Exercițiul 2 pag 234

Lucian Blaga a fost un poet expresionist de valoare în literatura română, care pătrunde în esența
acestei mișcări, aflându-se la studii în Viena.Blaga concepe expresionismul într-o nouă latură,
abordându-l la propriul eu, denumit fiind ,,Expresionism blagian,,. Poetul intenționează să se
autodefinească prin poezie, să-și expună lumea interioară,(una plină de mistere și visuri), și totuși
lăsând-o intactă.

,,Poemele luminii’’ , ,,Pașii profetului’’ , ,,În marea trecere’’ , ,,Laudă somnului’’ , ,,La cumpăna
apei’’ , ,,La curțile dorului’’ , ,,Nebănuitele trepte’’ , ,,Poezii’’, alcătuiesc sistemul său filozofic,
bazat pe ideea unui specific național românesc.Acesta este determinat de ceea ce el numește ,,spațiul
mioritic’’ ceea ce reprezintă în gândirea sa teritoriul geografic pe întinderea căruia poporul român a
creat capodopera sa, balada ,,Miorița’’. Lucian Blaga, în creația sa, a abordat patriotismul, dragostea
de om și de natură, legătura strânsă cu valorile spirituale ale poporului său.
Starea dioniseacă, (de entuziasm și exaltare) a format desprinderea de trup și contopirea sufletului cu
Universul.Tendința spre absolut, înțelegerea lumii din propria perspectivă, strict subiectivă, îi sunt
proprii poetului.Blaga mai include termenul de ,,Marea trecere’’ , care semnifică continuitatea vieții
după moarte în spirit și legarea acestuia cu cerul și Cosmosul.Cu o priză metafizică exacerbată,
Blaga transferă expresionismul în spațiul culturii folclorice.
În poezia lui Lucian Blaga asistăm la o contopire cu Universul, la o transcendență metafizică a eului
liric către Cosmos.El anulează realitățile imediate ale realismului și naturalismului, mutând lirica
într-o realitate, cea a misterului cosmic, care trebuie ocrotită.
În arta poetica ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ , cunoașterea lumii în planul creației
poetice este posibilă numai un cuvânt prin iubire, printr-o comunicare afectivă totală.Tot din titlul,
uriașa corolă alcătuita din mistere, taine, anunță realitatea misterului cosmic, care trebuie
ocrotită.Arta poetică modernă a lui Blaga, în poezia numită, se manifestă prin faptul că interesul
autorului este deplasat de la tehnica poetică la revoluția poet-lume și poet-creație.Cunoașterea
paradisiacă și cunoașterea luciferică, din care face parte și cunoașterea poetică, e făcută clar
distincția dată.Pentru Blaga, creația este o rescumpărare a neputinței de a cunoaște absolutul:,,Omul
trebuie să fie un creator, de aceea renunț cu bucurie la cunoașterea absolutului’’.Rolul poetului este
de a potența prin trăirea interioară și prin contemplarea formulelor corecte, prin care le se
înfățișează.Merită să pătrundem în atitudinea poetului-filozof pentru a proteja misterele lumii,
izvorâte din marea iubire,,eu nu strivesc’’.
Pentru Lucian Blaga poezia este un mijlocitor între eu ( conștiința individuală și lumea).Sentimentul
poetic este acela de contopire cu misterele, cu esența lumii.Misterul este substanța originală și
esențială a poeziei.Temele majore ale creației poetice, imaginate ca petalele unei ,,corole uriașe’’,
adăpostește misterul lumii:,,flori’’- viața, efemerul,frumosul.,,Ochi’’-cunoașterea, contemplația
poetică a lumii, ,,buze’’-iubirea, rostirea poetică, ,,morminte’’-moarte, eternitate.

,,Eu cred că veșnicia s-a născut la sat’’

,,A cunoaște.A iubi.
Înc-o dată, iar și iară,
A cunoaște-nseamnă iarnă,
A iubi e primăvară’’
Aceste rânduri vor rămâne în inimile cititorilor pasionați de literatura blagiană.