Lucrare metodico-ştiinţifică pentru

obţinerea gradului didactic I în învăţământ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: CANDIDAT,

Prof. înv. primar
 TEMA LUCRĂRII

DIFERENŢIERE ŞI INDIVIDUALIZARE
ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI
ÎN CICLUL PRIMAR
 « Nu trebuie să i se predea copilului altceva
decât ceea ce este potrivit cu capacităţile sale
şi cu cunoştinţele pe care deja le posedă »

(John Locke)
 CUPRINSUL LUCRĂRII

SCHEMA LUCRĂRII METODICO-ŞTIINŢIFICE

INTRODUCERE

Capitoul I
1. FUNDAMENTE TEORETICE ÎN DIFERENŢIERE ŞI INDIVIDUALIZARE
1.1. Definirea conceptelor
1.2. Evoluţia individualizării şi a diferenţierii în doctrina pedagogică
1.3. Diferenţierea şi individualizarea în cadrul politicilor naţionale
1.4. Diferenţiere şi individualizare în normativitatea activităţii didactice
1.5. Dimensiuni ale diferenţierii şi individualizării instruirii
1.6. Clasa diferenţiată
Capitolul al II-lea

2. DIFERENŢIERE ŞI INDIVIDUALIZARE ÎN EDUCAREA

LIMBAJULUI ÎN CICLUL PRIMAR

2.1. Cunoaşterea potenţialului individual, necesitate obiectivă în organizarea

şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ
2.1.1 Profilul psihologic al şcolarului mic
2.2. Limbă, limbaj, vorbire
2.3. Educarea limbajului la disciplina Limba şi literatura română
2.4. Formarea si educarea limbajului prin lectura
2.5. Modalităţi de diferenţiere şi individualizare în educarea limbajului în
ciclul primar
Capitolul al III-lea
3. DEMERSURI METODOLOGICE PRIVIND DIFERENŢIEREA ŞI
INDIVIDUALIZAREA ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN CICLUL PRIMAR
(MICROCERCETARE PEDAGOGICĂ)
3.1. Etapele microcercetarii psihopedagogice
3.1.1. Motivaţia cercetării
3.1.2. Scopul si obiectivele cercetării
3.1.3. Ipotezele cercetării
3.1.4. Metodologia şi etapele cercetării
3.1.5. Eşantionul cercetării
3.2. Desfăşurarea microcercetării pedagogice, analiza şi interpretarea datelor
3.2.1. Studiu de caz
3.2.2. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

 Ciclul primar reprezintă o etapă importantă din viaţa elevilor, fiind un moment
decisiv pentru formarea şi perfecţionarea viitoarelor personalităţi. Societatea
formuleză cerinţe tot mai complexe, precum lucrul în echipă şi spirit de iniţiativă,
creativitate, unicitate, flexibilitate şi inovaţie.
 Pornind de la ideea că orice om este diferit, având capacităţi, aptitudini psihice, o

dezvolatare fizică individuală şi ereditară, dezvoltând relaţii interumane în medii

socioculturale, într-o măsură mai mare sau mai mică diferite, se impune o tratare
diferenţiată şi individualizată.
 Am ales tema Diferenţiere şi individualizare în educarea limbajului în ciclul
primar, deoarece consider că limbajul contribuie la obţinerea unor rezultate mai bune
la învăţătură, urmărindu-se atât eliminarea lacunelor în cunoştinţele şi în deprinderile
elevilor care, din diferite motive, înregistrază „rămâneri în urmă” la învăţătură, cât şi
dezvoltarea şi aprofundarea cunoştinţelor educabililor cu capacităţi înalte.
 Capitoul I
1. FUNDAMENTE TEORETICE ÎN DIFERENŢIERE ŞI
INDIVIDUALIZARE
Definirea conceptelor

● Diversificare = procesul de orientare a elevilor către studii

corespunzătoare talentelor şi aptitudinilor acestora.

● Diferenţiere = adaptarea activităţii didactice, sub raportul

conţinutului, al formelor de organizare şi al strategiilor didactice,

la paricularităţile elevilor şi la tipurile de individualităţi

Individualizare = defineşte acţiunea de adaptare a procesului

didactic la particularităţile individuale ale elevilor (I.T. Radu)

 1.2. Individualizarea şi diferenţierea în doctrina pedagogică

Platon considera că este nevoie să se dezvolte calităţile individuale, în timp ce



Aristotel era adeptul educaţiei diferenţiate, în etape.

