TEXTUL DESCRIPTIV

Textul descriptiv este un text în care sunt prezentate trăsături particulare, informaţii
despre personaje / persoane, obiecte, fenomene, locuri etc.
Descrierea poate apărea atât în textele literare epice, lirice sau, mai rar, dramatice, cât şi
în textele nonliterare.
Descrierea literară este un mod de expunere care constă în prezentarea plastică, prin
intermediul limbajului artistic, a unor personaje, peisaje, locuri, interioare, fenomene, a unei
perioade de timp sau a unei epoci. Descrierea literară poate fi făcută din perspectiva naratorului
sau personajului în textul epic, eului liric în textul liric şi a autorului sau personajului în textul
dramatic.
Tipurile descrierii literare sunt:
- descriere de tip portret: descrierea unui personaj, fie prin trăsăturile exterioare ale acestuia
(portret fizic), fie prin caracterul lui (portret moral), fie prin îmbinarea acestora
-descriere de tip tablou:descrierea unei privelişti, a unui peisaj, a unor scene din viaţa socială, a
unor aspecte din anumite medii.
O componentă a structurilor descriptive este cea lingvistică, cum ar fi aspectele lexicale:
frecvenţa unui anumit tip de lexic, câmpuri lexicale şi aspectele stilistice: folosirea figurilor de
stil (enumeraţia, epitetul, comparaţia, metafora, antiteza).
Din punctul de vedere al timpurilor verbale, predomină prezentul sau imperfectul. Părţile
de vorbire care apar cu cea mai mare frecvenţă sunt substantivele (desemnează obiectul
descrierii şi părţile acestuia), adjectivele (au rolul de a indica felul în care sunt percepute
proprietăţile obiectului descris) şi adverbele (precizează coordonatele spaţiale ale obiectului
descris sau ale perspectivei din care acesta este descris).
Analiza unei descrieri diferă după tipul de text (literar / nonliterar) având în vedere: locul
secvenţei descrise în text, instanţa narativă care percepe descrierea (autorul, naratorul, personajul
sau eul liric în textul poetic), formularea temei (care este obiectul descrierii), descrierea propriu-
zisă şi efectul asupra cititorului.
Elementele unei descrieri sunt:
- obiectul / personajul descris
- traiectoria descrierii (panoramică, focalizată, ascendentă, descendentă etc.) şi identificarea
elementelor şi a relaţiilor prin care se conturează imaginea obiectului descris
- perspectiva privitorului (punctul de vedere al naratorului, al unui personaj, al eului liric) şi
mărcile subiectivităţii (dacă descrierea este una subiectivă)
- tipul percepţiilor / al imaginilor artistice (vizuale, auditive etc.)
- particularităţile limbajului (timpurile verbale, adjectivele etc.)
- figurile de stil
- funcţiile descrierii
Funcţiile descrierii în proza epică sunt diversificate (decorativă, explicativă,
simbolică), aceasta putând fi plasată oriunde în naraţiune.