Cresc de pretutindeni i se pierd n noapte. Rareori prin storuri o lumin scap De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de ap i-mi trimite-n fa raza ei rsfrnt...
Ploaia bate-n geamuri, streinile cnt.
Dar treptat, cu larm potolit scade Cntecul acestui tremur de cascade. Tot mai des n preajm umbre vii rsar, Ploaia peste case pic tot mai rar
i-n grmezi de neguri apele se strng...
Lumea-ntreag doarme, streinile plng.
Pn cnd o raz de argint n zare, Lmurind pe bolt straturi de ninsoare, Lin desface umbra i de crengi anin Scnteieri albastre, boabe de lumin. Iar acum din taina cerului deschis, Peste firea mut cad lumini de vis i-n troiene albe norii se desfac...
Dar cnd iese luna, streinile tac.
Dormi, iubire dulce!...
Numai eu ntrziu, singur pe crare, Farmecul acestei clipe cltoare... Gndurile mele vin s te detepte, Din pridvorul tainic s cobori pe trepte. S cobori n toamna limpede i rece i, visnd cu mine clipa care trece, S-mi sporeti tristeea ceasului trziu Cnd, strin de tine, sufletu-mi pustiu Va porni zadarnic, rtcind pe drum, S srute urma pailor de-acum.