IN ITALIA'

Troienii plecara de la Cume ~i incepura a pluti pe talgerul linistit al marii. Nu departe, Enea zari 0 padure larga, prin mijlocul careia serpuiafluviul Tibru cao panglica de argint, si opri convoiu!' Se, afla in tara in care regele Latinus, mladita a ze Saturn, parintele lui Jupiter, carmuia cu intelepciune norodu Sa1i:Liltinus nu avea baieti, ci 0 singura fata - Lavinia - binec vanta caminul sau, Si era asa de frumoasa Lavinia, incat din fi geda copilarie venira s-o, peteasca feciori de regi din toate colturi Italiei. Ea era ragaduita insa printului Turnus, care era mai pr de toti prin vitejie, prin frumusete si prin nastere, inrudindu-s .. -zeii. Regele, poporul si mai cu seama r~a astepta nerabdare ziua nuntii lui Turnus cu fecioara Lavinia. Dar SCI cerului aratau impotrivire acestei nunti. Asa, intr-o zi, Imp unui arb ore slant se imbulzira cu zumzet un roi de albinc. asezara ele pe frunze, ca se si lipid de parc-ar fi fost UI1SC Vazand minunea aceasta, regele Latinus chema la sine pc h Un prooroc ii talmaci astfel intamplarea ciudata: ~ Va sesi curand in tara un print strain, umiat de un I meros, El va venidin aceeasi parte a lumii ca si roiul Parca-l vad intronat in palatele tale, regej ca albin I lipit de frunze. - Iar alta dataprintesa Lavinia inalta jertfe la all alaturi de tatal ei. Flacara de pe altar ii aprins 'I) apoi vestmintele de pe ea si o inconjura eu varl jllil fum, care ocolira intreg palatul. De asta datii vra 'II cioarei un destin stralucit si 0 marc gloric, poporului latin un crancen razboi. Oracolcl ' I etema si strainului care va sosi In Latium. R' 1 sa taraganeze maritisul eopiIci si sa astcpt ' P Si iata, sosipe malurilc Tibrului Ell 'a 'II II sera 0 mas a mare pe iarba, dar ncavfuid p

pus era pe turtc tari de [dual. Cand ispravira camea si bunat~tile de la mas a, troicnii incepura a rontai si turtele uscate. Micul Julus striga razand: "Ne mancam mesele!" Enea tresari-caci in acest chip se implinea blestemul harpiei de a-si manca si mesele de foame. EI spuse insotitorilor sai: . . - Sa ne inchinarn pamantului harazit de ursita! Aceasta e patna noastral Am infrant blestemul, mancandu-ne mesele de aluat. Enea alcatui apoi 0 solie dintr-o suta de oameni, in frunte cu inteleptul batran 1~, si-i trimise la eru:tea re~elui"Lati;n~s; cu daruri de pret. Cum ajunsera la regele Ilioneu 1 se mchma, rugandu-l de gazduire. II mai ruga sa le ingaduie a dura pe glia lati: na, eu mainile lor hamice, 0 mare si frumoasa-cetate.icare, va trai in prietenie rara de sfarsit cu Iatinii. Regele ii raspunse bucuros: . - Cunoastem soarta vitrega a poporului troian.iSocotiti-ne prieteni si ramaneti la noi! Folosinta pamantului ~i a apei e~te' . Iibera de.la zei pentru toti oamenii. Spuneti printului vostru ca . vreau sa-l vad si sa-l imbratisez ca pe un prieten. Spuneti-i ca.am ' o copila pe care semnele cerului m-au impiedicat .s-o dau dupa un print italian. Zeii mi-au vestit sosirea unuiprint strain, ursit a fi sotulprintesei si norocit sa poarte pana la cer glona num~.lo~ noastre. Se pare ca pe regele vostru rni l-au vestit prooro.cll ~J, cred ca nu tn-am inselat niei in talmacirea sernnelor ceresti. _ -Regele Latinus dadu porunca sa se aduca soliloro suta de cai, dintre cei mai frumosi din hergheliile sale, apoi solii plecara bucurosi la Enea, cu vesti de pace si de buna invoire. . Dar cine ar crede ca peJunona a bueurat-o pacea din Italia? Ea l'< ibori mdata in fundul infernului si chema pe Alecto, infricosatoare 111I ie, la vederea careia si zeii i~i intorceau cap unona ii zise: Copila a intunericului, ra-mi un hatar si mie, stapana eeru1111: N urnai tu ma poti razbuna. Sileste pe regele Latinus sa-si 1I11):lreayorba data lu'iEnea! Tu poti cand vrei sa inarmezi fratii tll\lot riva fratilor, sa semeni vrajba in sanul familiilor, sa aprinzi I II OInturii sa.atati razbcaie ucigatoare. Tu ai 0' suta de priI 1"11~j 0 suta de unelte de osandire. Sfarama prieteni~ di?tre eei I Il'gi si arunca in mijlocul noroadelor samanta vraJbe~! 1\ lccto, inarmata cu veninul urii, alearga mai intai in iataeul 1I1l,jArnata, de pe acum suparata ca sotUl ei a rupt logodna 1I111'i ell Turnus. I 'I to l~i smulge un. sarpe de pe crestet $i-l arunca in sanul regiI I 'iI' preface intr-un sirag de margaritare, intr-o panglica, apoi

