Povestea celui mai fericit copil

De Florentina Frumuşanu

Undeva, departe, într-un oraş mare, exista o tradiţie: in fiecare an se organiza un

concurs in care era ales cel mai fericit copil în relaţia cu părinţii săi. Era un oraş în care
părinţii erau buni şi copiii erau asemeni lor. Dar nu fusese aşa dintotdeauna. La început,
au participat câţiva copii, iar pe măsură ce treceau anii, numărul participanţilor era din ce
în ce mai mare.
Se cum se ştie deja, copiii sunt mai sensibili când le spune o altă persoană decât
părinţii lor ceva, aşa că s-a stabilit ca părinţii copiilor participanţi să scrie ce aşteptări au
de la copiii lor pe un bileţel pe care îl puneau într-un bol mare apoi copiii urmau să
extragă un bilet din bol şi să spună cum ar face să răspundă pozitiv la dorinţele şi
aşteptările părinţilor care au scris acel bileţel.
S-a observat cum copiii erau mai atenţi la ce le spuneau părinţii, de când s-a făcut
acest experiment.
Bineînţeles, au fost copii care chiar dacă erau buni, au considerat din start că nu
erau buni şi au renunţat să se înscrie la concurs. Sunt cei care au mai multă nevoie de
încredere în ei.
Au fost si copii pe care părinţii nu i-au încurajat, aşa că nici ei nu au avut destulă
motivaţie pentru a participa.
Apoi au venit copii care aveau încredere în ei, care au participat susţinuţi de
părinţi. Urmând etapele concursului, trei au ajuns în finală. Probele finalei erau 5:
Prima probă cerea fiecărui copil să extragă din bol un bilet scris de unul din
părinţi apoi să spună ce ar face el pentru ca aşteptările şi dorinţele acelui părinte să fie
îndeplinite.
A doua probă era ca finaliştii să îsi imagineze că au ei copii şi scriu ce aşteptări au
ei de la aceşti copii,
A treia probă era să spună ce ar schimba la părinţii lor dacă ar putea.
Proba a patra a fost să spună cum ar fi dacă ar avea o relaţie perfectă cu părinţii
lor.
A cincea probă a fost să facă ceva real pentru a-şi arăta dragostea pentru părinţi.

