Baba Cloanța Cotoroanța
~Poveste pentru copiii cuminți~
În pădurea de la Sgoanța
Șade Cloanța-Cotoroanța,
Vrăjitoare, rânjitoare,
Nas de gae răpitoare,
Ochi aprinși de cucuvea
Și ca scorpia de rea...
Satele din jur, cu teamă
Își fac cruce și-o blesteamă
Baba Cloanța azi se duce
Pradă nouă să apuce...
Miorlăind ca un cotoi,
Val-vârtej pe măturoi,
Cu privirile holbate,
Trece vifor peste sate.
Șade Cloanța-Cotoroanța
În pădurea de la Sgoanța,
Și-a dus gâștele acasă,
Și de furt tot nu se lasă
Pleacă iar pe măturoi
Iar acas’ la vrăjitoare,
Tanța-i pusă păzitoare
,Peste gâștele furate,
Să le aibă ‘n grijă, toate,
S le deie zilnic hrană,
Să le plimbe prin poiană,
Să le țină tot pe-aproape,
Și vorbesc de ea cu groază,
Ca de cea mai neagră piază!...
Și mai are baba ghiare,
Și mai are și mai are,
Măturoiu cu coada lungă,
Să-i ajungă, să-i ajungă,
Măturoiu vrăjit, pe care
Sboară prin văzduh, călare...
Și în sbor
Șuerător,
Vine iureș dintr-un nor,
Fură gâștele din drum
Și dispare ca un fum...
După alte furturi noi...
Baba Cloanța-Cotoroanța
O răpește-acum pe Tanța
Fata cât o portocală
Care se ducea la școală
Nu cumva vr-una să scape!
Trebue să facă treabă,
Că de nu,cumplita babă
Îi și rupe drept pe piele
Măturoiul de nuiele!...
Ah, ce lacrimi varsă Tanța,
În pădurea de la Sgoanța!...
Cloanța, zgripțura cu ghiară,
Zilnic, în pădure cară
Copilași, furați din sbor,
Rupți de la părinții lor...
Un tăciune și-un cărbune, -
Cum i-aduce-acas', îi pune
La trebi grele, la munci grele,
Dar fetițele răpite?
Ele-s slujnice robite:
Una trebuie să spele,
Alta pune-n foc surcele,
Alta frige în frigare,
Bieți copii!... Hoașca haină
Ce le dă la prânz și cină?
O căldare de fiertură
Neagră, pare-ar fi de sgură!
Zeamă rea de rădăcini
De urzici și de ciulini...
Frânți de munci și oboseală,
Seara, sub un colț de lună,
Hârca pe copii i-adună.
Ea îi numără pe toți
Și-i încue ca pe hoți
Cu un lacăt foarte mare,
În cotețul-închisoare.
Tanța, Ana, Bițu, Lae,
Stau închiși și dorm pe pae, -
Și la porții de nuiele!
Din băieții cei furați
Face zgripțura argați:
Unu-i pus butuci să crape,
Altul este pus să sape,
Celălalt cară bolovani,
Copilașii mei sărmani!
Un purcel ceva mai mare
Pentru baba mâncăcioasă
Când la prânz se-ntoarce-acasă,
Vai, ce jale grea apasă
Inimioara lor sfioasă!
Sorb copiii zeama goală.
Triști duc lingura la gură,
Duc venin și nu fiertură;
Lacrimi mari le curg pe față, -
Pe când Cloanța hrăpăreață
În bordeiul ei petrece,
Bând și-nfulecând cât zece!
Până-n zori de dimineață
În murdara cotineață,
Unde mișună guzganii
Pripășiți aici cu anii...
Cotoroanța le arată,
Rânjind, cheia blestemată:
-Hei,copii, lăsați speranța,
Când vă prinde Baba Cloanța!
Vâj - vâj -vâj, prin aer Cloanța
Sboară, fluturându-și sdreanța.
-U-hu – hu și u –hu-hu,
Am să-mi iau vătaf acu!...
Baba Cloanța-Cotoroanța
Din pădurea de la Sgoanța,
Lângă bufnița-i posacă
Stă gândind ce să mai facă:
-Am nevoie de azi-nainte,
De-un băiat isteț la minte,
-Ai să-mi fii vătaf acasă!
-Nu vreau, babă păcătoasă!
-Nu vrei? Las’pe mine, drace,
Slugă bună te voi face!
Până-ți vine mintea iar,
Dar viteazul Ionică
Nu se lasă prins de frică!
Nu degeaba-i merse veste
Că isteț și ager este...
Zărind mătura spurcată
De baborniță lăsată,
Intră-n casă, scotocește
Fierăstrăul mi-l ghicește...
Cotoroanța venetică
L-a furat și pe Ionică
Băiețel isteț în toate
Și vestit în nouă sate...
Ca să-l fac vătaf aici
Peste slugile mai mici...
Haide, mătură, hai, ia-mă,
Sus, pe-a ta vrăjită coamă,
Du-mă ca o vijelie,
Să găsesc ce-mi trebui mie!
Mi te pun aici porcar!
Hai, du porcii la mâncare,
Că te spânzur de picioare!...
Și, mustrându-l înc-odată,
Hoașca pleacă, supărată.
Iute, mătura înșfacă,
O așează ca pe-o cracă
Sfredelind, cu binișorul,
Drept pe la mijloc, cotorul,
Doar atât cât să te țină
Măturoiul de prăjină...
-Așa, scorpie bătrână,
Eu te am de-acum în mână!
Baba Cloanța pleacă iară,
Alte prăzi să s-aducă-n ghiară.
Sus pe măturoi urcată,
Sboară-n nori ca o săgeată...
Vâj - vâj - vâj, uhu, uhu, -
Las’ că vezi pe dracu tu!...
Buff! Într-o mocirlă pică!
Apa neagră o despică
Și-n nămolul din băltoacă
Se afundă și se-neacă...
-Ura, strigă Ionică,
Am scăpat de venetică!
Și băiatul meu, istețul,
A deschis pe loc cotețul:
-Hai, copii, ieșiți la soare,
C-am răpus pe vrăjitoare!
Vâj -vâj - vâj, vâjâie sborul,
Însă, trosc!s-a frânt cotorul!
Mătura se rupe-n două, -
Cloanțo, vrei o pradă noup?
Cloanțo, Cloanțo, lua-te-ar ciuma.
Unde te grăbești acuma?
Unde baba-și află groapa,
Fierbe cu bulboane apa,
Fumegă mocirla toată
Peste hârca blestemată!...
Veseli, cu lumini pe față,
Ies din neagra cotineață
Bițu, Lac, Ana, Tanța...
-Am scăpat de Baba Cloanța
Să trăiască Ionică,
Băiețelul fără frică!