Sunteți pe pagina 1din 5

..

  • t""H-.d.~- 'iA.CIREA PE MARE

Din toata multimea de vase troiene, Enea puse mana pe douazeci de corabii si gramadi in ele pe fugarii care-l urmau, im- preuna cu statuile zeilor si cu odoare cate au mai putut lua din

Troia. Ei trecura marea si se oprira In indIa d~icurg.

Enea se

grabi sa adune crengi ca sa inalte un rug, ar III fiecare crenguta

ruptadin copaci ta~neau picaturi mari de sange si gemete de

durere se auzeau din toata

padurea. Uimirea sigroaza ii cuprinse

pc toti, iar din pamant se auzi un glas adanc, - Vai, Enea, de ce ma chinuiesti? Nu-mi mai rupe bratele du- rcroase! Mai bine fugi din locurile acestea primejdioase, unde

prictenia aduce moarte! Eu sunt Polidor, fiullui Priam. Tata m-a "Ius cu averi nemasurate la curtea prietenului sau Licurg.tDar

dura cadere a Troiei, vazand acesta ca nimeni nu-i

va mai cere

o .oteala de faptele sale, ill-a ucis si a pus stapanire pe averi.

I.stcmata sete de aur, la cate crime nu impinge ea sufletele mcnilor! Dupa ee m-a ucis, regele a infipt pe mormantul meu Imlure de sageti de otel, care au incoltit. Copacii acestia pe ii vezi au rasarit dill bratele mele. lroienii ridicara un rug ill cinstea lui Polidor si plecara ina-

de a mai da cu ochii

de locuitorii acelui tinut. Ei se urcara

lrrlbii si plutira pana in inswa Delos1-.unde se afla vestitul

III al zeului Apolon. Ene;rngenunche

in fata templului si

oracolul~

mai

bine sa urmeze troienii. Oracolul

mHO:

Vitcaza semintie troiana, pamantul care a dat nastere stra-

  • I lai te va primi cudrag In sanul lui. i inii uimiti se intrebau care va fi fost III Anchise talmaci astfel oracolul:

pamantul stramo-

141

-

Insula Creta a dat nastere lui Teucru, parintele parintilor

lesne acolo! Sa infruntati mii de necazuri, iar vanturile dusma-

nostri. Acolo sa mergem! Si ei plecara bucurosi la Creta, crezand ca acolo e capatul S.L1-·

noase sa nu va dea ragaz! c· nd yeti intra intr-un port italic, unde . va veti dura cetatea.-sa treceti printr-o foamete atM de mare, de

I ferintelor, Cum ajunsera, se apucara sa-si dureze lacasuri trai- nice, caci .insula era pustie. Troienii cultivau pamantul si astep-

. sa va roadeti ~i 'l1-tsele! . Infricoseji de blestem si scarbiti de murdaria harpiilor, troie-

tau roadele-i bogate, cand intre ei se ivi ciuma ucigasa.

Seceta si

riii parasiua insula. Poposira abia in portul Chaonia, unde

aflara

foamea ii tineau tovarasie. Deznadejdea

Ii vaprinse pe troieni

si

elel1111Sf,iul lui

darul profetiei de la zei. El

Enea gandea sa se intoarca la oracol, <;:all1.t-inmijlocul noptii i s

scapase din Troia ~l

peste cetati grecesti'" Mai auzira

aratara intr-un vis stralucitor penatii,

sufletele stramo~ilor, care

troienii ca Andromaca, vaduva mareluiliec.1ox-; se afla si ea aici.

vorbira astfel:

---=-

"7

Enea pomi indata spre cetatea lui Helenus, iar pe drum in-

-

Apolon va. porunceste prin gura no astra sa nu va opriti in

insula atat de mica, desi, e drept, de aici au venit pe lume cele

talni pe Andromaca, aducand jertfe lui Hector. Cand Andromaca zari pe Enea in vestminte troiene, crezu 'ca are 0 nalucire ~i lesi-

frumoase rnestesuguri si cultul zeilor mari! Trebuie sa ajunge

na. Apoi, desteptandu-se,

intreba:

