VERGILIUS

ENEIDA

lucrare alciituitd de d-l Gh. Andreescu este binevesunt sigur; una din Jrumoasele cdrti care contribuiesc la Jormarea sufletului elevilor; la intarirea $imiiimdntului national si la impdrtdsirea binefacerii invatdturii $i culturii clasice antice. Legenda Romei, pe care autorul 0 infiuiseazd tinerimii, dupii lneida. poema stralucita a lui Vergi/ius, poetul national al Rolei si al romanilor; al gintei latine si al umanitdtii, "care a stiut 'I slaveasca in ctintecul sdu me/odios mdretia si puterea Romei e la originea ei pan a la culmea epocii augustiene ", este bine leasii, cdci e cea mai insemnatd din toate legendele ramane. Cartea este scrisd fntr-o limba usoara si frumoasa, subiectul u: eu pricepere tratat si nu stiu cum Q$ putea s-o reeomand at bine, spre a ji cat mai rasptindita printre elevi, convins ca It' () carte utila.

Aceasta

nitd. Fa va. constitui,

Prof univ. Iuliu Valaori, 1935

.ARDEREA' TROI~I

eYt

In ziua cea din urma a Troiei, cand grecii parasira tarm se mai afla inaintea portilor decat uriasul cal de lemn. Dar poporul incepu a iesi din cetate si-l privea cu uimire. Ce b pe troieni! De zece ani doreau ei ziua aceasta. Nici nu le sa-si creada ochilor ca nu mai vad dusmanii pe campie, pe rand copii, femei, barbati si roiau murmurand in preaj milei de lernn. Iar cei care carmuiau destinele cetatii se Ce vor face eu calul? Ce rost i-au dat grecii cand l-au fac strigau cu tarie sa-I traga in cetate, altii se dadeau d mortii, straduindu-se sa arate sotilor ca namila de Ic masina de razboi, 0 inselatorie greceasca, si oa trebui foc sau inecata in mare. In vreme ce ei sratuiau rara f din varful unui deal coboara gOllind~aQco:Liil>c .de mana pe cei doi copilasi ai sai .. A Ia~andU-~i striga de pe deal troienilor: - Nefericitilor, v-ati pierdut mintea'l Va inchipui nii sunt acum departe? Nadajduiti ca grecii vicleni daruri sfinte la pies-are? Oare atat de putin il CUll ~? Credeti-rna! In pantecele calului aoesta se ton sau vreo masina care va izbucni, sfararnand zi noastra. Fata indoiala, vi se intinde D capcana in ca orbii. Eu, unul, ma tem de greci chiar cand n Ca sa intareasca spusele sale, preotul arunca trupul lemnos, care rasuna din adancuri cu zg I ganit de anne. Dar troienii nu voiau sa auda ni pizmasi Ie rapisera si auzul si mintea. Ei tot preetului si voiau cu dinadinsul sa infruntc d ,/ Si cum state au inca nedumeriti si-si a II toare, iata se apropie de ei 0 ceata de ciob

