I.

Acţiunea factorilor fizici

1. Temperatura - reprezintă factor distructiv
sau conservant.
 După gradul de acţiune al temperaturii
asupra bacteriilor acestea se clasifică:
 criofile( frigofile, psihrofile)- se
multiplică la O C. Sunt bacterii saprofite,
habitează în apă, sol, alimente conservate
prin frig.
 mezofile- se dezvoltă la temperatura
optimă 36-38 , limita superioară-45 C, cea
inferioară 10 C. Sunt bacterii patogene, o
bună parte din bacterii sunt saprofite.
I. Acţiunea factorilor fizici
 I. Acţiunea factorilor fizici

 criotolerante- se dezvoltă la temperaturi

joase (Listeria monocytogenes), care creşte la
temperatura de 4 C.
 termofile- se dezvoltă la 55 C. Sunt
răspîndite în furaje, produse lactate, ape
termele ( Lactobacillus bulgaricus,
L.caucasicus, L.casei).
-temperaturile scăzute sunt bine suportate de
bacterii.
-temperaturile -30 si -80 C asigură o conservare
indefinită a bacteriilor.
-Liofilizarea- conservarea bacteriilor prin uscare
în vid după refrigerarea rapidă în zăpadă
carbonică la -30-80 C.
 I. Acţiunea factorilor fizici

Lactobacillus bulgaricus Lactobacillus casei

 I. Acţiunea factorilor fizici
Temperatura este un factor distructiv şi se datorează
factorilor:
 a) deshidratarea celulei
 b) excesul de electroliţi în celulă
 c) acţiunea mecanică a cristalelor de gheaţă, formate în
celulă.
 -căldura uscată distruge formele vegetative la 100 C, 90
min.
 -bacteriile sporulate şi nesporulate sunt distruse la 120 C,
30 min.
 Sensibilitatea microorganismelor faţă de
temperaturi înalte este apreciată prin doi indici:
 a) punct termic mortal, care exprimă temperatura, care
omoară în 10 min ultimul supravieţuitor.
 b) timpul termic mortal, exprimă timpul necesar
expunerii la o anumită temperatură constantă pentru a
omorî o întreagă populaţie microbiană.
 I. Acţiunea factorilor fizici

2.Acţiunea gradului de ionizare

 - bacteriile anaerobe se dezvoltă la un ph uşor
alcalin
 - bacilii tuberculozei cresc în medii uşor acide
 - ph optim pentru bacteriile patogene este cel
neutru sau uşor alcalin 7,2-7,4.
3.Acţiunea presiunii osmotice
 - bacteriile halofile ( gr.”halos”-sare) - se dezvoltă
în soluţii cu concentraţie înaltă de NaCl ( 25-30%)-
bacteriile din peşte, măsline.
 - bacteriile zaharofile se dezvoltă în medii cu
concentraţii ridicate de zahăr ( 50-70%).
I. Acţiunea factorilor fizici

Bacillus submarinus
 III. Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor

În dependenţă de spectrul de activitate

antibioticele se împart:
1. antibacteriene, care inhibă dezvoltarea
bacteriilor (tetraciclina, levomicetina,
penicilina)
2. antibiotice, care inhibă dezvoltarea
ciupercilor microscopice (nistatina,
levorina)
3. antibiotice, care stopează sinteza acizilor
nucleici în celulele animale şi se aplică la
tratarea tumorilor maligne.
III. Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor

Activitatea biologică a antibioticelor se

măsoară în unităţi internaţionale (UI) de acţiune.
Pentru ca un antibiotic să poată fi utilizat cu
succes în terapia antiinfecţioasa acesta trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii:
1. să fie lipsit de toxicitate
2. să fie activ
3. să nu fie inactivat de tumorile
organismului
4. să poată fi administrat uşor şi să fie
difuzabil în organism
5. să poată fi produs pe scară industrială
 III.Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor

Se cunosc:
 Antibiotice de origine bacteriană:
polimixina, bacitracina (Bacillus)
 Antibiotice produse de actinomicete:
 streptomicina( Streptomyces griseus )
 aureomicina (Streptomyces aurefaciens)
 cloramfenicol (Streptomyces venezuelae)
 Antibiotice produse de fungi:
 Penicilina (Penicillim notatum,
P.chrisogenum)
III.Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor

Streptomyces Streptomyces
griseus aureofaciens
 III.Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor

După mecanismul de acţiune, antibioticele se

împart în următoarele categorii:
 1. antibiotice care inhibă sinteza peretelui
celular ( penicilina)
 2. antibiotice care determină modificări ale
MC ( polimixina, nistatina)
 3. antibiotice care inhibă sinteza proteinelor la
nivel ribozomal (streptomicina,
cloramfenicol)
 4. antibiotice care blochează sinteza
ADN( mitomicina)
 III.Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor
Faţă de antibiotice bacteriile pot prezenta:
 1. Rezistenţă naturală ( ex. Bacilii tuberculozei
sunt rezistenţi faţă de peniciline)
 2. Rezistenţă dobândită ( se datorează mutaţiei ,
factorul „R”)
Antibioticele se utilizează în medicină:
- sensibilităţii bacteriei faţă de antibiotice
 alegerea mai multor antibiotice, care activând
sinergic îşi potenţează reciproc activitatea
antibacteriană
 instituirea unor doze terapeutice în perioada
precoce a bolii
Utilizarea în zootehnie
 aureomicina şi teramicina au activitate
stimulatoare pentru creşterea porcinelor,
taurinelor, păsărilor.
 III. Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor

Utilizarea în industria alimentară

 Se folosesc antibioticele
aureomicina, tetraciclina, streptomicina,
penicilina, în scopul prelungirii duratei
de conservare a cărnii şi laptelui.
 Bacteriile pot elabora substanţe
analoge antibioticelor, care au acţiune
inhibitoare asupra tulpinilor din aceiaşi
specie sau din specii diferite-
bacteriocine.
 E.coli- colicina
 Bacillus megaterium- megacina
 Listeria monocitogenes- monocina
III. Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor

Bacillus Listeria
megaterium monocytogenes
 III.Acţiunea factorilor biologici asupra bacteriilor
Tulpini cu activitate bactriocinică mare:
 Pasteurella pestis – 95%
 Serratia marcescens-90%
 Aerobacter aerogenes-75%
 Pseudomonas fluorescens-50%
 Listeria monocytogenes-50%
 Bacillus megaterium-48%

Tulpini cu activitate bacteriocinică medie:

 E.coli-25%
 Arizona-15%
 Clebsiela-10%
 Streptococcus-15%

Tulpini cu activitate bacteriocinică redusă:

 Lactobacillus-6%
 Salmonella-5%