Sunteți pe pagina 1din 1

Fişe de lucru – Noapte de decemvrie, Alexandru Macedonski

„Pustie şi albă e camera moartă... Se urcă, palpită, trosneşte, vorbeşte...


Şi focul sub vatră se stinge scrumit...     „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit... Şi flacăra spune: „Aduc inspirarea...
Iar geniu-i mare e-aproape un mit... Ascultă, şi cântă, şi tânăr refii...
 Şi nici o scânteie în ochiu-adormit. În slava-nvierii îneacă oftarea...
Avut şi puternic emir, voi să fii."
Pustie şi albă e-ntinsa câmpie... Şi flacăra spune: „Aduc inspirarea
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit... Şi-n alba odaie aleargă vibrarea.
Sălbatică fiară, răstriştea-l sfâşie,
Şi luna-l priveşte cu ochi-oţelit... Răstriştea zăpezii de-afară, dispare...
E-n negura nopţii un alb monolit... Deasupră-i e aur, şi aur e-n zare,
    Şi luna-l priveşte cu ochi oţelit. Şi iată-l emirul oraşului rar...
Palatele sale sunt albe fantasme,
Nămeţii de umbră în juru-i s-adună... S-ascund printre frunze cu poame din basme,
Făptura de humă de mult a pierit Privindu-se-n luciul pârâului clar.
Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună
Chiar alba odaie în noapte-a murit... — Bagdadul! Bagdadul! şi el e emirul...
    Făptura de humă de mult a pierit. Prin aer, petale de roze plutesc...
Mătasea-nflorită mărită cu firul
E moartă odaia, şi mort e poetul... Nuanţe, ce-n umbră, încet, veştejesc... —
În zare, lupi groaznici s-aud, răguşit, Havuzele cântă... — voci limpezi şoptesc...
Cum latră, cum urlă, cum urcă, cu-ncetul, Bagdadul! Bagdadul! şi el e emirul.
Un tremol sinistru de vânt-năbuşit...
Iar crivăţul ţipă... — dar el, ce-a greşit? Şi el e emirul, şi are-n tezaur,
    Un haos, urgia se face cu-ncetul. Movile înalte de-argint şi de aur,
Şi jaruri de pietre cu flăcări de sori;
Urgia e mare şi-n gându-i ş-afară, Hangiare-n tot locul, oţeluri cumplite
Şi luna e rece în el, şi pe cer... În grajduri, cai repezi cu foc în copite,
Şi bezna lungeşte o straşnică gheară, Şi-ochi împrejuru-i — ori spuză, ori flori.
Şi lumile umbrei chiar fruntea i-o cer...
    Şi luna e rece în el, şi pe cer. Bagdadul! cer galben şi roz ce palpită,
Rai de-aripi de vise, şi rai de grădini,
Dar scrumul sub vatră, deodată, clipeşte... Argint de izvoare, şi zare-aurită
Pe ziduri, aleargă albastre năluci... Bagdadul, poiana de roze şi crini
O flacără vie pe coş izbucneşte, Djamii — minarete — şi cer ce palpită.”

1. Daţi sinonimele contextuale ale cuvintelor: scânteie, humă


2. Scrieţi enunţuri cu sensurile denotativ şi conotativ ale cuvintelor: viscol, flacără
3. Scrieţi patru expresii/locuţiuni care să conţină cuvintele: noapte, cer
4. Transcrieţi din text o construcţie care ilustrează dimensiunea spaţială şi una pentru cea
temporală
5. Transcrieţi din text două teme/motive
6. Explicaţi folosirea cratimei din sintagma: Şi luna-l priveşte
7. Analizaţi două figuri de stil diferite din text
8. Prezentaţi tipul de lirism
9. Identificaţi în text trei trăsături ale genului liric
10. Demonstraţi, prin patru argumente, apartenenţa poeziei la lirica simbolistă
11. Comentează în 5-8 rânduri titlul poeziei