In

130

mare in mijlocullor pe un flacau strain, de buna seama grec, legat eu mainile la spate. EI se zbatea si plangea in mainile lor, aratand nespuse de ingrozit, precum poate si era. El se daduse prins de voia -lui si-si punea viata in primejdie de rnoarte numai ca sa izbuteasca viclesugul grecilor. Tinerii troieni faceau roata imprejurul prinsului si radeau de soarta lui. EI fu tarat in fata regelui. Atunci paru mai linistit, ba incepu a se si ruga cu glas tanguitor: - Sarman de mine, oare nicairi pe Iumea aceasta nu voi mai putea gasi un adapost? Abia am scapat din mainile lu~ pierzand astfel nadejdea ca-mi voi mai vedea parintii si patria, iar acum din nou sa mli astepte moartea? La auzul unor cuvinte atat de triste, inimile tuturor se induiosara, iar re~eIe91l si intreba:. . - Din ce neam e~ti, tinere? Ce intamplare te-a adus in mainile lroieniIor? Fara a-si pierde cumpatul, prinsul nascoci 0 poveste, pe jumatate adevarata, care avea tocmai de aceea darul de Ffi Jesne de crezut: , ' - Nume1e Jl!tu e Sinon. Sunt grec si am pomit cu oastea Iui Agamemnon sa lupt lmpotriva voastra, Nu voi spune decat dcvarul, desi adevarul rna poate duce la moarte. Daca destinul facut din Sinon un nefericit, nu va face din el si-un mincinos. r. iam linistit in mijlocul grecilor, atata vreme cat a vietuit pitanul meu Palamede, sub scutul caruia am plecat de acasa, I'uda saraca a lui, Dar Palamede, pre cum $ti!i si voi, 11suparau pe Ulise acum zece ani, eand au fost sa pIece la Troia. I c nu se impaca cu gandul sa-si lase nevestica cu copilul in ~isa pIece la razboi. Cand Palamede, cu multi vestiti capi u venit sa-I cheme la Troia cum le-a fost Iegarnantul la nuna-frumoasei Elena, Ulise se prefacu nebun. Dar Palamede, ra tot asa de iscusit ca si Ulise, pricepu ca e teafar si printr-o nic ii dadu inselatoria pe fa!a. Ei bine, Ulise nu i-a iertat 11115 lui Palamede ca a fost mai istet.decat el si ca I-a facut 11 5 la Troia. Apoi, in timpul razboiului, Ia adunarile frun-: Palamede se intrecea mereu in intelepte sfaturi cu Ulise, xiri s-a dovedit chiar mai prevazator, Dar Palamede ura nil razboiul, si tocmai acest Iucru I-a pierdut, caci intr-o II invinui ca a primit daruri de la regele Priam pentru a pacc cu grecii. Fiind osandit la moarte pentru vanzare de I a fest ucis. Totusi, ~)cel mare ~i alti fruntasi, nevo- .
I

131

ind sa creada in tradarea lui Palamede, i-au luat trupul si l-au inmormantat dupa datini. Din ziua mortii lui Palamede, traiul me intre greci a devenit 0 povara. Tacut si cu ochiiin jos, trebuia s'" ma furisez printre osteni, ca sa nu starnesc banuieli si sa nu- ' atrag ura cuiva. Si indeosebi, incepanddintr-o zi, cand am a nesocotinta sa marturisesc unui prieten al lui Ulise cii voi ra buna moartea lui Palamede, soarta mea a fost pecetluita. D acea zi, Ulise ma urmarea necontenitsi cauta orice prilej sa piarda. Pentru aceasta, s-a prefacut ca cerceteaza oracolele, c i-ar fi spus.i.Asa cum la inceputul razboiului aheii au sacrifi o fecioara, pe lfigenia, fiica lui Agameml1on, ca sa dobande sprijinul zeilor, astazi, daca ei vor sa infranga Troia, trebui jertfeasca un gree, un barbat". Toti greeii au inghetat de frie zind oracolul, caci pe fieeare il putea alege moartea, Afunci se, -prefacandu-se cii a vorbit eu proorocul Calchas, se int eu fata la ostire si striga eu glas de tunet nuffi"elemeu. Toti flara usurati ca 's-a gasit 0 victima, ' .Am fugit noaptea de la altar en tamplele legate in pan semn al jertfirii care se apropia. Am fugit rupand lanturi asteptat pana am vazut pegreci plecati. Aeum vin la inima plina de incredere. Mantuit de moarte, va rog sa-mi libertatea ~.isa ma primiti intre voi. Niei 0 legatura nu tine de ahei, care m-ar ueide tara mila. Cand Sinon i~i incheie cuvantul, niei unul dintre tr mai soeotea dusman si nimeni nu banuia ca toata euv a fost decat 0 minciuna, Priam striga eiobanilor: -,Baieti, dezlegati-l si lasati-l liber! De-aeum in tu esti troian si nu te vei simti niciodata strain de n Spune-mi, totusi, care e rostul acestui cal de lemn, l-au parasit pe campiile Troiei? Este vreo rri.a~ini d un dar inchinat vreunui zeu? Sinon raspunse: - Zei ai cerului ~i ai marii, aItare sfinte in f "-,fiujertfit, nu luati in nume de rau destainuirea p troienilor, caci de azi inainte eu sunt troian ~i nimie aeelora care au incercat sa m~ ucida prin de la altar, m-am adapostit intr-o mlastina, u piece grecii, cum era yorba. Vai, daca ei ma nu-mi mai vedeam niciodata parintii si c pii greeii se vor razbuna pe dansii in loeul m u,
132

