Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
Cerință
Realizați un eseu liber, de 20-30 de rânduri, în care să prezentați conceptul iubirii, așa cum îl vedeți voi.
1
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
Tema iubirii
Motto- O, iubire ! Dacă ne-ai părăsi,
Pământul ar ajunge neroditor, vieţuitoarele
vrăşmaşe între ele, soarele foc vătămător, iar lumea
jale, spaimă şi distrugere universală
Exercițiu
Ce presupune iubirea? Încercaţi să găsiţi cât mai multe cuvinte care să se înscrie în
câmpul lexical al iubirii (brainstorming).
Iubirea
2
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
Citește cu atenție fragmentele următoare din nuvela „De la noi la Cladova” și construiește
răspunsuri potrivite pentru cerințele date:
Incipit Final
Se înserează. Şi seara cade grabnic, ca în luna Şi ceea ce omeneşte nu fusese cu putinţă şi
lui noiemvrie, din cerul de oţel, peste pământul ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără ca
biciuit de crivăţ şi peste Dunărea întărîtată şi să se împlinească, se împlini sub condiţia
pustie. Popa Tonea priveşte, din fereastră, atotdivină şi atotcurăţitoare a religiei lui Isus
malul pe care se zbat în vânt câţiva măceşi, şi Cristos. Borivoje îşi puse capul pe pieptul
mai departe, în hăul Dunării, apele ce se sfâşiat al preotului creştin şi în ceasu-i din
frământă şi se izbesc şi din larg se varsă către urmă trăi, fără păcat, toată fericirea pe care ar
ţărm, ca mii şi mii de şerpi înotători, ţinînd fi putut să i-o dea, cu dobânzi atât de grele şi
deasupra apei, ager, creste albe, iar în urmă de amare, iubirea pământească! Atâta cât ţinură
zvârcolind inele monstruoase. rugăciunile introductive şi zguduitoarea molitfă
3
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
Preotul coboară iarăşi ochii pe Psaltire şi de dezlegare, Borivoje fu fericită atât cât ar fi
urmând mai mult pe firul amintirii, decât pe putut să fie într-o jumătate de veac! ...
firul cărţii, recitează versetele eterne: Că iată „Domnul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos, cu
întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a darul şi cu îndurările iubirii sale de oameni, să
născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; te iert pe tine, fiică Borivoje, şi să-ţi lase ţie
cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii toate păcatele, şi eu nevrednicul preot şi
tale mi le-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop duhovnic, cu puterea ce-mi este dată mie, te
şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai mult iert şi te dezleg de toate păcatele tale..." Şi
decât neaua mă voi albi. Auzului meu vei da mâinile iertării, în numele Sfintei Treimi, se
bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele împreunară pe capul penitentei şi îmbrăţişară
umilite ..." Da, această bucurie şi veselie acest cap mult iubit cu singura îmbrăţişare
duhovnicească le-a cunoscut şi popa Tonea. îngăduită.
Apoi Borivoje recăzu între perne, ascultă
rugăciunile împărtăşirii ca pe un murmur al
grădinilor raiului şi primi dumezeieştile taine,
cu ultimul şi supremul palpit al sufletului ce se
eliberează.
Cosiţa ei se risipi pe pânze ca un paner cu
toporaşi negri;braţele i se culcară dulce de-a
lungul trupului; ochii i se opriră într-un ocean
de fericire încremenită şi surîzătoare.
Şi în noaptea aceea, din Sfînta Scriptură, în
româneşte, pe care Borivoje o cumpărase ca să
ne înveţe limba, popaTonea, până la ziuă, a
pus, în râuri de lacrimi, stâlp după stâlp, cei
patru stâlpi — cele patru evanghelii, cele patru
vecinice cuvinte ale credinţii noastre mai
presus de pricepere şi ale conduitei noastre mai
presus de lumea aceasta.
4
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
De la noi, la Cladova
de Gala Galaction
- arta narativă -
Construcția subiectului este determinată de:
- natura conflictului: iubire pătimașă, interzisă, fatală + conflict interior;
- tipologia personajului: erou romantic - pasiuni puternice, porniri interioare contradictorii
(rațiune, datorie – pasiune, iubire).
Procedee compoziționale
- alternarea planurilor temporale;
- păstrarea coerenței textului prin: fraze de îmbinare a timpurilor, elemente simbolice
prezentate în perioade diferite (apa Dunării, caisul, cosița Borivojei).
- inserarea unor citate biblice – în acord cu frământările personajului;
- transcrierea directă a gândurilor personajului – monolog interior;
- includerea unor exclamații și interogații retorice.
Alternarea perspectivelor narative:
- narațiunea este relatată din perspectiva personajului sau din perspectiva naratorului
omniscient;
- stilul indirect liber – naratorul adoptă perspectiva și limbajul personajului;
*autenticitatea - asistăm la drama personajului, nu vedem personajul din exterior, ci așa cum se
percepe el însuși;
Moduri de expunere: descriere, monolog, dialog, narațiune.
Nivel stilistic: imagini artistice, enunțuri metaforice, elemente de limbaj arhaic și popular.
Fișă de lucru - Identificați cât mai multe imagini artistice în textul De la noi, la Cladova de Gala
Galaction.
5
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
Secvența 1 Secvența 2
Popa Tonea tocmai isprăvise un cuvînt către creştini, prin Era în ajunul Sfinţilor Apostoli şi, după cuvîntul trimis de
care le desluşea limpede şi înălţător, cum a îngăduit jupîn Traico, popa Tonea se hotărî să treacă la Cladova,ca să-şi
Dumnezeu necredinţa sfîntului apostol Tom a şi cum a ia dobînda banilor. Era o zi de o măreţie scînteietoare şi atot
făcut-o de folos pentru credinţa noastră, cea de-a pururi albastră. Dunărea, din depărtare, strălucea caun hanger, pus de
întemeiată pe adevărul învierii domnului. Chiar atunci,intră domnul hotar, aici între ogoarele neamu-rilor învecinate. A
în biserică jupîn Traico, negustor bogat, om foarte cinstit şi intrat în Cladova pe la două după-prînz şi a căutat pe jupîn
de cuvînt, sîrb get-beget, din Cladova sîrbească. Îl cunoştea Traico, întîi la prăvălie. Dar Traico nu era acolo. Un ucenic i-a
de multă vreme, avea pentru faţa lui mult respect, pentru spus că jupînul i-a lăsat cuvînt să-l caute acasă. [...]
vorba lui de om în vîrstă multă luare-aminte şi-i cunoştea - Sunteţi cineva acasă?
destul de bine trebile şi cele trei prăvălii din Cladova, - Suntem noi, i-a răspuns o voce nesfîrşit de emoţionată şi de
fiindcă făcuseră împreună, mai înainte, cîteva tîrguri nedeprinsă cu limba românească.
norocoase. Dar popa Tonea ştia pe Traico văduv şi fără Atunci preotul a desluşit o cameră turcească, iar pe divan,
niciun copil, de pe urma primei lui căsătorii. Cine era atunci înaintea lui, doborîtă între perne, pe frumoasa Borivoje. Era
această femeie, ori mai degrabă această fată mare, care clar că o vijelie nervoasă o doborîse unde se găsea. Răsuflarea
intrase în biserică odată cu căruntul negustor şi se ţi-nea de îi era neregulată, braţele agitate, şi după (lipitul banilor de aur
el? de la gîtu-i se vedea cît de colo că, sub salba cu trei rînduri,
Popa Tonea a început să miruiască pe credincioşi şi jupîn pieptul, învelit numai cu salba, murea şi învia, chinuit de o
Traico s-a apropiat şi el cu însoţitoarea lui. Atunci taină nebunească. în locul nevinovatelor răsuri de după Paşte,
popaTonea a observat-o bine, şi o putere superioară a atît de prospere şi de fericite,obrajii Borivojei dădeau acum
coborît înimmă-i, apăsînd-o cu farmec şi chemînd din ea un vederii nişte trandafiri însângerați şi smulşi. Iar în locul naivei
cer şi o lume sufletească nemaicrezut de tinere şi de înflorite dimineţi din ochii ei, de-atunci, ardea acum o după-amiază
. . . Aşac um s-ar petrece cu o sămînţă adormită şi închisă, adîncă şi tragică.
pe care un fachir ar pune-o în palmă-i şi, constrîngînd-o cu — Mă iartă, duducă Borivoje... Am venit după jupîn
vraja unor insistenţe nepricepute şi oculte, ar face-o (în Traico, fiindcă mi-a trimis cuvînt să vin ...
cîteva minute) să germineze, să crească şi să se despletească — El a plecat... degrabă, departe, cu Nikita: aici în hîrtie
în foi şi în filamente şi să se încunune, văzînd cu ochii, cu el a pus parale ...
ciorchini trandafirii şi parfumaţi! Minunea aceasta o trăi, Şi adunîndu-şi puterile şi strîngînd împrejuru-i
sufleteşte, popa Tonea, în răstimpul ce trecu cu miruitul a puţineleveşminte de pe ea, Borivoje se ridică în picioare şi
douăzeci-treizeci de creştini. înfăţişă lui popa Tonea, cu un braţ pe care alunecară şi se
— Tată popo, iartă-ne, bre, pe noi, că am ajuns aşa ciocniră brăţări de argint, o hîrtie mototolită. Preotul o primi cu
tîrziu la sfînta leturghie: măcar să ne miruim şi noi şi ochii în pămînt, o puse în sîn şi rămase mut.
nevasta noastră. — Şezi, părinte ... şezi de vorbă cu noi. Traico a plecat
— Unge-se robul lui Dumnezeu Traico... Unge-se departe cu Nikita ...
roaba lui Dumnezeu ... Cum te cheamă? — Mulţumesc, duducă Borivoje, dar mă grăbesc
— Borivoje, tată popo, nu prea înţelege româneşte. grozav,căci mai am ceva treabă pe aci prin Cladova.
Mai pe româneşte: Borivoica. Borivoje înţelese refuzul mai mult după ton. O expresie de
— Unge-se roaba lui Dumnezeu Borivoje, cu negrăită jale trecu pe faţa tinerei femei.
untdelemn binecuvîntat, spre sănătatea trupului şi mîntuirea — Şezi de vorbă cu noi, părinte, repetă cu greutate
sufletului. Borivoje, forţându-se parcă să-şi aducă aminte de o lecţie
Borivoje, biet copil! din clipa aceea, marmora strălucită a deromâneşte, înadins şi trudnic învăţată.
făpturii ei a trecut, din nevinovăţie şi din somn, de-a dreptul Popa Tonea şezu mai spre uşă, pe marginea divanuluicare
în focul iubirii şi-al suferinţii. A fost şi pentru popaTonea şi ocolea odaia. Dar ce convorbire era să lege cu Borivoje? Biata
pentru ea un ceas deopotrivă de nenorocit şi de ars de femeie se muncea să-şi aducă aminte ce învăţase şi după
fulgerile sorţii. fiecare forţare neizbutită recădea în limba ei sîrbească, din care
S-a închinat la icoana învierii domnului, a sărutat-o cu popa Tonea nu înţelegea mai nimic. Iritată de atîta nesucces,
fruntea şi cu gura şi a sărutat apoi mâna miruitorului. Borivoje sări în picioare cu energie şi se apropie de preot.