 

Hesperia faimoasa prin curajul fiilor ei si prin rodnicia parl1an

  • - Esti tu cu adevarat,

Enea, sau' ma inseala ochii? Iar daca

Ea se numeste astazi Italia, dupa numele capeteniei sale, I

esti 0 umbra, de ce nu l-ai adus si pe

Hector cu tine? Vorbind, ea

Zeii va vor rasplati indeaJuns pentru suferintele voastre.

suspina zdrobita de durere.

 

Troienii plecara in zori spre Italia, dar in mijlocul m~

  • - Nu te indoi, Andromaca,

zise el, sunt Enea si traiesc. Dar

nor vinetiu se lasa deasupra lor. Corabiile razletite de va

ce s-a intarnplat cu tine? Te stiam cununata cu Pirus.

.

pierdura una de alta in intuneric. Fulgerele strabateau no

  • - Fericite au fost troiencele arse

pe rugul biruitoruluil

Ele nu

p~oaia ~da'pe oa~eni ~i-iJngl~eta de ~rig: ~linu~

eel m

au indurat batjocura de a fi trase la sorti intre osteni, nici de a fi

carmaci.jiierdu

~J el drumul ~lnu mal stia unde se afla,

III e roabe in casa invingatorilor.

Pe mine m-au purtat pe toate

astfel prin intuneric doua zile si doua nopti. -Abia in ziu se zarira de departe niste insule. Ei trasera panza de pe

si se asezara la lopeti, poposind in insulele Strofade, sAI

rniirile. Dar acum, toti troienii care traim sub obladuirea lui He-

I nus multumim zeilor in fiecare zi. Nu sfarsi Andromaca de vorbit, cand se ivi ~i Helenus, incon-

roaselor Harpii, Troienii gasira pe tarm 0 mu tune d

trut de multime. EI se bucura desosirea

troienilor ~i-i primi ca

mosi si mari,

pe care-i prinsera si-i taiara, incepand un

niste frati. Masera acolo troienii cateva zile, pan~ cand Enea,

pat. Oar abia

se asezara ei pe brazde cu fripturile eald

land ca pe mare alearga un vant prielnic,il

 

intreba:

ea harpiile se napustira asupra lor, vajaind in vazdul

 

Tu, Helenus, cunosti vointa zeilor; spune-mi, ce trebuie sa

de otel. Ele smulgeau camea din mainile troienilor,

"pre a ajunge in Italia?

 

'.

si 0 stricau cu mirosullor

nesuferit. Niciodata m i

Fara indoiala, raspunse He1enus, tu cutreieri marile cu voia

scosdin

infern mai uricioase chipuri. Ele avea

lor si ci imi ingaduie sa-ti destainuiesc

unele fapte. Pe altele

eioare, dar erau galbene de foame si cu burtile n

\1 lc pot spune inca. Vei ajunge in Italia, la capatul cii:liitoriei

Mainile lor erau inarmate cu gheare taioase, Zad teau troienii cu annele, caci penele for erau t i zand troienii ca e cu neputinta a ramane acol ,

 

'and langa albia unui rau vei gasi intr-o dumbrava 0 namila 10:1Ia alba la care vor suge deodata treizeci de purcelusi Nil te teme ca va trebui sa rozi din lemnul mesei! Te va

~i se urcara in corabii. Cocotata pe un copac,

Apolon sa trecicu

usurinta blestemul harpiei. Nu te opri

mare dintre harpii.ji

blestema spaimantator:

11 insulele apropiate, caci toate sunt pline de greci dusma-

-

Nu v-a ajuns ca ne-ati taiat boii, voiti

. nd vei ajunge in dreptul Siciliei, ocoleste-o mai bine de-

noi? Cutezati sa ridicati annele impotriva n

li

j

prin stramtoarea ce-o desparte de Italia! Aid paman-

indrazneala.