11

F d

mine. eel putin sa-i razbunati voi! De aceea va voi 'spune totuI. Rege, calul de lemn a fost menit sa impacecu grecii Re,Minerva, dupa ce ei, pUe.c.unoscatorji, au cutezq.t..sa-ijcluia&ca..te~El au fur at s'tatuia zeitei, ucigand paznicii, -apoi au scos statuia in camp ca, s-o trimita la Argos. Zeita le-a aratat pe loc mania ei, incepand sa arunce din ochi scantei. 0 sudoare sarata trecu pe trupu-i de piatra, si toti vazuram cu groaza cum clatiria bratul cu lancea, semn de groaznica manie. Lucrurile acestea va sunt cunoscute, de buna seama, caci vi le-a adus zvonul, eel peste tot razbatator. Proorocul Calchas a Roruncit atunci aheilor innebUl) niti de roaza sa caute a 'impaca e zeita inaltandu-i monumen:: u cesta e emn atat e mat incat sa nu inca a rin ortile r~a sa-l a~ezati langa. temple. E~ a voit sanuputeti duce. alul in cetate, ci s'a-I sfaramatl, sa-I pangariti, ~iastfel sa va 10eases ura Minervei. Caci daca voi puteati aduce calul in cetate, ate popoarele Asiei se rasculau impotriva grecilor. Si Calchas roorocul a sfatuit pe ahei sa ceara din nou ocrotirea zeitei, adund inapoi din Argos statuia furata. Grecii s-au intors acasa nuai pentru a redobaridi iertarea zeilor, cu rugaminti la vechile lor tare. Ei vor sa-si reaprinda focul sfant, dar se vor intoarce curand Troia. Fiti cu luare-aminte si asteptati-i cu armele.in mainil Troienii toti crezura ca Sinon a spus adevarul. Si pentru ca mcni sa nu mai carteasca impotriva" minciunilor lui Sinon, lncrva trimise troienilor 0 minune, care Ie intuneca judecata. otul Laoc n savar ea 0 'e .' e tun inaintea altarelor, I din mijlocul marii me ta~nira intr-un salt urias doi bl!laug i, inaintand spre port. Capetele lor rosii de sange se inaltau ipra valurilor, iar trupurile lor, insemnand doua cercuri " pareau ca aluneca pe fata apelor. Se aruncara pe mal si se iau cu ochi scanteietori si cu suieraturi groaznice. Norodul imantat incepu sa fuga. Balaurii se indreptau spre Laocoon, Ilinind pe cei doi fii ai sai, se incolacira imprejurullor. trftnul sare intr-ajutorul copiilor cu armele in rnaini, dar jic reped si la el, il impresoara si inalta capetele. Acoperit III, cl lupta zadamic sa scape din stransoare si arunca spre II igate deznadajduite, ca un taur ranit, pana ce cade inaI uintea altarului, langa fiii sai.Balaurii se desclesteaza trupurile moi ~j' rnerg sa se aseze la altarul Minervei, II ingroziti ai troienilor. Nimeni nu se mai Indoieste ca p .depsit pe Laocoon si ca ei poruncesc troienilor sa , -....
133

''(

.aduca uriasul de lemn in cetate. Ii leaga deci corzi in jurul gihu lui, ii pun tavaluguri de lemn sub picioare si-l tarasc ca pe ro pana la portile Troiei, In cantece de veselie. Si fiindca porti erau prea stramte si scunde pentru el, troienii darama 0 buca de zid, impingand namila de lemn catre poarta temp1ului Mine ve~opiii si tinerele fete sunt fericiti sa atinga cu degetele I fufiiile care trageau calul, In drum, de patru ori se izbeste na de praguri si de patru ori se aude zanganit de arme dinaun Troienii insa imping mai departe calul, panaajung la poarta t plului. In zadar Casandra, fiica lui. Priam, ~tiutoarea viito striga plangand ce-i asteapta, aci Apolon,: care-i daduse ghicirii, nu lasa pe nimeni sa-i crea a .. . roie , batoresc in cantece si ospete noua lor .sarbato are. :J Dar noaptea aluneca din ceruri si cu ea 0 data fiecare s sa se culce in casa lui. Toti erau ametiti de bautura si ca trupurile amortite de somn. Nici 0 suflare nu se mai a orasul adormit, cand, in puterea noptii, Agamemnon se i furis la tarmul marii cu ostile sale, purtand un fanar ap corabia imparateasca, Stolul de corabiiil urmeaza de aproape $i toata armat dreapta in tacere spre portile Troiei. Fanaml era un veghea dernult in asteptarea lui; cand 11zari, el se pantecele calului, caruia-i deschise usita tainuita, In lini ca, patru sute de luptatori coboara la pamant pe funii 0 alearga la portile cetatii, sugruma strajile si deschi lor grecesti. Cu ei impreuna aluneca in jos pe franghi Vlise2 Pirus-Neoptolem, fiul luj Acbile, tot asa de tatal sau; doctorul Mahaon si balanul Menelaos. Ei d orasul adormit, pe cand prin portile deschise intra 1 tele grecesti de pe .corabii, care se intorsesera eu t .Lumea dormea somn greu dupa lungi nee a Troie, cand umbra. neferieitului Hector fiul lui . lui Enea in somn !in de rani, de namol ~~i-l amintea tarat-in eolb dup Um:b~a gtrrscri astfel: ,,---- - De~teapta-te Enea fu i rara zabav DU$rria I e mi'l cui zidurilor i Troia a estul pentru ea, acuma n-o mai putem aju Daca putea fi mantuita cu barbatia bratelor, noi amandoi. Sunt alte puteri care luptA il
A

