Exemple de tautologie

Să vă fie casa casă. (Plugușorul)

Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi, luându-și buzduganul de-a umăr… (M. Eminescu

– Făt-Frumos din lacrimă)

Iar ciobanu-și pune gluga,

Mai îndrugă câte-ndrugă. (M. Eminescu – Miron și frumoasa fără corp)

— Iaca, jupâneșică, ce rai a lui Dumnezeu e aici: să tot trăiești, să nu mai mori! (I.
Creangă)

Eu îs bun cât îs bun, dar și când m-o scoate cineva din răbdări… (I. Creangă)

De glumeț, glumeț era moș Nichifor, nu-i vorbă. (I. Creangă)

Lasă-mă, jupâneșică, cu cărțile cele a d-voastră, în pace; că eu știu ce știu. (I. Creangă)

Naștem, oare, pentru-a naște și trăim ca să trăim? (Al. Macedonski – Noaptea de martie)

Ce-mi pasă dacă lumea a fost și este tot lume? (Al. Macedonsk – Noaptea de noiembrie)

O șterg de-acasă frumușel

Grivei cu mine, eu cu el. (Șt. O. Iosif – Furtuna)

Crima nu e politică… Crima e crimă. (L. Rebreanu)

N-am fost supărat niciodată pe mere

că sunt mere, pe frunze că sunt frunze,
pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări. (N. Stănescu – A Cincea Elegie)

Dacă era cald, mi-era cald. Dacă aveam guturai, strănutam… Aveam un program, sau o
lipsă de program, care se suprapuneau exact faptelor… Cînd cunoșteam un domn,
era un domn, […] cînd un cunoscut spun ea că-i  plac țigările Lucky Strike însemna că-i
plăceau Lucky Strike. (C. Petrescu – Patul lui Procust)

Și în sfârșit, urmașul lui Prometeu, el, omul

A prins și taina mare, a tainelor, atomul. (T. Arghezi – Cel ce gândește singur)

Nu-l vând, dragă domnule… Un Cezanne e un Cezanne, il las acolo. (G. Călinescu)

Olguța se așezase pe patul din odaia ei. Venise Vania. Patul era pat, masa masă, zidul
zid, fereastra fereastră. Și închise ochii. Și-i deschise zâmbind. Iubea. (I. Teodoreanu)

Femeia tot femeie, zise Lăpușneanu zâmbind; în loc să se bucure, ea se sperie. (C.

Negruzzi)

Ți-e scris, ți-e scris; nu ți-e scris, nu ți-e scris, și sănătate bună. (I. Slavici)
Exemple de pleonasm

Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte,

Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. (M. Eminescu – Epigonii)

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate

În noi doi un suflet bate. (V. Alecsandri – Hora Unirii)

Cobori în jos, Luceafăr blând. (M. Eminescu – Luceafărul)

Pallady respecta prea mult jocul nuanțelor în pictură, ca să fie indiferent la condiția
esențială, și avea dreptate să califice de nenorocit un dar din ce în ce mai rar în pictură
și pierdut, și el, odată cu popularizarea fotografiei, într-o epocă de rapidități grăbite și
de vagi aproximații. (T. Arghezi)

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză– d. 18 august 1850,
Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și
scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul
romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. El a creat un adevărat
monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui
componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări
neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată
în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie
privée.

 1832: Louis Lambert;
 1833: Eugénie Grandet;
 1833 - 1839: Patologia vieții sociale;
 1834: În căutarea absolutului ("La Recherche de l’absolu");
 1835: Moș Goriot ("Le Père Goriot");
 1837: Iluzii pierdute ("Les Illusions perdues");
 1837: César Birotteau;
 1842: Femeia de treizeci de ani (La femme de trente ans).
 1847: Verișoara Bette ("La Cousine Bette");
 1847: Vărul Pons ("Le Cousin Pons").

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet (n. 21 noiembrie 1694, Paris, Regatul
Franței – d. 30 mai 1778,Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor și filosof al Iluminismului francez.

 Œdipe (1718)
 Lettres philosophiques (1731)
 Zaïre (1732)
 Eriphile (1732)
 Le siècle de Louis XIV (1751)
  Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
 Essai sur les moeurs (1756)
 Candide (1759)
 Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
 "Zadig"
 Traité sur la tolerance (1763)
 Dictionnaire philosophique (1764)
 Traité sur la tolérance
 Irène
 Socrates
 Mahomet
 Mérope
 Nanine
 La princesse de Navarre (1745)
 L'Orphelin de la Chine (1755)[
Opere Candide, ou l’Optimisme[*]
Zadig ou la Destinée[*]
semnificative
Zaïre[*]
Lettres philosophiques[*]
Dictionnaire philosophique
L'Ingénu