Voi, care nazuiti acum spr

 

a sapat 0 prapastie

 

142

143

'.

luta apoi de ape. Acolo si-au facut culcusul doua groazei, de care nimer/t ,J)U se poate feri: §.cila si

.

Mai bine ocoleste- Sicilia, cate e de mare! Nu uita Insa,

, nu

pierde

cste cu ura

nici un prilej ;a inalti jertfe.Junonei,

care te ur-

ei, cum a urmarit si cetatea noastra! Cumvei

ajunge in Italia, du-te la Q.J.Jlle si opreste-te l~ p~$te~'a SibiLe' care scrie proorocirile ei pe fru"Uz~~~<J,.s!iva deslu$Cfu-trrfe'"tain

A";~";>.

de care eu nu am voie sa-ti vorbesc. Helenus se intoarse la ai sai si le porunci sa U1TI,plecorabii

.r '

- ../

troienilor cu hrana si vin, cu aur si argint, cu fildes si vase scu

pe, cu armele Iui Pirus, cu cai, calauze si vaslasi cati lips

corabiilor

lui Enea. An'dromaca aduse si ea Iui Julus-Asc

daruri de pret, zicandu-i:

=Ia de Ia mine, drag copiI; daruri lucrate de mana mea,

din urma daruri pe care Ie primesti de la ai tail Tu imi ami

de copilul meu Astianax, pe care grecii tereze si care iti seman a atat de mult.

l-au aruncat de p

-

Cu. to ate necazurile

voastre, ii zise Enea, ce fericiti s

la capatul ratacirilor! Dar noi, cave mai

voi, care atiajuns atata de cutreierat,

cand ne vom opri

oare ca sa inalta

Troie? 0 vom inalta vreodata?

Troienii plecara in toiul noptii, iar cand stelele inc paleasca, ei zarira de departe pamantul dori t. Cu totii s toata puterea: .Jtalia, Italia!" Vantul ii duse in dreptul plu al Minervei. Pe tarmul care era foarte aproape, t zura patru cai albi care pasteau si Anchise rosti cu m

-

Pamantu; Italiei ne intampina eu razboi. Caii arat

cand

sunt inhamati asculta de frau, deci pot fi si aduedt, Troienii .trecura mai departe pe langa Tarent, v

Etnei cu puhoaie de flacari, apoi auzira mugetul s

apei care clocotea

aburind. Anchise ridica mana ~is

- lata, Caribda! S-o ocolirn!

Carmaciul Palinurus, in fruntea convoiului

departandu-se

de .Scila si de Caribda. Desi crau

saltau corabiile in vazduh, apoi le scufundau niti, troienii aruncara lopetile pe fundul COI'

dintara vanturilor

si valurilor. Pe neasteptat

intr-un-port linistit, in fata vulcanului, Etna

nice ruini si arunca nori negri de [urn, eon Dupa explozii cu pietre, lava se rostogol

144

zicea ca sub muntelc Etna se zvarcoleste

din vechi timpuri

gigantul Enceladc pc care Jupiter l-a ars cu trasnetele sale. EI·

arundCaTn g;:i"rfi fladiri pe hornul vulcanului.

Cand uriasul se

intoarce pe cealalta parte, pamantul se ciitremura si .bubuiturile se aud din departare. Troienii, aflati acum in Sicilia, la poalele vulcanului, de cum se trezira dimineata dadura cu ochii de oara-

tare omeneasca, slaba, rau imbracata, care intindea mainile spre

ei. Era un om, murdar cum nu se poate inchipui, barbos, cu spini in vestmantul sfasiat. Troienii i1 chemara in mij locul lor, iarel se apropie temator si incepu a vorbi repede, ca unul care se temea

sa nu-l ajunga cineva din urma.