134

~ cada decat prin viclenie, dar astazi i-a sosit ziua din urma. Destinul voieste sa faca din tine un rege al troienilor risipiti.Ta cu tine statuile zeilor si ale stramosilor cetatii si intemeiaza cu ele dincolo de mare 0 cetate noua si glorioasal Hector aduse lui Enea chiEul V:~stei,zeita altarelor sia fu.:. ~J!lui . apoi pieri intr-un nour. In urma lui se stinse si focul sfant de pe altar, aceasta insemnand sfarsitul Troiei. Neoranduiala si macelul erau in toi in cetate si de pretutindeni se auzeau strigate de groaza.,~ asculta 0 clipa si i se paru cii aude tipete pana la casa t~alui sau Ancl~e. Tot astfel, cand un Ian e sfasiat de flacarile pe care un vant furios Ie impinge din urma, sau cand 0 campie e inecata de puhoaie care se pravalesc din crestetul muntilor la vale, dezradacineaza copacii si risipesc munca plugarului, ciobanul nelinistit, din culmea unei tanci, se sileste sa ghiceasca pricina sunetelor pe care nu le desuseste prea bine. Enea intelese ca Troia a fost vanduta ~i ca preII vanzarii a fost platit vanzatorilor, EI fu cuprins de furia razoinica, desi intelegea cii totul e pierdut. II intampina preotul antus cu mainile pline de vase sfinte si de chipurile zeilor c Ii biruite. .~ Aceasta e noaptea dill urma a Troiei! striga el. Nu mai exist roieni, nici Troia, nici slava ei pe care 0 credeam eterna. In latc grecii sunt stapani. Flacarile mistuie totul. Uriasul eal de 11111arunca din pantecele sau ostasi, iar Sinon, pe cart<Priam l-a I at de la moarte, intinde focul eu 0 torta dill casa jn casa, ba11I-~i joe de bunatatea troienilor. Valuri de greci intramereu orti si ueid pe eei ce incearca sa fuga. . . ind Enea, atatat'de cuvintele preotului, i~i indrepta ochii .ctate, nu mai vazu decat flacari si fum. Pe data el puse maurme si pomi, neinsotit de nimeni. Nu merse mult si intalni II de troieni cu annele in maini, gata de moarte. Printre ei I ~i G2reb, logodnicul.Casandrei. Zadamie 11 tot rugase Casa piece din Troia, cii nu mai e nici 0 speranta. Coreb veTroia sa Iupte. I .orcarea voastra e 0 zadamicie, Ie vorbi Enea. Zeii au pa11I1'l:lc si ternplele, iar voi aparati 0 patrie care nu mai existI [i, dara, sa murim eu totii, aruncandu-ne in valvataie! 0 mfintuire mai e pentru invinsi, sa nu mai spere in niei 0 I
135