Cei trei copii au răspuns pe rând la toate probele, fără ca ceilalţi să fie de faţă.
Primul copil, care era un băieţel de 10 ani, blond şi îndrăzneţ, a extras un bilet.
Aşteptările părinţilor care au scris biletul erau: să fie un copil silitor; să respecte cererile
părinţilor şi să trateze cu seriozitate toate lucrurile de care se apucă. El a răspuns la prima
probă:
„Pentru ca părinţii aceştia să fie fericiţi cu un copil ca mine, eu aş merge zilnic la
şcoală, cu temele făcute impecabil, aş citi mult din manuale încă înainte de a fi predată
lecţia şi aş căuta mai multe informaţii despre acel subiect al lecţiei. Despre cererile
părinţilor a spus că ar fi onorat să îşi audă părinţii de fiecare dată când i se adresează cu
respect şi răbdare. Apoi despre lucrurile serioase pe care le am de făcut, va fi un efort
mare să le duc la final făra a mă juca cu ele, dar mă voi stradui să nu las baltă nimic
început...
Proba a doua a adus două răspunsuri din partea sa: „Dacă voi avea copii voi
aştepta de la ei cel mai mult să înveţe să se descurce singuri şi să rămână toată viaţa
prieteni cu mine.”
Proba a treia a adus un răspuns simplu: „Aş dori să schimb la părinţii mei vârsta,
să mă pot juca cu ei!”
A patra probă a avut răspunsul: „cea mai bună relaţie cu părinţii mei ar fi dacă am
reuşi să facem mereu ce ne place, împreună!”
Proba a cincea a l-a inspirat pe copil să construiască o bărcuţă, in miniatură, aşa
cum şi-o imagina pe cea cu care va călători cu părinţii săi când va fi mare să îşi
construiască singur propria barcă.
Al doilea copil era o fetiţă, de 11 ani, blondă şi slăbuţă, dar foarte fâşneaţă. Iată ce
a răspuns ea:
„Pentru că aşteptările părinţilor care au scris biletul sunt ca un copil să înveţe bine
să îşi atingă potenţialul maxim şi să îşi respecte părinţii, eu aş face eforturi maxime
pentru rezultatele mele la învăţătură, citind şi învăţând zilnic la şcoală dar şi vorbind
frumos cu mama mea, cu care stau, să fiu mereu atentă la ce simte şi face pentru mine.”
La a doua probă fetiţa a spus ca atunci când va fi mamă va aştepta de la copiii săi
să fie ambiţioşi şi corecţi. Proba a treia a a adus un răspuns apreciat de public şi de juriu:
Vreau ca mama mea să poată să petreacă mai mult timp cu mine, timp de calitate în care
să fim cu adevărat fericite, aş dori ca munca sa să fie mai bine plătită pentru a nu fi
nevoită să stea atâtea ore la muncă. Relaţia perfectă cu mama sa ar fi „dacă ar sta mai
mult împreună şi ar face lucruri drăguţe zilnic”. Pentru a arăta iubirea faţă de mama sa
fetiţa a scris o felicitare imensă pentru mama sa, în formă de inimă, pe care a scris: azi te
iubesc mami! Data – fiecare zi din viaţa mea!
Al treilea copil, de 11 ani, visător, pasionat de tehnică şi foarte îndrăzneţ, vine cu
următoarele răspunsuri: „Pentru că părinţii care au scris biletul aşteaptă de la copii să dea
tot ce pot mai bun, să fie prudenţi şi echilibraţi, eu aş descoperi ce pot mai bine şi aş
munci mult să obţin rezultatele cele mai bune în domeniile mele preferate. Voi fi atent
când voi fi provocat, voi răspunde calm şi echilibrat, atent la ce face celălalt pentru a
evita conflictele şi a putea să reuşesc ce îmi doresc,fără a provoca durere mie sau
celorlalţi.”
Ce aşteptări va avea de la copii săi când va fi părinte ne spune foarte frumos: „voi
avea grijă să îi anunţ că au datoria să realizeze în viaţă mai mult decât părinţii lor, să fie
mai buni şi să ne depăşească prin ce vor face în munca lor şi in relaţia cu copiii lor”.
La întrebarea ce ar vrea să schimbe la părinţii lui a răspuns: nu aş dori să schimb
nimic la părinţii mei, sunt foarte fericit să am asemenea părinţi. Sunt mândru de ei şi aş
vrea să fie şi ei la fel.
Relaţia perfectă cu părinţii săi ar fi „foarte asemănătoare cu ce este acum, o relaţie
în continuă dezvoltare şi în armonie”.
Ce a făcut copilul pentru părinţii săi în mod concret pentru a-şi arăta iubirea?
Copilul a coborât de pe scenă, a mers la părinţii săi care erau în sală şi i-a îmbrăţişat pe
amândoi odată cu multă dragoste, fără să le spună vreun cuvânt. Apoi s-a întors zâmbind
fericit pe scenă.
 A fost o misiune grea pentru juriu, să aleagă copilul care să câştige titlul de cel
mai fericit copil în relaţia cu părinţii săi. În final s-au decis, premiul cel mare, o călătorie
pentru copil alături de părinţii săi în Mexic, a revenit copilului de 11 ani care a spus că nu
ar vrea să schimbe nimic la părinţii săi. Îmbrăţişarea finală i-a convins cel mai mult. A
fost un câştig şi pentru ceilalţi copii, care au cîştigat şi ei câte un mic premiu, o excursie
in Munţii Apuseni.
Cel mai mare cîştig a fost însă pentru copiii din întreg oraşul, care au învăţat,
alături de părinţii lor, că relaţia dintre ei se poate îmbunătăţi şi poate deveni una mai
frumoasă.