Înfăţişarea ei din clipa aceea i-a rămas în ochi lui popa Braţele ei avură o mişcare de supremă şi deznădăjduită
Tonea cu neclintită şi chinuitoare preciziune. Braţul care hotărîre. O caisă pică din caisul care năvălise în cerdac şi veni
înfăptuia semnul crucii apărea trandafiriu şi plin, sub de-a dura, prin tindă, pînă în dreptul lui popa Tonea, minunat
nouraşii mînecii de borangic, ca farmecele lunii pline printre de frumoasă şi de coaptă, şi sfîşiată pînă la inimă. Borivoje
6
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
nourii de primăvară. Un pieptar negru-corb era sfîşiat în atinse cu mîna umărullui popa Tonea.
dreptul sânilor de o broderie roşie ca sîngele - de nişte capi — Tu ştii, părinte Tone, că eu te iubesc pe tine.
de mac,ce se scuturau pînă la cingătoare. Borivoje purta o Preotul rămase nemişcat, înăbuşind cu forţări de uriaşcercurile
rochieţesută în casă, scurtă şi numai cute, iar în picioare de ispită şi de flacără care îi vîjîiau între inimăşi creier.
cizme demarochin. — O! eu te iubesc mult pe tine ...
A trecut în strană, lîngă bărbatu-său, căruntul şi roşcovanul Şi această mărturisire n-o spunea numai gura însîngerată, pe
jupîn Traico, uluită şi înfricoşată. Şi în ceasurile-i de care popa Tonea n-o vedea, ci toată fiinţa tinerei femei, atît de
nesomn şi de durere, icoana frumosului popa Tonea era de plină de fiori, atît de apropiată şi de îmbietoare.
acum să i se înfăţişeze, veşnic, sub podoaba dalbelor Borivoje izbucni în plîns şi în aceeaşi clipă cosiţa ei,clădită în
veşminte preoţeşti, smălţate cu desfoiate foi de floarea- turn nesigur, îşi pierdu cumpătul şi se revărsă peste preot,
soare-lui, sub făcliile constelate şi în fumul larg şi ruginiu al îngropîndu-l în noaptea ei dulce - mirositoareşi păgînă. [...]
bărbii iernatice. ,,0, stăpîne sfinte! pune în preajma mea custodia sfinţilor
voievozi şi ajută-mi să fiu puternic fără de cruzime şi uman
fără de întinare!"
Se întoarse cu fermitate înapoi. Borivoje plîngea trîntită pe
divan, înecîndu-şi suspinele în pernă. O milă şi-o duioşie înalt-
creştineşti umplură inima lui popa Tonea.
— Borivoje! şi mie mi-eşti dragă, scumpa mea, dar ca o
fiică a bisericii şi ca o soră ce-mi eşti întru Isus
Cristos.Gîndeşte-te, Borivoje, că numai astfel de iubire poate
să fie între noi. Sunt preot şi tu eşti măritată. Am soţie şi tu
aibărbat. Slujesc sfînta liturghie şi tu trăieşti cu bărbatultău .. .
E păcat, Borivoje, păcat mare!
Acesta fu singurul cuvînt care izbi pe nemîngîiata copila şi pe
care ea îl pricepu.
— Oh! păcat, păcat.. .
Preotul o cuprinse părinteşte, o ridică în picioare şi, şter-gîndu-
i lacrimile ca unui copil şi închinînd-o ca pe un copil,care se
scoală noaptea, speriat de un vis urît, rosti asupră-io rugăciune
scurtă (de care îşi aduse aminte), cu un accentnesfîrşit de
pătrunzător şi de convins. Borivoje se închinăşi-i sărută mîna.
Preotul o sărută pe frunte şi, cumpănindu-oîn braţe ca pe
Anastasia, copila lui cea mai mare, o culcăîntre perne, pe
divan.
— Acum, mă duc să plîng pe cununa biruinţii mele!
A coborît încet la Dunăre şi, fiindcă cei cu barca nu se
strînseseră, a şezut pe o bîrnă în faţa soarelui şi a plîns fără de
lacrimi.
1. Când se petrec secvențele și unde ( precizați care sunt reperele spațio-temporale); care este rolul acestora într-o
narațiune?
2. Cine sunt protagoniții acestor secvențe?
3. Care este rolul dialogului în fiecare din cele două secvențe?
4. Care este atitudinea preotului Tonea față de Borivoje, în cea de-a doua secvență?
5. Rezumați, în 50-100 de cuvinte, fiecare din cele două secvențe narative.
6. Care este semnificația fiecăreia dintre cele două secvențe.
7. Comentați ideatic și stilistic, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul: Popa Tonea şezu mai spre uşă, pe
marginea divanuluicare ocolea odaia. Dar ce convorbire era să lege cu Borivoje? Biata femeie se muncea să-şi aducă
aminte ce învăţase şi după fiecare forţare neizbutită recădea în limba ei sîrbească, din care popa Tonea nu înţelegea mai
nimic. Iritată de atîta nesucces, Borivoje sări în picioare cu energie şi se apropie de preot. Braţele ei avură o mişcare de
supremă şi deznădăjduită hotărîre. O caisă pică din caisul care năvălise în cerdac şi veni de-a dura, prin tindă, pînă în
dreptul lui popa Tonea, minunat de frumoasă şi de coaptă, şi sfîşiată pînă la inimă. Borivoje atinse cu mîna umărullui
popa Tonea.
7
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
8
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
armonioasă a planului uman cu planul cosmic este relevată de prezenţa elementelor specifice
fiecăruia dintre ele: “streşine”, “case”, “fântâna”, “stâna” şi respectiv “luna”, “nourii”. Trebuie
remarcate în mod deosebit în aceste strofe de pastel imaginile auditive şi cele vizuale, care
compun tabloul pictural al satului, în amurg
Ultimele două strofe reprezintă un adevărat ritual al iubirii, surprinzând emoţia şi
nerăbdarea eului liric, aflat în așteptarea iubitei. Planul naturii este redus acum la câteva elmente,
îndrăgostitul imaginându-și povestea unei iubiri ideale, în care cei doi vor atinge armonia, ocrotiți fiind
de frumusețea întregului univers.
9
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
Cerinţe:
9. Găsiţi câte un sinonim pentru fiecare dintre cuvintele: glas, suflet, clar, vechi, jale.
a) filozofică
b) a naturii
c) de dragoste
d) istorică
15. Argumentați că poezia “Sara pe deal” de Mihai Eminescu aparţine genului liric.
10
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
16.Comentaţi versurile următoare: “Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da viaţa lui
toată?”
17. Identificaţi din comportamentul celor doi îndrăgostiţi mişcările, gesturile, care compun
jocul dragostei.
18. Prezentaţi tema iubirii în poezia eminesciană, într-un eseu liber de 5-30 de rânduri, având
în vedere următoarele repere:
11
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
Cerințe:
Citește și transcrie pe caietul de limba și literatura română următoarele
informații.
Rezolvă sarcinile care le urmează, folosind informațiile studiate.
Geneza operei este un poem din 1562 , Artur Brooke ” The tragical history of Romeo and
Juliet” care la rândul său are ca sursă de inspirație o legendă din 1476 „Legenda Romeo și
Julieta” cunoscută de peste 100 de ani , în care apare un cuplu de doi îndrăgostiți, o crimă, un
exil, un călugăr și un rival.
Scrie rezumatul piesei de teatru"Romeo și Julieta" de William Shakespeare (din
manual, de la pagina 232).
12
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
DICȚIONAR
ARTĂ,arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi
carefoloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă,
dintr-o ţară etc.)care aparţin acestei activităţi.Expr. (Fam.)De amorul (sau de dragul)artei = în
mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. Îndeletnicire
care cere multă îndemânare şi anumite cunoştinţe. – Din fr. art, lat. ars, -tis. (DEX) Arta – cea
mai profundă expresie a creativităii umane; „îndemânare și imaginație în creația de obiecte,
medii ambiante sau experiențe estetice care pot fi împărtășite”(Britannica); Lev Tolstoi: „mijloc
indirect de a comunica între persoane”; formele artei: plastică (pictura, grafica, sculptura,
arhitectura +fotografia), dramatică (teatru, dans/ coreografie, cinematografie), muzica și
literatura.
Viziune artistică
13
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
– perspectiva proprie unui creator, mod de a reprezenta sau de a imagina o lume sau diferite
lumi, marcată fiind de originalitatea stilului. (M. Lascăr, L. Paicu, M. Columban, V. Gal –
Portofoliul elevului. Limba i literatura română pentru clasa a IX-a, București, Editura Art, 2010).
REGÍE, regii, s.f. 1. Concepţia interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau
libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor şi a montării unui spectacol de
teatru, de cinema, de operă etc. ♢ Regie tehnică = încăpere tehnică ataşată unui studio de
înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului
şi controlului primar al nivelului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate.
SCENÁRIU, scenarii, s. n. Textul succint al unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui
film, de obicei împreună cu indicațiile tehnice și de regie. – Din fr. scénario, it. scenario.
interpretare actoricească.
14
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu”, Iași
Disciplina limba și literatura română
Clasele a IX-a, semestrul al II-lea
15
Sarcini de lucru:
A.
1. Indică tipul textului (epic, liric sau dramatic) şi argumentează alegerea.
2. Precizează tema textului.
3. Fă rezumatul textului.
B.
1.De ce Romeo nu-i spune Julietei că-i acolo de la începutul monologului său? Ce face el, în
schimb?
2.Ce spune Julieta în monologul său interior că ar trebui să facă pentru a fi posibilă iubirea
lor?
3.Dacă Romeo nu mai primește acest nume, cum îl va putea numi Julieta?
4.Când Romeo îi face simțită prezența, ea întreabă cine este acolo. De ce acesta nu răspunde
imediat?
5.Ce-i spune Julieta lui Romeo că i se poate întâmpla dacă rudele ei îl vor găsi acolo?
6.Pe ce îi cere Julieta lui Romeo să nu-i jure dragostea? De ce?
7.De ce spune Julieta că nu va primi o declarație de dragoste în această noapte?
8.Cum stabilește Julieta care-i sunt intențiile lui Romeo?
9.Unde pleacă Romeo la finalul scenei?
Perioada 15-19 martie 2021
Cerințe:
Citește și transcrie pe caietul de limba și literatura română următoarele
informații.
Rezolvă sarcinile care le urmează, folosind informațiile studiate.