Tinerii nu se inspaimanta,_ci pornesc la lupta crunta. Ei ina inteaza printre monnane de lesuri si printre flacari: Ei ucid rnul time de ahei, apoi se inarmeaza eu coifurile, cu scuturile si sa biile lor. Viclenia prinde, si pe toti care l.e ies in cale ii ueid Cand isi dau seama ca au cazut in mainile troienilor, ei sar muscati de sarpe si vor sa fuga, dar pre a tarziu. Unii cauta pare la tarm; altii, de groaza, incearca sii intre in pantecele c lui. Ce rusinel Dar ce folos? Nici unul nu scapa. Casandra se iveste in mijlocul soldatilor greci, eu ma legate, smulsa din templul Atenei. Ea ridica ochii catre ce Coreb, logodnicul indragostit, TIU poate indura. El se reped nios in mijlocul grecilor, iar troienii il urmeazii. 0 smulg sandra din mainile lor, dar troienii de pe acoperisul tern crezandu-i greci, ii ataca cu 0 ploaie desuliti. La randul lo cii dumiriti ii primesc .si ei cu annele in maini. Troienii, de pretutindeni, avand impotriva pe viteazul Aiax, pe M si pe Agamemnon, dau inapoi, Coreb se arunca in sabii pentru logodnica lui, iar grecii 0 due din nou in tabara 1 gand tot inainte cu putini luptatori, caci ceilalti erau la Enea se pomeni In fata palatului lui Priam, unde. m moartea domneau mai crancene ca oriunde. Grecii se sii urce pe zid, iar troienii ii striveau sub daramaturi. tencuielile aurite, trufase podoabe ale lacasului r smulse si aruncate asupra dusmanului. . Enea ~i oamenii siii se furisara in curtea dinauntru printr-o u~ita tainica. Ei urcara pe acoperis, alaturi . mare de pe care se vedea intreaga Troie, niidiijduind ajute pe regele Priam. Lovira cu topoarele rlid pravalindu-l peste ahei cu zgomot asurzitor. Alti pe daramaturile tumului si cazura de asemen aruncati de troieni. IIiairitea portilor, Pirus-Neoptolem, feciorull de la un capat la altul al ostirii sale, imbracat i toare. El era asemenea unui sarpe care, la into iese dintr-un ascunzis, umflat de sucuri veni piele proaspata -~i stralucitoare ca rezele s alene, se indoaie cu usurinta, iti inalta capul limba cu trei furci. Pirus grabeste atacul 1 i pe acoperis, apoi ia in mana tamacopul u poarta de lemn intarita cu arama. EI 0
136

croieste 0 crapatura larga tare descopera in fata dusmanului .palatul in intregimca lui, salile lungi si camerele regelui. Femeile inlacrimate scoteau tipete sfasietoare, Co copiii in brate, ele imbratisau portile si Ie sarutau, stiind ca nu le vor mai vedea niciodata. . Pirus, tot asa de arzator in lupta ca si tatal sau Achile, da asaltul din urma. Nici baricadele, niciaparatorii lor nu se mai pot impotrivi. Loviturile repetate de berbece rastoarna poarta, iar meterezele sunt 0 piedica zadarnica. Aheii i~i deschid drumuleu sabia, i!1tra maniosi-rnacelarind pe toti cati intalnesc in cale .. In pragul palatului, Pirus se imbata de sange, iar pe urma lui calcau fratii Menelaos si Agamemnon. Cele cincizeci de incaeri ale palatului impodobite cu. aur se prabusira, iar din ele se vira cincizeci de nurori ale lui Priam, plangand. Cand vazu batranul Priam cetatea sa in prada urgiei si pe dusan biruitor in palatul sau, se inarma cu sabia nefolositoare si se coperi zadamic cu arama. Greutatea platosei intrecea cu mult uterea umerilor sai, Intr-una din curtile palatului era un altar al ilor casei, umbri t de un dafin batran. Acolo -se stransera regina 'cuba cu cele cincizeci de nurori si cu fiicele sale, ca niste ponnbite sfioase, inspaimantate de furtuna. Ele stateau nemiscate [urul altarului pe care-I imbratisau zadarnic. Mama Hecuba, . zand pe bietul ei sot acoperit de arme tineresti, astfel ii striga: Nefericitule, de ce te-ai inarmat? Ce vrei sa faci? Nu avem voic de un aparator ca tine. Nici Hector, de-ar trai, nu ne-ar I putea mantui acum de pierzanie. Vino, vino maidegraba sa .unzi intre noi! Ea duse pe batran intre femei. In acest tiinp Pirus alerga pe salile palatului dupa un fiu allui Priam, pe ll ranise greu. Inainte de a-I lovi de moarte, tanarul cade altar si moare la picioarele parintilor sai. Priam se inabu~a nie si riimic nu-l mai poate opri. El striga lui Pirus: arbarule, daca mai este in cer' 0 dreptate care razbuna cri'I razbune fapta-ti nerniloasii! Ai indraznit sa ucizi un copil hii parintilor sai, Altadata Achile, cu care tu te lauzi ca ti-ar s-a purtat altminteri cu mine. EI mi-a dat rama~i!ele lui II Ie ingrop si m-a pazit pana am iesit din taberele aheilor. iud astfel, batranul arunca cu bratul neputincios 0 sulita, , atinse scutul lui Pirus. Acesta ii raspunse furios: I tc si te: plange tatalui meu! Povesteste-i rusinoasele te si spune-i ca are un fiu care necinsteste numele sau!
137