"

a~

$i

169

intr-o bucla de par. Veninul se strecoara pe nesimtite in sanul femeii _ care la inceput, cu vorbe cumpatate, cauta sii induplece pe rege sa-si mute gandul de la unirea cu Enea. Dar dintr-o data sarpele 0 musca si-i varsa veninul in inima. Regina i~i iese din minti. Inspaimantata de vedenii, ea izbucne~t~ in lacrimi si tipete sfasietoare, 'apoi iese in go ana pe usa palatului. Isi smulge parul si sfasie hainele-i scumpe. Ducand de mana pe Lavinia, alearga pe ulitele pline de lume, .starneste uimire, apoi marne In inimi si dorinta razboinica. Implindu-si aici menirea, Alecto alearga la Turnus, pe care-l afla dormind, si se opreste langapatul lui. Serpii din parul ei suiera ingrozitor, Ea rostogoleste furioasa ochii brazdati de vine de sange, iar printul la vederea furiei tresare din sornn inspaimantat si nadusit de groaza. Alecto 11 ameninta cu pierderea scumpei sale logodnice, iar sufletul lui Tumus incepe a c1ocoti si a se aprinde de ura. El sare din pat, isi aduna ostirea in miezu noptii si porneste catre socrul sau .. De acolo, zeita neagra porni in tabara troienilor unde zari p Julus desfatandu-se cu. goana salbaticiunilor din paduri, pe mal Tibrului. Ea aduse in calea copilului un cerb frumos, crescut in c unui gospodar al locului. Cerbul invatat cu oamenii nu se fere ei si nu fugi nici din calea copilului. Dar cainii de vanato - incoltira si-l pusera pe n.lga. Crezandu-l salbatic, Julus isi in arcul si-l sageta, El nu vazuse ca pe coamele cerbului at ghirlande si ca parul lui era pieptanat in fiecare dimineata si cu apa curata de izvor. Alecto intinse mana si calauzi copilului, iar cerbul ranit, caruia-i ramasese un strop de put de se ascunse in staul, trezindu-i pe toti cu ragetel chemarea cerbului sosira copiii, care incepura a tipa si satul. Alecto, ascunsa in podul grajdului, trezi cu glas d . ciobanii din munti si pe taranii de pe ogoare, care armele gasite la -indemana. Tinerimea troiana facu si , lui Julus si bataia fu gata. Dupa ce cazura cei dint i I cetele invrajbite, Junona chema pe Alecto si-i zis I ul . -r- Ajunge, Alecto! De acum inainte, sa mai p sa-i impace pe acesti nebuni! Asa VOl' sarbal ri t nunta Laviniei, Alecto isi intinse negrele aripi si cobori in serpii din parul ei suierau ingrozitor, Cu strigate se adunara latinii la palatul nus invinuia pe rege ca vrea sa dca tarn p 170

