Determinarea acuității auditive

Cu ajutorul unui analizor auditiv, o persoană se orientează în, formează reacții

comportamentale adecvate, de exemplu, defensive sau de procurare a alimentelor. Capacitatea
unei persoane de a percepe vorbirea vorbită și vocală, lucrările muzicale fac din analizatorul
auditiv o componentă necesară a mijloacelor de comunicare, cunoaștere și adaptare.Un stimul
adecvat pentru analizatorul auditiv este sunete, acestea. mișcări oscilatorii ale particulelor de
corpuri elastice care se propagă sub formă de unde într-o varietate de medii, inclusiv aer, și
percepute de ureche. Vibrațiile undelor sonore (undele sonore) se caracterizează prin
frecvențăși amplitudine.Frecvența undelor sonore determină înălțimea sunetului. O persoană
distinge undele sonore cu o frecvență de 20 până la 20.000 Hz. Sunetele cu o frecvență sub 20
Hz - infrasunete și peste 20.000 Hz (20 kHz) - ultrasunete, nu sunt resimțite de o persoană.
Undele sonore care au oscilații sinusoidale sau armonice se numesc ton. Un sunet compus din
frecvențe neînrudite se numește zgomot. La o frecvență mare a undelor sonore, tonul este
ridicat, la o frecvență joasă, este scăzut.A doua caracteristică a sunetului pe care o distinge
sistemul senzorial auditiv este sa putere,în funcţie de amplitudinea undelor sonore. Puterea
unui sunet sau intensitatea acestuia este percepută de o persoană ca volum. Senzația de
zgomot crește odată cu amplificarea sunetului și depinde și de frecvența vibrațiilor sonore,
adică. Intensitatea unui sunet este determinată de interacțiunea dintre intensitatea (puterea) și
înălțimea (frecvența) sunetului. Unitatea de măsurare a volumului sunetului este alb, folosit în
mod obișnuit în practică decibel(db)În regiunea vibrațiilor sonore de la 1000 la 3000 Hz, care
corespunde vorbirii umane, urechea are cea mai mare sensibilitate. Acest set de frecvențe se
numește zona de vorbire. Cum determinam acuitatea auditiva: acuitatea auditiva o putem
determina efectuând un test, blocam canalul auditiv al urechii stîngi cu o vata, în spatele
persoanei amplasind un ceasornic, de fiecare data mutînd ceasornicul întrebăm persoana data
dacă precepe sunetul în urma acestui test abservam ca cu cît amplasam ceasornicul mai
departe cu atât urechea mai slab precepe sunetul. Cu auzul normal, o persoană percepe
sunetele joase rostite în șoaptă de la o distanță de 6 metri, înaltă - 20 de metri.