Thomas Samuel Kuhn

(18 iulie 1922-17 iunie 1996)

-american filosof, fizician și specialist în istoria științei

- Kuhn s-a născut în Cincinnati, Ohio, într-o familie bogată, având ambii părinți evrei
- până în clasa a V-a a fost educat la o școală privată din Manhattan, Lincoln School, care a
subliniat gândirea independentă, mai degrabă decât să învețe fapte și materii.
- Familia s-a mutat apoi la 65 km nord de orășelul Croton-on-Hudson unde, încă o dată, a
urmat o școală privată – Hessian Hills School. Aici, în clasa a șasea până în clasa a noua, a
învățat să iubească matematica. A părăsit Hessian Hills în 1937. A absolvit Taft School din
Watertown, în 1940
A obținut licența în fizică (vorbești de îndemnul tatălui său și ca și el a terminat Harvard) de la
Universitatea Harvard în 1943,masteratul în 1946 și doctoratul în 1949 și a predat un curs în
istoria științei acolo –
După ce a părăsit Harvard, Kuhn a predat la Universitatea din California, Berkeley atât în
departamentul de filosofie, cât și în departamentul de istorie, fiind numit profesor de istoria
științei în 1961. Deoarece a descoprit frumusețea acestei laturi ale științei
În 1964 s-a alăturat Universității Princeton ca profesor de filosofie și istorie a științei.
În 1979 s-a alăturat Institutului de Tehnologie din Massachusetts (Meisahusets)(MIT) ca
profesor de filosofie, rămânând acolo până în 1991.
- a fost căsătorit de două ori cu Kathryn Muhs cu care a avut 3 copii si ai apoi cu Jehane
Barton Burns (Jehane B. Kuhn)
- în 1994 a fost diagnosticat cu cancer pulmonar iar în 1996 a murit
Este cunoscut cel mai mult pentru cartea Structura revolutiilor științifice, publicată în 1962
(consta în explorarea punctelor de cotitură din istoria științei + o încercare de a emite o teorie
despre felul în care se produc revoluțiile din știință) în care a prezentat ideea că știința nu
evoluează treptat spre adevăr, ci trece prin revoluții periodice pe care le numește "schimbări de
paradigmă". A revoluționat știința, a afirmat că dezvoltarea științei, creșterea cunoașterii
umane nu este un proces linear, cumulativ, așa cum susținea Karl Popper,
 Stiința în viziunea sa alternează – „știința normală”: proces de rutină în care oamenii de
știință lucrează într-un anumit cadru teoretic („paradigmă”) acumulând rezultate care nu pun la
îndoială baza teoretică a cadrului de lucru . Uneori bineînțeles ei întâlnesc rezultate neașteptate
sau anomalii însă sunt considerate a fi erori ce aparțin persoanelor implicate => o dovadă că
știința clasică nu caută inovații
- „criză”: dacă a fost formulată o nouă teorie, apare schimbare
de paradigmă și un nou cadru care îl înlocuiește pe cel vechi . În cele din urmă, acest cadru de
lucru ajunge să fie considerat unul firesc, iar știința normală își reia cursul- până când apar alte
anomalii . A introdus temeni noi în vocabular precum paradigmă știință normală, revoluții
ștințifice (revoluția științifică înseamnă înlocuirea unei paradigme cu o alta, care răstoarnă
principiile vechii paradigme) la plural
El spune că teoria nu este fundamentul ştiinţei, teoria este doar un răspuns la o
întrebare. Mai important decât răspunsul sunt totuşi întrebarea şi prisma prin care este pusă
întrebarea
Pentru că lumea este mult prea complexă pentru a o putea cuprinde totalmente cu gândirea,
este normal ca oamenii să îşi formeze anumite stereotipuri, adică prescurtări ale datelor, şi
apoi să gândească în conformitate cu acestea. Odată fundamentate aceste stereotipuri este
foarte dificil să scapi de ele. Ele sunt modul în care tu ca om percepi lumea, în lipsa lor nimic
nu ar mai avea sens. Atunci când întâlneşti în lume un lucru necunoscut îl interpretezi tot pe
baza lucrurilor deja cunoscute.
Un alt termen cheie în teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a numit
incomensurabilitatea teoriilor. Conform acestei sintagme, știința se dezvoltă independent de
comunitățile științifice, fiecare comunitate științifică își dezvoltă o paradigmă proprie de
cercetare, total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice. Nu se
poate face comparație între paradigme, între modelele de cercetare, nu se poate spune că o
paradigmă este mai bună ca alta, deoarece paradigmele se dezvoltă ținând seama de
caracteristicile comunității științifice căreia îi aparține. Astfel, modelul paradigmatic de
cercetare dezvoltat de către o comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă
comunitate științifică datorită condiționărilor impuse de limbă. Unii termeni și unele metode
de cercetare cuprind elemente care nu pot fi traduse de către comunitatea care dorește să
adopte noua paradigmă.
Kuhn a prezentat apoi o abordare istorică alternativă a metodologiei științifice. El a susținut că
poziția tradițională în care Galileo a respins fizica lui Aristotel din cauza experimentelor lui
Galileo este o eroare. Mai degrabă, Galileo a respins aristotelianismul ca un întreg sistem. Cu
alte cuvinte, dovezile lui Galileo au fost necesare, dar nu suficiente; mai degrabă, sistemul
aristotelic a fost în curs de evaluare, care a inclus, de asemenea, logica sa.
„Revoluția copernicană”, publicată în 1957, analizează Revoluția științifică din secolul al
XVI-lea și înțelegerea tolemică a sistemului solar. Aceasta a continuat să devină un
best-seller.