porul, intaratat de regina si de taranii cu cer~ul, ~~ia sa se bata cu troienii. Numai rcgele, neinduplecat, vorbi latinilor: _ Nebunia voastra va duce la pieire. Opriti-val Nu va aruncati in prapastie! . .' In mijlocul cetatii se afla un templu al zeului J~, eel cu doua fete: una insemna pac~a, alta razboiul. I~ vr~me .de pace, portiletemplului erau inchise; la incepu~l razb.omlm s~ de~- ~ chideau; regele insusi, in fruntea poporului, deschidea sau inchidea portile, hotarand pacea sau razboiul. De d~ta aceasta~ reg~e!e Latinus tinu portile inchise, indepartand razboiul. El se zavon m curtile sale si lasa libere franele carmuirii. Junona cobori d~n cer manioasa si deschise portile cu zgomot de trasnet. Atunci Turnus isi stranse armata si se pregati de razboi. Cetatile dimprej~r, prietene cu Tumus, 11urmara. Razboinicii isi curatau scutunle ca sa alunece pe ele sagetile. Unii i~! ascuteau topo~rele. d~ piatra sau desfasurau drap~lele, a~cu!tan~ c~emarea .tr~nl:?ltel. De pretutindeni se auzeau ciocane izbind m nicovale ~l sab.ll frecate de pietre. Alaturi de Tumus se ridica sicrudul ~ezen.11~rege~scilo.r, dispretuitor f~ta de zei _~ine~pus de crud cu poporul sau. Alungat de etrusci, el se adapostise la 'fumus. Cu el venea frumosul sau fiu, Lausus-al carui suflet bland il.deosebea de tatal sau. Mai era si e in;-fIullui Hercule, imbracat in haina de leu mostenita de la tatal sau. Unii purtau maciuca, ori prastii cu plumb. Printre vitejii vitejilor stralucea fe.ciorul lui Neptun Mesap, imblanzitorul de cai, pe care focul ~l fierul nu-l putcau dobori, S b' ii cei mai apropiati. prieteni ai latinilor, le vcnira si ei in-ajutor impotriva lui Enea. Dintre toti, Tumus era .cl mai mandru la infatisare. Avea un coif impodobit cu aur si 1111 scut pe care 0 himera arunca flacari din gura. Pe aurul care iopcrea scutul se vedea 10, frumoasa fecioara. schimbata de Jupiter intr-o junca, si Argus cu eei 0 suta de ochi, pe care Her, i-Mercur l-a adormit cu nuiaua de aur sil-a ucis in sornn. III ajutorullui Tumus veni si viteaza amazoana Carnila, cu fecioalei. Ele nu erau deprinse eu aeul ~i ctr-furea, ci- eu armele I uinicc care plac barbatilor viteji. Camila era din neamul volseilor. Ihllra calare pe deasupra lanurilor de grau, lara sa le atinga, si tot dul sc aduna s-o vada cat e de frumoasa si cum calareste. Iurnus trimise si pe credinciosul sau Venulus sa ceara ajutoI I Diomede, care luptase tot: in primele randuri impotriva I insufletit de Minerva. 171