sii respecte altarul, el se napusti nemilos asupra bietulu an ai carui pasi calcau sovaielnici pe marmura scaldatad ngele fiului sau; ii prinse cu 0 mana pletele albe, iar cu alt ragand sabia, i-o vari adanc in piept. " Acesta fu sfarsitul unui putemic rege, caruia atatea popoar se supuneau. Intr-o singura noapte, tronul sau fu rasturnat, i111: paratia sfararnata, iarcetatea prefacuta incenusa. Grecii ii tai capul, iar trupul sau intins la pamant ramase amestecat in mul mea mortilor, Sfarsitul infricosator al batranului rege aduse aminte lui de soarta -' telui Anchise, de Creusa, sotia lui pe care ci sisein aceasta noapte si e m!JitlJlJiu, Julus-Ascaniu. insol lui pierisera toti.runii fuses era ucisi; multi sleiti de puteri, sera de pe acoperisul unde se aflau; iar altii se aruncasera s in: flacari, vazand ca totul e pierdut. . Enea, rara insotitori, se intorcea acasa, plimbandu-si p pe limbile focului. In templul Vestei zari pe frumoasa Ele postita langa altar. Ingrozita de ura troienilor si a grecilo ta femeie, pricina tuturor nenorocirilor a doua popoare, scape cu viata la adapostul zeilor. La vederea ei, bunul cuprins de 0 ura salbatica, necunoscuta eroului. . "Cum, i~i zicea el, aceasta femeie care ne-a pricinui boi nenorocit se va duce inapoi Ia Sparta, urmata d noastre, care vor fi roabele ei? Ea i~i va revedea sotul pilulsi parintii? Doar pentru dansa a fost prefacuta nusa, Priam a fost ucis si tarmurile noastre scaldate i piara! Oricat ar fi de lipsit de glorie sa ucid 0 femcie, ca am indepartat 0 urgie si di mi-am razbunat patria. II frurnoasa Venus-Afrodita,-iliyjna mamiU!luj Ene . Elenei, se ~v'i ~intea lui in toata stralucirea:-' fiului ei si-i vorbi: . - Fiul meu, ce inseamna atata furie? Ti-ai ui te mai gandesti oare la tatal Anchise, pe care b dica a se apara? Nici la Creusa, buna ta sotic, n bit, la Julus-Ascaniu? Ei sunt inconjurati de n si, daca au scapat pana acum, scaparca lor mie, care veghez asupra lor. Nu-ti rnai sicf caci nu ea a distrus Troia, ci dusmania zeil ceata care intuneca privirea ta muritoare lupta impotriva Troiei. Priveste pc Ncnt1ll1.Po. 13H

