Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Nicolae Labis
(Fragmente)
I. Prietenii
Prinde-a prinde in perdele,
Flori albastre, luna plina.
Si Cordun din somn isi isca
Ochii umezi spre lumina.
Luneca pe usa-afara
Cu aripe la calcaie,
Ca sa vada cum ii doar me
Puiu-n cusca noaptea-ntaie.
Il gaseste-n fapt de sara
Prin poiana, sub mesteacan.
Micul cerb plangea de foame
Ca un pr unc uitat in leagan.
Se torcea in vant racoare
Pe padurile-nfrunzate
Si pe mama-ciuta-aiurea
Lupul o sfarsise, poate
Sta acuma la ostrete,
Cum statuse si asara.
Ochii lui sclipesc in luna,
Narile se infioara
Si urechea lui asculta
Cum padurea-n zare canta.
Ca padurea il tot cheama,
Si padurea-l inspaimanta
Langa pui, Cordun cu grija
Mangaiatu-i-a grumazul.
Puiul cu fierbinte limba
Sar utatu-i-a obrazul.
Si Cordun a prins sa-i cante
Cantul - codrii sa-l auza -
Ca-i statea in piept de-aseara
Si-i venise-acum pe buza:
- Pui de cerb,
Pui orfan,
Pui gasit sub un mesteacan
Si adus intr-un suman.
Dinspre codri muta-ti gandul,
Ca pe-acolo urla vantul.
Spaimele-ntind ghearele
Si se-omoara fiarele.
Sunt si eu orfan ca tine,
Si-ntr-o haina si pe mine
M-a adus din codrii lungi
Un soldat si-i mult de-atunci.
Sunt si eu orfan ca tine,
Dar la scoala noastra-i bine.
Cate nu-nvatam ehei!
II. La stana
E pe drum vacanta mare,
Gata-gata ca sa vie,
Teii-s caiere de floare,
Smeurisu-n parg te-mbie.
Invoindu-se la scoala
Si cu puiul impreuna,
Hotari Cordun, la stana
Sa-si petreaca-n munti vreo luna.
Il tragea pe-acolo ata
De demult cu ani in urma,
Cand, trecand, prin munti, cu tata,
A-ndragit si brazi si turma;
Se stia cu toti ciobanii,
III. Toamna
Vine toamna; tot mai rece
Prin colibi, seara de seara
Cerul impestrit cu stele
Rasuflarea si-o coboara.
Blanurile de jivina
Tin caldut, dar firul ierbii
Tremura, si dinspre munte
Goarna toamnei suna cerbii
Oile mai pot sa steie
Inc-o luna pe ponoare,
Dar Cordun din nou la scoala
Trebui-va sa coboare,
Sa-si revada-atati prieteni,
Dar si stana sa o lase.
De aceea-i vesel parca,
Dar si jalea-n piept l-apasa.
Totu-i gata; si-a tras cusma
Si-a iesit in gura stanii.
Gudurandu-se-i dau roata,
Cu batai de coada, cainii,
Iar ciobanii rad de dansul,
Ca sa nu se vada bine,
Ca le pare rau de-o vara
Petrecuta-atat de bine.
Deci cu puiul cel de ciuta
Sta Cordun sa se coboare,
Si pe rape se coboara
Ca sa spuie, ca sa spuie -
Puiul nu e, puiul nu e,
Ca l-a savarsit fugarul
Cel cu flinta albastruie.
...
Dupa vorba ce-a adus-o
Un cioban in sat venit,
Cu caruta lui Iftime
Cinci prieteni au por nit
Lui Cordun sa-i iasa-n cale
De poiana mai la vale.
Au ajuns. Si mult si bine
Ingrijati ca nu mai vine,
Ei cu oc hii-n sihle cata,
Pe cand spune-ncet Iftime
Intamplari de altadata
Deodata vad cu totii
Cum Cordun, saltand prin ierbi,
Incalcindu-se-n feriga,
Printre brazi venind in goana,
Se apropie si striga:
- Panaite, in poiana,
Mi-a ucis puiul de cerb!
Mai nu cred, dar el se-ntoarce
Indarat, cu pasul lung.
Ei por nesc cu pasi de lana
Dupa el, si il ajung.
...
Panaite-ntins pe-o par te
Sta cu pusca dupa spate.
In desis baietii-asteapta,
Iar Iftime se indreapta
Singur, cu miscari ferite -
Sa nu-l simta Panaite -
Si c-un salt, pe pusca, mana
Dintr-o data s-a infipt.
Panaite,-n fata pustii
A sarit in sus ca fript.
- Stai asa! El sta; Iftime,
Cine stie, poate trage.
Vin atunci buluc baietii
Cu lucioasele baltage.
Ii priveste crunt banditul,
Insa n-are cum sa scape
Ca Iftime are pusca
Incarcata si-i aproape,
Iar Cordun c-o sfoara uda
Fedeles l-a cetluit.
S-au urcat in car cu totii
Si de vale au pornit.
Sta cu pusca-n maini Iftime,
Iar Cordun fara de grai,
Prin padurea intomnata,
Da arar cu biciu-n cai,