Clasificare
Textele epistolare sunt de două feluri:
1. Amicale/familiale – aceste scrisori se adresează prietenilor și membrilor
familiei și se caracterizează prin prezența următoarelor trăsături:
a. formula de adresare specifică (Dragă X, );
b. formula de încheiere (Cu drag, Cu prietenie,);
c. Mărci lexico-gramaticale ale subiectivității;
d. Încărcătură emoțională;
e. Mesaj direct, natural, spontan, ton confesiv;
f. Libertate de exprimare și de utilizare a registrelor limbii.
Scrisoare familială
Cerințe:
1. Realizaţi o scrisoare de 10-15 rânduri în care să le relatezi părinţilor cum este în excursia în care ai
plecat cu mai mulţi colegi.
1795, Paris
Draga mea Joséphine,
M-am trezit stăpânit de gândul la tine. Portretul tău și seara amețitoare petrecută ieri
alături de tine mi-au răvășit toate simțurile.
Dulce incomparabilă Joséphine, ce efect straniu poți avea asupra inimii mele! Ești
cumva furioasă? Mi se pare oare că ești tristă? Ești îngrijorată?
Sufletul meu doare de întristare și nu poate exista nicio odihnă pentru iubitul tău;
mai am de trecut prin multe, oare, atunci când, predându-mă simțirilor profunde care mă
copleșesc, sorb de pe buzele tale, din inima ta o dragoste care mă mistuiește în flăcări? Ah!
Abia noaptea trecută mi-am dat seama ce falsă imagine a ființei tale își reflectă portretul!
Voi pleca la prânz; te voi vedea peste trei ore.
Până atunci, mio dolce amor, o mie de sărutări; nu-mi dărui niciuna în schimb, căci
ar face să-mi clocotească sângele.
Napoleon
Redactaţi, pe baza textului de mai sus, răspunsuri pentru fiecare dintre următoarele
cerinţe:
1. Menționează un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: straniu, simțirilor. 0,5
puncte
2. Transcrie, din text, un cuvânt cu sens figurat și altul cu sens propriu. 0,5 puncte
3. Textul citat este o scrisoare: a. amicală; b. de dragoste; c. oficială. 0,5 puncte
4. Identifică mărcile specifice textului epistolar. 0,5 puncte
5. Menționează patru forme ale adresării prezente în text. Precizați rolul acestora.2
puncte
6. Extrage, din text, enunțul/expresia care te-a impresionat cel mai mult și
interpretează-i semnificația. 2 puncte
8. Se dă textul :
„ Draga mea Veronică,
Ca eu să nu-ţi scriu, e de înţeles. Bolnav, neputând dormi nopţile şi cu toate
astea trebuind să scriu zilnic, nu am nici dispoziţie de a-ţi scrie ţie, căreia aş vrea să-i
scriu închinăciuni, nu vorbe simple.
Dar tu, care ai timp şi nu eşti bolnavă, să nu-mi scrii, e mai puţin explicabil.
Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru
că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociţi din lume.
Şi tu ştii care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor
de adevăr, mulţi mă urăsc şi nimeni nu mă iubeşte afară de tine. Şi poate nici tu nu m-
ai fi iubit câtuşi de puţin, dacă nu era acest lucru extraordinar în viaţa mea care e
totodată o extraordinară nenorocire. [...]
Sunt atât de trist şi e atât de deşartă viaţa mea de bucurii, încât numai
scrisorile de la tine mă mai bucură. A le suspecta sau a rări scrisorile tale m-ar durea
chiar dacă n-ai mai iubi pe Emin.
Structura:
ipoteză/părerea personală
două argumente, dezvoltate, şi însoţite de exemple semnificative
concluzie
CONECTORI(=structuri de legătură):
Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că
Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin: prin urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă,
deoarece, întrucât
Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum, având în vedere
că, de altfel
conectori care introduc primul argument: în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin, trebuie amintit
mai întâi că, prima remarcă se referă la, să pornim de la
conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în plus , în continuare, la fel, pe de o
parte... pe de altă parte, nu numai... ci şi
conectori care introduc ultimul argument: în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în ultimul
rândconectori care leagă argumentele între ele: şi, dar, însă, ci, sau
Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine
După natura relaţiei între secvenţele discursive pe care le leagă, conectorii pot fi:
de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte de, să ne amintim de
de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în considerare
de explicare: adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt
de disjuncţie: sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire
de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate acestea, în schimb, din contră,
de fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici, ceea ce contrazice, ceea ce interzice
de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda
de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind că, din moment ce, de aceea
de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde decurge, ceea ce ne trimite la, de
frica.
Exerciţii de argumentare.
Răspuns.
A) Cele trei persoane pe care le-aș prefera pentru o călătorie cu trenul sunt cele următoarele,
pentru că:
1. ..............................................................................................................................................
2. ......................................................................................................................................................
3. .....................................................................................................................................................
B) Cele trei persoane pe care le-aș prefera pentru o călătorie cu trenul sunt cele următoarele,
pentru că:
1. ......................................................................................................................................................
2. ......................................................................................................................................................
3. ......................................................................................................................................................
Transcrieți pe caiete.
Sarcină de lucru
Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre orgoliul nemăsurat/
vanitate(=mândrie nemăsurată), pornind de la ideea identificată în următoarea afirmaţie:
„Vanitatea este, până la urmă, opacitate, sumbră incapacitate de a admite că pe lume mai sunt
şi alte fiinţe omeneşti în afară de fermecătoarea ta persoană”. (Teodor Mazilu, Ipocrizia
disperării).
Sarcină de lucru
2. ARGUMENTAREA PROPRIU-ZISĂ - enunţarea a două sau mai multe argumente pro sau contra
tezei enunţate şi susţinerea lor cu : exemple, citate, prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii
care să scoată în evidenţă ideea susţinută, citarea unor surse de referinţă (filozofi, lingvişti, istorici, critici
literari etc.), folosirea unor contraexemple, apelul la experienţa personală.
3. CONCLUZIA- rezumă demersul argumentativ, întăreşte ipoteza prin reluarea ei într-un mod
nuanţat.
SCOP: persuasiune/convingere
Sarcini de lucru
1) Citiţi titlul articolului de mai jos. Despre ce credeţi că va fi vorba?
2) Citiţi integral articolul.
3) Citiţi primul enunţ al fiecărui paragraf al textului de mai jos. Care credeţi că este atitudinea
autoarei faţă de tehnologie?
4) Care sunt mijloacele menţionate în text (aparatură, programe etc.)? Voi le utilizaţi? În ce
condiţii şi în ce scop?
Generaţia touchscreen
La doi ani şi jumătate, Mara ştia să răspundă la telefonul smart al lui tăticu’. Glisa cu degeţelul, apoi îl
ducea cu o mină serioasă la ureche: ,,Alo! Mala teleton.” Deşi îl pufnea râsul,
tăticu’ era foarte mândru de ea. Uneori, când erau în maşină, blocaţi în trafic şi Mara începea să plângă, tăticu’
îi dădea telefonul lui ca să se joace cu el. Şi, brusc, Mara se potolea.
Pe la trei ani şi jumătate, atunci când mămica şi-a cumpărat o tablet, Marei i s-a deschis un nou
univers. Când reuşea să pună mâna pe ea, în bucătărie, acolo unde mami căuta reţete sau instala aplicaţii de
nutriţie, începea pentru fetiţă o adevărată călătorie tactilă. Toate degeţelele atingeau acum ecranul şi se mişcau
în mai multe direcţii, ferestre cu poze colorate se deschideau sub ochii ei, zeci de iconiţe se copiau dintr-o parte
în alta sau dispăreau pur şi simplu ca prin minune. Când Mara a reuşit de una singură ,,primul ei Skype”, adică a
deschis programul, a apelat şi a vorbit cu naşa din Italia, mămica a decis să-i cedeze ei tableta. Oricum, prea
multe nu făcea cu ea. Aşa că tableta a ajuns printre jucăriile Marei, pe jos, în camera ei. De ursuleţi şi de păpuşi
se plictisea repede, de tabletă – niciodată, deşi de două ori a vărsat pe ea cacao cu lapte şi o dată a lovit ecranul
cu colţul unui cub, pentru că a enervat-o ceva din mununata lume virtuală.
În casa prietenilor mei, mă uitam la Mara cum încearcă să schimbe posturile de la televizor glisând
dintr-o parte în alta cu degetul pe ecran. Ştie că există un ,,aparat” special pentru aşa ceva, care se numeşte
telecomandă, dar refuză să-l folosească. În fond, ar trebui să meargă şi aşa, cu degetul! Televizorul este de vină,
e defect. ,,Trebuie să mai facem o rată să ne luăm un Smart TV”, oftează mămica. La grădiniţă, educatoarele
spun că inteligenţa Marei este peste medie, însă fetiţa are probleme de comunicare cu alţi copii şi e foarte
posesivă cu lucrurile ei. Nu împarte nimic cu nimeni. Ei bine, într-o comunitate de copii, lucrurile stau altfel.
Nu poate să apese pe nasul lui Luca, băiatul care o tot sâcâie, şi el să tacă din gură.
Puţin înainte de Crăciun, un Moş destul de jerpelit stătea în faţa unui magazin Flanco, le cerea copiilor
care treceau pe acolo să-i spună poezii şi îi întreba ce cadouri vor să primească. Unul din doi copii răspundea că
îşi doreşte o tabletă. În magazin, la casă, părinţii se înghesuiau să cumpere tablete în rate, cu carduri Avantaj.
Nu puteau să-şi dezamăgească copiii. Erau tablete ieftine, de 3-400 de lei, pentru oameni săraci, care nu cheltuie
mai mult de 150 de lei pentru masa de Crăciun. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Tableta este esenţială pentru
copii, căci degetele lor par deja programate genetic pentru a manipula spaţiul virtual prin atingere.
Primul meu telefon smart (şi ultimul, de altfel) zace şi acum într-un sertar. N-am reuşit să mă
obişnuiesc cu el şi l-am abandonat, revenind la cel clasic, ,,cu butoane”. Am ajuns la concluzia că degetele mele
sunt ,,greşite”, apăsau cu totul aiurea, şi cu o încetineală de melc – îmi lua zece minute să scriu un SMS banal,
aşa că telefonul pur şi simplu mă enerva. Da, dar şi eu pot face minuni cu mouse-ul! Pot da o mie de click-uri
pline de dibăcie când joc jocul meu online. Însă dacă mă pui în faţa unui laptop cu touchpad, mă blochez.
Mi-am zis, totuşi, să mă upgradez, să învăţ. Aşa că am perseverat şi mi-am luat o tabletă. Cu un ecran
mare, ca pentru mine. Acum recunosc că m-am îndrăgostit de ea iremediabil. Însă tot am impresia că degetele
mele nu sunt făcute pentru aşa ceva, că îndeplinesc o sarcină improprie. Şi e normal să fie aşa – cum i s-a
dezvoltat generaţiei noastre simţul tactil în copilăria timpurie? Nu era nevoie să pipăim nimic, poate doar la
jocul ,,Baba oarba”, când, legat la ochi, trebuia să-l recunoşti pe copilul pe care l-ai prins după trăsăturile feţei.
