~INFERNUL

, I r,

Neptun, zeul Marii, rugat de frumoasa Venus, iesi el insusi din valuri pe carul tras de telegari cu hamuri de.aur si deschise drum corabiilor troiene, insotit de zeii imparatiei apelor, de balene, de tritoni si delfini. Corabiile inaintau cu valurile umflate de vant, iar carrnaciul Palinurus, pe corabia lui Enea, in fruntea . tuturor, calauzea convoiu!' Corabierii dormeau cu lopetile alaturi, caci vantul le tinea locu!. Dar din bolta semanata cu stele, zeul Somn cobori la pupa corabiei in chipul unui marinar ~L incerca sa vicleneasca pe carmaciul Palinurus: - lata, valurile ne due ele singure corabiile! Odihneste-te si tu 0 clipa! Nu vezi cum dorm ceilalti? Lasa-ma pe mine in locul tau si fii tara grija! Odihneste-te, Palinurus! Dar iscusitul carmaci nu se indupleca: - Nu ma incred eu in vraja valurilor si nici in marea lina, Sa , las pe Enea si pe ai mei in prada inchipuirilor? Atunci Somnul il mangaie pe frunte cu 0 floare muiata in raul , .ctc, apa uitarii, iar Palinurus adormi ca trasnit, cu mana increIII 'nita pe carma. Cum il vazu adormit, zeul Somn ii dadu branci u utata putere, ca bietul Palinurus se prabusi in valuri, tarand lup. el canna inclestata in maini. Zeul Somn se inalta in vaz1111. Corabiile, calauzite de Neptun,mergeau la tinta lor si se rupiara de insula sirenelor, Aici vantul atipiin zbor si era gata I lase pe troieni in prada inselatoarelor zeite. Enea simti sovaI rfinnei si alerga la pupa. EI se aseza in locul lui Palinurus si mui mai departe corabiile pe undele linistite, Indurerat de rtca bunului carmaci, Enea rosti plangand: Vai Palinurus, de ce te-ai increzut in linistea cerului si a It vi .lcne? Acurri oceanul te-a inghititsi trupul tau nu va mai rupat in pamantul patriei. II biile ajunsera cu valuri umflate pe tarmul Italic, in por1111 '. Tineretul cobori nerabdator pe tarm. Cativa pornira sa
163

gaseasca fiarele 111 vizuini; unii cautau izvoare cu apa dulcesi . rece; altii izbeau cufierul in cremene.rsa aprinda focul. Cel dintai gand allui Enea fu sa mearga cu cativa osteni in intampinarea Sibilei, care ghicea yiitorul. - Preoteasa a lui Apolon, ii vorbi Enea, tu, care esti pazitoarea gurilor infemului, ajuta-rni a' cobori in negrul lacas Ia tatal meu Anchise ca sa aflu din gura lui viitorul meusi al urmasilor mei. Sibila de la Cume raspunse: - Nu-i greu a patrunde in infern, dar daca intri, e aproapecu neputinta sa te mai intorci la lumina. Poarta infemului sta vesnic cascata.xlar trebuie sa afli mai i'ntfu daca Jupiter iti ingaduie s iesi. In padurea din fata creste un copac pe care se afla 0 cren guta de aur. Daca vei gasi crenguta si vei putea-o rupe de.pe tu pina, e semn ca ti-e ingaduita iesirea din infern. Tu vei duce f moasei Proserpina-Persefona, imparateasa infernului, creng de aur care-i este placuta, si ea Hi va ingadui sa te intorci in me. Daca insa, cu toata straduinta ta, crenguta nu se va desp de din pom, nu intra in infem, caci acolo vei ramane. Enea seafunda in padure si alearga, cercetator, pe dru neumblate. Doi porumbei, pasarile Venerei, ii ies in cale, 5 din craca in craca pana la copacul cu creanga de aur. In dr lacului Avern, la gura infernului, inaqu~iti de fumul ~i d hoarea nesuferita, ei ocolesc din drum. Iata-i, se oprcs intr-un porn stufos, pe varful caruia sC!ipea in soare 0 r cu totul ~i cu totul de aur. Enea se urea pana in varful cop rupe crenguta de aur si se intoarce la ai sai. Sibila atunci cu el dimpreuna catre lacul Avemului. Enca umbl cat in armele lui scanteietoare. Ei intra in campia lar prin til!U~eerte i intunecoase, Iocuite de umbr Luna acoperita de nOlLO raspand~te 0 lumina fir toare; C,el1.tl e.tot umhrit ~Ltoate culorile pier. Lan h lanesc mahnirea ~i razbunatoarele mustrari de 'U I lasluiesc bolile cu chip straveziu, batranctca "II Iii foamea datatoare de rele indemnuri, sarticin I I moartea, Somnulfratele mortii - si placcrilc 'U J La poarta groaznicului lacas se vede razbniul u I plete impletite cu riaparci sunt prinse cu pan II' ge. IIi mijloc se inalta un ulm incarcat de Ii llll de odihna al visurilor zadarn ice. Tot a 'oil! 1 infernului: centaurii cu chip de om si trup I I (i-I