 John Locke dorea dezvoltarea aptitudinilor naturale ale copilului, iar

Rousseau punea accentul pe individualizare, mai ales în procesul jocului.

Începând cu secolul al XIX-lea se dezvoltă pedagogia experimentală, Dewey



propunând o educaţie diferenţiată, care valorifica interesul pentru cunoaştere

al celui care învaţă.

Practicile pedagogice de la începutul secolului al XX-lea promovau moduri de

organizare adaptate la particularităţile individuale ale celui care învaţă, aşa

cum este planul Dalton (activitate individuală) şi planul Winnetka (îmbinarea

activităţilor individuale, cu cele colective şi de grup).

 1.3. Diferenţiere şi individualizare în cadrul politicilor educaţionale

naţionale
Constituţia României (1991) Legea Învăţământului (1995):
asigură diversificarea dreptul la educaţie diferenţiată, în

serviciilor educaţionale, acord cu particularităţile de vârstă şi

egalitate de şanse individuale

Legea Educaţiei Naţionale (2011):

Curriculum Naţional pentru învăţământul face referire la dreptul elevilor cu
obligatoriu. Cadru de referinţă (1998): performanţe şcolare excepţionale de

♦ elevii învaţă în stiluri diferite a promova 2 ani de studii într-un an

♦ cadrul didactic descoperă şi stimulează şcolar, dar şi la organizarea

aptitudinile şi interesele elevilor învăţământului pentru elevii cu

cerinţe educaţionale speciale.

 1.4 Diferenţiere şi individualizare în normativitatea activităţii didactice

 Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de

vârstă şi individuale ale elevilor (Ioan Nicola)

Principiul individualizării şi diferenţierii învăţării (Ioan Bontaş)

CONŢINUTURI
PARTICULARITĂŢI
DEZVOLTAREA
PSIHOFIZICE,
STRATEGII PERSONALITĂŢII ŞI A
UNICE SAU
INSTRUCTIV- PROFESIONALITĂŢII
RELATIV COMUNE
EDUCATIVE
 1.5 Dimensiuni ale diferenţierii şi individualizării instruirii

Asigurarea Realizarea
scopului
randamentului general al
şcolar educaţiei

Dezvoltarea Depistrarea
OBIECTIV trăsăturilor de
Depistrarea
intereselor
intereselor şi
şi
E personalitate aptitudinilor
aptitudinilor

Stimularea Creşterea
nivelului de
capacităţilor pregătire
intelectuale şcolară
Funcţiile vizate de organizarea activităţilor diferenţiate:

Funcţii
recuperatorii

De creaţie şi de
Terapeutice
sensibilizare

De De
suplimentar aprofundare
e

De instruire
De orientare intensivă
 Cadrul didactic poate diferenţia:

CDŞ, materiale diverse, volum

• Cunoştinţe, deprinderi, de cunoştinţe, procese
CONŢINUT
competenţe cognitive, ritm de lucru, stil de
învăţare, conexiuni
interdisciplinare
Mărimea sarcinilor, grad de
• Strategii şi activităţi dificultate, metode de învăţare
PROCES instructiv-educative prin cooperare, metode activ-
participative, joc didactic, timp
alocat, nivel de sprijin, forme
de organizare

• Progresul elevilor Metode şi instrumente de

PRODUS evaluare diverse, nivel de
dificultate diferit
  Realizarea diferenţierii şi a individualizării

Utilizarea unor fişe de

Îmbinarea activităţilor
frontale, cu cele de grup
(omogen şi neomogen)
şi individuale în cadrul
lecţiilor
muncă independentă:
• de recuperare, dezvoltare,
execuţie şi de autoinstruire
• în funcţie de aptitudini

Valorificarea
Intelegenţelor multiple,
a stilurilor de învăţare,
tipuri de temperament
Cerinţe comune,
activităţi individuale,
cerinţe diferenţiate
(sarcini identice/diferite,
timp diferit; fişe identice,
sarcini progresive)

Realizarea unor
programe individuale,
de recuperare (PIP) sau
de dezvoltare (pregătire
concursuri)
 Avantaje şi dezavantaje privind
abordarea diferenţiată şi individualizată