  • - Sunt grec, nu aveti de cat sa ma ucideti daca vreti. Vai, nu .

va dati seama pe ee tariimuri primejdioase

va aflati: aici locuies-

'

te neamul fioros al ciclopilor. Cu trei luni mai inainte, a trecut

pe aici Ulise care i-a scos ochiullui

~

cu un par inrosit in

foe. La plecare, pe mine m-a uitat aici. De trei luni traiesc ascuns

in buruieni ori.in pesterile fiarelor. Mereu aud

pamantul duduind

de pasii eelor ~decic1opi.

Ma hranesc cu ghinda si buru-

ieni,

coame si tot ce pot roade cu dintii. Dar voi, nefericitilor, ce

stati

aici si v-ati legat corabiile de aceasta insula? Dezlegati oda-

.

la odgoanele ~i fugiti cat mai e vremel

Troienii mai stateau la indoiala daca sa-I creada ori nu, caci I~i aminteau mereu de Sinon $1 de Ulise, cand deodata, sus pe munte, se ivi ciclopul orb cuoile sale. El simti miscarea corabii-

lor ~i incepu a urla de se cutremurau tarmurileItaliei;

ecoul ve-

ncu inapoi de la poalele Etnei. Troienii dezlegara indata odgoa-

ielc si se departara, privind ingroziti la neamul ciclopilor insi- Ii pe tall]:l, asemenea unei paduri de stejari inalti.

Enea nu mai opri corabiile pana la ~~;

unde domnea .

iunul

A..~~.Regele

Aceste ii primi pe ai sai cum nu se putea

IIi bine. Dar Enea avu de infruntat aici 0 mare durere, pierzand

htHriinul Anchise.

,

'

lIc la Dreppna, dupa inmormantare, ltalia si erau acum aproape de !arp1.

troienii pornira iarasi

.

ur Junona din Olimp zareste leganandu-se

pe marea lina

hiilc troiene sosite In pragul Italiei, Pie eat ura ea de mult pe IIi, tot pe atata indragea cetatea africana Cartagina, si-ar fi o faca stapana lumii, Si GU atftt mai mult ura ea pe troieni, ;/1 stia ca din nearnul troian se va naste intr-o zi 0 mliidita

VII diidima din temelii iubita ei Cartaginal Zarind flota sar-

145

;.

adanc~, umpluta apoi de ape. Acolo si-au taCU! culcusul doua

Enea, nu pierde

nici un prilej sa inalti jertfe Junonei care te ur-

mareste cu ura ei, cum a urmarit ~icetatea noastral Cum vei

zicea ca sub muntclc Etna se zvarcoleste din vechi

timpuri

fapturi ale groazei, de care nimer.s ,1)U se poate feri: Scila si

gigantul Enceladc pc carc Jupiter l-a ars cu trasnetele

sale. El·

C~bj~. Mai bine ocoleste- Sicilia, cate ude mare! Nu urta insa,

aruncii din gura fliicari pe homul vulcanului. Cand uriasul se intoarce pe cealalta parte, pamantul se cutremura si bubuiturile se aud din departare. Troienii, aflati acum in Sicilia, la 'poalele

ajunge in Italia, du-te lacume si opreste-te la estera Sibile'

care scrie proorocirile ei pe fruuz~J~i!i de care eu nu am voie sa-ti vorbesc. ~aJ"

va deslu~imu te tain /

.He.lenus se intoarse la ai sai si le porunei sa umpleeorabii troienilor cu hrana si vin, cu aur si argint, cu fildes si vase sc pe, _c~.armel.e Iui Pirus; cu cai, calauze si vaslasi cati lips corabiilor Iui Enea. An'tlromaca aduse si ea lui Julus-Asc daruri de pret, zicandu-i:

. - Ia de la mine, drag copil, daruri lucrate de mana mea, dm urma daruri pe care le primesti de la ai tail Tu imi ami de copilul meu Astianax, pe care grecii l-a~ aruncat de p

tereze si care iti semana atat de mult.

,

  • .,- Cu. to~te. necazurile voastre, ii zise Enea, ce fericiti

VaI, care ati-ajuns la capatul ratacirilor: Dar noi, care m

atat~ de cutreierat, cand ne vom opri oare ca sa ina1t '

Troie? 0 vom inalta vreodata?

