Miguel de Cervant

Bună ziua, eu sunt Miguel de Cervantes Saavedra. M-

am născut în Alcalá de Henares ( oraș situat la 35 km
de Madrid, în care se află una dintre cele mai
prestigioase Universități din Spania) la data de 29
septembrie 1547. Mă consider un simbol pentru
literatura spaniolă. Sunt poet, dramaturg și romancier,
autor al romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote
de la Mancha”, fiind calificat de criticii literari
drept primul roman modern și una din cele mai
valoroase opere ale literaturii universale.

În continuare vă voi împărtăși câteva aspecte

legate de mine. Din cauza numeroaselor datorii ale familiei, primii ani din viața mea au fost marcați
de nenumărate mutări dintr-un loc în altul, Valladolid, Cordoba, Sevilla si Madrid. Am urmat
școala elementară în Cordoba și Colegiul Iezuit din Sevilla, unde, așa cum am afirmat mai târziu,
“am dus o viața de student, dar fără foame și râie". Cititor pasionat, eram deopotrivă interesat de
poezie și de teatru. Când familia mea s-a mutat la Madrid, în 1566, mi-am continuat studiile acolo.
În 1569 am plecat în Italia unde am rămas mai mulți ani și unde am intrat în contact cu arta și
literatura italiană, care aveau să mă influențeze în conturarea
concepțiilor artistice.

Pot spune că, in 1570 a avut loc un eveniment ce a

declanșat o perioada trista în viața mea și anume m-am înrolat
în armată. Am luat parte la lupta maritimă de la Lepanto
(1571), unde am fost grav rănit la mâna stangă. Acest incident
reprezintă cauza poreclei care m-a urmărit toată viața
(„Ciungul de la Lepanto - "el manco de Lepanto”). În
următorii patru ani am continuat să particip la alte campanii militare, iar în 1575, pe când mă
întorceam în Spania, am fost capturat de pirați și am petrecut cinci ani în captivitate ca sclav în
Alger până când am fost răscumpărat în 1580.

Aceste întămplari au fost adevarate provocari pentru mine, prin care am trecut cu greu, prin
urmare întors în Spania la vârsta de treizeci și trei de ani, parțial infirm și fără nici un fel de
perspectivă, mi-am petrecut următorii douăzeci și cinci de ani luptându-mă cu disperare să-mi

1|Page
câștig existenta. Mi-am găsit un post de ofițer de intendență, cumpărând provizii pentru Armada,
care se pregătea să invadeze Anglia, și am lucrat concomitent ca agent fiscal. Am fost trimis de mai
multe ori la închisoare pentru nereguli în contabilitate și, în timp ce mă afla la închisoarea din
Sevilla, am început să lucrez la romanul Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha a cărui
prima parte am publicat-o în 1605, iar continuarea în 1615.

Cariera mea literara a inceput in 1580, prima lucrare importantă fiind "La Galatea" (1585), o
scriere pastorală, care, in opinia mea s-a bucurat de prea puțină atenție din partea contemporanilor.
Am abordat și genul dramatic (foarte popular în acea vreme), dar nu am avut succesul dorit. Nu m-
am descurajat si am continuat sa scriu, principalele mele opere fiind scrise sub forma poeziei, a
prozei literare sau dramatice.

Acestea sunt principalele mele creații cu care mă mândresc:

Poezie: Viaje del Parnaso (Călătoria în Parnas) – 1580;

Teatru: Ocho comedias y ocho entremeses - 1615 , La Numancia, El trato de Argel (

opere necunoscute până în secolul XVIII, dar astăzi sunt foarte cunoscute);

Proza scurtă ( nuvela): Las novelas ejemplares - 1613 (o grupare de douăsprezece

narațiuni scurte, unele dintre ele compuse cu mulți ani înainte. În ele am explorat diferite
formule narative, cum ar fi satira („Colocviul câinilor”), nuvela picaresca („Rinconete și
Cortadillo”), nuvela bizantină („Spaniola englezoaică”, „Amantul liberal”) sau chiar nuvela
polițistă („Forța sângelui”);

Proza: La Galatea – 1585 (roman pastoril),

El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha
1605 - 1615 (roman cavaleresc), (este capodopera
literaturii spaniole), Los trabajos de Persiles
Sigismunda - 1617 ( roman bizantin ). Pe 19
aprilie 1616, am scris în prefața dedicată contelui
de Lemos următoarele trei versuri :

„Puesto ya el pie en el estribo,/ con ansias de la

muerte,/ gran señor, esta te escribo.”

(„Cu piciorul pus în scară, și cu angustie de

moarte, mare domn, asta îți scriu”.)

2|Page
3|Page