Anecdote

de Costache Negruzzi

Un om care iubea desfatarile mesei zicea: tatal meu manca mult, si maica-mea sedea mult la masa; eu
li saman amandurora.
Dionisie tiranul a poruncit sa taie barba cea de aur care era la idolul lui Asklepios, zicand ca nu era
potrivit ca feciorul sa aiba barba, cand Apolon, tatal sau, nu avea.
Un guraliv, povestind multe lucruri lui Aristotel, l-a intrebat in sfarsit daca povestile sale nu-l suparau.
- Nicidecum, au raspuns Aristotel, caci nici nu iau sama.
Un curtezan au zis imparatului August: - Huietul umbla ca ai sa-mi dai un dar. - Nu crede, i-au raspuns
August.
Un soldat, aflandu-se pe mare cu femeia sa in vremea unei furtuni, au vazut ca corabierii aruncau cu
graba orice puteau gasi, neluand sama la nimic, si, cum ei strigau ca sa arunce fiestecare orice avea
greu, de voiesc sa nu piarda impreuna cu averile si viata, soldatul auzind, si-au luat indata femeia si-au
aruncat-o in mare, zicand ca n-are nimic mai greu si mai suparator decat pe femeia sa.
imparatul Conrad al III-lea, luand cetatea Weinbergului, au hotarat a taia pe toti lacuitorii ei, dand
voie femeilor sa iasa si sa duca cu dansele ce aveau mai scump. Femeile indata au luat in spate pe
barbatii lor, zicand ca n-aveau nimic mai scump decat barbatii.
Un himist, care se lauda ca au aflat stiinta de-a face aur, cerea o rasplatire de la papa Leo al X-lea.
Acest papa au poruncit sa-i deie o mare punga desarta, zicand ca, fiindca el stie a face aur, el n-are
trebuinta decat de o punga ca sa-l tie.
Un om ruga pe altul sa numere nebunii targului. El au raspuns: - D-ta imi ceri un lucru foarte greu, iar
de m-ai intreba cati intelepti, ti-as spune ca-s mult mai putini.
Zenon, pentru ca sa faca pe un tanar guraliv sa taca, i-au zis: - Firea ne-au dat doua urechi si o singura
gura ca sa auzim multe si sa vorbim putine.
intreba pe Aristotel ce castigau mincinosii din spusul minciunilor. -Ca sa nu-i creada, au raspuns, nici
cand vor spune adevarul.
Se mirau unii de duiosimea si duhul cel patrunzator al lui Pic della Mirandola, care inca nu era de noua
ani. Un batran le-au zis, in fiinta si acestui tanar print: -Cand copiii au atata duh de mici, se fac niste
natarai, cand ajung intr-o varsta mai mare.- De este asa, au urmat copilul, sa vede ca in tinereta ai fost
tare cu duhul.
Diogen au zis unui om care, pentru ca sa-si arate duhul, vorbea multe: - Boierule, de cand ai venit din
cer?
Un episcop, mergand in careta, au intalnit un caputin mergand calare si l-au intrebat: - De cand
Sfantul Frantisc merge calare? Caputinul i-au raspuns:- De cand Sfantul Petru merge cu careta.
Un zugrav, aratand un rau cadru in fiinta multora altor zugravi vestiti, se lauda ca l-au gatit foarte
degraba. La care Apelles i-au raspuns: - Nu-i trebuinta sa-mi spui ca l-ai gatit degraba, caci singur
cadrul o marturiseste aceasta.

Prietenii lui Dioghen, intrebandu-l unde voieste sa-l ingroape. - Sa nu cumva sa ma ingropati, le-au zis
el. - Asadar vei fi de hrana pasarilor si a fiarelor, au adaus prietenii. - Ba nu, au urmat el, sa-mi puneti
numai un bat in mana, ca sa-i poci goni.- Dar cum sa-i gonesti, au zis ei, daca nu vei simti? - Daca n-oi
simti, au zis Dioghen, ce-or sa ma supere muscaturile lor?