in mai~i, cum ingrarnadcste stanci peste stanci, mormane de sra~ ramaturi, nori de colb si de fum! El zguduie temeliile Troiei. Mai incolo, J.l!Qona, cu sabia la brau, aduna iii:nioasa ostile aheilor de la coraoii si-i mana in cetate. Mil}~a, invaluita intrun nour stralucit, clatina furioasa scutul ei cu capul Gorgonyi, ale carei reci priviri incremenesc pe muritori. IYei.ter insu~i ajuta pe greci, intaratand pe zei impotriva voastra. Alearga, fiul meu drag, lasa Troia si apara pe ai tail Eu voi fi mereu pe urmele voastre, caci destinul asteapta de la tine multe si mari ispravi. Cu aceste vorbe, zeita pieri din ochii eroului. El vazu flacari alergand pe drumurile Troiei si Furiile dezlanite alaturi de zeii dusmanosi care-i grabeau ruina. .Astfel pe restetul unui munte inalt geme un frasin salbatic, sub izbiturile ndoite ale cioplitorilor. Copacul se impotriveste si clatina coaa sa zguduita, dar curand el cade sub izbituri ,~i se rostogoleste u zgomot in vale. Enea intelese ca se impotriveste zadarnic si c intoarse degraba acasa, trecand printre flacari sub ocrotirea eilor, El zori pe ai sai sa se pregateasca de fuga si fiecare i~i lua ,e acasa numai ce avea mai scurnp. Tatal Anchise, abia tarandu-si nvara batranetii pe picioarele slabe, nu se indura sa piece. El oia mai bine sa moara acolo, in ziua din urrna a Troiei, decat si mai tarasca osanda pe alte taramuri. Dar Enea nu se induca. EI se ruga plangand.parintelui sau: ~. Cum poti crede, draga tata, ca eu, fiul tau, pot parasi Troia tine? Mai bine murim aici cu totii, decat sa te parasim. Vrei, udevar, sa ne ucizi in acest chip? Nu va trece mult si ne vei . II pe toti scaldati in sange. Usa e deschisa si in curand va en vantul Pirus, plin de sangele lui Priam. ustind aceste cuvinte, Enea i~.i imbraca annura si voia sa napoi la macel, Creusa, sotia lui, lua pe Julus. in brate si i-I zicandu-i: Ilea pleci la moarte, ia-ne si pe noi ca sa murim cu totiil r lit unci in fata lor se petrecu 0 minune de nespus. Pe cresicului Julus se aprinse 0 lumina vie, ca 0 stea ce impodountca unui zeu, aratand ca acestui copil ii harazira zeii 0 linn de glorie. nul Anchise, cunoscand astfel vointa zeilor, fu gata sa lurne. Enea lua pe tatal sau In spinare, pe Julus de mana; .'1I venea din urma incet, Fiecare tinea In maini vase tutui ale zeilor. Din urma se alaturau troienii multime, 139

Si tara sa respecte

altarul,

el se napusti

nemilos

asupra bietului

batran ai carui pasi calcau sovaielnici pe marmura scaldata .

sangele fiului sau; ii prinse cu 0 mana pletele albe, iar cu alt tragand sabia, i.:o vari adanc in piept. " Acesta fu sfarsitul unui puternic rege, caruia atatea popoar se supuneau. Intr-o singura noapte, tronul sau fu rasturnat, I paratia sfaramata, iar cetatea prefacuta in cenusa. Grecii ii tai capul, iar trupul sau intins la pamant ramase amestecat in mul mea mortilor, Sfarsitul infricosator al batranului rege aduse aminte lui de sOj!rta paringlui Anchise, de Creusa, sotia lui e care 0 sisein aceasta noapte ~l de lu!'>itul fiu, Julus-Ascaniu. Inso] lui pierisera toti; unii fusesera ucisi; multi sleiti de puteri, sera de pe acoperisul unde se aflau; iar altii se aruncasera s' in flacari, vazand ca totul e pierdut. Enea, tara insotitori, se intorcea acasa, plimbandu-si p pe limbile focului. In templul Vestei zari pe frumoasa Ele postita langa altar. Ingrozita de UTatroienilorsi a grecilo ta femeie, pricina tuturor nenorocirilor a doua popoare, scape cu viata la adapostul zeilor. La vederea ei, bunul cuprins de 0 ura salbatica, necunoscuta eroului. , "Cum, i~i zicea el, aceasta femeie care ne-a pricinui boi nenorocit se va duce inapoi Ia Sparta, urmata d noastre, care vor fi roabele ei? Ea i~i va revedea sotul pilul si parintii? Doar pentru dansa a fost prefacuta nusa, Priam a fost ucis si tarmurile noastre scaldate i piara! Oricat ar fi de lipsit de glorie sa ucid 0 femci ca am indepartat 0 urgie si ca mi-am razbunat patri . frumoasa Venus-Afrodita,...djyjna mama a lui.En . Elenei, se ivi ~intea lui in toata stralucirea,g" fiului ei si-i vorbi: . - Fiul meu, ce inseamna atata furie? Ti-ai ui te mai gandesti oare la tatal Anchise, pe care b dica a se apara? Nici la Creusa, buna ta soti , bit, !a Julus-Ascaniu? Ei sunt inconjurati d n si, daca au scapat pana acum, scaparea lor mie, care veghez asupra lor. Nu-ti mai si r caci nu ea a distrusTroia.ici dusmania z it ceata care intuneca privirea ta muritoarc lupta im,potriva Troiei. Priveste pe :N~c:mJWl"I"'CII! 138

