar asta mi-am spus si eu. Dar tot n-am ajuns prea departe. Daca mScar as
fi sigur ca voi sti s S'efer ceea ce e mai bun in mine, as renunta la tot restul
. ar nu reusesc nici macar s2-mi dau seama ce mai bun In mine. M-am framintat to
ata noaptea, v-am spus. Iar spre dimineatS eram atit de obosit incit m3 gindeam
sa m3 incorporez Inainte de termen : s ma inrolez voluntar. Daca scapi de o intre
bare, nu Inseamna c2 i-ai si gsit r3spunsul. E ceea ce mi-am spus si eu; si c& ac
easta intrebare, tocmai pentru ca a fost aminatS, se'va pune pentru mine cu si m
ai multS gravitate, dupa ce-mi voi fi terminat sta-giui Si-atunci am venit la du
mneavoastra ca sa m3 sfatuiti. N-am ce sfaturi s-ti dau. Fiecare le gaseste numai
In el insusi, asa cum fiecare nu poate invata cum trebuie s traiasca' decit trai
nd. Si daca pin3 ma hotarasc cum s trfiiesc, traiesc gresit ?' Dar chiar dintr-as
ta se invata. E bine s-ti urmezi propriul drum, dar numai daca e un drum care urc
S. Glumiti ?... Nu; cred ca va inteleg, si accept aceasta formula. Dar in timp c
e m3 dezvolt, cum spuneti dumneavoastra, trebuie sa-mi clstig existenta. Ce-ati
zice de un straiucit anunt in ziare : \,Tin&r de mare viitor, se angajeazti in o
rice slujbti". Edouard incepu s rida.
300
ANDR GIDE
FALSIFICATORII DE BANI
Nimic nu-i mai greu de obtinut decft orice slujba. Ar fi mai bine sa precizezi.
M3 gindeam c3 orice mare ziar are o sumedenie de posturi marunte. Oh ! as accept
a o functie subalterna; corector, tipograf... mai stiu eu ce ? Ma multumesc cu f
oarte putin. Vorbea cu ezitare. In realitate si-ar fi dorit un post de secretar;
dar se temea s8-i spuna lui Edouard, din cauza nereusitei lor reciproce. La urm
a urmelor nu era vina lui, a lui Bernard, ca incercarea lui de a fi secretar esu
ase atit de lamentabil. As putea, eventual, spuse Edouard, s te ajut s intri la Gr
and Journal, pe al c3rui director il cunosc...
In timp ce Edouard si Bernard stateau astfel de vorba, Sarah avusese cu Rachel o
explicate extrem de penibiia. Sarah intelesese imediat ca reprosurile lui Rache
l au fost cauza plecSrii neasteptate a lui Bernard; si era revoltata, spunea ea,
c3 sor'a-sa interzice in juru-i'orice bucurie. N-avea dreptul s impuna altora o
virtute pe care exem-plul ei era de-ajuns ca s-o faca odioasa. Rachel, pe care a
ceste acuzatii o Indurerau nespus de mult, c3ci ea s-a sacrificat tot timpul, pr
otesta, foarte palida si cu buzele tremuratoare : Nu te pot 13sa pe calea pierza
niei. Dar Sarah hohotea de plins si tipa: Nu pot s cred in raiul t3u. Nu vreau sa
fiu mintuita. Si se decise imediat s piece din nou In Anglia, la prie-tena ei. C
3ci, ,,la urma urmelor, e libera si vrea sa traiasca dupa bunul ei plac". Aceast
a nefericita cearta o 13sa pe Rachel zdrobita. XV lirtiouard avu grija sa ajunga
la pension inainte de so-sirea elevilor. Nu-l mai vazuse pe La P6rouse de la de
schi-derea anului scolar, si in primul rind cu el voia s stea de vorba. Batrinul
profesor de pian se achita de indatoririle lui de supraveghetor cum se pricepea,
adica foarte prost. La inceput si-a dat toata silinta ca sa se facS iubit, dar
e lipsit de autbritate; fapt de care copiii profita; considera
301
indulgenta lui drept siabiciune si isi iau niste libertati ciu-date. La P6rouse
va incerca sa fie aspru, dar va fi prea tirziu; in cele din urma admonestarile l
ui, amenintarile si dojenile ii ridica In cap pe toti elevii. Dac3 el isi irigro
as'a vocea, ei rinjesc; daca bate cu pumnul in pupifru, ei scot strigate de spai
ma prefacuta; il iau in deridere; ii dau porecle; caricaturile lui tree din banc
a in banca, mfitisindu-l pe el care e atit de cumsecade, ca pe un saibatic, in'a
rmat cu un pistol enorm (pistolul acela pe care Gh6ridanisol, Georges si Phiphi
au reusit s2-l descopere in cursul unei indiscrete' perchezitii in camera lui) s
i masacrindu-i pe elevi; sau, prosternat in fata acestora, cu miinile impreu-nat
e a ruga, implorindu-i, asa cum facea in primele zile: ,,fie-va miia, faceti put
ina liniste". Sem3na cu un sarman cerb batrin Inconjurat de o haita saibatica. E
douard nu stie nimic din toate acestea.
JURNALUL LUI EDOUARD
,,La P6rouse m-a primit intr-o mica saia de la parter care stiam c3-i cea mai pu
tin confortabiia din tot pensio-nul. l3rept mobih'er, patru band puse alaturi de
patru pupi-tre, in fata tablei, si un scaun de nuiele pe care La Pdrouse m-a fo
rtat sa m'a asez. El s-a ghemuit pe o banca, asezmdu-se piezis, dupa ce zadarnic
s-a tot straduit s-si vfre sub pupitru picioarele-i prea lungi. Nu, nu. Sed foar
te bine, te asigur. Si tonul vocii lui, expresia fetei spuneau : - Ma simt ingro
zitor de r3u, si sper ca se vede de la o posta ; dar imi place sa fiu asa; si cu
cit ma voi simti mai rau, cu atit ma voi plinge mai putin. Am incercat s glumesc
, dar n-am reusit s8-l fac s zimbeasca. Simula o atitudine ceremonioasa si oarecu
m afectata, care ne tinea pe amindoi la distanta' si mie-mi dadea de inteles : Da
torita dumitale sint eu aici.' Spunea insa c3 e foarte satisfacut de toate; in pl
us, eluda intrebarile mele si se enerva daca insistam. Totusi, cind l-am intreba
t unde avea camera : Putin cam departe de bucStarie, a proferat el pe neasteptat
e; si cum eu ma aratam nedumerit: Uneori, noaptea, mi se face foame... cind nu p
ot dormi.
302
ANDRE GIDE
Eram linga el; m-am apropiat si mai mult si i-am pus usurel mina pe brat. Relu3
cu o voce mai fireasca : Trebuie s-ti spun c3 dorm foarte prost. Cind reusesc sa
inchid ochii, imi dau totusi seama c3 dorm. Dar asta nu se mai cheamS somn, nu-i
asa ? Cine doarme de-adev3rat nu simte c3 doarme; doa'r cind se trezeste bag de
seama ca a dormit. Apoi, cu o insistenta de chitibusar, aplecindu-se spre mine:
Uneori inclin s cred c3 doar mi se nazare si ca, totusi, dorm de-adevaratelea cln
d cred ca dorm. Dar nu-i asa; dovada ca daca vreau sa deschid ochii, ii deschid.
De o'bi-cei, nu vreau. Iti dai seama, nu-i asa, c3 n-am nici un in-teres s-i des
chid. La ce bun sa-mi dovedesc mie insumi ca nu dorm ? Nutresc tot timpul speran
ta c-o s-adorm, incercind sa ma conving ca am si adormit..'. Se apleca si mai mu
lt si, cu o voce si mai Inceata: Si-apoi, e ceva ce m3 deranjeazk. Nici n-o sa c
rezi... Nu m-am pirns de asta fiindca nu se poate face nimic; si fiindca, nu-i a
sa, din moment ce nimic nu se poate schini-ba, la ce bun s'a te mai pltngi ?...
fnchipuie-ti c3 in dreptul patului meu, in zid, chiar la inSltimea capului, e ce
va ce face^zgomot.
In timp ce vorbea, se mai insufletise. I-am propus sa ma duca in camera lui. Da!
Da! spuse el, ridicindu-se brusc. Poate ca reusesti sa-mi spui ce e... Eu nu po
t sa-mi dau seama. Haide cu mine. Am urcat doua etaje, apoi am strabatut un culo
ar destul de lung. Eu nu mai fusesem niciodata prin aceasta parte a casei. Camer
a lui La P6rouse da spre strada. Era mica, dar decenta. Am remarcat pe noptiera
lui, aiaturi de o carte de rugaciuni, cutia de pistoale, pe care se inc3p3tinase
s-o aduca cu el. Ma apucase de brat si, impingind putin patul la o parte: Aici.
Uite... Apropie-te de perete... Auzi ? Mi-am incordat auzul si multa vreme am a
scultat cu toata atentia. Dar, cu toata bunavointa, n-am reusit s disting nimic.
La P6rouse era minios/Pe strada tdcmai trecu un camion, zguduind casa si facind
sa se cutremure geamurile. La ora asta, i-am spus eu cu speranta c3 il mai linis
tesc, zgomotul acela usor care va irita e acoperit de vacarmul strazii... - E ac
operit pentru dumneata, care nu stii s-l deo-sebesti de alte zgomote, strig el cu
vehementa. Dar eu il aud bricum. Continuu s-l aud in pofida vacarmului. Si uneori
sint atit de exasperat, incit imi zic c-o s-i spun despre povestea asta lui Azai
s, sau proprietarului... Oh ! n-am pretentia sa faca ceva ca sa nu se mai auda.
Dar as vrea s stiu m3car ce e. P3ru o vreme ca se gindeste la ceva, apoi relua :
- S-ar parea c3-i un fel de rontait. Am facut tot ce mi-a stat in putinta ca s nu
-l mai 'aud. Am indepartat patul de linga perete. Mi-am pus vata in urechi. Mi-a
m atirnat ceasornicul (vezi, am batut acolo un cui) chiar in locul pe unde trece
teava, pentru ca tic-tacul ceasornicului s acopere ceiaialt zgomot... Numai ca a
sta m3 oboseste si mai r3u, deoarece trebuie sa fac un efort ca s-l aud. E absurd
, nu-i asa ? Dar prefer s-l aud deslusit, fiindca oricum stiu ca nu inceteaza...