-impune utilizarea unui material - există posibilitatea supraîncărcării

didactic adecvat copiilor dotaţi
-stimulează originalitatea şi creativitatea - copilul se poate izola de colectiv, dacă
elevilor activitatea nu este dirijată atent şi nu
este îmbinată cu activităţi frontale;
-valorifică experienţa anterioară
- răpeşte mult timp şi pretinde cadrului
-sunt adaptate la stilurile proprii de didactic o perfectă stăpânire a acestei
învăţare strategii;
- respectă ritmul individual al copilului;
-stimulează spiritul de echipă,
cooperarea;
- asigură corelarea intereselor copiilor
cu obiectivele curriculare;
- fiecărui copil i se asigură încredere în
forţele proprii;
- învăţătorul permite copiilor să participe
la evaluarea propriei lor munci;
- copilul este evaluat şi comparat cu el
însuşi
 Capitolul al II-lea
2. DIFERENŢIERE ŞI INDIVIDUALIZARE ÎN EDUCAREA
LIMBAJULUI ÎN CICLUL PRIMAR

 Un loc prioritar printre componentele limbii îl are formarea limbajului. Formarea

şi educarea acestuia se realizează prin îmbogăţirea limbajului şi nuanţarea
acestuia, prilej cu care învăţătorul poate adapta strategiile didactice astfel încât să
răspundă nevoilor de formare ale fiecărui elev.
 Limbajul are o importanţă deosebită în formarea, educarea şi dezvoltarea
copilului. În acelaşi timp, limbajul este un mijloc de comunicare şi de cunoaştere.
Prin limbaj, copilul comunică cu cei din jur, îşi prezintă ideile, gândurile, formulează
întrebări şi construieşte răspunsuri, argumentează afirmaţii, îşi manifestă
sentimente, realizează relaţii cu ceilalţi. Formarea şi dezvoltarea intelectuală a
copilului se realizează prin limbaj. El acumulează cunoştinţe din mai multe
domenii, învaţă să le folosească în mai multe situaţii noi, astfel încât să capete
operaţionalitate, obţinând competenţe necesare integrării în societate.
 La clasa pregătitoare, în primele săptămâni de activitate, cadrul didactic

aplică o serie de teste şi probe menite să constate nivelul iniţial al elevilor.

 Probă pentru determinarea nivelului pronunţiei  Definirea unor noţiuni (volumul lexicului)
 Cadrul didactic are în atenţie permanenţă  Acestă probă urmăreşte conceptele finite
corectitudinea în pronunţie, în vederea depistării prin explicarea verbală a conţinutului lor, fiind

defectelor de vorbire. condiţionată de bogăţia vocabularului, de

 Tehnica aplicării: Se cere elevului să asculte prezenţa noţiunilor generale.

cu atenţie şi să repete ceea ce aude (sunete dificile
(r, s, ş, t, ţ, j, f, v, b, ş.a.), diftongi şi triftongi (soare,
leoaică, poală), aglomerări consonantice (stup, stai,
pumn, strigă, etc.).
 Instructaj: „Ascultă ceea ce îţi voi spune.
Repetă ceea ce ai auzit.”
 Tehnica aplicării:Se folosesc mai multe
cuvinte ce denumesc obiecte din experienţa
curentă a copilului (scaun, masă, păpusă, măr,
maşină, etc.). Subiectul va spune tot ce ştie despre
ele.
 Instructaj: „Ascultă cu atenţie cuvintele pe
care ţi le spun. Ce ştii despre ele?”
 PROIECTAREA UNITATII TEMATICE
Sapatamana I

ZIUA COMP. ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE CONȚINU- RESURSE EVALUARE OBS.

SPECIF. TURI
LUNI CLR ¤ Diferenţiere   -manualul tipărit,    
  1.2, 1.3, 2.1 ***formularea unor întrebări şi răspunsuri Cuvântul – digital, jetoane cu Probă orală  
  referitoare la conţinutul unui text spus de cadrul grup de fructe și legume, – identificarea
  didactic, pe baza metodei exploziei stelare (1.2); sunete asociat jetoane cu litere cuvintelor ce
  **formularea unor întrebări şi răspunsuri referitoare cu un înțeles -conversaţia, conţin sunetul a
  la conţinutul unui text spus de cadrul didactic (1.2); Sunetul și explicaţia, în diferite poziţii
  *formularea răspunsuri referitoare la conţinutul unui litera „a” mic exerciţiul, jocul, (selectarea unor
  text spus de cadrul didactic (1.2); de tipar metoda fonetică, jetoane);
  – formularea de enunțuri pe baza imaginii din analitico-sintetică – identificarea
  manual (2.1);   poziţiei
  – analiza şi sinteza fonetică a cuvintelor care conțin sunetului a în
  sunetul „a”, sugerate de ilustrație, individual/in cadrul unui
  perechi/cu sprijinul invatatorului (1.3); cuvânt;
  ¤ Indivdualizare: exerciţii pentru gimnastica
  aparatului fonoarticulator, repetarea unor serii de
  silabe, exersarea pronunţării cuvintelor mono, bi şi
  polisilabice (cu sprijinul învăţătorului);
MEM – 3.1 reprezentarea în desen a componentelor principale
  ale plantei (3.1);
 Ce ştii despre mine?