Troienii plecara in toiul noptii, iar cand stelele in paleasca, ei zarira de departe pamantul dorit. Cu totii s toata puterea: .Jtalia, Italia!" Vantul ii duse in dreptul plu al Minervei, Pe tarmul careera foarte aproapc, zura patru cai albi care pasteau si Anchise rosti cu

  • - Pamantul Italiei ne intampina cu razboi. Caii ara

carid sunt inhamati asculta de frau, deci pot fi si adu

-Troieniitrecura mai departe pe langa Tarent, V

. Etnei cu puhoaie de flacari, apoi auzira mugetul apeicare clocotea aburind, Anchise ridica mana ,i

  • - lata Caribdal S-o ocolim!

Carmaciul Palinurus, in fruntea convoiului

departandu-se

de 'Scila si de Caribda. Desi cr

saltau corabiile in vazduh, apoi Ie scufundau .niti, troienii aruneara Iopetile pe fundul din tara vanturilor si valurilor. Pe neast pt intr-un-port linistit, in fata vulcanului. Etn nice, ruini si arunca nori negri de furn, CCltlU'~11 Dupa explozii cu pietre, lava se rostog

144

vulcanului, de cum se trezira dimineata dadura cu ochii de oara- tare omeneasca, slaba, diu imbracata, care intindea mainile spre

ei. Era un om, murdar oum nu se poate inchipui, barbos, cu spini in vestmantul sfasiat. Troienii II chemara in mijlocul lor, iarel se

apropie temator si incepu a vorbi

repede, ca unul care se temea

sa nu-l ajunga cineva din urma. - Sunt grec, nu aveti decat sa ma ucideti

daca vreti. Vai, nu

va dati seama pe ee taramuri primejdioase va aflati: aici locuies- '

te neamul fioros al ciclopilor. Cu trei luni mai inainte, a trecut

pe aici Ulise care i-a scos ochiullui ~

cu un par inrosit in'

foe. La plecare, pe mine m-a uitat aiei. De trei luni traiesc aseuns

in buruieni ori in pesterile fiarelor. Mereu aud pamantul duduind de pasii celor 0 suta de .ciclopi. Ma hranesc en ghinda si buru-

ieni, coame si ~ot

roade cu dintii. Dar voi, nefericitilor, ce

stati aiei si v-ati legat corabiile de aceasta insula? Dezlegati oda- '

In odgoanele ~i fugiti cat mai e vreme! Troienii mai stateau la indoiala daca sa-I creada orinu, caci

I~i aminteau mereu de Sinon si de Ulise, cand deodata, sus pe munte, se ivi ciclopul orb cu oile sale. El simti miscarea corabii- lor si incepu a urla de se cutremurau tarmurile Italiei; ecoul ve- a lnapoi de la poalele Etnei. Troienii dezlegara indata odgoa- lc si se departara, privind ingroziti la neamul ciclopilor insi- Ii pe !an]l, asemenea unei paduri de stejari inalti.

Imea nu mai opri corabiile pana la Dre

. unde dornnea

IwmlNest

. Regele Aceste ii primi pe ai sai cum nu se putea

I bine. Dar Enea avu de infruntat aici 0 mare durere, pierzand

II tranul Anchise.

'

, De la Drepana, dupa inmormantare, troienii pornira iarasi ltalia ~i erau acum aproape de !iil1ll. ur Junona din Olimp zareste leganandu-se pe mare a lina Iiilc troiene sosite in pragul Italiei. Pe cat UTaea de mult pe Ill. tot pe atata indragea cetatea africana Cartagina, si-ar fi o Cadi stapana lumii. $1 cu <ita! mai mult ura ea pe troieni, stia ca dinneamul troian se va naste intr-o zi 0 mliidita , dfirama din ternelii iubita ei Cartaginal Zarind flota sar-

.