Ei! n-ar fi trebuit s-ti povestesc chestia asta. Dar ce s-i faci, sint si eu batri
n. Se aseza pe marginea patului si ramase asa, parca bui-mac. Siriistra degradar
e a virstei, in cazul lui La Perouse, nu afecta atit inteligenta cit profunzimil
e caracterului. Viermele se vira in inima fructului, gindeam eu, v3zindu-l pe el
, eel atit de ferm si de mindru altadata, 13sindu-se prada unei disperari cop'il
aresti. Am incercat s-l scot din aceasta stare vorbindu-i de Boris. - Da, camera
lui e aproape de-a mea, spuse el, ri-dicind capul. O sa ti-o arat. Vino cu mine.
O Iu3 inaintea mea pe culoar si deschise o us inveci-nata. - Patul ceiaialt e al
tinarului Bernard Profitendieu. (Am considerat inutil s-i spun ca incepind chiar
din ziua aceea Bernard nu va mai dormi acolo. El continua :) Boris e multumit c
3-l are tovaras de camera si cred ca se intelege bine cu el. Dar, stii, nu sta p
rea muh de vorba cu mine. E o fire foarte inchisa... Teama mi-e ca nu cumva copi
lul 3sta s aiba o inima cam impietrita. Rosti aceste vorbe cu atita tristete, inc
it m-am simtit silit sfl protestez si s m3 pun chezas pentru sentimentele nepotul
ui su.
304
ANDR GIDE
In acest caz ar putea sa si le arate putin mai des, relua el. Uite, s-ti spun : d
imineata, cind ple'aca la liceu impreuna cu ceila'lti, eu ma aplec de la fereast
ra mea ca sa-l v3d trecind. El stie... Ei bine! nici macar nu-si tntoarce capul!
Voiam sa-l lamuresc ca lui Boris, fara indoiaia, ii era frica sa se dea in spec
tacol fata de colegii lui si se temea de glumele lor batjocoritoare;' dar in cli
pa acee'a din curte se auzira strigate. La P6rouse ma apuca de brat si, cu o voc
e schimbata: Auzi! Auzi! S-au Intors. Ma uitam la el. Incepuse s tremure din tot
corpul. Doar nu v3 e frica de strengarii astia ? l-am intrebat. Nu, sigur ca nu,
raspunse el incurcat, cum ai putea crede ca... Apoi, foarte grabit: Trebuie sa
cobor. Recreatia nu tine decit vreo citeva minute si stii ca eu supraveghez sala
de meditatii. La revedere. Larevedere. Se repezi pe culoar fara ca macar s-mi fi
dat mina. O clipa mai tirziu l-am auzit coborind poticnit sc&rile. Am stat cite
va clipe la pfnda, nevoind sa tree printre elevi. li auzeam strigmd, rizind si c
lntind. Apoi r3sun3 un clopot si brusc se facu liniste. M-am dus la Azai's si am
obtinut permisiunea ca j Georges sa paraseasca sala de me'ditatii ca s stau de v
orba cu el. Peste putin ne-am intilnit in'aceeasi mica sala in care ma primise L
a P6rouse, la tnceput. De indata ce ma v3zu, Georges se crezu dator sa ia o 1 at
itudine zeflemitoare. Acesta era felul lui de a-si ascunde ' stlnjeneala. Dar n-a
s putea jura ca dintre noi doi el era eel mai sttnjenit. St3tea'fn defensiva: fi
indca, fr3 indoiaia, se astepta sa fie mustrat. Mi s-a parut ca incearca sa faca
uz eft mai grabnic de toate armele pe care le-ar fi putut folosi impotriva mea,
c3ci, inainte chiar de-a deschide eu gura, m-a intrebat ce
mai face Olivier pe un ton atlt de obraznic incit cu draga inima l-as fi luat la
palme. Avea un anume ascendent asupra mea. Si-apoi stii, mie nu mi-e teama de J
dumneata, p3rea sa spuna privifea lui ironica, cuta batjo- "j coritoare din coltu
rile buzelor si tonul vocii lui. Mi-am pierdut imediat drice urma de aplomb si n
u mai aveam alta grija decit sa nu las s se vada acest'lucru. Cuvintele pe care l
e pregatisem mi se p3rur3 deodata fara noima.;j
305
Nu aveam prestigiul necesar pentru a face pe omul aspru. La drept vorbind, Georg
es mii amuza mult prea mult. N-am venit s te cert, i-am spus in sfirsit; as vrea
doar s te avertizez. (Si, fr3 voia mea, toata fata imi zimbea.) Spune mai intii da
ca te-a trimis mama. Da si nu. Am vorbit cu mama ta despre tine; dar asta acum c
iteva zile. leri am avut o convorbire foarte importanta, in privinta ta, cu cine
va foarte important pe care nu-l cunosti; si care a venit la mine ca s-mi vor-bea
sca de tine. Un judecator de instructie. Din partea lui vin. Stii ce-i un judeca
tor de instructie ? Georges paii subit si fara indoiaia c3 pentru o clipa inima
a incetat s-i mai bata. RidicS din umeri, e drept, dar vocea Ji tremura putin : P
3i atunci d3-i drumuL Ce ti-a spus mos Profitendieu ? Aplombul acestui copil m3
descumpanea. Fr3 Jndoiaia c3 ar fi fost foarte simplu s tree direct la subiect; da
r tocmai asta-i, mintea mea are oroare de tot ce-i prea simplu si e irezistibil
atrasa pe caile ocolite. Pentru a-mi explica purtarea, care imediat dupa aceea m
i s-a p3rut absurda, dar fusese spontana, pot s spun c3 ultima mea convorbire cu
Pauline m-a preocupat extraordinar de mult. Am transpus imediat m romanul meu re
flectiile care au rezultat din ea, sub forma unui dialog care se potrivea foarte
bine cu anumite personaje. Mi se mtimpia rar s trag un profit direct din ceea ce
-mi aduce viata, dar, de data aceasta, aventura lui Georges mi-a fost de'folos;
isi gasea atit de bine locul in carte mcit se parea c3 romanul meu o astepta; ab
ia daca a fost nevoie s modific citeva detalii. Dar aceasta aventura (vreau sa sp
un pungasiile lui) nu o prezentam direct. Se Intrevedea, la fel ca si urmarile e
i, prin mijlocirea unor conversatii. Mi le nota-sem intr-un carnet pe care tocma
i II aveam in buzunar. DimpotrM, povestea cu monedele false, asa cum mi-a fost e
a relatata de Profitendieu, mi se p3rea ck nu poate fi de nici un folos. Si de a
ceea, deci, fr3 indoiaia, In loc s abordez imediat cu Georges aceasta problema, ob
iectul primordial al vizitei mele, am luat-o pe ocolite. As vrea in primul rind
s citesti aceste citeva rtnduri, i-am spus. O sa intelegi tu de ce. Si i-am intin
s carnetul deschis la pagina ca're II putea interesa.
306
Repet: acest gest, acum, mi se pare absurd. Dar in ro-manul meu, tocmai printr-o
lectura asemSnatoare ma gindeam ca ar trebui s-l avertizez pe eel mai tinar dint
re eroii mei. Ma interesa s aflu reactia lui Georges ; speram sa-mi ofere noi ISm
uriri... chiar si in privinta calitatii celor ce le srisesem. Transcriu pasajul
despre care e vorba. Exista in acest copil o intinsd regiune intunecata asu-pra c
dreia se pleca afectuoasa curiozitate a lui Audibert. Pentru el nu era de-ajuns
sa stie ca tindrul Eudolfe furase; ar fi vrut ca Eudolfe sd-i povesteasca anume
cum a ajuns hot si ce a simtit cind a furat pentru prima oara. De altfel, copi-'
lul, desi avea incredere in el, n-arfi stiut, fara indoiala, sa-i spund ce-ar fi
dorit. lar Audibert nu indr&znea sa-i puna intrebdri de teamd sa nu i se rdspun
dd cu tdgdduieli minci-noase. Pe cind intr-o anume seard Audibert lua cina impre
una cu Hildebrand, ii vorbi acestuia de cazul lui Eudolfe; fara ca de altminteri
sa-i divulge numele, si aranjind in asa fel faptele incit celdlalt sa nu-lpoatd
recuhoaste: N-ati remarcat, spuse atunci Hildebrand, ca actiu-nile cele mai dec
isive din viata noastrd, vreau sa spun: cele care vor fi hotdritoare pentru intr
egul nostru viitor, sint de cele mai multe ori niste acte nesdbuite ? - Aveti pe
rfectd dreptate, rdspunse Audibert. E ca un tren in care te urci fara sa te gind
esti ce faci, si fara sa te fi intrebat unde merge. Ba de cele mai multe ori nic
i nu-ti dai seafna ca trenul a si pomit, decit dupd ce e prea tirziu ca sa mai c
obori, Dar poate copilul in cauzd nici nu doreste sa coboare. - Fara indoiala, i
ncd nu vrea sa coboare. Deocam-daia. se lasa dus. Peisajul il amuza, siputin iip
asd unde va ajunge. O sa-ifaceti morala ? Fara discutie, nu ! N-ar ajuta la nimi
c. E suprasatu-rat, a ajuns sa-i fie greata de morala. Dardecefura ? La drept vo
rbind, nu stiu. Sigur ca nu dintr-o neve reala. Ci doar pentru a-siprocura anumi
te avantaje; ca ; nu ramina maiprejos de colegii lui mai instariti... sau
FALSIFICATORII DE BANI
307
'
^
acest - Astaarficelmairau. - Desigur, pentru ca atunci ar lua-o de la cap E dest
ept ? Multd vreme am crezut ca e maiputin decit fratii lui mat man. Acum insd ma
intreb daca n-am cumvasuparatoarea mea impresie vene n-a mteles ce-ar putea obt
ine de la el moment curiozitatea lui e pervertita ; saumep ramas in stare embrwn
ara, in stadiul de indiscretie Ati stat de vorba cu el ? * n *?i-amPrPus sa-lfac
s*P* to balantd putinul profit adusdefurturile sale si ceea ce pierde in schimb'p
rin necmstea lui : increderea celor ce-i sint apropiati stima lor, a meaprintre
altele... toate aCele lucruri care nu se pot expnma in cifre si a caror valoare
nu poate fi apreciatd decit pnn uriasul efort ce trebuie fdcut ulterior pentru a
le ecistiga. Anumiti oameni si-au irosit pentru asta intreaga tLT'x I0i, Spme eea
Ce el lnc& e Prea necP< ** mteleaga : c& de acum inainte, daca prin preaima-i se
va petrece ceva dubios sau suspect, asupra lui se vor indrepta toate banuielile
. Se va vedea poate acuzat, pe nedrept, de fapte grave, si nu se va putea apara.
