Sunteți pe pagina 1din 11

Charles Baudelaire

• Nascut: 9 aprilie 1821


• Decedat: 31 august 1867
• Ocupație: poet, critic de arta
eseist, traducător
Despre Baudelaire

 Charles-Pierre Baudelaire a fost un poet francez, a


cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe
cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este
considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică
franceză și europeană prin originalitatea volumului său
controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului"). A
avut o influență puternică asupra viziunilor poetice ale
autorilor de mai târziu.
Copilarie
 Charles Baudelaire a fost singurul copil din a doua căsătorie a unui
înstărit, iubitor de artă și literatură, fost funcționar public Joseph-
François Baudelaire (1759-1829) și soția sa cu 34 ani mai tânără,
Caroline Archimbaut-Dufay (1793 - 1871), născută în Londra din
mamă englezoaică.

 La vârsta de șase ani rămâne orfan prin moartea tatălui în vârstă de


aproape 68 de ani. În plus traumatizat de recăsătorirea rapidă a mamei
(1828) cu ofițerul autoritar și ambițios Jacques Aupick precum și prin
mutarea din Paris la Lyon (1832) și din nou la Paris (1836), devine un
băiat dificil, simțindu-se neiubit și fără rădăcini, de multe ori depresiv.
Între (1832-1835) învață în Lyon, în garnizoana în care colonelul
Aupick l-a trimis iar între (1836 - 1840) la Paris.
Tineretea
 După ce avea să susțină totuși ca
extern 1839 „bac“-ul, se înscrie
pentru a studia dreptul, care
trebuia să servească drept
pregătire la cariera diplomatică
dorită de părinți. În acest timp
Baudelaire a frecventat Cartierul
latin, pe atunci sediul artiștilor
din Paris, ducând mai mult o
viață boemă în cercurile de
literați și artiști ai Parisului unde
s-a îndatorat peste măsură. Se
crede că tot atunci a
contractat sifilisul.
 La îndemnul mamei sale și, mai ales al tatălui vitreg,
care între timp a devenit general, acceptă în iunie 1841
o călătorie cu vaporul care îl duce în India și care ar
trebui să-i aducă la alte gânduri. El a mers însă numai
până în insulele Mauritius și Réunion în Oceanul
Indian, unde a petrecut câteva săptămâni și fiind
influențat de natura tropicală, care îi va fi inspirație
pentru poezii.
Viață de dandy
 La întoarcere, după mai bine de opt luni, ajungând la
majorat (1842) va cere partea de moștenire după tată, o
avere considerabilă (cca. 75.000 de franci) care-i va
permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să
iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă
și cafenelele din Orașul luminilor. Începe să folosească
drogurile, în special hașiș și opium.

Dandy = Un Dandy este un om care acordă o importanță deosebită aspectului fizic, limbajului rafinat și hobby-urilor tacticoase,
urmărind aparența nepăsării într-un cult de sine însuși. Un dandy poate fi un om care se străduiește să imite un stil de viață
aristocratic, în ciuda faptului că provine dintr-o clasă mijlocie, mai ales la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul
secolului al XIX-lea în Marea Britanie.
 Se îndrăgostește de actrița Jeanne
Duval, o tânără mulatră (jeune
mulâtresse), a cărei frumusețe exotică
va inspira poemele din secțiunea Venus
cea neagrăa volumului Florile răului.
Până în 1844, cheltuise aproximativ
jumătate din moștenire. Primele datorii
importante sunt originea viitoarelor sale
dificultăți financiare. Consiliul de
familie îi impune un notar drept
consilier judiciar, care va avea în grijă
averea lui Baudelaire și îi va plăti o
mică rentă pentru tot restul vieții. Ceea
ce probabil în 1845 a contribuit la o
tentativă de sinucidere.
Scriitorul
 Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă,
eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. În 1846 și 1847 îi
apăreau în reviste două povești: Le Jeune enchanteur, o poveste
de dragoste și La Fanfarlo, o nuvela autobiografică. Drame
scrise între 1843-1854, precum La Fin de Don Juan, au rămas
doar la faza de proiect, tot așa ca multe schițe de proză. Primele
versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Criticile
pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave
Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar
care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch.

 Pe de altă parte consumul de hașiș, opium și alcool, precum și


întreținerea lui Jeanne Duval, permanenta nevoie de bani au
întărit din nou predispoziția la depresiei.
Ultimii ani
 În anii 1860 Baudelaire a continuat să scrie articole și
eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme.
 În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate
postum în volumul Petits poémes en prose (Mici poeme în
proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers
alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma
tradițională a versificației.
 În 1862, Baudelaire a început să aibă coșmaruri și temeri,
iar sănătatea i s-a șubrezit brusc. A plecat la Bruxelles să
țină o serie de conferințe, dar a avut câteva atacuri cerebrale
care s-au finalizat printr-o paralizie parțială. În iulie 1866,
mama sa îl aduce în Paris și îl internează în diverse
sanatorii pentru tratament.
 Pe 31 august 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie,
Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dacă doctorii
nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis.
 Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poeții
timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur
Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În
secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri
cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert
Lowell și Seamus Heaney i-au celebrat opera.
 Volumul Flori de mucigai scris de Tudor Arghezi a fost
influențat de volumul lui Baudelaire, Florile răului.
Va multumim pentru atentie!
 Proiect realizat de elevii: Bunta Isai, Buda George si
GhenghiuVlad Antoniu