E de râs! ,,Baba oarba”, singurul exerciţiu care ne antrena pentru tehnologia touchscreen de peste 20 de ani! În
schimb, învăţam caligrafie şi umpleam zeci de caiete cu litere frumos încondeiate. La ce ne-a folosit?
(Adina Popescu, ,,Dilema veche”, nr 575)
5) Găsiţi sinonime pentru cuvintele subliniate în text:
eu autoarea
PROBLEMA CENTRALĂ:
efectele utilizării tehnologiei în societatea contemporană.
PRO
........................................... CONTRA
....................................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
.................................................... ............................................
....................................................
CONCLUZIA: ............................................
.................................................... ............................................
........................................................................................................................... .......................
....................................................
...................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................
...................................................
9) Citiţi din materialele despre tectul argumentativ, ce este argumentarea şi apoi completaţi schema
de mai jos:
Argumentarea este .......................................... unei afirmaţii.
Scopul argumentării este de a .......................... partenerul sau partenerii de comunicare de justeţea
opiniei.
Argumentarea foloseşte:
- verbe de opinie la persoana I: .............................................................................................
- structuri de opinie: ...............................................................................................................
- formulări precum: ..................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
................................................................................................
Structura textului argumentativ este următoarea: - opinie
– argument- .......................... –
- argument - ............................-
- concluzie
10) Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat despre textul argumentativ, scrieţi un text argumnentativ despre
Efectele tehnologiei asupra dezvoltării copiilor. Completaţi, mai întâi, planul textului:
TITLUL:
Efectele tehnologiei asupra dezvoltării copiilor
Ideea principală:
În opinia mea, ......................................................................................
.....................................................................................................................................................
.............................................................................................................
CONCLUZIE:
RezolvareÎn concluzie,
sarcină .......................................................................................................................
de lucru - Text argumentativ despre efectele tehnologiei asupra dezvoltării copiilor
.........................................................................................................................................................
11) Completează următoarea GRILĂ DE AUTOEVALUARE:
TOTAL:
Perioada 12-16 aprilie 2021
Cerințe:
Citește și transcrie pe caietul de limba și literatura română următoarele
informații.
Rezolvă sarcinile care le urmează, folosind informațiile studiate.
Testul nr.1
De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea.
Dureri reumatice am început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de
inimă. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decât între mine acum două săptămâni şi
între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur, nemulţumit,
rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.
Veronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu
pentru că abia alaltăieri m-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru
am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut lucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a
mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe lângă tribulaţiunile* mele
personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.
Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun
ceea ce de-o mie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul
fericirii şi al lacrimelor mele, această unică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi
izvorul îngrijirilor mele.
Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate
exista? Este în lumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru
o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se
potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în care basseţa*, invidia, răutatea
domnesc peste tot şi pururea?
Şi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o
excepţie tu mi-ai dat zile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?
Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o
umbră în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit
amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele [...].
De acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură
îmbrăţişare a ta – dulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în
mâinile tale cele mici, de la cari-și aşteaptă toată fericirea
al tău
Eminescu
(Corespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle)
Sarcini de lucru:
Testul nr.2
SUBIECTUL I
Citeşte următorul fragment:
Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş,
avea corpul unui Hercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru,
bogat şi ondulat, fruntea puternică, ochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă,
cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre, lungi şi bine hrănite, un nas puţin
încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă, lungă şi lată.
Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de
bunătate ce o făcea de la primul aspect. […]
Costache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în
pensionatul lui Cuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi,
mai ales prin cetire, o bogată cultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi
interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi de chestiuni ştiinţifice, avea mai
multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie. Făcu în tinereţe
mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de
tablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de
versuri, cele mai multe cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire
de ţară şi de neam şi un viu simţ al frumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei
grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei înflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în
cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese înlocuită, în al doilea
sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui
întrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat
limba grecească şi numai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită
pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa mulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se
familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se împrejurul lor. Costache Negri însă
vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană, iar în timpul
şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui
era nu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate
de el tatei încă înainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de
caracteristică unei firi bune, generoase şi artistice.
(Radu Rosetti, Amintiri)
* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc.
Sarcini de lucru:
Registre stilistice
1.Registrul popular
2. Registrul regional
3.Registrul cult
variantă lingvistică dintr-o sfera socială restrânsă: în familie, între prieteni/rude sau
colegi;
Principalele caracteristici: oralitate (Păi,), variație stilistică, elemente din registrul
popular, expresivitate, cuvinte peiorative, interjecții, formule de adresare (băi,
măi etc.), porecle, ironie, umor etc.
nu este foarte îngrijit și nu respectă cu strictețe normele gramaticale
alte exemple: M-o pus ăștia să fac o prezentare…., a sparge banii, pa, servus, Vreau
și eu o cafea!, neața.
5.Argoul – limbaj folosit de anumite grupuri sociale (elevi, studenți, delicvenți), cu scopul de
a nu fi înțeleși cu ușurință de cei din jur.
Exemplu: curcan, gabor, sticlele – pentru polițist; nașpa, ghenă, nasol pentru
neplăcut, urât; dira, mate, mititica, cașcaval.
6. Jargonul este un limbaj specializat în care se abuzează de cuvinte străine: bonjour,
madam’, O.K., weekend, look, bye-bye, merci, cool, full.
7. Arhaismele sunt cuvintele vechi care au dispărut din vorbirea curentă sau care şi-au
modificat complet înţelesurile.
arhaismele lexicale, ţin de vocabular şi denumesc cuvinte ieşite din limbă din cauza
dispariţiei obiectului, meseriei, obiceiului etc: gramatic, pârcălab, copist, stolnic;
arhaismele semantice cuprind acele sensuri care au dispărut din limbajul curent, deşi
cuvintele ca atare continuă să existe. Cu alte întelesuri: prost = om simplu; nemernic = străin,
pribeag;
pot fi împrumutate din alte limbi (weekend, puzzle) sau create prin mijloace proprii
(anormal, anticalcar)
folosite pentru a denumi concepte noi: invenții, fenomene etc.
cele mai multe sunt in stilul științific, în terminologia de specialitate (marketing, job,
management, lobby)
sunt necesare dar trebuie folosite cu măsură
10. Registrul oral: folosirea unor aspecte specifice limbii vorbite în textele scrise. Oralitatea
se realizează prin:
Sarcină de lucru
Text suport
În cetățuie se aflau optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamț pentru
străjuire, în lipsa garnizoanei, care era la Fălcii pe lângă domnul Cantemir, unde tăbărâse
armia turcească. Cu câteva ceasuri mai nainte sosise încă un plăieș, al cărui cal asudat
păștea troscotul ce creștea pe lângă ziduri.
(Costache Negruzzi, Sobieski și românii)
Sarcini de lucru
1. Identificați trei arhaisme din textul de mai sus, apoi căutați explicația acestora într-un
dicționar.
2. Precizați două valori stilistice ale utilizării arhaismelor în textul dat.
3. Rescrieți textul, respectând normele actuale ale limbii literare, apoi discutați despre
modificările survenite în urma rescrierii.
Text suport
Nu trece mult după asta, și-ntr-o zi, prin luna lui maiu, aproape de Moși, îndeamnă
păcatul pe bădița Vasile tântul, că mai bine nu i-oiu zice, să puie pe unul, Nic-a lui
Costache, să mă procitească. Nică, băiat mai mare și înaintat în învățătură până la
genunchiul broaștei, era sfădit cu mine din pricina Smărăndiței popei, căreia, cu toată
părerea mea de rău, i-am tras într-o zi o bleandă, pentru că nu-mi da pace să prind muște.
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
Sarcini de lucru
1. Identificați trei regionalisme din textul de mai sus, apoi căutați-le sensul în dicționar.
2. Precizați două valori stilistice ale utilizării regionalismelor în textul dat.
3. Rescrieți textul, respectând normele actuale ale limbii literare, apoi discutați despre
modificările survenite în urma rescrierii.
Text suport
Sarcini de lucru
1. Identificați trei termeni argotici, apoi explicați sensul acestora în funcție de context.
2. Precizați două valori stilistice ale utilizării termenilor argotici în textul dat.
3. Dați exemple de alți cinci termeni argotici.
Text suport
Psihologia arată că au o tendință de stabilizare stările sufletești repetate și că,
menținute cu voință, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar
la început, patologic pe urmă…
(Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război)
Sarcini de lucru
1. Identificați trei neologisme din textul de mai sus, apoi căutați sensul lor într-un
dicționar.
2. Precizați două valori stilistice ale utilizării neologismelor în textul dat.
3. Scrieți câte două neologisme specifice pentru fiecare dintre următoarele domenii:
gastronomie, economie, sport, psihologie, tehnică.
1. Ai luat examenul?
Fantastic! ....................................................................................................................
2. Marin Preda rămâne un scriitor fantastic. Îmi place la
nebunie!. ..................................................................
3. Mi-au cerut o suma fantastică pentru reparatul
masinii. ...............................................................................
4. Rochia Ioanei a costat fantastic de
mult. ...........................................................................................................
5. Mama este o ființă absolut fantastică.
...............................................................................................................
6. Inorogul este o ființă
fantastică. .....................................................................................................................
Fantasticul în literatură
Fantasticul este un produs al fanteziei care, la rândul ei, exprimă nevoia omului de
a se desprinde de conditionările lumii exterioare.
Fraţii Grimm atrag atenţia asupra importanţei covârşitoare a basmului, a feeriei,
pentru integritatea sufletească a omului: „Acolo unde basmele sunt încă vii, ele trăiesc în
aşa fel, încât nu te gândeşti să apreciezi dacă sunt bune sau nu, dacă sunt poetice sau sarbede,
pur şi simplu le ştii şi le îndrăgeşti, pentru că le-ai preluat aşa şi te bucuri de ele fără a avea
un motiv să o faci …această însuşire înnobilează poezia populară, încat te face să o iubeşti
chiar împotriva voinţei.”
Avem nevoie de miraculos şi de fantastic pentru a evada sau a ne înarma împotriva
realităţilor aspre ale lumii exterioare, lucru care poate fi foarte solicitant şi constrângător.
Literatura fantastică ne permite să credem că ni se poate întâmpla în viaţă ceva minunat
sau pozitiv.
Sarcină de lucru
Povestește o întâmplare fantastică, neobișnuită, inexplicabilă, la persoana I (reală sau
imaginară), în 15-30 de rânduri.
Cele mai valoroase povestiri ale lui Vasile Voiculescu se încadrează în sfera literaturii
fantastice, iar apariţia lor în deceniul al şaptelea declanşează reacţia imediată a criticii
literare.