(~, In miezul noptii, cand locuitorii pamantului si ai vazduhului, \nmormantati in somnul adanc, uitau necazurile zilei mai-ma-' rele troienilor, coplesit de griji si de temeri, culcat pemalul Tibrului, izbuti anevoie sa atipeasca. In somn i se ivi icoana fumu- . rie a batranului zeu al Tibrului, care se apropie de el si-i vorbi: - Principe nascut din sange zeiesc, tu care ne aduci ramasitelesi zeii scapati din Troia in fiaoar!, nu te lasa prada negrelor ganduril Zeii vor sa te opresti si sa rarnai pentru vecie in tara in care te a~i. Eu insumi iti voi calauzi corabia pana in tara regelqj Evandm, dusmanul de moarte allui Tumus si al rutnlilor, care-i illcalca Inereu pamantul si-i robesc poporu. RTCunul sau Palas te vor ajuta. Cu ei vor veni si alte neamuri. ~ul Tibrului se scufunda in ape, iar Enea se trezi din sornn. In zori el pregati doua corabii usoare si pomi pe fluviu. In padure vazu o scroafa mare, albacu purcelusi albi, pe care Enea 0 prinse si 0 jert cu vlastarele ei pe altarul Junonei. Era semn ca a ajuns, in sfarsit, ~ tara sa. Dupa doua zile de plutire, Enea intra in regatul regelui Evan dru. 0 cas a scunda ~i lara nici un fel de podoabe era palatul acel rege, caci insasi tara arcadienilor, mereu jefuita de rutuli, nu se pu injgheba niciodata . .E'ttea, arungand in fata regelui, ii vorbi: - Am venit la tine, eel rnai drept si mai bland dintre grecii pana decurand au fost dusmanii mei, sa-ti cer ajutorul impot 1 regeIui Latinus si a rutulilor care .te nedreptatesc. Voi adu lupte pentru tine oameni curajosi si incercati in multe razb Regele il imbrati~a, zicandu-i:' . . - Sunt bucuros, Enea, ca ai venit. Te voi ajuta, cu toat . inrudesc cu Agamemnon ~icuMenelaos. Tot atat de apro insa si de tine, caci-am cunoscut pe vremuri pe tatal tau cu care am legat 0 stransaprietenie. Ziua de azi, dragi 0 este pentru noi 0 sarbatoare de rand, ci una inchinaf lui care ne-a scapat de 0 crunta nenorocire. Colo SlIS, p . I vedeti, locuia 0 fiara nemaivazuta, uriasul Cachu., I" om. La intrarea pesterii sale negre se vedeau nc .ont sange proaspat de om si capete atarnate. Hercul I \ U aceasta zi, si de atunci traim rara groaza in sun t , Apoi regele .Evandru Ilia de mana pc En 1\ I I orasul si capital a sa saraca, unde pc vrcmui i III II oameni bastinasi, nascuti din trunchiuri d (I \ munceau pamantul si nu avcau avcri, dur 'I III f tori erau egali si mi sc luptau pcntru ho I III I

care mama sa, Carmencita, vestita se vor nurni colinele Romei. Intre ele va fi si forul roman, unde se va aduna poporul' la sfaturi. . In o limp , zeita Venus era ingrijorata de amenintarile lati~ nilor, de framantarile Italiei si de uneltirile lui Tumus. Ea intalni pe Efestos- Vulcan, sotul ei slav it, zeu focului si al mestesuguriIor, si-l ispiti cu aceste vorbe: - Cand ai faurit arrne lui Achile ca sa nimiceasca pe ocrotitii mei, nu m-am impotrivit. Oar astazi, cand Enea al meu se afla in mare primejdie, te rogsa te induri si sa-I ajuti cu priceperea ta sa castige razboiul. . . Cum zeul statea Ia indoiala, zeita vicleana ii inlantui sufletul cu vrajile iubirii. Indragostit de ea, sotul Vulcan ii raspunse, mangaind pletele-i balaie: De ce nu mi-ai cerut p.ana acum sa ajut pe troienivVrei sa fauresc anne pentru Enea? lata, Ii voi face. Voi inrosi In foe otelul, vor topi argintul cu aurul si voiscoate anne cum nu s-au mai aflat In mainile vreunui luptator. Astfel vorbind zeul adormi fericit in bratele frumoasei sotii, iar dimineata ple~a la atelierele sale din pestera muntelui Etna, tocmai la ora cand muncitoarea harnica, ce-si tine viata ei ~i a copiilor din fus, la torsul lanei, platita eu nimica toata, a!a!a focu! din cenusa vetrei ~i lucreaza impreuna eu roabele la flacara tortei, Langa Sicilia, in insula Lipari, se zareste din departare 0 tramba de fum iesind dintr-o pestera adanca. Aici ard bubuind vesnicele Iocuri ale ciclopilor, caltele lui Vulcan. Seaud din departare tipetele uu-ovalelor izbite de ciocane. Scanteile scapara si flacara LU11ple ruptoarcle de lumina. Ciclopii lucreaza despuiati de vestminte, 1,1111 ind fulgerele lui Jupiter, care stapanea in ceruri cu puterea lor. ~l;11 ,nlai ei impleteau trei sulite de raze, trei de grindina, trei de I It I;) H '. trci de flacara si trei de apriga furtuna. In fulg~re ~me~teGa~ I 1I11i1 si mania cumplita ce urmaresc adesea pe munton. Ciclopii IIIIIHT:llI ~ila lU1car pentru zeul Marte, un scut pentru Minerva lid 11'1I1 focului intra grabit in ateiier si Ie striga: I ilsHli totul! Avem de faurit arme pentru un mare viteaz. 1,1 Illlpurti munca ciclopilor si toti se asezara vajnici pe lucru. \111.1 :lrgil~tul si aurul incepura a curge valuri, otelul fierbea intr-un II 1\ urias. Mai intai, ciclopii intocmira un teapan: scut pe care I 1\',11 iinfrunta sute de dusrnani. Scutu! era facut din sapte foi t 1111.1 dc alta. Cativa ciclopi suflau aurul din foale uriase, 111-