Faptele sdvirsite pina atunci il vor indica pe el. E ceea ce numim : un Individ
compromis". In sfirsit, as vrea s&-i mai spun... Dar ma tern deprotestele lui.
Ce-ati vrea sa-i mai spuneti ? - Cd ceea ce a fdcut a creat un precedent, si ca
daca pentru pnmulfun trebuie o oarecare hotarire, pentru al doi-lea n-ebuie doar
sd cedezi obismintel Pentru tot ce vine dupd aceea nu-ti mai ramme decit sd te
lasi in voia soartei. As vrea sd-i spun ca adesea unprim gest, 'fdcut pe negindi
te, nedeseneazd iremediabil fizionomi* si incepe sd-i imprime niste trasdtunpe c
are, mai tirziu, tvate eforturile noastre nu vor mat putea niciodatd sd le stear
gd. As vrea... dar cred ca n-asfi in stare sd-i vorbesc. - De ce nu scrieti ce-a
m vorbit in seara asta ? Si sd-i dati sd citeascd.
308
ANDRE GIDE
E o idee, spuse Audibert. De ce nu ?
Nu l-am pierdut o clipa din ochi pe Georges tot timpul cit a durat lectura; dar
pe fata lui nu se putea ve-dea ce gmdeste. Mai e nevoie sa continuu ? intreba el
, pregtindu-se s mtoarca pagina. Inutil; convorbirea se sflrseste aid. As fi vrut
sa stiu ce-a raspun's Eudolfe dupa ce a ci-tit carnetul. Tocmai asta astept s afl
u si eu. Eudolfe e un nume ridicol. Nu puteai s-l botezi altfel ? Asta n-are impo
rtanta. Si nici ce-ar fi raspuns el. Dar ce-ajunge pina la urma ?' - Inca nu sti
u. Depinde de tine. Vom vedea. Atunci, daca am inteles bine, eu ar trebui s te aj
ut sa-ti continui cartea. Nu z3u, recunosti ca... Se opri, de parca i-ar fi veni
t greu sa-si exprime gindul. Ca... ? facui eu, pentru a-l Incuraja. Recunosti ca
te-ai simti tras pe sfoara, relua el, in sfirsit, daca Eudolfe... Se opri din n
ou. Am avut impresia ca intelegeam ce-ar fi vrut s spuna si am terminal eu in loc
ul lui. - Daca ar deveni un baiat cinstit ?... Nu, micutule. Si deodata mi-am si
mtit ochii scaidati in lacrimi. I-am pus mina pe um3r. Dar el, tragindu-se deopa
rte: - C3ci, m3 rog, daca n-ar fi furat, dumneata n-ai fi scris toate astea. Abi
a atunci mi-am dat seama de greseala mea. In fond, Georges se simtea flatat de f
aptul ca'ma preocupa atit de mult. Se simtea'interesant. Uitasem de Prontendieu;
Georges mi-a adus aminte de el. - Si ce ti-a povestit judecatorul de instructie
? M-a insrcinat sa te previn ca stie ca tu pui in cir-culatie monede false... Ge
orges se facu iarasi palid. Intelese ca n-ajuta la nimic sa nege, dar protesta i
nc'urcat: Nu numai eu. Si daca tu si prietenii tai nu fncetati imediat acest tra
fic, continual eu, va fi silit s v3 bage la puscarie.
La inceput Georges se fScuse foarte palid. Acum obra-jii i se rosisera. Avea pri
virea fixa, iar sprtncenele incrun-tate spau dou3 cute la baza fruntii. La revede
re, i-am spus, intinzindu-i mina Te sfStuiesc s-i avertizezi si pe camarazii tai.
Iar tu baga bine de seama. Mi-a strins mina in tacere si s-a indreptat spre sal
a de meditatie, fr3 s se mai uite inapoi. Recitind paginile din Falsificatorii de
bani pe care i le aratasem lui Georges, le-am gasit destul de proaste. Le transc
riu aici in forma in care le-a citit Georges; dar intregul capitol trebuie rescr
is. Ar fi indiscutabil mai bine daca ar vorbi copilul. Trebuie sa gsesc insa cum
s-l iau. E cert ca din situatia in care a ajuns, Eudolfe (o s-i schimb numele; Geo
rges are dreptate) e greu de adus pe calea cea buna. Dar vreau s-l fac un om cins
tit; si, orice ar spune Georges, acesta e personajul eel mai interesant, pentru
c3 e eel mai dificil. (lata ca incep s gindesc ca Douviers !) S lasam romancienlor
realisti povestea cu voia soartei." De indata ce s-a inters in sala de studiu,
Georges le aduse la cunostinta celor doi prieteni ai si avertismentul lui Edouard
. Tot ce-i spusese in legatura cu gainariile lui il lasase rece pe copil; dar de
monedele false, care riscau s le provoace rnari incurcSturi, acum aveau tot inte
resul sa se descotoroseasca urgent. Fiecare avea asupra lui citeva pe care urma
sa le plaseze la urmatoarea iesire. Gh6ndanisol le strinse pe toate si alerga sa
le arunce la hazna. fn aceeasi seara il avertizara pe Strouvilhou, care Iu3 ime
diat masuri.
XVI f
In aceeasi seara, in timp ce Edouard statea de vorba cu Georges, Armand ii facu
o vizita lui Olivier, indata dupa plecarea lui Bernard. Armand Vedel era de nere
cunoscut; proaspat ras, bine dispus si sigur pe sine; intr-un costum nou si prea
310
AISUKE
batator la ochi, poate putin ridicol, lucru de care el isi dadea seama si 13sa s
se vada ca tsi da seama. - As f i venit s te v3d mai demult, dar am fost foarte o
cupat!..! Stii c& slnt secretarul lui Passavant ? sau daca preferi: redactorul-s
ef al revistei pe care o conduce el. Nu-ti cer sa colaborezi la ea, deoarece Pas
savant mi se pare destul de pornit impotriva ta. De altminteri, e o revista cu o
tendinta neta de stinga. De aceea a si inceput prin a-l debarca pe Bercail impr
euna cu literatura lui pastoraia... Cu attt mai r3u pentru ea, spuse Olivier. De
aceea, in schimb, mi-a primit poemul meu Vasul noctum, care, tntre paranteze fi
e spus, iti va fi dedi-cat; daca imi dai voie. Cu attt mai r3u pentru mine. Pass
avant chiar voia ca genialul meu poem sa apar3 in fruntea primului num3r; dar s-
a impotrivit modestia mea innascuta, pe care elogiile lui au pus-o la grele tnce
rc3ri. Dac3 as fi sigur ca nu-ti obosesc urechile convalescente, ti-as relata pr
ima mea tntrevedere cu ilustrul actor al' Barei fixe, pe care nu-l cunosteam pin
3 atunci decit prin tine. N-am altceva mai bun de fcut dectt s te ascult. Nu te su
p3r3 fumul ? - Ca s te linistesc, voi fuma si eu. Trebuie s-ti spun, incepu Armand
aprinzindu-si o tigarS, ca plecarea 'ta l-a pus pe scumpul nostru conte' in mar
e incurcatura. Nu vreau s te flatez, dar nu tnlocuiesti prea usor acel m3nunchi d
e haruri, de virtuti, de calitati care fac din tine unul dintre... Pe scurt... i
l tntrerupse Olivier, Pe care greoaia ironic a celuilalt il scotea din srite. Pe
scurt, Passavant avea nevoie de un secretar. Intimpiator, il cunostea pe un oare
care Strouvilhou, pe care intimpiator il cunosc si eu, pentru c3 e unchiul si co
respondentul unui tip din pension, care intimpiator il cunostea pe Jean Cob-Lafl
eur, pe care il cunosti si tu. Pe care eu nu-l cunosc, spuse Olivier. Ei afia, b
3trine, c3 ar trebui s-l cunosti. E un tip: extraordinar, minunat; un soi de bebe
lus
imbStrinit, ridat, fardat, care traieste numai cu b3utur3 si care, cind e beat,
face versuri incintatoare. O s i le citesti in primul nostru num3r. Lui Strouvilh
ou i se n3zare s-l trimita pe PassaFALSIFICATORH DE HANI
jii vant ca s-ti ocupe locul. Poti si tu s-ti imaginezi cum si-a fScut aparitia in
palatul de'pe strada Babylone. Trebuie s-ti spun 'c3 acest Cob-Lafleur se imbrac
a in haine jegoase, c3 lasa s-i flendure pe umeri un snop de p3r cinepiu si c3 pa
re s nu se fi spaiat de o saptamina. Passavant, care vrea totdeauna s fie stapin p
e situatie, afirma c3 ii place mult Cob-Lafleur. C3ci CobLafleuf a stiut s se ara
te blind, zimbaret, timid. Cind vrea poate sa" semene cu Gringoire al lui Banvil
le. Pe scurt, Passavant se arata cucerit si e pe punctul s-l angajeze. Trebuie sp
us c3 Lafleur n-are un chior...Iata-l c3 se ridica, gata de pie-care : Inainte de
a ne desparti, cred c3 e cazul, domnule conte, s v3 previn c3 am citeva defecte.
Dar cine nu are ? Si citeva vicii. Fumez opiu. Ce conteaza, spune Passavant, ca
re nu se lasa impresionat cu una cu dou3, pot s v2 ofer si eu, am un opiu exce-le
nt. Da, numai ca atunci cind fumez, pierd cu desavirsire orice notiune de ortogr
afie". Passavant crede c3 este vorba de o gluma, ride fortat si ii intinde mina.