Lostriţa (1970) de Vasile Voiculescu este o povestire fantastică şi folclorică, deoarece
planul real se îmbină cu cel fabulos. În povestirea Lostriţa, Voiculescu prezintă o lostriţă, o
„nagodă" rânduită pe Bistriţa de Necuratul; este „peştele naibei", care „creşte de trei ori pe
atât" pentru a înşela pe cineva; se întrupează ca urmare a unei operaţii de magie.
Motivele specifice literaturii fantastice sunt: vraja de la miezul nopţii, luna în pătrar,
metamorfoza (peşte-fată-peşte), vrăjitorul şi diavolul transformat în peşte.
Este însă o povestire fantastică ce are la bază mitul Ştimei Apei din mitologia
românească, similar mitului Sirenei din mitologia greacă (sirenele, femei-peşte, prin cântecul
lor vrăjit, provocau naufragiul corăbiilor) sau mitului Ondinei din mitologia scandinavă
(ondinele, nimfe acvatice, îmbie pescarii, răpindu-i şi ducându-i la fund în palatele lor de
cleştar). În credinţele străvechi româneşti Ştima Apei este o divinitate a apelor dulci, menită
să păstreze echilibrul acvatic. Ea poate provoca inundaţii sau secetă şi, pentru a menţine
stabilitatea, cere sacrificii umane. În funcţie de regiune, este numită şi „Femeia Gârlei” sau
„Vâlva Apei”, fiind descrisă ca o femeie înaltă, bine făcută, cu pielea foarte albă şi părul
foarte lung. Se spune că uneori umblă pe uliţele satului, în nopţile cu lună, momente în care
puterea ei nefastă scade.
Tema povestirii o constituie pescuitul, ocupaţie ancestrală a omului, ca şi vânătoarea în
genere sau păstoritul, dar şi iubirea imposibilă dintre două fiinţe care aparţin unor lumi
incompatibile. Titlul face referire la un peşte specific apelor de munte.
Lostrița (Hucho hucho) = este un pește răpitor
dulcicol, din familia salmonide (Salmonidae), din
apele mari curgătoare de munte cu fund pietros din
bazinul hidrografic al Dunării. Este o specie
endemică în bazinul dunărean. În România este pe
cale de dispariție, din cauză pescuitului, pentru care
motiv lostrița este pusă sub protecția legii și se
pescuiește numai cu autorizație specială. Este cel mai
mare salmonid al apelor noastre: ajunge până la 1,2-
1,5 m lungime și 10-20 kg greutate (greutatea
maximă înregistrată 52 kg).
Textul se structurează în trei episoade narative, conform tiparului narativ specific
povestirilor lui Vasile Voiculescu: prologul despre diavol, naraţiunea propriu-zisă şi
epilogul despre răspândirea întâmplării sub forma basmului.
Întâmplarea este plasată într-un timp şi spaţiu nedeterminate, într-o comunitate de
pescari din apropierea Bistriţei, într-un timp mitic, neprecizat.
Incipitul povestirii induce ideea că diavolul se ascunde cel mai bine în ape; astfel,
lostriţa devine o reprezentare supranaturală a răului, întrupare a unei zeităţi acvatice
malefice, care adună în trupul ei şi trăsături ale altor peşti: „cap bucălat de somn”, „trupul şui
de şalău”, „pielea pestriţată cu bobiţe roşii ruginii ca a păstrăvului”. Totodată, ea poate
apărea ca o femeie, de departe semănând cu o „domniţă întinsă la soare” pe nisip sau ca o
luminiţă care atrage pescarii şi plutaşii înecându-i în vâltori.
Ispitiţi de lostriţă, mulţi pescari tineri şi-au pierdut viaţa în adâncuri şi astfel se naşte
teama de animal şi oamenii se retrag. Cel care va rămâne consecvent vânătorii este Aliman,
un tânăr pescar care nu crede „în ştime prefăcute în lostriţe ori în naiba prefăcut în peşte”.
De altfel, el nu este un pescar obişnuit, este îndrăzneţ, foarte bun înotător, priceput în
meşteşugul pescuitului şi nu cedează în faţa animalului, rămânând unicul vânător al lostriţei,
căci, iniţial, lostriţa este pentru el o fiară care trebuie prinsă. El se află în ipostaza vânătorului
care vrea lostriţa ca trofeu, deşi simte o slăbiciune pentru frumuseţea ei, „ca un peşte din
poveste”, „dar totuşi peşte adevărat”. Aliman îşi schimbă atitudinea după ce o prinde o dată
în braţe şi atingerea ei îi lasă în carne o dezmierdare, „ca un gust de departe al lostriţei”.
Eroul pare captiv, vrăjit, iarna se topeşte de dor, primăvara revine la viaţă.
Tema dragostei se insinuează astfel treptat în aceea a vânătorii. Aliman tânjeşte după
lostriţă, se îmbolnăveşte de dor. Începe să caute şezătorile unde se spun poveşti despre
lostriţă, căci ea devine acum o formă feminină fascinantă, cu unduiri ce par ispitele unui trup
femeiesc. Este prelucrat astfel mitul iubirii imposibile, căci, vrăjit de lostriţă, Aliman se
stinge de dor, este neliniştit atunci când lostriţa nu mai apare, trece printr-o stare de
buimăceală, de somnolenţă ciudată care îl face absent la cele din jur. Visează trupul lostriţei,
„cu ispite femeieşti” şi nu poate uita „dulcea greutate” care i-a rămas în braţe.
Disperat, se adresează unui vraci de dincolo de munte, „mare descântător de peşti, un fel
de stăpân al apelor”. Implicarea bătrânului vraci dotat cu puteri magice accentuează planul
mitic al povestirii. Acesta îi dă o lostriţă din lemn (motivul dublului, întrupare a dorinţei
erotice a lui Aliman) şi îl sfătuieşte să o pună în apă şi să rostească un descântec prin care se
leapădă de lumea lui Dumnezeu (motivul faustic al pactului cu diavolul). Descântecul poate
fi atât un ritual magic vânătoresc, cât şi un ritual al chemării dragostei, dar este un element
malefic, întrucât bătrânul vrăjitor este ajutat de forţele răului. După ce pune păpuşa de lemn
în apă şi rosteşte descântecul, apele Bistriţei se revarsă şi aduc cu ele, pe o plută, o fată
neobişnuită, sălbatică, fără nume, pe care Aliman o salvează, o duce acasă şi îi pune numele
Ileana.
Autorul foloseşte tehnica inserării unei alte poveşti în povestea propriu-zisă. Astfel,
fata, de o frumuseţe stranie, are ochii „reci ca de sticlă”, dinţii „ascuţiţi ca la fiare”, hainele se
usucă foarte repede pe ea, ca şi când n-ar fi fost udă vreodată. Începe o poveste de dragoste
puţin obişnuită: Aliman uită cu totul de lostriţă şi vrea să se însoare cu Ileana, dar fata râde,
căci „nu-i ardea ei de popă”, „nu pentru asta venise ea pe lume”. În schimb, sătenii cred că
fata este o strigoaică ce suge sângele flăcăului, chiar dacă el se simte foarte fericit. Povestea
de iubire se încheie brusc, odată cu apariţia mamei fetei care, şoptindu-i ceva la ureche,
induce o stare de transă hipnotică atât ei, cât şi lui Aliman, rămas singur să-şi plângă durerea
după plecarea lor. Povestea fetei se află şi ea sub semnul fabulosului mitic, căci, plecat în
căutarea ei, Aliman nu poate găsi locul de unde provine, deşi ajunge departe, până la
izvoarele Bistriţei Aurii. Un moşneag trecut de suta de ani își aminteşte, totuşi, că atunci când
era el copil Bistriceanca şi fetele ei au fost alungate din sat pentru faptele lor săvârşite cu
ajutorul necuratului.
Timpul pare fabulos, mitic, vrăjitorul care-i dăduse păpuşa din lemn este şi el de
negăsit. Aliman se întoarce acasă şi intră într-o stare de somnolenţă, de apatie, stare de care
profită o fată din sat şi se hotărăşte nunta. În noaptea dinaintea nunţii Aliman visează că se
însoară cu lostriţa şi este cununat de bătrânul vraci. Pentru prima dată în text cele două
imagini, a lostriţei şi a fetei iubite, par să se suprapună, visul neobişnuit făcând şi el
parte din planul fabulos. În timpul nunţii însă un băiat din sat aduce vestea că a reapărut
lostriţa. Aliman se trezeşte parcă dintr-un somn adânc, este din nou fascinat de lostriţă, dar de
data aceasta redevine vânătorul care vrea să prindă lostriţa şi s-o mănânce la nunta lui. Ajuns
la malul apei, îl cuprinde un sentiment de bucurie, îi strigă lostriţei: „Iată vin!” şi dispare în
apele învolburate.
Eroul trece, aşadar, prin mai multe ipostaze, de la vânătorul care-şi doreşte lostriţa
ca trofeu, la tânărul îndrăgostit, pentru a redeveni în final vânătorul absolut. La rândul
ei, lostriţa a fost, succesiv: vânat, întruchipare a diavolului, iubită, din nou vânat. Epilogul
evidenţiază răspândirea sub formă de basm a poveştii lui Aliman pe toate malurile Bistriţei,
îmbogăţinduse şi căpătând noi semnificaţii. Lostriţa întruchipează aspiraţiile lui Aliman ca
vânător şi ca bărbat, contopite într-o reprezentare unică, după cum observa Elena Zaharia-
Filipaş, căci în vânătoare şi în dragoste eroul se caută de fapt pe sine, îşi caută propriul
său suflet însetat de absolut, de un ideal al vânătorii şi al dragostei.
Mesajul transmis de operă este acela că goana după absolut, după perfecţiune, după
ideal rămâne o himeră, o iluzie care-l va pierde pe erou.
Text suport
V. Voiculescu - Lostrița
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
....
2. Precizează tema și câteva motive pe care le identifici în fragmentul dat.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
...
3. Explică titlul acestei povestiri punându-l în relație cu textul și cu personajul
Aliman.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
....
4. Aliman a încercat de mai multe ori să prindă lostrița fără succes. Cum a reușit în
cele din urmă să o prindă?
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
....
5. Explică motivul știmei care apare în text.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.....
6. Argumentează întrepătrunderea realului cu fantasticul în textul suport.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
..........
Exerciții de aprofundare a povestirii:
7. Ce te-a surprins în prezentarea fetei? Motivează-ți răspunsul bazându-te și pe
ambiguitatea condiției fetei.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
...........
8. Povestea de iubire dintre Aliman și lostrița are la bază mitul Sirenei sau al
Ondinei. Argumentează!
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.............
9. Care este efectul pe care îl are asupra cititorului imaginea duală a lostriței? În
formularea răspunsului tău poți porni de la citatul: „Pe acest joc incert al imaginii lostriței
care pare a fi când pește, când fată, niciodată fată și pește în același timp, merge tot restul
textului, până la finalul indecis, în plan fantastic, al ultimei întâlniri de astă dată în apă –
dintre Aliman și lostriță.”(Elena Zaharia Filipaș – Introducere în opera lui Vasile Voiculescu,
Ed. Minerva, 1982
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.............
