Sunteți pe pagina 1din 1

George Toprceanu

Noapte de toamn

Murmur lung de streini, risipite oapte
Cresc de pretutindeni i se pierd n noapte.
Rareori prin storuri o lumin scap
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de ap
i-mi trimite-n fa raza ei rsfrnt...

Ploaia bate-n geamuri, streinile cnt.
Dar treptat, cu larm potolit scade
Cntecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des n preajm umbre vii rsar,
Ploaia peste case pic tot mai rar

i-n grmezi de neguri apele se strng...

Lumea-ntreag doarme, streinile plng.
Pn cnd o raz de argint n zare,
Lmurind pe bolt straturi de ninsoare,
Lin desface umbra i de crengi anin
Scnteieri albastre, boabe de lumin.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mut cad lumini de vis
i-n troiene albe norii se desfac...

Dar cnd iese luna, streinile tac.

Dormi, iubire dulce!...
Numai eu ntrziu, singur pe crare,
Farmecul acestei clipe cltoare...
Gndurile mele vin s te detepte,
Din pridvorul tainic s cobori pe trepte.
S cobori n toamna limpede i rece
i, visnd cu mine clipa care trece,
S-mi sporeti tristeea ceasului trziu
Cnd, strin de tine, sufletu-mi pustiu
Va porni zadarnic, rtcind pe drum,
S srute urma pailor de-acum.