De pantecul materiei imens, De acest pantec bantuit de patimi Care-mi incing la alb inchipuirea; Aud ori banuiesc un freamat surd Al vietii minerale si organice, Al vietii izbucnind prin orice por.
Nerabdatoare sevele se zbat
In intima materiei faptura, Ori mai intim si mai neauzit Aluneca atomii transparenti Ce-nchid in ei ametitoare goane Pe gheme kilometrice de drum.
Asculta-n camp cum suna primavara,
Finetea clinchetelor ei lichide, Privind la cer imagineaza-ti astrii Care alearga huruind vital, Asculta in retorte cum lucreaza Acizi si saruri tonic murmurand, Asculta clocotul de sange tanar Din vinele femeii tale scumpe.
In toate e un ritm entuziast,
E ritmul energiei fara moarte, Al innoirii fara de sfarsit, Laboriosul ritm care complica Materia, miscata de spirala Necontenitei perfectionari.