10. Poveste de vânătoare și de dragoste, Lostrița prezintă aventura omului în căutarea
absolutului. Argumentează!
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
.......................
11. Prezintă atmosfera povestirii.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
...............
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
................
...........................................................................................................................................
14. Găsește sinonime contextuale pentru cuvintele:
ibovnică .....................................................................................................................................
ocină ..........................................................................................................................................
oțărâtă .......................................................................................................................................
a se zbici .....................................................................................................................................
15. Realizează un text argumentativ în care să prezinți devenirea individului în relație
cu absolutul.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
....................................................................................
Perioada 17-21 mai 2021
Cerințe:
Citește și transcrie pe caietul de limba și literatura română următoarele
informații.
Rezolvă sarcinile care le urmează, folosind informațiile studiate.
”La hanul lui Mânjoală” de Ion Luca Caragiale este o nuvelă fantastică și a apărut
mai întâi în ”Gazeta săteanului” (1898), apoi în volumul ”Nuvele, povestiri” (1966).
Tema nuvelei ilustrează mitul folcloric al vrăjitoarei malefice, care-i atrage pe tineri
și-i întoarce din cale, tulburându-le mințile, scoțând la suprafață dorințe ascunse, dar care,
odată ieșiți din cercul magiei diavolești, își reiau viața obișnuită.
Semnificația titlului: nuvela poartă numele hanului unde se petrece cea mai mare
parte a acțiunii nuvelei, sugerându-se astfel importanța acestui loc. Hanul este dominat de
forțe oculte, incertitudini și haos, spre deosebire de lumea exterioară, ale cărei reguli sunt
cunoscute ṣi stăpânite de personajul-narator.
Morala operei exprimă un adevăr folcloric străvechi – și anume că acela care
folosește practici vrăjitorești este pedepsit, dacă nu reușește să iasă de sub influența
farmecelor, așa cum este pedepsită cocoana Marghioala la bătrânețe, fiind mistuită de
incendiul care a ars hanul din temelii, sugerând chinurile iadului, unde s-a dus sufletul ei
după moarte.
Subiectul nuvelei
Nuvela debutează cu planul real, prin monologul naratorului, care este și personaj, în
ipostaza călătorului, iar narațiunea se desfășoară la persoana I. Perspectiva narativă este deci
subiectivă, naratorul nu știe mai mai mult decât știe sau află personajul însuși, ceea ce
anticipează proza subiectivă, psihologică de mai târziu și personajul-reflector din romanele
Hortensiei Papadat-Bengescu și Camil Petrescu.
Timpul și spațiul desfășurării acțiunii nu sunt precis delimitate, ceea ce sugerează că
acțiunea se petrece într-un timp mitic, fabulos, și într-un spațiu doar vag precizat. În nuvelă
se intersectează două planuri, cel real cu cel fabulos, care creează astfel atmosfera fantastică.
Astfel, planului real îi aparțin elementele veridice, realiste, care notează lucruri, fapte,
evenimente exterioare obișnuite, comune, de rând, gândurile și reflecțiile realiste ale
personajului-narator, cu privire la datele experienței, într-o primă fază. Amănunte
semnificative, pe care eroul le privește la început realist, le găsește o explicație veridică, cea
mai probabilă, mai logică, se insinuează treptat în planul secund, cel al fabulosului. Într-un
final, fabulosul va irupe la întreaga sa dimensiune, și va concentra întregul discurs narativ al
autorului, pentru ca în final, în epilog, să se revină la ceea ce este comun sau banal, la planul
realității. Cu toate acestea, fabulosul lasă urme în conștiința eroului nuvelei, care nu mai este
același de la începutul ei și al cărui destin va suferi schimbări, modificări dramatice, în urma
amestecului elementelor ce țin de fabulos în viața sa.
Personajul-narator (în ipostaza călătorului) se îndreaptă către Popeștii-de-sus, la
polcovnicul Iordache, unde socotește că va ajunge la ora zece. Călărețul se află aproape de
Hăculești, mai are un sfert de ceas până la hanul lui Mânjoală, unde va poposi pentru trei
sferturi de ceas ca să-i dea calului grăunțe. El zărește luminile de la hanul lui Mânjoală și își
amintește că omul murise de vreo cinci ani, lăsând afacerile pline de datorii. Nevastă-sa,
Mânjoloaia, o femeie zdravănă, și-a plătit datoriile, a reparat hanul și acareturile, a mai
construit încă ”un grajd de piatră”și toată lumea vorbește că ”trebuie să aibă și parale bune”.
Gura lumii o bănuia de farmece, ori că a găsit vreo comoară de a reușit să scape de datorii, ba
chiar să facă și afacerile să meargă. Naratorul devine aici un mesager, deoarece transmite
informațiile aflate de la alții.
Întâmplările se înscriu într-un cadru fantastic: doi frați s-au dus într-o noapte să
prade hanul, împreună cu alți doi tâlhari. Unul dintre ei, cel mai voinic, când a ridicat toporul
să spargă ușa, ”a picat jos” și-a murit, iar celălalt frate a amuțit. Cei doi tâlhari l-au pus pe
mort ”în spinarea frate-său”, cu gândul să-l îngroape, dar când să iasă din curtea hanului,
Mânjoloaia a început să strige ”hoții!” În mod neașteptat le-a apărut în față ”zapciul”
(subprefectul) cu mai mulți inși și cu patru dorobanți călări. Speriați de moarte, hoții au luat-
o la fugă, lăsându-i acolo pe cei doi frați. Deși l-au bătut pe cel rămas în viață ”ca să-i vie
glasul la loc”, n-au putut afla nimic despre cele întâmplate sau despre cei doi complici. De
atunci nu s-a mai întâmplat să fie atacată de tâlhari Mânjoloaia. Naratorul-personaj realizează
o povestire în ramă sau ”povestire în povestire” prin relatarea acestei întâmplări.
În continuare, întâmplările aparțin planului real, iar personajul-narator devine
actor al acțiunii. El descrie aglomerația de la han, și, după ce dă calul în grija unui argat, felul
în care este întâmpinat de cucoana Marghioala: ”Bine-ați venit, coane Fănică” (este singura
dată când se specifică numele personajului). Călătorului i se pare mai frumoasă ca niciodată
și, deși o știa de când era copil, îndrăznește s-o ciupească și să-i spună ce ochi frumoși are.
Se sugerează astfel tentația la care este supus omul de către forțele demonice, care-i apare
sub chipul frumoasei, ispititoarei hangițe. Spre mirarea tânărului, cucoana Marghioala știa că
el se duce la polcovnicul Iordache pentru a se logodi cu fata lui cea mare și-l mustră pentru
îndrăzneală.
Tânărul este dus într-o odaie și, așezându-se la masă, vrea să se închine, dar observă
cu uimire că pe peretele de la răsărit nu se află nici o icoană. Când tânărul își face totuși
cruce, după obicei, izbucnește un ”răcnet” și el crede că a călcat ”un cotoi bătrân, care era
sub masă”. Cucoana deschide repede ușa ca să iasă fară ”cotoiul supărat” și aerul rece stinge
lampa. Credințele populare spun că pisica neagră este una dintre înfățișările pe care le ia
diavolul, iar graba cu care hangița îi deschide ușa sugerează un prim element al vrăjitoriei. În
întuneric, tânărul începe s-o mângâie și s-o sărute pe hangiță, dar îi întrerupe jupâneasa care
aduce mâncare și o lumânare. După masa gustoasă și vinul bun, pe tânăr îl apucă toropeala,
dar, când află că afară a început viscolul, se dezmeticește și constată că ”ceasul era zece și
aproape trei sferturi (adică stătuse la han două ceasuri și jumătate).” Deși cucoana
Marghioala încearcă să-l convingă să nu plece pe o asemenea vreme, tânărul se duce la grajd,
trezește un argat ca să-i pună șaua pe cal, apoi se întoarce să-și ia rămas-bun, dar o găsește pe
hangiță cu căciula sa în mână. Întrebând de plată, gazda îi spune ”uitându-se adânc în fundul
căciulii” că are să achite atunci când va trece înapoi. Sunt sugerate astfel, prin narațiune, noi
elemente ale colaborării hangiței cu forțele malefice și farmecele pe care aceasta le face
călătorului.
Când își face cruce pentru drum, călărețul aude ușa hanului trântindu-se și un
puternic mieunat de cotoi și se gândește că Marghioala îl apucase cu ușa. Iată astfel cum
elementele reale, supozițiile călătorului, și cele fabuloase, forțele malefice, colaborează în
crearea atmosferei fantastice.
Întâmplările care urmează intră într-un cadru fabulos, tânărul începe să se simtă
rău și se gândește că băuse prea mult. Starea lui se înrăutățește, și, cu toate că era viscol, își
scoate căciula care-i strângea capul cu putere. Tânărul regretă că părăsise hanul, deoarece se
gândește că la polcovnic toată lumea s-o fi culcat.
Vremea se mai domolește și eroul nostru își pune din nou căciula în cap, dar simte
aceeași puternică fierbințeală. Calul gâfâia obosit, până când se oprește brusc și tânărul
zărește ”o mogâldeață mică, sărind și țopăind” și aude ”un glas de căpriță”. Calul se sperie,
se-ntoarce și pornește înapoi, spre han. Tânărul îl strunește și vede uimit ”un ied negru,
foarte drăguț”, pe care îl ia și-l pune în desagă. Se sugerează că diavolul luase de data
aceasta înfățișarea atrăgătoare a unei căprițe negre. Calul sforăie și se smucește, pornind
nebun, fără să mai poată fi oprit. Cu trupul înghețat și capul înfierbântat, călărețul regretă
încă o dată că părăsise hanul, gândindu-se că primitoarea gazdă i-ar fi dat odaia ei pentru o
noapte. Tânărul își dă seama că s-a rătăcit, iar calul cade în genunchi și drumețul își face,
speriat, cruce. Gândindu-se că a strivit iedul, scotocește în desagă, dar nu-l mai găsește acolo.
Calul se ridică în două picioare, se smucește și-și aruncă stăpânul la pământ, dispărând în
întuneric. De la un paznic (Gheorghe Nătruț) află uimit că era în Hăculești, deci foarte
aproape de hanul lui Mânjoală (deși mersese prin viscol mai bine de patru ceasuri). Când să
intre în han, tânărul se împiedică în prag de ied, ”tot ăla”, care se culcă liniștit sub pat.
Călătorul se închină din nou și-i mulțumește lui Dumnezeu că scăpase cu bine, dar
cucoana îl oprește, îmbrățișându-l strâns.