Lafleur continua: ,,Din cind in cind mai iau si basis. Am incercat si eu de vre
o citeva ori, spune Passavant. Da, numai ca' eu cind stnt sub influenta hasisulu
i nu ma pot stapini s nu fur". Pssavant incepe s-si dea seama ca ceiaialt il cam i
a peste picior; iar Lafleur, stirnit, continua impetuos : Da, si beau eter; si-a
tunci sfisii tot si sparg tot; si pune mina pe o vaz3 de cristal pe care se pref
ace ca o izbeste de semineu. Passavant i-o smulge din mina : -Iti multumesc ca m
-ai prevenit. Si I-a dat pe usa afara ? Dup3 care a tot pindit pe la ferestre s v
ada daca Lafleur nu-i arunca la plecare o bomba in pivnit3. Dar de ce s-a purtat
asa Lafleur asta al t3u ? intreba Olivier, dupa un moment de tacere. Din cele c
e spuneai, se p3rea c3 avea mare nevoie de postul acela. - Trebuie s admiti, batr
ine, ca exista si oameni care simt nevoia s actioneze impotriva propriilor lor in
terese. Si daca chiar vr'ei s-ti spun : pe Lafleur... luxul lui Passavant l-a dez
gustat'; l-a dezgustat eleganta lui, ama-bilitatea si condescendenta lui, ostent
atia cu care isi dadea acre de superioritate. Da, i s-a facut greata. Si mai ada
ug ca eu il inteleg foarte bine... La drept vorbind, iti vine sa versi cind il v
ezi pe Passavant al tau.
312
ANDRE GIDE DE BANI
De ce spui: ,,Passavant al t&u ?" Stii bine ca nu mai am de-a face cu el. Si, la
urma urmelor, de ce accepti postul acela, dacS ti se pare atit de dezgustStor ?
Tocmai pentru cS-mi place ce ma dezgusta... incepind cu propria si murdara mea
persoanS. Si-apoi, Cob-Lafleur e un timid; n-ar fi spus tot ce-am spus dacS nu s
-ar fi simtit jenat. Ei, s8 fim seriosi! Fr3 discutie. Era jenat si-i era scirba
ca se simte stingherit in fata unuia pe care in fond il dispretuieste. Si a facu
t pe fanfaronul, ca sS-si ascunda stingherea'la. Gsesc ca s-a purtat stupid. Ei,
batrine, nu toti sint atit de inteligenti ca tine. Mi-ai mai spus-o cind ne-am i
ntilnit ultima oara. Ce memorie! Olivier se arata foarte decis s-i Una piept. Eu
ma straduiesc, spuse el, si uit glumele tale. Dar ultima data, in sfirsit, mi-ai
vorbit si tu serios. Mi-ai spus niste lucruri pe care nu le pot uita. Privirea
lui Armand se tulbura; incepu s rida fortat: - Ei, batrine, ultima oara ti-am vor
bit asa cum doreai tu s-ti vorbesc. Cereai o piesS in tonalitate minora ; si-atu'
nci, ca s-ti fac piacere, mi-am cintat jalea cu sufletul rasucit ca un tirbuson s
i cu tot zbuciumul invatat de la Pascal... Ce vrei sa fac'? Sint sincer numai ci
nd torn minciuni. N-o s ma faci niciodata sa cred ca atunci nu mi-ai vorbit since
r. Acum in schimb te prefaci. O, fiinta plina de naivitate, cu ce suflet angelic
ai fost impodobita ! De parca nu fiecare din noi se
preface, mai mult sau mai putin sincer si constient. Viata, batrine, nu-i decit
o comedie. Dar diferenta' dintre mine si tine este ca eu stiu c3 joe un rol; in
timp ce... tn timp ce... repeta Olivier agresiv. In timp ce tatai meu, de exempl
u, ca sa nu vorbesc de tine, se ia in serios cind isi joaca rolul de pastor. Ori
ce-as spune sau as face, totdeauna o parte din mine ramine in urma si se uita la
cealalta cum se compromite, o observa, isi bate joe de ea si o huiduieste sau o
aplauda. Cind esti d'ivizat in felul acesta cum ai' mai putea fi sincer ? Am aj
uns sa nici nu mai inteleg ce wea s spuna cuvintul asta. fn privinta asta nu e ni
mic de facut: cind sint trist mi se
313
pare ca sint grotesc, si atunci ma apuca risul; cind sint vesel, fac glume atit
de stupide incit imi vine sa pling. Ma faci si pe mine sa pling, dragul meu prie
ten. Nu te credeam atit de bolnav. Armand ridica din umeri, si, pe un ton total
diferit: Ca s te consolez, n-ai vrea s8 stii ce cuprinde pri-mul nostru numar ? A
sadar, poemul meu Vasul nocturn; patru cintece de Cob-]Jafleur; un dialog de Jar
ry; poeme in proza de Gh6ridanisol, tipul care-i la noi in pension; apoi Fierul
de c&lcat, un vast eseu critic in care sint preci-zate tendintele revistei. Ne-a
m batut mai multi capul ca sa ou3m aceasta capodopera. Olivier, care nu mai stia
ce sa spuna, replica stingaci: Capodopera nu poate fi rezultatul unei colaborar
i. Armand incepu s rida : - Dar, dragul meu, am spus capodopera numai in gluma. N
ici m3car de o opera in sensul propriu al cuvintului nu poate fi vorba. Si in pr
imul rind ar trebui stiut ce se intelege printr-o ,,capodopera" Or, Fierul de c&
lcat tocmai problema asta vrea s-o lamureasca. O gr3mada de opere sint admirate
fr3 sovaiaia numai pentru c3 toata lumea le admira, si pentru c3 pina in pre-zent
nimeni nu s-a incumetat sa s'puna, sau n-a indraznit sa spuna c3 sint stupide.
De exemplu, pe prima pagina a revistei vom tipari o reproducere a Giocondei, car
eia i s-a lipit o pereche de mustati. O s vezi, batrine : e de un efect trasnitor
. Asta vrea s insemne ca tu consideri Gioconda o stupiditate ? Ba deloc, dragul m
eu. (Desi n-o gasesc chiar atit de formidabiia.) Nu m3 intelegi. ^tupida e numai
admi-ratia cu care e privita. E o'bisnuinta de a vorbi cu vene-ratie de ceea ce
se cheama'o ,,capodppera." Fierul de c&lcat (acesta, de altfel, va fi si titlul
revistei) isi propune s ridiculizeze ploconelile astea, sa discrediteze... fnca
un mijloc mai bun e acela de a oferi spre admiratia criticilor citeva opere stup
ide (Vasul noctum, de pilda) ale unor autori complet lipsiti de bun simt. Passav
ant aproba toate astea ? Il amuza foarte mult. V3d c-am facut bine c3 m-am retra
s.
314
UK, HAIN1
315
S te retragi... Mai devreme sau mai tirziu, batrine, c3 vrei sau nu, tot la asta
ajungi. Aceasta inteleapta reflectie m3 indeamna in modul eel mai firesc sa-mi i
au r3mas bun. - Mai stai o clipa, mascariciule... Ce te determina s crezi ca tata
i tau doar face pe pastorul ? De ce consider! ca nu-i convins ? - Domnul tatai m
eu si-a rinduit viata in asa fel incit nu mai are nici dreptul, nici mijloacele'
de a nu mai fi pastor. Da, e un convins profesional. Un profesor de convingere.
Insufia credinta; e ratiunea lui de a fi; e ro-lul ce si l-a asumat si pe'care
trebuie s-l joace pina la capat. bar daca ai vrea sa afli ce se petrece in ceea c
e el numeste ,,forul sau interior" ? Intelegi foarte bine ca ar fi o indiscretie
s-l intrebi. Si cred'ca nici el insusi nu s-a intrebat vr'eodata. Face in asa fe
l incit sa nu aiba niciodata timp sa se intrebe. Si-a impus singur o gramada de
obli-gatii, care si-ar pierde orice semnificatie daca i-ar siabi convingerea; as
tfel ca aceasta convingere este ceruta si intretinuta de ele. fsi inchipuie ca c
rede, deoarece conti-nu3 s'a se comporte de parca ar crede. Nu mai e liber s nu c
reada. Daca i-ar siabi credinta, ar fi o catastrofa. O prabusire ! Si gindeste-t
e ca asa, dintr-o data, familia mea n-ar mai avea din ce sa traias'ca. Asta-i o
chestie de care trebuie sa se Una seama, batrine: credinta lui babacu e mijlocul
nostru de subzistenta. Toti traim de pe urma cre-dintei lui babacu. Asa ca va'
trebui sa recunosti ca nu e prea delicat din partea ta sa ma intrebi daca tata c
rede cu adevarat. Credeam ca traiti mai cu seama din veniturile pe care vi le ad
uce pensionul. - Ai oarecum dreptate. Dar nici sa-mi festelesti efectele mele li
rice nu e deloc delicat. Asadar tu nu mai crezi in nimic ? intreba trist Olivier
, cad il iubea pe Armand si suferea din pricina grosoianiei lui. - Jubes renovar
e dolorem... Ai uitat, se pare, dragul meu, ca p3rintii voiau s ma faca pastor. M
-au
pregatit pentru asta, m'-au indopat cu precepte pioase, pentru a
l lubirea a^lta durerea (lat.).
obtine o dilatare a credintei, daca pot indrazni sa spun astfel... Acum insa tre
buie sa recunoastem c& nu aveam vocatie. Vocatia mea era de a scrie Vasul noctur
n. Sarmanul meu prieten, dac-ai sti cit te pling ! Ai avut totdeauna ceea ce se
cheama ,,o inima de aur..." de care nu mai vreau sa abuzez. fsi Iu3 paiaria. Apr
oape iesise cind se intoarse brusc: Nu m3 intrebi nimic despre Sarah ? Pentru c3
mi-ai spune aceleasi lucruri pe care le stiu de la Bernard. Ti-a spus c3 a plec
at de le pension ? Mi-a spus c3 sora ta Rachel l-a invitat sa piece. Armand era
cu o mina pe clanta; cu bastonul in cealalta mina tinea usa deschisa. Bastonul i
ntrS intr-o gaura din us pe care o tot marea. Poti sa explici asta cum vrei, spus
e el, si pe fata lui ap3ru o expresie foarte grava. Shit convins'c3 Rachel e sin
gurul om de pe lumea asta pe care il iubesc si il respect. O respect pentru ca e
virtuoasa. Si mereu fac tot ce pot ca s-i ranesc virtutea. Ea nu banuia nimic in
legStura cu Bernard si Sarah. Eu i-am povestit totul... Si cind te gindesti c3
oculistul i^a recomandat s nu plinga ! E caraghios. Ar trebui s cred c3 acum esti
sincer ? Da, cred ca asta-i tot ce e mai sincer in mine: scirba, ura fata de tot
ce se cheama Virtute. Nu incerca s intelegi. Nu poti s-ti dai seama ce-i in stare
s faca din noi educatia puritana din anii copiiariei. Iti lasa in inima un resen
timent de care nu te mai vindeci niciodata... daca judecam dupa mine, incheie el
rinjind. Apropo, n-ai vrea sa-mi spui ce naiba am aici ? Isi 13s paiaria in cuie
r si se apropie de fereastra. Uite aici: pe marginea buzei; in interior. Se aple
ca spre Olivier si cu un deget isi ridica buza. Nu v3d nimic. Ba da; acolo, in c
olt. Olivier v3zu, linga comisura, o pata alburie. Ingrijorat oarecum: E un aft,
spuse el, pentru a-l linisti pe Armand. Ceiaialt ridica din umeri. Cum poti s vo
rbesti asemenea prostii, tu, un om serios. In primu'l rind nu se spune aft, ci a
fta, e de genul feminin; in al doilea rind afta e moale si trece repede. Asta
DE BANI
317
-am
asteptat si ma sfawiesti t ?
atit de omeneasca,
Sisa-tipc
Mil l/vi^* f
Trebuiesarecunoastemevidenta; Cdci,pelumeaasta,dansul Precede adesea melodia. __
poti face literatura_din orice. ^^ nu mai e __ TU'ai SPUS ' ^'n.on(^' edere Ah!
voiam sa-ti chiar atlt de usor. haide, la rev ^exandre... Ei cum, cu
i;u WJ1 i**-"-***------j
__ Si-o sa te duci ?
^ siujba mea.
