Im Westen nichts Neues
Paterson și Ian Stokell) se distanțează pe alocuri.
(Edward Berger, 2022)
Un film valoros, un memento al atrocităților
săvârșite în numele unor noțiuni mai puțin
valoroase decât viața însăși.
Înrolat în armata imperială germană la doar 18 ani
și trimis să lupte pe frontul de vest în primul război
mondial, soldatul Erich Maria Remarque a fost grav
rănit, dar a supraviețuit ororilor războiului pentru a
deveni scriitor și pentru a consemna experiențele
personale cumplite trăite în tranșee săpate în pământ
francez. Va publica romanul său de căpătâi în anul
1929, pe care îl va intitula “Im Westen nichts
Neues”. În traducere, “Nimic nou pe frontul de
vest”, romanul avea să devină un reper pentru
literatura secolului XX.
O producție Netflix, în regia lui Edward Berger,
filmul omonim constituie prima adaptare în limba
germană a romanului lui Remarque. Creat la o
distanță de aproape o sută de ani de la prima
adaptare pentru marele ecran din 1930, în regia lui
Lewis Milestone, filmul lui Berger nu se constituie
într-un remake al clasicului american, ci într-o
abordare diferită a romanului-sursă de care
scenariul scris de Berger (împreună cu Lesley
Povestea soldatului Paul Bäumer, interpretat de
această dată de un excelent Felix Kammerer, este
cunoscută. Deși încă elevi de liceu, Bäumer și
colegii săi sunt seduși de propaganda patriotică
germană și se înrolează voluntar în armata imperială
pentru a-și servi patria într-un război pe care nu îl
înțeleg, nu îl cunosc și nu îi bănuie măcar
intensitatea. Tentați de statutul oferit de discursurile
politicianiste care îi consacră pe recruți ca patrioți și
viitori eroi ai națiunii germane, tinerii se aruncă în
luptă cu exuberanța specifică vârstei lor naive. Va
trece foarte puțin timp până când soldații vor
înțelege dimensiunea, cruzimea și absurdul
războiului în care nu există eroi, ci doar victime,
suferință și moarte. Spectatorul asistă gradual la
depersonalizarea tinerilor altădată entuziaști, la
abraziunea uluitoare care îi fărâmițează pe cei care
se încăpățânează să rămână în viață și care sunt
nevoiți să îndure frigul, ploaia, noroiul, foamea,
ascunși în tranșeele care îi adăpostesc. Bäumer își
vede tovarășii de arme, rând pe rând, secerați de
mașinăria de război, de glonț, obuz, baionetă sau
pur și simplu striviți de tanc. Astfel pier Albert,
Leer, Müller sau Kropp. Spre finalul războiului,
Bäumer nu îl mai are lângă el decât pe Kat
(Albrecht Schuch), un soldat matur și cinic, care îi
devine mentor și protector.
Scenariul dezvoltă o poveste paralelă, inexistentă în
romanul lui Remarque. În vreme ce armata
imperială luptă pe viață și pe moarte cu francezii
pentru câteva palme de pământ, oamenii politici
germani și generalii înțeleg că războiul este pierdut.
Vice-cancelarul Matthias Erzberger (Daniel Brühl)
este însărcinat să se ocupe de negocierea unui
armistițiu cu reprezentantul Franței, mareșalul Foch.
La data de 11 noiembrie, delegația germană
semnează în vagonul de tren garat la Compiègne
actul care avea să încheie primul război mondial.
Doar că, deși tratatul de pace este semnat, un
general german orgolios, care nu poate concepe să
piardă un război printr-un armistițiu împovărător și
rușinos pentru țara lui, ordonă o ultimă ofensivă
împotriva francezilor cu doar câteva minute înainte
de ora stabilită pentru încetarea definitivă a focului.
Supraviețuitorul soldat Bäumer este aruncat, încă o
dată, în luptă. Inutil și mai absurd decât oricând.
Inserția nu este realizată din motivație
documentaristică, ci pentru că ea induce
discrepanțele uluitoare între cele două planuri ale
narațiunii. Pe de o parte este frontul, cu o imagine
extrem de autentică. Cadrele carnagiilor sunt
deosebit de picturale, dure, sângeroase și amintesc
de excelenta realizare vizuală din filmul 1917 al lui Poate un asemenea film îi va descuraja cumva pe
Sam Mendes. Îndeosebi secvențele de acțiune sunt cei care sunt astăzi tentați să repete o istorie tristă.
plastice, explicite, concentrând oroarea și
monstruozitatea războiului de tranșeu și purtat la Regie: Edward Berger
baionetă. Pe de cealaltă parte, politicienii și
generalii stau la mese încărcate cu mâncăruri și Scenariu: Edward Berger, Lesley Paterson, Ian
băuturi fine și se plâng dacă biscuiții care însoțesc Stokell, Erich Maria Remarque (roman)
cafeaua nu sunt proaspăt scoși din cuptor. Efectul
discrepanțelor este covârșitor, iar rezultatul este Actori: Felix Kammerer, Albrecht Schuch, Daniel
augmentarea gri-ului și morbidului Brühl
ce însoțesc imaginile de pe front.
Recenzie făcută de Ovidiu Pop și preluată
Coloana sonoră este ingenios compusă și inserată
de pe https://www.blogdefilm.ro/elvis-baz-
într-un mod antrenant pentru spectator în secvențele
de suspans extrem de dramatice. Sunetele grave, luhrmann/
adânci, repetate obsesiv, realizate de instrumente de
suflat sunt aproape chinuitoare.

Câteva elemente inserate în film, poate deliberat,

vor stârni cu siguranță diverse comentarii. Mă refer
la sugestia camerei plină de cadavre ale recruților
germani care sfârșesc otrăviți de
gazul bombelor franceze. Secvența duce cu gândul,
inevitabil, la atrocități ce aveau să se săvârșească
mai târziu, într-un alt război, de către germanii lui
Hitler. Același Hitler care a accedat la putere
speculând termenii armistițiului de la Compiègne și
ai tratatului de la Versailles, considerați de poporul
german împovărători și umilitori. Termeni care au
fost impuși cu duritate de francezi și de aliații
învingători, așa cum filmul surprinde foarte explicit,
în opoziție cu o aparentă maleabilitate a părții
germane care ar fi urmărit aproape exclusiv o
salvgardare a civililor germani și o limitare a
numărului celor care aveau să mai piară pe front.
Această abordare ar putea să fi fost impusă de
regizor pentru a câștiga o simpatie suplimentară a
spectatorului pentru personajul central, greu de
distanțat chiar și în plan personal de statutul de
soldat al unui stat agresor și invadator care a
determinat două războaie mondiale. Poate că tocmai
aceste elemente vor reduce șansele lui Im Westen
nichts Neues de a primi Oscarul pentru cel mai bun
film străin din 2023. (filmul este propunerea
Germaniei pentru această categorie a premiilor).

Dincolo de aceste chestiuni, filmul este unul

valoros. Și poate că anul 2022 este un moment
propice pentru a lansa un asemenea film. Pentru că
astăzi lumea este din nou frământată de aceleași
orgolii și ambiții ale unor grupuri restrânse de
oameni puternici, care trimit la moarte tineri și mai
vârstnici în numele acelorași principii naționaliste.
Poate că filme ca Im Westen nichts Neues vor servi
ca un memento al atrocităților săvârșite în numele
unor noțiuni mai puțin valoroase decât viața însăși.