De trei ori a fugit tânărul înainte de logodnă și s-a întors la han, dar bătrânul Iodache,
hotărât să și-l facă ginere, a pus oameni de l-au prins și l-au dus ”legat cobză la un schit în
munte”, unde a ținut post, a bătut mătănii și i s-au făcut slujbe timp de patruzeci de zile, după
care s-a pocăit și s-a însurat cu fata lui Iordache. Aceste lucruri ilustrează ideea conform
căreia numai credința în Dumnezeu și pocăința pot salva sufletul omului de sub
influențele demonice, de tentații amăgitoare, care-i pot pierde sufletul.
După o vreme de la această întâmplare, când tânărul ședea de vorbă cu socrul său,
aflară că hanul lui Mânjoală a ars până în temelii, îngropând pe cucoana Marghioala sub
”un morman uriaș de jăratic”. Iordache îl puse pe ginere-său să-i povestească din nou
întâmplarea ciudată prin care trecuse la hanul lui Mânjoală. Socrul său credea că în fundul
căciulii pusese cucoana Marghioala farmecele, iar iedul și cotoiul erau totuna cu dracul.
Finalul nuvelei aparține planului real și conține morala nuvelei. Socrul tânărului
îi spune moralizator acestuia că mai întâi răul îți întinde ispite, te tentează ca să prinzi
gustul păcatului, apoi te spurcă și ”știe el unde te duce”. El lasă să se înțeleagă faptul că și el
avusese în tinerețe o astfel de experiență amoroasă, apoi își venise în fire, întemeiase o
familie și era acum un om respectat și un bun creștin. De aceea știuse el cum să procedeze cu
viitorul ginere ca să-l aducă pe calea cea bună.
Sarcină de lucru
Identificați motive și simboluri în următoarele fragmente din nuvela fantastică La hanul lui
Mânjoală de I.L.Caragiale.
1. „Am vrut să mă așez la masă și,după obiceiul apucat din copilărie,m-am întors să
văz încotro e răsăritul,să mă-nchin.M-am uitat cu băgare de seamă...Pe toți
pereții...nici o icoană.Zice cocoana Marghioala:
-Dă-le focului de icoane!Abia prășesc carii și păduchii de lemn...
M-am așezat la masă făcându-mi cruce după datină,când,deodată,un răcnet:
călcasem,se vede,cu potcoava cizmii,pe un cotoi bătrân,care era sub masă.
Cocoana sare repede și deschide ușa de perete: cotoiul supărat dă năvală
afară.Aerul rece năpădește înăuntru și stinge lampa...În sfârșit,iaca jupâneasa aduce
tava cu demâncare...Am aprins lampa iar...”
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
..........................................................................................................................................
......
………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………
Seducția maleficului
”Fantasticul demonic, prezent și în literatura medievală, își trăiește epoca de glorie în
veacul romantic al XIX-lea. Demonul – în sens creștin – este un spirit malefic ce are puterea
de a vătăma și chiar de a degrada moral umanul, pe care îl antrenează în acțiuni contrare
divinului. Dar acest agent al Răului în lume nu dezechilibrează numai relația individului cu
instanța supremă, ci și legătura firească cu semenii lui. Ființa luată în stăpânire de diavoli
pare blestemată în ochii celorlați, iar faptele ei vizează dereglarea mentală temporară sau
definitivă. Există și făpturi diavolești sub influențe animaliere, care formează cortegiul
infernal al demonilor umani (vârcolacul, câinele, cotoiul cu ochi de jar etc.).
”Necuratul”exploatează slăbiciunile individului, spaima de moarte, dorința de a-și redobândi
tinerețea pierdută, sentimentele reprimate etc. Sub semnul imaginarului demonic stă pactul
cu diavolul realizat în trei dimensiuni artistice: frenezia erotică, reîntinerirea eroului,
dezvăluirea secretului alchimic (de fabricare a aurului pentru asigurarea bogăției și a puterii
lumești). Seducția diavolească rămâne cea mai spectaculoasă realizare a acestui tip de
insolit. Fantasticul caragialesc, experimentat de autor în preajma anului 1900, constituie o
reușită a genului ca atare. Din proza demonică de factură realistă scrisă de I.L. Caragiale
rămân memorabile schițele La conac și La hanul lui Mânjoală.” (citat extras din Manualul
Limba și literatura română, Editura Corint, 2004, pg. 59, sub coordonarea lui Eugen Simion).
Text suport
Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă, știam. Niciodată însă de
când o cunoșteam - ș-o cunoșteam de mult; trecusem pe la hanul lui Mânjoală de atâtea ori,
încă de copil, pe când trăia răposatul taică-meu, că pe acolo n-era drumul la târg -
niciodată nu mi se păruse mai plăcută... Eram tânăr, curățel și obraznic, mai mult obraznic
decât curățel. M-am apropiat pe la stânga ei, cum era aplecată spre vatră, și am apucat-o
peste mijloc; ajungând cu mâna la brațul ei drept, tare ca piatra, m-a-mpins dracul s-o
ciupesc.
– N-ai de lucru? zice femeia și s-a uitat la mine chiorâș... Dar eu ca s-o dreg, zic:
– Strașnici ochi ai, cocoană Marghioalo!
– Ia nu mă-ncânta; mai bine spune ce să-ți dau.
– Să-mi dai... să-mi dai... Dă-mi ce ai dumneata...
– Zău... – Și eu, oftând:
– Fie, că strașnici ochi ai, coană Marghioalo!
– Dacă te-aude socru-tău?
– Care socru?... de unde știi?
– Dumneata gândești că dacă te ascunzi sub căciulă, nu te mai vede nimeni ce faci...
Nu te duci la pocovnicu Iordache să te logodești cu fata a mai mare?... Aide, nu te mai uita
așa la mine; treci în odaie la masă.
Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, dar ca odaia aceea... Ce pat! ce
perdeluțe! ce pereți! ce tavan! toate albe ca laptele. Și abajurul și toate cele - lucrate cu
iglița în fel-de-fel de fețe... și cald ca sub o aripa de cloșcă... și un miros de mere și de gutui.
Am vrut să mă așez la masă și, după obiceiul apucat din copilărie, m-am întors să văz
încotro e răsăritul să mă-nchin. M-am uitat cu băgare de seamă de jur împrejur pe toți
pereții - nici o icoană.
Zice cocoana Marghioala:
– Ce te uiți? Zic:
– Icoanele... Unde le ții?
Zice:
– Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn...
Femeie curată!... M-am așezat la masă făcându-mi cruce după datină, când deodată,
un răcnet: călcasem, se vede cu potcoava cizmii, pe un cotoi bătrân, care era sub masă.
Cocoana Marghioala sare repede și deschide ușa de perete; cotoiul supărat dă năvală afară,
pe când aerul rece năpădește-năuntru și stinge lampa. (La hanul lui Mânjoală de
I.l.Caragiale)
Sarcini de lucru
1. Comentează, ȋn 60-80 de cuvinte, semnificaţia epitetului curat folositȋn text, atât
prin referire la spaţiu, cât şi la cele două personaje: Fănică şi Marghioala.
2. Prezintă, ȋn 30-50 de cuvinte, atitudinea naratorului faţă de coana Marghioala, aşa
cum reiese din fragmentul niciodată nu mi se păruse mai plăcută.
3. Explică semnificaţia motivului literar al ochilor, prezent ȋn fragmentul citat, ȋn relaţie cu
tema iubirii şi a fantasticului.
Exemple din text Semnificaţia citatelor
Se acordă câte 0,5 puncte pentru fiecare întrebare şi 1 punct din oficiu
I. INTRODUCERE:
1. Ce loc ocupa personajul în operă (principal, secundar sau episodic)
2. Ce fel de personaj este (raportat la realitate, de exemplu tipiul țăranului, tipul
intelectualului, tipul avarului, tipul demagogoului etc.)
3. Cine este personajul (unde locuiește, cu ce se ocupă, ce stare materială/de
sănătate/psiihică are, ce fel de om este etc.).
4. În ce imprejurări este înfățișat el. (Se prezintă rezumatul textului în care apare).
II. CUPRINS:
5. Care sunt însușirile fizice și morale ale personajului așa cum se desprind ele:
a. din prezentarea directă:
- de către narator
- de către alte personaje
- de către personajul însuși (autocaracterizare)
b. din prezentarea indirectă:
- faptele personajului
- comportarea, gândurile și frământarile lui sufletești
- relația cu celelalte personaje
- aspectul fizic și vestimentar al personajului
- încadrarea într-un anumit mediu
- punerea personajului în situații limită
- numele său și felul de a vorbi
III. INCHEIERE:
6. Care este atitudinea scriitorului față de personaj
7. Ce categorie tipologică mai largă reprezintă personajul (Opinia despre el).
Sarcină de lucru: Realizați caracterizarea personajului Aliman din opera literară Lostrița de
Vasile Voiculescu, în minimum 20 de rânduri.
Într-un stat democratic, mass – media este liberă. Libertatea presei reprezintă un
drept fundamental, mass – media fiind considerată ”a patra putere în stat ”, ”câinele de pază
al democrației ”.
În statele totalitare, mass – media este cenzurată.
În societatea de astăzi, un rol important în formarea și influențarea opiniei
publice revine mass – mediei.
Opinia publică reprezintă – părere, opinie, punct de vedere al unui grup de oameni
sau comunități cu privire la un eveniment, situație, domeniu, etc
Prin interpretarea faptelor, prin ierarhizarea informațiilor, prin selectarea lor, mass –
media poate să influențeze pozitiv sau negativ opinia publică ( poate să convingă populația să
creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru ).
Ziaristul trebuie să respecte un cod deontologic, iar informația verificată din mai multe surse.
Libertatea presei
Fișă de lucru
TEXTUL INFORMATIV
Textul informativ este un text nonliterar care urmărește transmiterea unor informații
de la emițător la receptor, într-un mod unitar și coerent pentru a prezenta diferite aspecte ale
realității (fenomene, date, situații, evenimente etc.).
Textul informativ este caracterizat prin funcția tranzitivă a limbajului (de
transmitere de informații); cuvintele sunt monosemantice, utilizate cu sensul lor propriu,
denotativ, cu scopul de a evita ambiguitatea. Are caracter obiectiv, impersonal și se
caracterizează prin claritate, concizie, corectitudine.
Texte informative:
Știrea;
Articolul de ziar/revistă;
Texte științifice;
Anunțurile publicitare;
Buletinele meteo;
Rețetele culinare.
Aplicații-textul informativ
1. Completează tabelul.
2.Completează:
Textele informative conțin informații despre ...................................,
............................................, ......................................., ........................................,
.............................................. . Limbajul folosit în textele informative este ...........,
.................................. . Faptele prezentate sunt ......................... Aceste texte apar
în: reviste,.........................,..........................,............................,..............................
Acestetexte sunt însoțite de :..................................,...............................,................
............................................, ...................................
(fapte, fenomene,obiecte, lucruri, personalități, clar, precis, realeziare, reviste, enciclopedii,
manuale, scheme, desene, poze, tabele , hărți).