Jocul didactic Regula jocului interzice folosirea numelor proprii. Cel

care adresează întrebarea solicită un răspuns în care să i

se arate o însuşire folosind pronumele personal. Cel care
Cuvântul interzis a răspuns va adresa şi el întrebarea şi jocul continuă.
Scop: dezvoltarea vocabularului elevilor, a imaginaţiei

Jocul se poate organiza la nivel frontal, dar şi în
creatoare perechi sau pe echipe. Oferă posibilitatea ca elevii să
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul

formuleze întrebări şi răspunsuri, să-şi dezvolte
Desfăşurarea jocului: elevul trebuie să răspundă la

exprimarea orală, gustul pentru citit, gândirea, spiritul de
întrebări fără să folosească un cuvânt care s-a stabilit că observaţie, educarea spiritului de echipă, de subordonare
este interzis; a intereselor personale celor de grup din care elevul face
parte.
A (al) cui este?
Elevii lucrează pe grupe. Au pe bancă mai multe figurine
Ce sau ce fac?
cărora le lipsesc anumite părţi. Conducătorul jocului prezintă
Jocul se foloseşte pentru realizarea acordului corect
o parte care lipseşte. Jocul dezvoltă spiritul de observaţie,
dintre subiect şi predicat.
capacitatea de analiză şi asociere, consolidând şi sistematizând
Pe baza unor fişe, pe care sunt scrise subiecte şi
cunoştinţele elevilor despre părţile componente ale plantelor şi
predicate, elevii trebuie să formuleze propoziţii, alegând
animalelor, formează capacităţi de exprimare orală şi scrisă.
pentru fiecare subiect predicatul corespunzător.
  Valorificarea Teoriei Inteligenţelor Multiple

 Clasa a III-a 4. INTELIGENŢA LOGICO-MATEMATICĂ

Unitatea tematică: Călătorie pe un nor Corectaţi semnele de punctuaţie din text. Pentru

Conţinut: Semne de punctuaţie fiecare semn de punctuaţie corect primiţi 150 de puncte.

1. INTELIGENŢA LINGVISTICĂ (SCRIITORII) Câte puncte aţi primit?

Materiale: markere, coală flip-chart

5. INTELIGENŢA INTRAPERSONALĂ (GÂNDITORII)
Sarcină: Realizaţi un text dialogat cu titlul „Norul
buclucaş”, utilizând semnele de punctuaţie învăţate. Imaginti-vă că sunteţi în locul semnelor de punctuaţie
atunci când sunteţi utilizate în mod greşit. Scrieţi o filă de

2. INTELIGENŢA SPAŢIALĂ (ARHITECŢII) jurnal a semnelor de punctuaţie, în care să exprimaţi cum

Materiale: jetoane de puzzle vă simţiţi.

Sarcină: Ordonaţi jetoanele astfel încât să oţineţi

6. INTELIGENŢA CORPORAL-KINESTEZICĂ
propoziţii. Ordonaţi propoziţiile astfel încât să obţineţi un text
dialog. Ce imagine aţi descoperit pe verso? (ACTORII)
Sunteţi în rolul semnelor de punctuaţie. Imaginaţi-vă o

3. INTELIGENŢA INTERPERSONALĂ (SOCIABILII) discuţie între acestea. Realizaţi costumele din materialele

Citiţi informaţiile din revistele primite privind norii şi aflate la dispoziţie şi puneţi in scenă situaţia imaginată.

atmosfera, apoi discută cu un coleg asupra celor citite.

7. INTELIGENŢA MUZICALĂ (ARTIŞTII)
Utilizând materialele aflate la dispozitie, realizaţi un afiş
prin care să îndemnaţi oamenii să fie responsabili pentru Creaţi un cântec pe o melodie cunoscută de voi,

păstrarea curăţeniei aerului şi a apei despre semnele de punctuaţie.