145

guitoare care se apropia de telul dorit Junona si zise: "Oare sa 'nu fiu eu in stare sa ispravesc cu eel dib IDl'J.-atroian?'Sa-rni uit

razbunarea? Tocmai popor sortit ~a piara?"

eu, sotia lui Jupiter, sa ma las invinsa de un .

M~iI~oasa peste masura, zeita alerga la regele Eol care tinea if.1la~tu:i :vanturil~ salbatice din rasarit si apu , din-ln'iazan~apte

~l miazazi. Cu toiagul in maini, el Ie potoleste avantul care ar

rasturna lumea de-ar fi lasate in voia lor.

.

  • - Rege ~l vanturilor, ii spuse Junona, tu, Eolus, caruia parin

tele zeilor p-~dat cumpanirea linistii si a furtunilor, priveste c~ dul de corabn care se indreapta netulburate catre tarmul Itali Da~a iti a~uci amint~ ca. prin mine ai patruns la ospetele zeit nu ~n~~dUlu.no~munton sa ma infrunte! Rastoarna si impra corabiile troienilorl Eu nu te voi lasa nerasplatit. Cea mai moasa zeita din cortegiul meu va fi sotia ta. - Tu ai dreptul sa poruncesti, iar eu datoria sa ascult zeita. Marea va fi mormantul troienilor.

'

Eolus izbeste cu lancea pantecele muntelui in care se zv lese vanturile. El ii gaureste coasta, iar vanturile izbu afar~, imprastiindu-se pe mare si ridicand talazuri palla 1 ~anna~n stnga, odgoanele trosnesc, intinse peste masur rn negn inturreca vederea muritorilor, iar din ceruri se a buitul fulgerelor. Moartea inconjura corabiile iar En mainile spre cer, fericind pe cei care au murit cu glori 1 EI ve.de corabiile sale izbite de stanci, ori intepenite lopetile frante in mana vaslasilor. 0 corabie se invarti i~l v~rtej, ap?i Junedi repede la fund. Deasupra V ridica oameni ~l anne, scanduri si comori aduse din va. corabii se desfac din legaturi si se vede cum ap

prIll crapaturile

largi.

.

. Zeul Neptun-Poseidon din adanc simti zgom tare din inaltirnile marii, Marele.zeu se ridica d si, privind in departare, vazu prapadul corabiil zeul ca sora sa neimpacata se rafuiestc din n cherna la sine vanturile neastamparate si I stri - Cum ati cutezat lara de voia mea sa- Pieriti din cale-mi si spuneti lui Eolus stapani, ci numai unul, care poarta trid nt II. Neptun desprinse cu tridcntul con biil Ele plutesc una dupa alta sprc Carta tin

u

146

.

potoleste, iar Neptun, buciuindu-sicaii, coboara din nou in im- paratia lui de clestar.

..._ Enea, cu sapte corabii, grabeste acum sa ajunga la !ann~1 Africii, unde-l impinsese furtuna. Troienii intrara intr-un port li- nistit, atat de pasnic, incfit corabiile stateau langa tarm tara sa le mai lege cu funii. Langa malul marii aflara un·izvor de apa dulce curgand dintr-o pestera, adevarat dar pentru corabierii insetati. Troienii aprinsera fowl din vreascuri uscate, izbind cu amnarul de otel in piatra de cremene. Ei scoase~a din ca1e1e corabiilor graul udat de ploaie si-l macinara intre pietre, dupa ce l-au uscat la foe. In vremea aceasta, Enea se urea pe 0 standi inalta si cauta cu ochii vreo asezare omeneasca, dar nu zari altceva dedit un mare card de cerbi. EI se lua dupa ei cu arcul si ucise sapte cerbi frumosi, cateunul de fiecare corabie. Marinarii dusera cerbii la corabii si intinsera un ospat cu came fripta si vin din belsug. Ei ar fi petrecut bucurosi, dad nu s-ar fi intristat de soarta celor

pierduti pe furtuna.