Sarcini de lucu
„În fiecare octombrie, mapamondul intră în cădere liberă și descoperă într-o lumină
nouă un grup mic de persoane care au privilegiul de a putea spune că au un premiu Nobel în
palmares.
Ziarele, televiziunile și internetul sunt efectiv electrocutate de anunțurile pe care le
fac, pe rând, la începutul lunii octombrie, Academia Regală de Științe (pentru chimie,
economie și fizică), Institutul Karolinska (pentru premiile din medicină), Academia Suedeză
(premiile pentru literatură) și Comitetul parlamentar special din Norvegia, în cazul Nobelului
pentru pace. La 10 decembrie, laureații acestui an în chimie, fizică, literatură și medicină se
vor întâlni la Stockholm, pe scena sălii de concerte din capitala suedeză, unde li se vor
înmâna diplomele, medaliile și cecurile cu valoarea premiului: 10 milioane de coroane,
aproximativ 1,08 milioane de euro. Oficiile sunt făcute de monarhul Suediei, iar în aceeași zi,
la Oslo, este decernat și premiul Nobel pentru pace, în prezența regelui Norvegiei.
Premiul pentru pace face figură distinctă între categoriile Nobel pentru că, prin
testamentul său, fondatorul acestei tradiții, Alfred Nobel (1833-1896), a decis ca la acest
domeniu decizia să aparțină Norvegiei.”
(Jurnalul.ro)
1. Explică termenii subliniați în text.
2. Menționează tema textului de mai sus.
3. Numește scopul acestuia.
4. Numește domeniile stabilite de Nobel pentru acordarea prestigioaselor distincții.
5. Precizează trei caracteristici ale limbajului folosit în text.
Astăzi se va încălzi ușor, cu temperaturi cuprinse între 8-10 grade, valoare puțin mai
mare decât ar fi normal la sfârșit de februarie. Dimineață va fi ceață, însă, după prânz, se
anunță vreme bună. Vântul va sufla moderat, presiunea atmosferică va fi de 760 mm coloană
de mercur. La noapte, cerul va fi parțial înnorat, iar temperaturile se vor încadra între 2-4
grade.
Precizați tipul de text.
Care este tema textului ?
Ce informații aduce ?
Există figuri de stil ?
Imaginați un buletin meteorologic pentru mâine și pentru luna viitoare.
„O mamă și un tată stau la masă împreună cu fetița lor. Mama și tata sunt lungi, slabi și
cenușii, la propriu. Fetița poartă o pălărie clasică și atunci când de sub aceasta îi iese o șuviță,
o îndeasă repede la loc, cu un gest vinovat. În timp ce părinții se agită cu ritualul
convențional al mesei obligatorii, pe fundal se agită trei elefanți.
Nu, nu e o scenă de pe Magheru, ci din scurtmetrajul britanic de animație Elephants,
2008, în regia lui Sally Pearce. Festivalul mi-a deschis gustul unei astfel de animații:
nicidecum adresată doar copiilor, departe fie de cea idilică, Disney, fie de cea șugubăț-
inovativă gen Ice-Age sau Shrek. Uneori fascinantă, alteori prea ciudată pentru spectatorul
mediu obișnuit cu Tom și Jerry de duminica după-amiaza. În orice caz o inițiativă care a
dezvăluit că animația nu e joacă, ci un gen de sine stătător, foarte variat. ”
*idilic-plăcut, amuzant
(Jaronima Popovici, Animație, scurtă și britanică, în Dilema veche, octombrie
2009)
Pornirea televizorului
Televizorul dvs. va porni în doi pasi :
1- apăsați butonul de rețea plasat în partea din față a aparatului. Televizorul se va comuta în
modul stand-by, iar LED-ul roșu aflat în partea de jos se va aprinde.
2- pentru a putea porni televizorul din modul stand-by, puteți proceda astfel:
Apăsați un buton numeric de pe telecomandă, astfel încât să selectati numărul programului,
sau apăsați butoanele PROGRAM SUS si JOS de pe telecomandă.
Oprirea televizorului
Apăsați butonul stand-by de pe telecomandă, televizorul va intra în stand-by, iar LED-ul se
va schimba din VERDE în ROȘU.
Precizați tipul de text.
Ce informații oferă textul?
Unde poate fi găsit acest tip de text?
Părinții voștri au plecat pentru două zile de acasă. Care ar fi cele 7 instrucțiuni pe care
vi le-ar lăsa?
Ex. Udă florile de pe balcon!
La puţin timp după lansarea în România a celui mai recent roman al său, Zahir,
bestseller mondial, Paulo Coelho vine la Bucureşti pentru a se întâlni cu cititorii români.
Scriitorul brazilian se va afla în capitală în perioada 7-9 octombrie, la invitaţia Editurii
Humanitas. Sâmbătă 8 octombrie, între orele 12:00 şi 14:00, veţi avea ocazia să vă întâlniţi
cu Paulo Coelho la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45), unde autorul
va acorda 200 de autografe.
(Paulo Coelho în România, anunţ pe site-ul „Humanitas”)
Ce?
Când?
Unde?
Ce face?
Sinonimele
Sinonimele sunt cuvintele care au acelaşi înţeles sau aproape acelaşi înţeles, dar
formă diferită. Ele pot fi substituite unul prin altul în context, fără ca semnificaţia
ansamblului să se schimbe.
Bogăţia sinonimelor limbii române are cauze istorice: pe fondul originar latin, de-a
lungul veacurilor, graţie vecinătăţii noastre, s-au suprapus cuvinte slave, maghiare, turceşti şi
greceşti. Din secolul al XIX-lea (prima jumătate), multe cuvinte romanice, în special din
franceză, au intrat în vocabular „reromanizând” limba română. Adăugându-se celor vechi,
aceste cuvinte au creat o mare diversitate sinonimică.
Există două categorii mai importante de sinonime:
a) Sinonime totale (în număr mic) reprezintă acele cuvinte ale căror sensuri coincid
perfect (de ex.: soţie – nevastă, amic – prieten, lexic – vocabular, cupru – aramă, cameră –
odaie, speranţă – nădejde).
b) Sinonime parţiale (o categorie vastă) sunt cuvintele al căror înţeles este apropiat, fără
a coincide total (de ex.: cuvânt – discurs, tărie – fermitate, a trimite – a expedia).
În general, definirea termenilor din dicţionarele explicative (de ex., în DEX) se sprijină
pe sinonimia parţială.
Antonimele
Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită şi sens opus (uşor – greu, a veni – a
pleca, frumos – urât). Relaţia de antonimie este o opoziţie clară între doi termeni cu sensuri
contrare (util – inutil), dar şi un raport de complementaritate (bărbat – femeie).
Omonimele
Omonimele sunt două (sau mai multe) cuvinte cu formă identică şi sens total
diferit. Între cele două sensuri nu există nicio legătură semantică: leu – „animal de
pradă”, leu – „monedă naţională”.
b)pleonasme intolerabile:
lucru prevăzut în vederea...,placă comemorativă dezvelită în memoria...,a aniversa un
număr de ani, a se bifurca în două, autobiografia mea, a convieţui laolaltă, a reveni iar/din
nou
Tautologia presupune repetarea aceluiaşi cuvânt sau a aceleiaşi expresii este o eroare
semantică. Într-o operă literară sau în mesajele publicitare, tautologia este o figură de stil a
repetiţiei, constând în repe-tarea aceluiaşi cuvânt cu altă funcţie sintactică.
Exemplu „Dealu-i deal şi valea-i vale,/ Mândra-i mândră până moare...”(text
folcloric).
Cacofonia este o îmbinare de sunete identice cu efect acustic ne-plăcut (în silaba finală a
unui cuvânt şi în silaba iniţială a celui imediat următor) sau trezind asociaţii nedorite şi care
trebuie evitată în vorbire
Cacofonii tolerate:
*Ion Luca Caragiale.;tactica cavalerească, Banca Comercială Română.
Sarcini de lucru
4. Presa audio-vizuală, din grabă ori neatenţie, poate răspândi exprimări pleonastice,
nesesizate de publicul neinformat. Explică ce este eronat în exemplele de mai jos:
privatizarea marilor mamuţi industriali;
înalţi prelaţi bisericeşti;
privind retrospectiv în urmă;
5. Extrageţi din enunţurile de mai jos construcţiile cacofonice:
În şcoala sa s-a desfăşurat concursul-
Nu ştiu dacă au venit sau s-au despărţit.
S-au întâlnit deoarece cei de acolo i-au chemat.
Am mers la Laura unde va veni şi Marica care îi este colegă.
Era atât de flămând încât mânca ca un lup.
6. Reformulaţi enunţurile de mai sus folosind mijloacele de evitare a cacofoniei.
Exerciţii
1.Notaţi în spaţiile punctate formele adecvate ale paronimelor aflate în paranteze:
a. Deşi are numai doisprezece ani, este un...............................al pianului( virtuoz-
virtuos).
b.Diferenţa de fus ............................ între aceste ţări este mare( oral-orar).
c.Ne-a ajutat, a fost mereu...............................cu noi(solitar-solidar).
d.Prietenul meu este...........................................din Iaşi( original-originar).
e.Nu........................................nimic în această afacere( investise-învestise).
f.S-a instituit un tribunal....................................................care a judecat cele petrecute
pe teren ( arbitral-arbitrar)
g.I-a aruncat o privire................................. care l-a intimidat( glaciară-glacială).
2.Găsiţi cinci perechi de paronime şi alcătuiţi propoziţii cu ele.
3. La care punct sunt corecte toate îmbinările de cuvinte?
a.evoluţie ascendentă, perspective de viitor, încă doarme, aversă de ploaie;
b.evoluţie mulţumitoare, perspective strălucite, încă doarme, aversă neaşteptată;
c.evoluţie progresivă, perspective viitoare, încă doarme, aversă neşteptată;
d. evoluţie ascendentă, perspective strălucite, încă mai doarme, aversă rapidă.
4. În enunţul:
Noi am convenit împreună să revenim iar la locul acela, unde ne-am simţit atât de
bine şi ne-am făcut planuri de viitor, există:
a. un pleonasm;
b. două pleonasme;
c. trei pleonasme.
Recapitulare finală
Testul nr.1
Citeşte cu atenţie textul şi răspunde cerinţelor formulate mai jos:
Subiectul al II-lea
Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre iubire, pornind de la ideea
identificată în următoarea afirmaţie și valorificând experiența ta culturala: „Iubirea e din altă
lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fără ca să ştii cum, şi te duce fără
ca să ştii unde”. (Ioan Slavici, Mara)
Testul nr.2
Subiectul I (50p.)
A.
Aceiași persoană se întreba ce-s cu florile aceestea ofilite care le-a adus. Le- ar place ca
tu să fi binevoitor cu ei și să îi consideri ca pe proprii prieteni. Filmul pe care lam văzut se
adresează exclusiv numai tinerilor iminenți.