mana niste dealuri. despre

prevestitoare, i-a spus

ca

al

I'"

tarind focul. Altii caleau arama care sfaraia in apa. Pestera c1ocotea de tipatul nicovalelor, Ciclopii ridicau bratelevanjoase dintr-o data, toti ca unul, sau indoiau cu .clestele otelul muiat in foe. ' Pe cand Vulcan: ostenea cu armele sale, Enea, trezit din somn in zorii zilei, se intalni cu regele Evandru. Pe batran il insotea fiul sau Palas, iar pe Enea credinciosul Ahate. Evandru incepu: - Stralucit print al troienilor, ajutorul pe care ti-l pot da eu cu oastea mea e prea mic si neinsemnat, dar alaturi de noi se afla Etruria tara bogata si intinsa, cu un popor numeros si viteaz. Ani indelungati a indurat Etruria jugul-unui rege crud si trufas, ~zt;n~ care nu s-a dat inapoi de la nici 0 nelegiuire. Nici 0 minte omeneasca n-ar putea nascoci chinuri mai ingrozitoare decat acelea cu care el i~i pedepseste supusii. De curand insa etruscii s-au rasculat si erau gata sa puna mana pe dansul. Mezentiu a scapat cu fuga si a intrat in slujba lui Turnus. Etruscii au gramadit armate putemice, sub obladuirea Iui Tarhon, la granita rutulilor, ca sa-I prinda pe Mezenti Dar un prooroc batran i-a vestitca nu vor izbandi decat daca un prin . strain vazlupta in fruntea lor impotriva lui Mezentiu si lui Turnus. sunt acum in cautarea acelui print. Nu ai altceva mai bun de fa decat sa te duci la etrusci si sa le spui cine esti. Te vor primi bucurie. Iti voi da si eu patru sute de calareti si pe finl meu Pal sa invete de la tine meseria razboiului. Atunci, din tarie izbucni un fulger, pamantul se cutrem din nouri se auzi mugind 0 trompeta etrusca. Toti oehi indreptara catre un petic de cer albastru, unde se vazura cind niste podoabe muiate in aur. Oamenii se inspaimant Enea ii linisti cu aceste cuvinte: - Semn bun pentru noi totil Mama mea, zeita Y, aduce arme faurite de divinul ei sot, zeul-faurar Vul mai temeti de Tumus, nici de Mezentiu! Enea cu oamenii sai plecara la etrusci, pe caii dati marinari ii trimise pe fluviu inapoi la tabara troicnil Enea mergea inainte, cand deodata, pe varful u . vazu toata oastea etrusca a lui Tarhon, oranduit in cum ar astepta ordinul de plecare. Enea se indr pt cii il primira cu ropote de aplauze, punandu-s . 1I Pe deal, Enea gasi si armele trimise de frun tot intreba ce-or fi insemnand icoanclc cat I v nu stia ca zeul Vulcan, stiutor al viitorului, i stralucita a Romei.
174