multe capete si cu limbi a cutite care suiera inspaimantator . Enea, ingrozit, intind catrc ele ascutisul sabiei, nestiutor ca .are in fata doar niste umbre lara de trup. Drumul ce strabate mijlou.l-i;1fel11ului e taiat de un rau cu unde lenese, pline de namol cleios, de-a. curmezisul caruia pluteste ziua intreaga barca lui fl'ro.11 ,luntra ul sufletelor. Barcagiul pletos, manjit de namol 111cap pana in picioare, s~ uita chioras la muritorii ee coboara de vii in neagrairnparatie. Insa r~llnura de aur, nepretuitul d~r pe care Enea II aduce Prose inei, irunoaie cerbicia luntrasului. El al~ng'aStolul de umbre de pe bancile luntrei sale subrede si urea pe eroul troian insotit de Sibila. Barca trosnestesub povara trupurilor grele ~i apa ta~ne~te in pantecele ei prin incheieturi. ~nevoie ajung pe malul din fata si calca ~e u~-r;ant ~~la~tm?s, acoperit de trestii. Aeolo se afla groazl1lcuI~&~, p~~uot;Il}nfemu " culcat in pestera sa, El cutreinura ~1 mfiora'lmparatla larga a infemului eu latratul celor trei boturi ale sale. Pe crestet, un sarpe care-itine loc de par ~e ridica si incepe ~ suiera patrunzator, Sibila arunca turte aducatoare de somn, gatite anume. C~rberul deschide boturile lacome, prinde turtele si le inghite. Indata el seintinde in gura pesterii pe care 0 umple cu trupu-i urias, apoi adoarme greu. Enea si Sibila inainteaza si pasesc pe tarmul raului care e cu neputinta de trecut inapoi. Ei aud glasu;'ile tanguiioare ale copiilor care au fost' srnulsi de la sanul maIII lor; aproape de ei sunt victimele jalniee al~dq:afilor s~ramhe care i-au osandit la moarte pe nedrept~, JudeeatQnIl llllctelQkcU 0 cumpana in maini, Ie judeca din nou si -le cantan'., c faptele bune sau rele. Tot aeolo erau aeei care din nerabd~I si-au pus singuri capat vietii. Vai, cat ar mai dori acum sa ia I, 1;\ inceput.viata cu toate nemultumirile ei! Da~ cel. mo~ hili al care se incolaceste de noua ori in jurul inf~J:Ul, nU-I mai I /I ~i\ se intoarca in l~ea pe care au urat-e inainte de-~ 0 III()a~tc! In mijlocul indragostitilor care si-au Iuat viata, Enea II p' regina Did9na, cu rana ad~n~a in ~iept, ~~a ~~lm a fost 'III I ugina cand s-a urcat pe mg. Chipul er era galbejiu ca luna 1IIIIHil patrar cand se pierde print.~e nouri. Pe bunul E,nea n IiII it lacrimile si el ii intinse mainile eu dragoste, chemand-o: 'millana femeie, banuiam eu, cand am vazut foe in palatul I ui indurat 0 mare napasta, dar nu eredeam ca-ti vei lua dill pricina mea. Iti jur ca am plecat silit si indurerat din 11101. Vezi bine acum si tu ce crunt destin ma urmareste, 165