Scoase din buzunar un plic, din plic mai multe foi de hfrtie; alese una pe care
i-o intinse lui Olivier. - Nu-i nevoie s citesti tot. Incepe de aici. Olivier cit
i: ,,Traiesc de vreo doua saptSmini in tovarasia unui in-divid foarte ciudat pe
care l-am oplosit tn coliba mea. Cred c-a stat cam mult cu teasta la soare. Luas
em la inceput drept delir ceea ce de fapt e nebunie in toata legea. Baiatul 3sta
straniu e un tip de vreo treizeci de ani, fnalt si robust, destul de frumos si
indiscutabil de familie bun3, cum se zice, judecmd dupa comportare, dupa felul lui
de a vorbi si dupa mtinile prea fine ca s fi fcut vreodata o munca mai grea se cr
ede posedat de diavol, sau mai degraba se crede diavolul in persoana, dupa cite
am inteles din spusele lui. Trebuie s fi avut vreo patanie, c3ci in vis sau cind
e pe jumatate adormit cum i se' intimpia foarte des sa fie (si atunci discuta cu
el insusi de parca eu nici n-as fi de fata), vorbeste mereu de miin'i taiate. S
i cum in asemenea mbmente e'foarte agitat si holbeaza niste ochi de te-apuc3 spa
ima, am grija sa ascund de el orice arma. fn restul timpului e un baiat cumsecad
e, un tovaras placut fapt ce-l apreciez foarte mult, iti dai seama, dupa atitea
luni de singuratate si care
ma ajuta la treaba. Nu-mi vorbeste niciodata de viafa lui din trecut, asa c3 nu
reusesc s descopar cine-ar pute'a fi. Se intereseaza in mod special de insecte si
de plante si, din anumite cuvinte pe care le rosteste, se poate deduce ca e foa
rte instruit. Se pare c3-i place s stea cu mine si nu vorbeste niciodata de pleca
re; sint hotarit s-l las s r3mina aici cit o vrea. Tocmai imi doream un ajutor; da
ca" stau bine sa m3 gindesc, a picat la tanc. Era insotit de un negru hidos, car
e urcase cu el in susul fluviului Casamance; cu aia am stat eu putin de vorba si
mi-a povestit de o femeie care era impreuna cu el si, daca am inteles bine, par
ca s-ar fi inecat in fluviu intr-o buna zi cind barca lor s-a dat la fund. N-as
fi mirat s aflu c3 tovarasul meu a ajutat-o s se inece. Prin locurile astea, cind
vrei sa te descotorosesti de cineva, ai o gramada de mijloace la-ndemina, si nim
'anui nu-i pasa de nimic. Daca o sa aflu mai multe despre el, o s-ti scriu sau o
s-ti povestesc prin viu grai, dac3 te hot3r3sti s vii la mine.
318 jr,i*jMujri~AiUKll OE BANI
Da, stiu... e vorba de serviciul t3u... Atita pagubS! o sa astept. C3ci bagati i
n cap c3, dac3 vrei sa ma vezi, trebuie sa te hotarasti sa'vii. In ce mS privest
e, simt din ce in ce mai putin dorinta de a ma intoarce. Due aici o viata care i
mi pla'ce si ml se potriveste ca un costum facut pe masura. Negotul meu prospera
, iar gulerul scrobit al civi-lizatiei mi-ar p3rea un lant de git pe care nu l-a
s mai putea niciodata suporta. Ai aiaturi un mandat cu^care vei face ce vei vrea
. Pre-cedentul era pentru Rachel. Asia pastreaz3-l pentru tine..." Restul nu mai
e interesant, spuse Armand. Olivier ii restitui scrisoarea Hra s spuna nimic. Ni
ci prin minte nu i-a trecut c3 asasinul de care era vorba acolo ar fi fost frate
le su. De la Vincent nu mai primisera nici o veste; parintii lui il credeau in Am
erica. La drept vor-bind, lui Olivier nu-i prea p8sa de el.
XVII
Boris nu afia de moartea Bronjei decit dupa o Iun3, cu prilejul vizitei pe care
doamna Sophroniska i-o fcu la pension. Dupa trista scrisoare a prietenei sale, nu
mai pri-mise nici o veste de la ea. O v8zu pe doamna Sophroniska intrind In sal
onul in care doamna Vedel statea de obicei in timpul recreatiei; si cum purta ha
ine de doliu, intelese totul, inainte ca' ea s'a fi rostit o vorba. Erau singuri
in incapere. Sophroniska il Iu3 pe Boris in brate si plinsera impreuna. Ea nu m
ai era in stare decit s repete': Bietul meu copil... Bietul meu copil... ca si cu
m eel care ar fi tre-buit s he deplins era mai cu seama Boris si de parca si-ar f
i uitat durerea ei de mama in fata nespusei dureri a copiluluL Sosi si doamna Ve
del, care fusese anuntata, iar Boris, desi hohotea de plins, se retrase mai la o
p'arte, pentru a le lasa pe cele doua doamne s stea de vorba. Ar fi vrut sa nu s
e discute de Bronja. Doamna Vedel, care n-o cunoscuse, vorbea despre ea ca de un
copil obisnuit. Intrebarile pe care le punea i se pareau lui Boris nedelicate,
din pricina banalitdtii lor. Ar fi vrut ca Sophroniska sa nu-i raspunda, si sufe
rea v3zind-o ca isi arata pe fata durerea. tsi tinea propria-i durere in sine si
o ascundea ca pe o comoara.
319
Desigur c3 la el se gindea Bronja cind a intrebat, cu citeva zile inainte de a m
uri: Mama, as vrea foarte mult s stiu... Spune : de fapt ce-i aceea o idiia ? Bor
is ar fi vrut sa cunoasca numai el aceste cuvinte, care-i sfisiau inima. Doamna
Vedel le oferi ceai. Era o ceasca si pentru Boris, pe care el o b3u in fuga pent
ru ca se'termina recreatia ; apoi isi lua ramas bun de la Sophroniska, care a do
ua zi'se intorcea in Polonia, chemata fund de treburile ei. Lumea intreaga i se
parea desarta. Mama sa era prea departe de el, mereu absenta; bunicul su era prea
batrin; nici macar Bernard nu mai era acolo, si linga el se simtea in siguranta
... Un suflet duios ca al lui are nevoie de cineva cSruia s-i dea ca ofranda nobl
etea si puritatea sa. Nu era suficient de orgolios ca s se cdmpiaca in situatia l
ui. O iubise pe Bronja mult prea mult ca sa mai poata' spera ca va regasi vreoda
ta acea ratiune de a iubi pe care o pier-duse odata cu ea. De acum inainte cum s
a mai creada, fr3 ea, in ingerii pe care dorise s-i vada ? Chiar si cerul lui ince
pea sa devina pustiu. Boris intra in sala de studiu de parca ar fi fost aruncat
in infern. Indiscutabil ca si-ar fi putut gsi un prieten in Gontran de Passavant;
era un baiat bun si amindoi aveau aceeasi virsta; dar nimic nu-l poate distrage
pe Gontran de la munca lui. Philippe Adamanti nu e nici el r3u; ar fi dorit mul
t sa fie prieten cu Boris; numai c3 se lasa intr-o asemenea masura dominat de Gh
6ridanisol incit nici nu mai indr3zneste sa aiba un singur sentiment personal; s
e tine ca o umbra dupa Gh6ridanisol; iar Gh6ndanisol nu-l poate suferi pe Boris.