 Dezvoltarea gândirii critice prin valorizarea
strategiilor
CLASA : a II-a activ –participative
1.Grupa Dorothea – Realizaţi un acrostih (DOROTHEA)
DISCIPLINA: Comunicare în limba română - Lectură 2.Grupa Sperie Ciori – Completaţi “diamantul” pentru Sperie Ciori
SUBIECTUL: Vrăjitorul din Oz, după Frank Baum 3.Grupa Omul de Tinichea – Realizaţi sarcinile de pe cub
DE CE ESTE VALOROASĂ ACEASTĂ LECŢIE? 4.Grupa Leul cel Laş – Explozia stelară
 Contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţilor de
Citirea textului de către elevi: în şoaptă, în lanţ etc;
exprimare orală şi scrisă a elevilor
Predarea reciprocă:
CE OCAZII DE EXERSARE A GÂNDIRII CRITICE OFERĂ
Textul este împărţit în 5 fragmente;
ACEASTĂ LECŢIE?
Un elev citeşte fragmentul pentru restul grupului;
 Predarea reciprocă solicită procese de analiză, sinteză,
Pune întrebări referitoare la conţinutul textului;
selecţie precum şi priceperea elevilor de a urma un
Clarifică cuvinte sau aspecte mai greu de înţeles;
algoritm pentru a ajunge la un rezultat;
Predă ştafeta colegului care va citi alt fragment;
 Formularea de întrebări şi răspunsuri dovedeşte
Copiii care întâmpină dificultăţi sunt ajutaţi de către colegi sau de către
capacitatea de sinteză, selecţie, claritate a ideilor şi de
învăţător.
exprimare liberă;
I. EVOCAREA
III. REFLECȚIE - METODA CADRANELOR
 Se prezintă un material PowerPoint care conține scurte
 I. Scrieţi ce sunete aţi auzit atunci  II. Scrieţi ce sentimente v-a
informații despre autor şi capitolele citite. Se intonează
când aţi citit textul. făcut să simţiţi acest text.
cântecul “În lumea basmelor”
II. REALIZAREA SENSULUI  III. Ce i-aţi cere Vrăjitorului din Oz  IV. Care este învăţătura
 Elevii sunt împărțiți în patru grupe dacă aţi fi în locul personajelor? textului?
 Capitolul al III-lea
3. DEMERSURI METODOLOGICE PRIVIND DIFERENŢIEREA ŞI
INDIVIDUALIZAREA ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN CICLUL
PRIMAR (MICROCERCETARE PEDAGOGICĂ)

Scopul este acela de a realiza o cercetare de tip observaţional,

prin care să se evidenţieze rolul aplicării conceptelor de diferenţiere
şi individualizare în educarea limbajului, dar şi un studiu prin care să
se remarce eficienţa procesului instructiv-educativ, asigurată prin
utilizarea diverselor modalităţi de tratare diferenţiată a elevilor, în
vederea reuşitei şcolare.
 Obiective
 O1 -asigurarea realizării, în cel mai înalt grad, a sarcinilor învăţământului
formativ şi a pregătirii tuturor elevilor;
 O2 - utilizarea unor metode şi procedee care să antreneze capacităţile
intelectuale ale educabililor;
 O3 - identificarea unor bune practici în domeniul tratării diferenţiate,
necesare creării unor condiţii optime de afirmare a potenţialului
individualităţii fiecărui elev;
 O4 - dezvoltarea aptitudinilor de a formula strategii de predare-învăţare-
evaluare care vor facilita reuşita şcolară a tuturor elevilor;
 O5 - identificarea rolului fişelor de lucru diferenţiate în perfomanţa şcolară;
 O6 - îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor capabili de performanţe superioare şi
eliminarea lacunelor elevilor care necesită sprijin;
 O7 - sintetizarea rezultatelor cercetării şi elaborarea concluziilor;
 Ipoteze
 Dacă în învăţământul primar, cadrele didactice adaptează
diferenţiat conţinutul, procesul şi produsul învăţării, atunci toţi
elevii ar fi motivaţi şi ar înregistra succes şcolar;
 Dacă învăţătorul va proiecta demersuri instructiv-educative,
în funcţie de necesităţile şi particularităţile elevilor clasei la care
predă, atunci elevii vor dezvolta abilităţi de gândire de ordin
superior;
 Dacă orice demers porneşte de la identificarea nevoilor
individuale de învăţare ale fiecărui elev, atunci se favorizează
adaptarea şi dezvoltarea abilităţilor de autoinstruire;

Metode şi instrumente de cercetare

 Documentarea  Experimentul pedagogic
 Observaţia  Studiul de caz
 Studiul documentelor  Prelucrarea statistică a datelor culese
 Metoda testelor
 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Perioada de cercetare

• Microcercetarea s-a desfăşurat în anul şcolar 2016-2017, perioadă în

care am verificat incidenţa ipotezelor asupra activităţii practice, prin
înregistrarea şi culegerea datelor cercetării.

