Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Nicolae Labis
I.
Si vantul de toamna si noapte si chinuri revine
Si mi-a mai murit o iubire, in suflet lasand
Dureroase canale ce-odata fusesera pline
De radacinile ei dizolvate acum in nimic si in vant.
II.
Cum vantul de toamna si noaptea si chinuri incinge
Lumea cu urletul lui ragusit, urias,
Micsorand si marind departarile; cum sub meninge
Amintirile zac aiurind; cum danseaza-n oras
Razele lampii electrice; cum se dezbina
Stuful subtirilor ploi intre maluri de zid,
Ma gandesc la pescarii din delta cu voci in surdina,
La prietenii mei care-noata in frigul putrid
Si inima-ntr-insii isi misca-ngrozitele clape,
Si ma simt impreuna cu dansii in stuh si pe ape,
Samburii vii ai pustiului vested de stuh si de ape,
Pe cer se-oglindeste-ntunericul apei ce bate,
Intunericul pomilor negri ce aerul bat,
Intunericul vitelor care plutesc inecate,
Negrul acesta nenuantat.
III.
Ziua mai curge, dar rau incalcita in stuh,
Nedefinita in timp, fara soare, secret.
Paclele lungi se desira incet prin vazduh,
Caci undeva, enervant de incet,
Cherhanalei ii smulge din cap manios
Parul acesta latos.
IV.
Cel care aceasta revolta umana-ncepuse,
Dar si-o curmase pe rosii petale de tuse,
Buzele negre-si misca si acum, ca si cum
Ar fi strigat cu ceilalti impreuna si-acum,
Dar nici un cuvant nu-i iesea din gatlejul surpat
Doar un suspin modulandu-se, doar un oftat,
Neputincios, pregatindu-se parca s-adoar ma
Acoperit de melodica larma.
V.
Vantul de toamna si noaptea ce vine la mine,
Dragostea mea ce murise in suflet lasand
Dureroase canale ce-odata fusesera pline
De radacinile ei dizolvate acum in nimic si in vant,
Dansul luminii sinistru-n oglinzi de noroi,
Versul nescris, ori strivita in buze rasura,
Sunt numai tonuri tesute in masa acelui
Zbucium vital afirmandu-si puterea si ura.
Balada