Vocea lui muzicaia, gratia, aerul lui de fetita, toate il irita, il scot din sa
rite. De pa'rca la vede-rea lui'simte aversiunea instinctiva care, intr-o turma,
il face pe eel puternic sa se napusteasca asupra celui slab. Poate ca si-a baga
t in cap ceea ce l-a invatat v3rul su, si ura ii este oarecum teoretica, fiindca
in ochii lui ea imbraca forma reprobarii. Gaseste tot felul de motive ca sa fie
incintat c3 ur3ste. Si-a dat foarte bine seama cit de
sensibil e Boris la dispretul pe care i-l arata fatis; si asta il amuza si se pr
eface c3 pune ceva la cale cu Georges si Phiphi, numai ca sa vada cum in priviri
le lui Boris apar'e un fel de intrebare ingrijorata. la te uita ca totusi e curi
os, spune atunci Georges. S-i spunem si lui ? Degea'ba. Tot n-ar intelege. ,,N-ar
intelege." ,,N-ar indrazni." ,,N-ar sti." Mereu i se arunca in obraz aceste for
mule. Sufera gro'aznic pentru c3 e exclus. E adevSrat c3 nu intelege prea bine p
orecla umilitoare ce i s-a dat: ,,N-are' ;; sau se revolts cind o intelege. Cit
n-ar da el sS poata dovedi c3 nu e las asa cum ilcredei. Nu-l pot suferi pe Bori
s, ii spune Gh6ridanisol lui Strouvilhou. De ce mi-ai cerut s-l las in pace ? Nic
i macar nu vrea s fie 13sat in pace. Tot timpul e cu ochii pe mine... Mai zilele
trecute ne-a facut sa ridem in hohote fiindca zicea c3 ,,o femeie cu par" e o ,,
femeie cu barba." Georges si-a batut joe de el. Si cind si-a dat seama Boris c3
s-a inselat, am crezut c-o sa-riceap3 sa dea ap3 la soared. Apoi Gh6ridanisol ii
puse varului su o gr3mada de intrebari; iar acesta, in cele dm urma, ii inmina t
alismanul lui Boris si-i spuse cum te poti servi de el. La citeva zile dupa acee
a, cind Boris intra in sala de 1 studiu, gSsi pe pupitrul su hirtia aceea de care
abia isi mai aducea aminte. O indepSrtase din memoria sa impreuna cu tot ceea c
e implica acea ,,magie" din frageda copiiarie, si de care acum se rusina. La inc
eput nici nu-l; recunoscu,'fiindca Gh6ridanisol avusese grija s incadreze| formul
a magicS: ,,GAZ... TELEFON... O SUTA DE Mil DE RUBLE" cu o bordura lata, rosie s
i neagra, ornamentata cu dracusori obsceni, destul de bine desenati, pe legea me
a. i Toate' acestea dadeau hirtiei un aspect fantastic, ,,infer-nal", glndea Ghd
ridanisol, care socotea c3 in felul acesta va reusi sa-l rascoleasca pe Boris. P
oate c3 nu era vorba decit de o joaca, dar joaca ai reusit dincolo de orice aste
ptSri. Boris se fcu rosu ca| focul, nu spuse nimic, privi in dreapta si-n stinga,
si' nu-l] vazu pe Gh6ridanisol, care-l spiona ascuns dupa usaVf Boris nu putea
banui ca e pindit si nici nu putea intelegei nici cum de talismanul se gasea acb
lo; parea picat din cer,f
l Joe de cuvinte intraductibil: ...Upoil = cupdr; (to argou) to pielea goala.
sau, mai degraba, ivit din infern. Desigur, Boris era la virsta cind treci cu mu
ltS nepSsare peste astfel de glume scoiaresti. Talismanul r3scolea insa un trecu
t tulbure. Boris il Iu3 si-l viri in buzunar. Fu obsedat toata ziua de practicil
e sale ,,magice". Lupta pin3 seara impotriva unor imbolduri tenebroase, apoi, cu
m in aceastS lupta nu mai avea nici un sprijin, de indata ce intra in camera lui
, se prabusi infrint. I se parea c3 se pierde, c3 se cufunda undeva foarte de-pa
rte de cer; dar ii facea piacere c3 se pierde si gsea vo-luptatea tocmai In pierz
ania sa. Cu toate acestea, in ciuda disperarii si a singuratatii lui, mai pastra
in el atitea resurse de afectiune si simtea'o durere atlt de vie, pricinuita de
dispretul pe care i-l ar'atau colegii, inclt ar fi riscat s fac2 orice lucru pri
mejdios, sau absurd, pentru un dram de consideratie. Prilejul se ivi foarte curi
nd. Dupa ce au fost obligati s renunte la traficul de monede false, Gh6ridanisol,
'Georges si'Phiphi n-au stat multa vreme fr3 treaba. Ciudatele lor jocuri din pri
-mele zile nu erau decit niste interludii. Imaginatia lui Gh6ridanisol le oferi
foarte repede ceva mult mai consistent Initial, Confreria Oamenilor Puternici n-
a avut alt rost decit piacerea de a nu-l primi in ea pe Boris. Gh6ridanisol inte
lese insa curind c3, dimpotriva, ar fi o treaba mult mai perfida daca l-ar primi
; In felul acesta l-ar putea determina s-si ia angajamente prin care, ulterior, a
r fi fost fmpins pin'a la cine stie ce fapta monstruoasa. De atunci, aceasta ide
e nu-i mai dadu pace; si cum se tntimpia adesea cind iti bagi in cap sa faci cev
a, Gh6ridanisol era mult mai putin preocupat de scopul propus decit de mijloacel
e care l-ar fi condus la reusita; ceea ce pare s nu spuna nimic, dar explicS mult
e crime. De fapt, Ghe"ridanisol era un tip feroce; dar simtea nevoia ca m3car fa
ta de Phiphi s-si ascunda ferocita'tea. Phiphi nu era delbc crud; a rama's convin
s pina in ultima clipa ca nu era vorba decit de un joe Orice confrerie are nevoi
e de o deviza. Gh6ridanisol, care stia ce stia, propuse: ,,Omul puternic nu tine
la viata". Deviza' a fost adoptata si atribuita lui Cicero. Ca semn distinctiv,
Georges propuse un tatuaj pe bratul drept; dar Phiphi, c3ruia fi era teama c-o
s-l doara, spuse ca numai fn porturi se gsesc specialist! in tatuaje. fn plus,
322
i-ni>oirll.AlUKll UK BAM
Ghdridanisol obiectS ca tatuajul Ias5 urme de nesters care poate mai tirziu ar d
eveni stinjenitoare. La urma urmelor, nici nu era nevoie de un semn distinctiv,
cei afiliati la confre-rie multumindu-se sa rosteascS un angajament solemn. Cind
fusese vorba de traficul de monede false, se pusese si problema unei garantii,
si tocmai din aceasta pricinS Georges s-a falit cu scrisorile tataiui su; care in
sa au fost date uitarii. Din fericire, copiii acestia nu sint prea consecventi.
Pina la urma nu hotarira mai nimic, nici in privinta ,,conditiilor de admitere",
nici !n
ceea ce priveste ,,calita'tile oblig'atorii". La ce bun, de altminteri, deoare'c
e era clar ca toti trei faceau parte din ea", si c3 Boris ,,nu facea parte din e
a". In schimb decretara ca ,,ai de-i tirsaios e un tradator si-i matrasit defini
tiv din confrerie". Gh6ridanisol, care-si bSgase In cap sa-l aduca si pe Boris p
rintre ei, insista in mod deosebit asupra acestui punct. Era limpede c3, fr3 Bori
s, jocul n-avea haz si confre-ria nu-si mai avea nici un rost. Pentru a-l duce c
u zahare-lul pe Boris, Georges era mai indicat decit Gh6ridanisol, care risca s-i
trezeasca nelncrederea. Cei de-al treilea, Phiphi, nu era destul de smecher si
prefera sa nu se compromita. Si poate ca in aceasta abominabiia poveste, mai mon
struoasa decit orice mi se pare comedia prieteniei pe care Georges a consimtit s
-o joace. S-a prefacut ca l-a apucat o mare dragoste de Boris, asa, dintr-odatS;
pina atunci ai fi zis ca nici nu-l vazuse. i a'cum Inclin sa cred c3 s-a 13sat p
rins de acest joe, c3 sentimentele pe care le Simula ince-peau sa devina sincere
, si poate chiar au devenit din clipa ctnd Boris i-a raspuns cu prietenia lui. S
e apleca spre el cu o prefacuta tandrete; asa dupa cum il instruise Gh6ridanisol
, li tot dadea'cu vorba... Si de la primele cuvinte, Boris, care tinjea dupa un
dram'de stima si dragoste, fu cucerit. Atunci Ghdridanisol isi elabora planul, p
e care-l aduse la cunostinta lui Phiphi si lui Georges. Se punea problema s inven
teze o ,,proba" la care urma sa se su-puna acel membru al confreriei care va fi
fost ales de soarta; si pentru ca sa-l linisteasca pe Phiphi, le dadu de fnteles
ca va aranja tn asa fel lucrurile, incit soarta sa-l aleaga pe Boris. Scopul pr
obei era s-i verifice curajul.
323
Gheiidanisol insa n-a lasat sa se intrevada despre ce proba va fi vorba. Banuia
ca Phiphi se va opune. Oh! asta nu; in chestii d-astea eu nu ma bag, declara el
intr-adevar cind, ceva mai tirziu, Gheridanisol le dadu de inteles ca acum si-ar
putea gsi o buna intre-buintare pistolul lui Mos-Mosulic3. Prost mai esti, ba !
nu-ntelegi c3-i numai de san-chi, riposta Georges, care se 13sase repede convins
. Si la urma urmei, spuse Ghdri, daca vrei sa faci pe idiotu', n-ai decit sa spu
i. Nu-i nevoie de tine. Gheridanisol stia ca un astfel de argument il dadea totd
eauna gata pe' Phiphi; si cum avea pregatita foaia cu angajamentul pe care toti
membrii confreriei trebuiau s-si inscrie numele: Numai c3 trebuie sa spui imediat
, zise; fiindcS dupa ce vei fi semnat, va fi prea tirziu. Ei haide! Nu te supara
, spuse Phiphi. Da-mi foaia. SJ semna. Eu, bSietasule, as vrea cu draga inima, s
punea Georges tinindu-l dragastos pe Boris cu bratul pe dupa git; Gheridanisol i
nsa nici nu vrea s auda de tine. Dar de ce ? Fiindca n-are incredere in tine. Spu
ne ca esti slab de inger. - Ce stie el despre mine ? Ca dai bir cu fugitii de la
prima incercare. O sa vedeti c3 nu ! Ce, chiar ai curajul s tragi la sorti ? Zau
cada. Dar stii la ce te angajezi prin asta ? Boris nu stia, dar voia s stie. Atun
ci ceiaialt ii explica. ,,Omul puternic nu tine la viata." Asta raminea de doved
it. Boris simti c3 il'apuca ameteala; dar se stapini si nu-si arata tulburafea:
Si e adevarat c3 voi ati semnat ? Uita-te. Si Georges ii arata foaia pe care Bor
is citi cele trei nume. Si intr-adevar... incepu el cu teama. - Si intr-adevar c
e ?... il intrerupse Georges atit de brutal, incit Boris nu mai indrazni sa cont
inue. Georges intelesese foarte bine ce voia el s intrebe: daca intr-adev3r s-au
angajat si ceilalti si daca puteai fi sigur c3 nici ei nu dau bir cu fugitii. Nu
, nimic, spuse el; dar din clipa aceea incepu sS se tndoiasca de ceilalti; Incep
u s-i b3nuiasc3 pe ceilalti c3 se vor eschiva si nu vor juca cinstit. Atita pagub
S, gindi el tn aceeasi'clips; ce mS intereseaza pe mine daca dau bir cu fugitii;
o s le arat c3 am mai mult curaj decit ei. Apoi, privindu-l pe Georges drept in
ochi: Spune-i lui Ghdri c3 poate conta pe mine. Deci semnezi ? Eh ! nici nu era
necesar: aveau cuvintul meu. Spuse cu simplitate: Daca vrei tu. Si dedesubtul se
mnSturilor celor trei Oameni Putemici, pe'foaia blestematS, isi semnS numele, ca
ligrafiindu-l sirguincios cu scrisul lui mare. TriumfStor, Georges le arStS foai
a celorlalti doi. Erau cu totii de acord cS Boris se arStase foarte hotSrit. tnc
epurS sS se sfatuiasca.
