Mihail Sadoveanu

de Mihail Sadoveanu

"Hm! facu primarele, ridicandu-se in capul oaselor. Vinul Corjoaii este bun, care
nu se mai afla..."
In tacerea odaii, luna sclipea cu luciri tainice pe podele. De undeva, dintr-un
ungher, se auzi un zgomot nelamurit; un cocos trambita prelung, departe.
"Hm, bun! Care va sa zica iar m-am imbatat. Strasnic m-am imbatat! Sunt un
ticalos..." rosti el incet, c-o mladiere de durere in glas. Se cobora din pat, deschise
fereastra. Apoi zambi si-si clatina capul cu amaraciune.
Aburi de racoare ii mangaiau obrazul. Din livada patrundeau domol infiorarile
noptii. Lilieci negri treceau prin pulberea de argint a luminisilor. O invaluire usoara
de vant misca frunzisul si prin tesatura de ramuri luna strecura fasii palide de
lumina. In departare, ca niste valuri de ceata pluteau peste intinderi.
Primarele rasufla adanc miresmele noptii si ramase asa, ca-ntr-o visare, cu ochii
atintiti in luna.