stanci peste stanci, mormane de SIatemeliile Troiei. Mai incolo, J~ona, cu sabia la brau, aduna inanioasa ostile aheilor de la coraoii si-i mana in cetate. ~a, invaluita intrun nour stralucit, clatina furioasa scutul ei cu capul qorgonei, ale carei reci priviri incremenesc pe muritori. ~ter insusi ajuta pe, greci, intaratand pe zei impotriva voastra. Alearga, fiul meu drag, lasa Troia ~i apara pe ai tail Eu voi fi mereu pe urmele voastre, caci destinul asteapta de Ia tine multe si mari ispravi. Cu aeeste vorbe, zeita pieri din ochii eroului. EI vazu flacari alergand pe drumurile Troiei si Furiile dezlanite alaturi de zeii dusmanosi care-i grabeau ruina. Astfel pe restetul unui munte Inalt geme un frasin salbatic, sub izbiturile ndoite ale cioplitorilor. Copacul se impotriveste si clatina coaia sa zguduita, dar curand el cade sub izbituri ,~i se rostogoleste u zgomot in vale, Enea intelese ca se impotriveste zadamic si c intoarse .degraba acasa, trecand printre flacari sub oerotirea ilor, EI zori pe ai sai sa se pregateasca de fuga si fieeare l~i lua acasa numai ee avea mai scump. Tatal Anchise, abia tarandu-~i ovara batranetii pe picioarele slabe, nu se in dura sa plece. El iia mai bine sa moara acolo, in ziua din urma a Troiei, decat si mai tarasca osanda pe alte taramuri, Dar Enea nu se indueft. El se ruga plangand.parintelui sau., -' Cum poti erede, draga tata, ca eu, fiul tau, pot parasi Troia line? Mai bine rnurim aiei eu totii, decat sa te parasim. Vrei, udevar, sa ne ueizi in aeest ehip? Nu va treee mult si ne vei I pe tori scaldati in sange. Usa e deschisa si in curand va '<I vantul Pirus, plin de sangele Iui Priam. istind aeeste euvinte, Enea i~.i imbraca armura si voia sa napoi Ia macel. Creusa, sotia lui, Iua pe Julus in brate si i-l zicandu-i: aea pleei la moarte, ia-ne si pe noi ea sa murim eu totii! utunci in fata lor se petrecu 0 minune de nespus. Pe cresicului Julus se aprinse 0 lumina vie, ca 0 stea ce impodountea unui zeu, aratand ca acestui copil ii harazira zeii 0 IlIIa de glorie. nul Anchise, cunoscand astfel vointa zeilor, fu gata sa (lime, Enea lua pe tatal sau in spinare, pe Julus de mana; I venea din urma incet. Fiecare tinea in maini vase tatui ale zeilor. Din urma se alaturau troienii multime, In maiti, cum Ingramadeste

ramaturi, nori de colb si de fum: El zguduie

139

cu speranta di bunul Enea Ii va duee la mantuire. Oar deodar Enea luaseama cii scumpa Iui Creusa nu se mai tine pe urma 10 El ineredinta troienilor, care erau acum la portile indepartate al . Troiei, pe tatal Anchise si pe Julus-Ascaniu, si se avanta indur . rat s-o caute Pt:? Creusa. El trecu pe langa palatul lui Priam zand in flacari, apoi se abatu pe la templul Junonei, unde vru pe fiorosul Ulise pazind comorile jefuite de. greci din cetate. meile si copiii ingroziti stateau in picioare in siruri nestar$. alcatuind convoaiele de robi. Enea, uitand primejdia, strig putere numele Creusei, nepasator de moarte.Dar zeii priet adusera in cale umbra Creusei, care-i vorbi: - Nu ma cauta zadamic, iubitul meu Enea, caci zeii n-a samerg cu tine. Tu vei ajunge in Italia udata de apele d ale Tibrului,unde vei gasi 0 alta sotie. Acolo vei intemei tate cumn-a mai fost pe Iume.-Ma vei uita si vei inceta plangi. Nu te mai teme de soarta mea! Eu nu voi ajun .data sclava in tara grecilor. Aibi grija de copilul nostru! Enea vru sa-si imbratiseze sotia, dar nu putu rnacar g-a,pentru ca ea era acum 0 umbra, un vis inaripat. EI se la ai siii, indurerat. 0 mare. multime de troieni 11 a~ poarta dosnica a cetatii, domici sa pIece cu el, cand st , netii incepea sa riisara deasupramuntelui Ida; lacas i relui Jupiter. Grecii erau acum stapalfi pe cetate si nu lume nici 0 put ere care sa vina Troiei-in ajutor,

<9