Binetnteles ! pistolul nu va fi incarcat! De altmin-teri, nici nu aveau cartuse.
Lui Phiphi ti era teama de altceva: a auzit el cS, uneori, o'emotie prea putern
icS poate prici-nui moartea. TatSl sSu, spunea el, a povestit despre un simu-lac
ru de executie care... dar Georges tl trimise la plimbare: TaicS-tu-i din sud. N
u, Gh6ridanisol nu va tncSrca pistolul. Nu mai era nevoie. Cartusul pe care La P
6rouse tl introdusese in teavS, La P6rouse nu l-a scos. Gheridanisol constatase
acest lucru, dar nu le-a spus nimic celorlalti. Numele au fost puse tntr-o pSISr
ie; patru biletele identice, impSturite toate la fel. Gheridanisol, care trebuia
sa ,,tragS", avusese grijS sS scrie a doua oar3 numele lui Boris, pe un al cinc
ilea bilet, pe care-l tinea tn minS; si, ca din mttmplare, tocmai acela iesi. Bo
ris b3nui c3 se triseaza; dar t3cu. La ce bun s protes'teze ? Stia c3 e pier-dut.
N-ar fi miscat nici m3car un deget ca s se apere; si chiar dac3 soarta l-ar fi d
esemnat pe altul, Boris era atit de disperat tnctt s-ar fi oferit el singur s-l t
nlocuiasca. Ce s8-i faci, b3trtne, n-ai baft3, se crezu dator s5 spun3 Georges.
Vocea lui Ins suna atit de fals incit Boris ilprivicutristete. Asta-i clar, spuse
el.
.^AMP
Dup3 care hotarira s fac3 o repetitie. Dar cum exista riscul s& fie surprinsi, ca
"zurS de acord c3 deocamdata nu se vor sluji de pistol! Abia In ultimul moment,
cind se vor juca ,,de-adev3ratelea" va fi scos din cutie. Pentru c3 nimic nu tre
buia s iste banuieli. Se multumira dec'i, in ziua aceea, s stabileasca ora si locu
l, care fu msemnat cu un cere de creta pe podea. Era in intrindul format, in sal
a de meditatii, la dreapta catedrei, de o us blocata care pe vremuri dadea in hol
ul de la in-trare. fn privmta orei, stabilira c3 va fi ora de meditatii. Totul s
e va petrece sub ochii celorlalti elevi; ca s le rupa gurk Repetitia avu loc tn t
imp ce sala era goaia, cei trei conspiratori fiind singurii martori. La drept vo
rbind ms, aceasta repetitie nu insemna mare lucru. Atit ca s-a putut constata c3
de'la locul pe care-l ocupa Boris si pin3 la eel desemnat cu creta erau exact do
isprezece pai. - Dac3 !ntr-adev3r n-ai trac, n-o s faci un pas in plus, spuse Geor
ges. N-o s am trac, raspunse Boris, pe care indoielile acestea persistente Jl jig
neau. Fermitatea baiatului incepu s-i impresioneze pe ceilalti trei. Phiphi socot
ea c3 ar fi fost cazul s opreasca toata afacerea aici. Dar Gh6ridanisol hotart s m
earga cu gluma pfna la capat. E-n ordine! pe ratine, spuse el ztmbind bizar, nu-
mai cu coltul buzelor. - Ce-ar fi daca l-am tmbratisa ! striga Phiphi cuprins de
entuziasm. Se gtndea la acolada netnfricatilor cavaleri; si pe neasteptate tl s
trlnse pe Boris tn brate'. lar Boris cu greu tsi stapini lacrimile ctnd Phiphi i
l safuta zgomotos, copiiafeste, pe fiecare obraz. Nici Georges, nici Gh6ri nu-l
imitara pe Phiphi; atitudinea acestuia din urma lui Georges i se p3rea c3 nu e d
emna. lar lui Gheri putin li p3sa.
XVIII
A doua zi dup3-amiaza, cind suna clopotelul, elevii din pension s-au strtns tn s
aiile de studiu. Boris, Gheridanisol, Georges si Philippe se asezasera tn aceeas
i bancS. Ghdridanisol tsi'scoase ceasul si-l puse intre el si Boris. Era cinci t
reizeci fi cinci. Pregatirea lectiilor incepuse la cinci si avea s tin3 ptn3 la s
ase. Se
326
intelesesera ca Boris sa termine la sase fara cinci, adica exact Inainte de plec
area elevilor din saia; era mai bine asa, pentru c3 imediat dupa aceea puteau s-
o stearga mai repede. Si Gh6ridanisol ii spuse lui Boris, in soapta, si fr3 s8-l
priveasca, socotind ca in acest fel cuvint'ele lui a'u un caracter mai fatal: Ba
trine, nu mai ai decit un sfert de ora. Boris isi aminti de un roman, citit mai
de mult, unde era vorba be niste banditi care, fiind pe cale sa ucida o femeie,
o indem'nau s-si faca rugaciunea, ca s-o convinga c3 trebuie sa se pregateasca de
moarte. Precum un strain care, fiind la frontiera pentru a pleca din tara, isi
pregateste actele, Boris c3uta in inima sau in minte b rugaciune, si nu gasea ni
mic; dar era atit de obosit si, in acelasi timp, atit de incordat, incit nu-si f
acu griji prea mari din aceasta pricina. Se strSduia sa-si'adune gindurile, dar
nu se putea gindi la nimic. Pistolul'atirna in buzunar si nu era nevoie s-l pipSi
e cu mina ca s-l simta. Inc3 zece minute. Georges, la stinga lui Gh6ridanisol, ur
marea scena cu coada ochiului, dar se preficea ca nu vede nimic. Muncea de zor.
Niciodat3 sala de meditatii nu fusese atit de linistita. La P6rouse nu-i mai rec
unostea pe mucosii care'-i fSceau zile fripte, si pentru prima data se simtea si
el mai usurat. Phiphi ins nu-si gasea linistea; Gh6ridanisol il irispaiminta si
nu era foarte sigur ca jocul nu se va termina r3u; n-avea'deloc inima impacata s
i din cind in cind ofta adinc. fn cele din urma nu mai rezista, rupse o iumatate
de foaie din caietul de istorie din fata lui c3ci se pregatea pentru examen; da
r literele i se invaimaseau prin fata ochilor, asa cum faptele si datele i se in
vaimaseau in cap partea de jos a foii, si scrise in mare graba': ,,Esti macar si
gur c3 pistolul nu e incarcat ?" apoi ii dadu biletul lui Georges care i-l strec
ura lui Gh6ri. Acesta insa,
dupa ce-l citi, ridica din umeri fra s-l invredniceasca pe Phiphi nici macar cu o
privire, apoi facu din hirtie un ghemotoc pe care il trimise cu un bobirnac exac
t in locul insemnat cu creta. Dupa care, bucu-ros ca a ochit atit de bine, zimbi
. Acest zimbet, la inceput nesilit, persista pina la sfirsitul scenei; de parca
s-ar fi intiparit pe trasaturile lui. fnca cinci minute.
FALSIFICATORII DE BANI
327
De data asta vorbi aproape cu voce tare. Chiar si Phiphi il auzi. O spaimS insup
ortabiia puse stapinire pe el si, cu toate ca ora de meditatii era pe sflrsite,
simulind o urgenta nevoie de a iesi, sau poate pentru c3 intradevar avea crampe,
ridica mina si pocni din degete, cum fac de obicei elevii cind vor sa ceara per
misiunea pedagogului; apoi, fr3 s mai astepte raspunsul lui La P6rouse, iesi val-v
irtej din banca. Pentru a ajunge la usa, trebuia sk treaca prin fata catedrei; a
proape alerga, dar ciatinindu-se. Aproape imediat dupa plecarea lui Philippe, se
ridica si Boris. Micutul Passavant, care lucra sirguincios in spa-tele lui, isi
inklta privirea spre el. Mai tirziu avea sa-i povesteasca lui Sdraphine c3 Bori
s era ,,ingrozitor de palid"; dar asa se spune totdeauna in astfel de cazuri. De
altfel, aproape imediat nu-i mai dadu nici o atentie si se cufunda in lucru. Fa
pt pe care si l-a reprosat mai pe urma. Dac3 si-ar fi putut da seama ce se petre
ce, l-ar fi impiedi-cat, fa'ra indoiaia, spunea el mai tirziu, plingind. Dar nu
banuia nimic. Boris inainta deci pfna la locul insemnat. Mergea incet, pasind ca
un automat, cu privirea fixa; mai degraba ca un somnambul. Apucase pistolul cu
mina dreapta, dar il tinea ascuns in buzunar; nu-l scoase decit in ultima clipa.
Locul fatal era, dupa cum am mai spus, in dreptul unei usi blocate care, la dre
apta catedrei, forma un intrfnd, astfel c3 pedagogul, de la catedra, nu-l putea
vedea decit aplecindu-se. La P6rouse se apleca. Si la inceput nu intelese ce fac
e nepotu-sau, cu toate c3 ciudata solemnitate a gesturilor lui era de natura s-l
ingrijoreze. Cu o voce cit mai puter-nica, si pe care se straduia s-o faca autor
itara, incepu: - Domnule Boris, te rog sa te duci imediat la locul... Imediat in
sa recunoscu pistolul; Boris tocmai si-l ridica spre timpia. La Pdrouse intelese
si simti cum il cuprinde un val de frig, de parca singele i-ar fi inghetat in v
ine. Voi s se ridice, sa alerge la Boris, s-l opreasca, s tipe... Un fel de horcait
ii iesi din gura; ramase incremenit, paralizat, tremurind din tot corpul.