Eşantionul de cercetare

• În vederea urmăririi obiectivelor şi a verificării ipotezelor formulate, cei

26 de copii din clasa, au fost organizaţi în două grupe. Grupa A
reprezintă eşantionul experimental, în timp ce grupa B este eşantionul
de control.
 Planul de cercetare
Cercetarea s-a derulat în trei etape:
 1. Etapa constatativă – constă în culegerea mai multor
informaţii cu privire la particularităţile elevilor, valorificarea datelor
furnizate de observaţia curentă a activităţii şi a comportamentului
acestora, rezultatele evaluarii iniţiale.
 2. Etapa experimentală – se exprimă în introducerea în cadrul
grupului experimental a variabilei independente, abordarea
diferenţiată şi individualizată, conform capacităţilor proprii fiecărui
elev.
 3. Etapa postexperimentală – demonstrează evoluţia
eşantioanelor de studiu în diferite faze ale experimentului.
  1. Etapa constatativă
Itemii testului iniţial (anexa 3)

Grupa
6
A (experimentală)
6

5
4
4

2 2

1
1
0
FB
B
S
I

Grupa B (de control)

5 5
5
4.5
4
3.5
3 3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
0
FB
B
S
I
 Diagramă comparativă între rezultatele evaluărilor iniţiale
Grupa A (experimentală) şi Grupa B (de control)
6
6
5
5 5

4 4

3
3
2
2

1
1
0
FB
B 0
S
I
Grupa A-experimentala Grupa B-de control
2. Etapa postexperimentală
Evaluare
9
finală
9 Grupa A (experimentală)
8
7
6
5
4
4
3
2
1
0 0
FB 0
B
S
I

Evaluare finală
Grupa B (de control)
6
6
5
5
4
3
2 2
1
0
0
FB
B
S
I
 Diagramă comparativă între rezultatele evaluărilor finale
Grupa A (experimentală) şi Grupa B (de control)
9
9
8
7
6
6
5 5
4 4
3
2
2
1
0
FB 0
B 0 0
S
I
Grupa A-experimentala Grupa B-de control
 9 Grupa A (experimentală) Grupa B (de control)
9
8
7 6
6 6
6 5 5 5
5
5
4 4 4 4
3 3 3
2 2 2 2
1 1
1
0 0 0 0 0
FB 0
B FB B
S I S I

Evaluare finala Evaluare initiala Evaluare finala Evaluare initiala

Calificativ Frecvenţă Frecvenţă testare +/- Calificativ Frecvenţă Frecvenţă testare +/-
testare iniţială finală testare iniţială finală

F.B. 6 9 +3 F.B. 5 6 +1
B 4 4 0
B 5 5 0
S 2 0 -2
S 3 2 -1
I 1 0 -1
I 0 0 0
 IV. Concluziile cercetării

Se verifică ipotezele cercetării:

1. Adaptându-se diferenţiat conţinutul învăţământului (opţionale, materiale
diverse, abordare diferită a temelor, stil de învăţare), procesul şi produsul,
elevii devin motivaţi şi înregistrează succes şcolar. Elevii cu aptitudini înalte
reuşesc şă îşi însuşească cunoştinţe şi să îşi dezvolte mai multe aptitudini
şi capacităţi decât cele prevăzute în actele normative, în timp ce elevii care
întâmpină dificultăţi ajung să dobândească competenţele descrise în
programă.
2. Sarcinile variate au solicitat gândirea elevilor, lucru care poate permite
trecerea de la gândirea concret-intuitivă la o gândire logică, abstractă, în
funcţie de particularităţile fiecărui copil. Alegerea unei strategii care să
permită diferenţierea s-a realizat ţinând cont de ritmul de muncă al fiecărui
elev, de aptitudinile şi capacităţile fiecăruia, urmărind progresul acestora pe
baza propriei activităţi.
3. Identificându-se nevoile de învăţare ale fiecărui elev, ritmul şi
aptitudinile sale, se poate “croi” un demers pedagogic care să-l facă pe
educabil să devin conştient de propriul potenţial, astfel încât, trăind
sentimentul succesului, al reuşitei sale maxime, să dorească să devină tot
mai bun.