caci nu-ti vei inchipui di am venit de voie intre morti! Vai, chiar atat de mult te-a indurerat plecarea mea? Atat de mult m-ai iubit? Rogu-te, nu fugi! Nu te feri de privirile rnele! E ceadin urma data cand iti mai pot vorbi. Plangand, Enea voi s-o indupiece, dar ochii ei ramaneau plecati In pamant. Ca 0 statuie de piatra statea Didona in fata lui, de parca nu i-ar fi auzit glasul si gemetele. AApoi, tara sa-si ridice priviriIe, se lntoarse si pieri din ochii lui. In padurea.umbroasa, ea fugi la Sicheu, primul ei sot, care 0 primi cu dragoste, cautand sa inlature din sufletu-i marea durere. Induiosat, Enea ramase multa vreme cu ochii in lacrimi, pana-i aduse aminte Sibila sa mearga mai departe. Ei intrara p~ un taram unde se desfatau viteji care si-au dat viata pentru patrie. 11intampinara cu multa bucurie sotii sai de' arme de suferinti de la Troia, si toti voiau sa-I vada, sa-i vorbeasca. D cand umbrele aheilor, cu ~@!lle~n frunte, il zarira pe ero troian cu annele sale strahicitoare, se napustira unele peste alte fugind din fata lui, de parca s-ar fi aflat la Troia, ca odinioara. lnaintea lui Enea se opri~, fiul.Iu] Priam, atat de mos odinioara. Acum el era gioaznic Clopartit de rani. Cu murat, Enea II intreba cum a ajuns in aceasta jalnica star ? raspunse Deifob: - Stii cinem-a batjocorit? Nelegiuita spartana, Elena mea, care m-a dat in mana grecilor. Cand calul de lemn 10 Troia plin de ostasi,: ea s-a prefacut ca serbeaza cu troien Bacus, pe zeul vinului si al desfraului, dans and si chiuind pe strazile Troiei in miezul noptii. In mana ei tinea 0 tort ca bacantele. Dar torta ei avea atunci alt rost: sa vestease ca usile Troiei s-au deschis si ca-i asteapta prada. noaptea aceea m-am dat somnului lara griji, dar tic 1 sotie imi ascunse armele, apoi chema pe Menelao I care dormeam. EI m-a ciuntit cum l-acalauzit ura, Enea zareste apoi 0 inchisoare larga, intarita eu zid si inconjurata de un rau naprasnic, Fleghetonul, inflacarate tarasc cu mare vuietsfaramaturile inalt apara inchisoarea grozava, ale carei porti stalpi de nestemate. Inye~mantata intr-o rochi I zeita-furie vegheaza ziua si noaptea la poart in de gemete, de lovituri salbatice de bici $i d lanturi. In clipa aceea portile inchisorii s i hi dadura in Iaturi, scotand la ivcala 0 t rnni] infllol.,. \66

- lata, grai Sibila, lacasul celor mai mari pedepse! Aici se chinuiesc zgarcitii, inselatorii de prieteni, ucigasii de frati si indeosebi vanzatorii de patrie, pe care-i arde necontenit focul cel vesnic. Enea si Sibila ajung apoi la poarta imparatesei infernului, unde elatama crenguta de aur, darul catre Proserpine. Deodata, ei se pomenira in tinutul insorit al sufletelor fericite. Acolo ardea un alt soare decat pe pamant si alte stele sclipeau pe bolta cerului. 0 lumina dulce dadea viata vesnica frunzisului verde. Sufletele petreceau in cantece si jocuri. Aici se aflau eroii, poetii si cantaretii care au nascocit iubirea de frumos. Aici se aflau cantaretul Orfeu si prietenul sau Museus, pe care-l intrebara de Anchise. Museus le raspunse: - Noi nu avem un loc anume unde 'lo~uim si nici nu avem ceva al nostru sau al altuia, ci toti ne bucuram de to ate, de aceea traim in pace eterna si multumire.Locuim in umbra dumbravilor, pe malul raurilor, pe plaiuri de flori, pretutindeni unde ne place. Ei inaintara impreuna si-l gasira pe tatal Anchise. - Tata, rosti Enea, de cand te doresc! El voi sa-l imbratiseze, darnu putu, fiindca Anchise era 0 umbra tara trup. II intreba apoi ce stie de ursita troienilor, si Anchise incepu a vorbi: - Dupa ce din ne~ul lui Iulus se v~na~te Romulus, eel dintai rege-&, Romei, un sir nesfarsit de eroi vor straluci in istoria lumii pana la Cezar si la fiii sau, August Octavian, Destinul.a dat Romei la1iiCeput un sir de razboaie, dar dupa ce Octavian va lua pc umerii sai grijile "Romei, 0 pace lara de sfarsit, pacea romana, sc va aseza in lumea intreaga stapanita de Roma. Acesta e viitorul pentru care zeii te-au scos din ruinele arzande ale Troiei. Vezi tu ullctele acelora care se scalda in rau? Vezi fapturile lor taiate ca lin stanca si chipurile lor de eroi? Acestia sunt urmasii irnparatiei I . din Italia. Sunt sutJetele care se scalda in apele uitarii, spre a mati de amintirile vietii dintai, si care pana intr-o rille de ani vur intrupa in eroii al carer chip il po am umbrele lor acu~. lata ( 'uton, pe Cezar, pe Octavian, iata pe stranepotii tail . Tot vorbind, ei ajung la cele doua porti ale Campiilor Elizee, I itc portile Somnului. Una e de com, aIta e de fildes. Prin cea 0111 tree umbrele adevarate, care ies din infem si reinviaza mant, Prin cea de fildes ies amagirile desartesi visurile I tourc.Anchise duce pe fiul sau si pe Sibila la poarta de I prin care-i scoate la lumina soarelui. Enea se intoarce la Iilc sale, unde sotii sai il asteptau infrigurati. 167