328 ANUKK UIUK
Boris apasase pe tragaci. Nu se prabusj imediat. O clipa r3mase In picioare, aga
tat parc3 in intrindul usii; apoi, capul, c3zut pe um3r, il trase in jos, si se
n3rui. In timpul anchetei pe care politia o fScu ceva mai tirziu, toti se mirau
c3 nu gasesc pistolul linga Boris vreau sa spun: tn apropierea locului unde aces
ta cazuse, caci aproape imediat dupa aceea cadavrul copilului fusese depus pe un
pat. In z3p3ceala din primele momente si In timp ce Gh6ridanisol continua sa st
ea la locul 'lui, Georges, sarind peste banca, reusise sa ascunda arma fr3 sa fie
observat de cineva; la Jnceput impinsese pistolul mai in spate, cu piciorul, In
timp ce ceilalti erau aplecati peste Boris, dupa aceea 11 luase repede si II as
cunsese sub vesta, apoi i-l strecurase pe furis lui Ghe'ridanisol. Atentia tutur
or era indreptata spre un singur punct, si nimeni nu-l remarcase nici pe Gh6rida
nisol, care reusi sa alerge neobservat pina in camera lui La P6rouse si s puna ar
ma la locul de unde fusese luata. Mai ttrziu, dupa ce s-a facut o perchezitie si
politia a gasit pistolul la locul lui, in cutie, s-ar fi putut c'rede c& Boris
nu s-a slujit de aceasta arma, daca Gheridanisol s-ar fi glndit s scoatS cartusul
din teav3. Dar era limpede ca si-a cam pierdut capul. A avut o siabiciune treca
toare, pe care mai pe urma si-a reprosat-o, vai! mai mult decit s-a cait de crim
a lui. Si' totusi, tocmai aceasta siabiciune l-a salvat. Caci, atunci clnd a cob
orit ca s se amestece printre ceilalti, la vederea cadavrului lui Boris, pe care
tocmai 11 tran'sportau, Incepu s tremure din tot corpul, fcu un fel de criz3 de ne
rvi, in care doamna Vedel si Rachel, care alergaser3 la fata locului, erau convi
nse c3 v3d semnele unei excesive embtii. Lumea prefers s presupun3 orice, mai deg
rabS decit s creadS c3 un om atlt de tlnar poate fi monstruos; si clnd Gh6ridanis
ol se jur3 c3 e nevmovat, a fost crezut.' Biletelul trimis de Phiphi prin George
s, si pe care el 11 trimisese la plimbare cu un boblrnac, glsit mai tirziu sub o
banca, acest biletel mototolit i-a fost de asemenea de folos, Desigur, era vino
-vat, ca si Georges si Phiphi, pentru c3 s-a dedat la un joe crud; dar nici nu s
-ar fi gindit la un astfel de joe, sustinea el, daca ar fi stiut ca arma e Incar
cata. Georges era singu-rul care era convins c3 Gh6ridanisol e unicul r3spunz3to
r I de cele Intimplate. Georges nu era atlt de corupt, incit admiratia lui fata
de Ghe'ridanisol s2 nu poata fi Inlocuita cu b nespusa scirba. Ond s-a inters ac
asa, s-a aruncat In bratele mamei sale; si Pauline fu cuprinsa de o recunostinta
infiacarata fata de Dumnezeu care, prin aceasta ingfozitoare drama, ii indemnas
e fiul sa se Intoarca la ea. JURNALUL LUI EDOUARD ,,F8ra sa pretind ca explic ce
va, n-as vrea s prezint nici un fapt insuficient motivat. De aceea n-o sa
folosesc in Falsificatorii de bani sinuciderea micutului Boris; mi-e mult prea g
reu s o inteleg. Si de altfel, nu-mi plac fap-tele diverse. Au in ele ceva' perempt
oriu, incontestabil, brutal, ceva excesiv de real... Accept realitatea clnd vine
in sprijinul ideilor mele, ca o dovada; nu Insa si clnd le precede. Imi displac
e s fiu luat prin surprindere. Sinuciderea lui Boris imi apare ca o indecentA, fi
indca nu m3 afteptam la acest deznodamlnt. In orice sinucidere se presupune si u
n dram de lasitate, desi La P6rouse nu e de acord si considera, fara indoialS, c
a'nepotu-su a fost mai curajos' decit el. Copilul ar fi fost de neiertat daca ar
fi putut s prevada dezastrul care, datorita ingrozitorului su gest, avea sa se aba
ta asu-pra familiei Vedel. Azais a fost obligat s8-si inchid3 pen-sionul, tempor
ar, zicea el; dar Rachel se temea c3 vor da faliment. Patru familii si-au retras
copiii. N-am reusit s-o conving pe Pauline s nu-l tina pe Georges acasa, 'in pre
ajma ei; cu atlt mai mult cu'cit baiatul, foarte impre-sionat de moartea colegul
ui su, pSrea c3 incepe s se indrepte. Doliul acesta are foarte multe repercusiuni.
Chiar si Olivirer se arata miscat de cele Intimplate. Armand, in ciuda cinismul
ui sail de parada, Ingrijorat de soarta alor si, care risc3 s ajunga in cea mai ne
agra mi-zerie, s-a oferit s-si consacre pensionului tot timpul ce i-l Ias liber Pa
ssavant; c3ci este evident c3 b3trlnul La P6rouse nu mai e tn stare s-si indeplin
easca atributiile. Mi-era teama sa dau ochii cu el. M-a primit in c3maruta lui,
de la etajul al doilea al pensionului. M-a apucat imediat de brat si, cu un aer
misterios, aproape
330
ANDRE GIDE
zimbind, care m-a surprins foarte mult, c&ci ma asteptam numai la lacrimi: Zgomo
tul, stii... Zgomotul de care ti-am vorbit zi-lele trecute... Da, ce-i cu el ? A
incetat. S-a terminal. Nu-l mai aud. Degeaba tot trag cu urechea... Acceptlnd s
a iau parte la un joe copiiaresc: - Pariez, i-am spus, ca acum regretati ca nu-l
mai auziti Oh ! nu; nu... E atit de odihnitor ! Si eu am mare nevoie de liniste
... Stii ce m-am gindit ? C3 de-a lungul intregii noastre vieti nu ne putem da s
eama ce este cu adevSrat linistea. Chiar si slngele din noi produce un fel de zg
omot continuu pe' care insa nu-l mai distingem, fiindca ne-am obisnuit cu el din
copiiarie... Cred c& exists totusi lucruri pe 'care cit trSim nu reusim sa le a
uzim, anume armonii... din pricina zgomotului'care le acopera. Da, cred c3 abia
dupa moarte putem auzi cu adevarat. Dar imi spuneati c3 nu credeti... In nemurir
ea sufletului ? Ti-am spus eu asta ?... Da, probabil ca ai dreptate. Dar, te rog
s ma intelegi, nu cred nici contrariul. Si fiindca eu taceam, continua, ridicind
capul si pe un ton sententios: Ai remarcat c3 pe lumea asta Dumnezeu tace tot t
impul ? Numai diavolul vorbeste. Sau, eel putin, eel putin... relua el, ...oricl
t am fi noi de atenti, numai pe diavol 11 auzim... N-avem urechi pentru a auzi v
ocea lui Dumnezeu. Cuvtntul lui Dumnezeu ! Te-ai intrebat vreo-data ce mseamna a
cest cuvint ?... Oh ! nu ma refer la ceva care sa fi fost turnat In tiparele lim
bajului omenesc... Iti amintesti de primele rlnduri din Evanghdie: La Incepu't a
fost Cuvintul. M-am gindit adesea c3 acest Cuvlnt al lui Dumnezeu era de fapt int
reaga afacere. Numai c3 diavolul a pus stapmire pe ea. Zarva lui acopera acum vo
cea lui Dumnezeu. Dar spune-mi: dumneata nu crezi ca, totusi, Dumnezeu va avea d
e spus ultimul cuvlnt ?... Si daca, dupa moarte, timpul nu mai exista, daca intr
am imediat in Vesni-cie, nu crezi ca atunci l-am putea auzi pe Dumnezeu... direc
t ? Tremura, cuprins de un fel de exaltare, de parca ar fi fost maintea unui ata
c de epilepsie, si dintr-odata Incepu s pllnga In hohote :
FALSIFICATORII DE BANI
331
Nu! Nu! striga el nedeslusit; diavolul si bunul Dumnezeu nu slnt declt unul; se
liiteleg. Noi ne'silim sa credem ca tot ce-i rSu pe pSmint vine de la diavol; da
r numai pentru c3 altminteri n-am mai gasi In noi puterea de a-l ierta pe Dumnez
eu. Se distreaza cu noi, ca mlta cu soa-recele pe care-l chinuie... Si dupa toat
e astea ne mai si cere s-i fim recunoscatori. Recunoscatori de ce ? pentru ce ?..
. Apoi, apleclndu-se spre mine: Si stii care-i fapta lui cea mai mgrozitoare ?..
. C3 si-a sacrificat propriu-i fiu ca s ne mmtuiasca. Fiul lui! Fiul fui! Cruzime
a, iata primul dintre atributele lui Dumnezeu. Se arunca pe pat si se intoarse c
u fata la perete. Qteva clipe a mai fost scuturat de un tremur spasmodic, apoi,
cum p3rea ca a adormit, am plecat. Nu mi-a spus un cuvlnt in legatura cu Boris;
soco-team insa c disperarea lui mistica era o expresie indirecta a durerii, prea
ie^M din comun pentru a putea fi aratata fatis.
Am aflat prin Olivier ca Bernard s-a inters la tatai sau; si pe legea mea ca nic
i nu avea altceva mai bun de facut. Aflind Intimpiator de la micutul Caloub ca b
atrinul judecator e bolnav, Bernard a ascultat de imboldul inimii. Urmeaza s ne v
edem miine seara, fiindca Profitendieu m-a invitat la cina impreuna cu Molinier,
Pauline si cei doi copii. Slnt foarte curios sa-l cunosc pe Caloub."
OPERE XX "Imi place ca intr-o opera de arta sa se afle transpus, la scara person
ajelor, subiectul insui al acelei opere. Nimic nu o lumineaza mai bine $i nu stab
ilete mai sigur propoitiile ansamblului. In unele tablouri ale lui Memling sau Qu
entin Metsys, o mica oglinda convexa i intunecata reflecta, la rindul ei, interio
rul scenei unde are loc scena pictata. In tabloul Menindor de Velasquez (dar put
in mai altfel) intilnim acelai procedeu. II regasim, in sfirit, in literatura..."
Andre Gide JURNAL
RAO International Publishing Company