Alexandru Macedonski 2012

1.Noaptea de decembrie

Pustie i alb e camera moart... i focul sub vatr se stinge scrumit... Poetul, alturi, trsnit st de soart, Cu nici o scnteie n ochiu-adormit... Iar geniu-i mare e-aproape un mit... i nici o scnteie n ochiu-adormit. Pustie i alb e-ntinsa cmpie... Sub viscolu-albastru ea geme cumplit... Slbatic fiar, rstritea-l sfie, i luna-l privete cu ochi-oelit... E-n negura nopii un alb monolit... i luna-l privete cu ochi oelit. Nmeii de umbr n juru-i s-adun... Fptura de hum de mult a pierit Dar fruntea, tot mndr, rmne n lun Chiar alba odaie n noapte-a murit... Fptura de hum de mult a pierit. E moart odaia, i mort e poetul... n zare, lupi groaznici s-aud, rguit, Cum latr, cum url, cum urc, cu-ncetul, Un tremol sinistru de vnt-nbuit... Iar crivul ip... dar el, ce-a greit? Un haos, urgia se face cu-ncetul. Urgia e mare i-n gndu-i -afar, i luna e rece n el, i pe cer... i bezna lungete o stranic ghear, i lumile umbrei chiar fruntea i-o cer... i luna e rece n el, i pe cer. Dar scrumul sub vatr, deodat, clipete... Pe ziduri, alearg albastre nluci... O flacr vie pe co izbucnete, Se urc, palpit, trosnete, vorbete... Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?" i flacra spune: Aduc inspirarea... Ascult, i cnt, i tnr refii... n slava-nvierii neac oftarea... Avut i puternic emir, voi s fii."
-1-

Alexandru Macedonski 2012

i flacra spune: Aduc inspirarea i-n alba odaie alearg vibrarea. Rstritea zpezii de-afar, dispare... Deasupr-i e aur, i aur e-n zare, i iat-l emirul oraului rar... Palatele sale sunt albe fantasme, S-ascund printre frunze cu poame din basme, Privindu-se-n luciul prului clar. Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul... Prin aer, petale de roze plutesc... Mtasea-nflorit mrit cu firul Nuane, ce-n umbr, ncet, vetejesc... Havuzele cnt... voci limpezi optesc... Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul. i el e emirul, i are-n tezaur, Movile nalte de-argint i de aur, i jaruri de pietre cu flcri de sori; Hangiare-n tot locul, oeluri cumplite n grajduri, cai repezi cu foc n copite, i-ochi mprejuru-i ori spuz, ori flori. Bagdadul! cer galben i roz ce palpit, Rai de-aripi de vise, i rai de grdini, Argint de izvoare, i zare-aurit Bagdadul, poiana de roze i crini Djamii minarete i cer ce palpit. i el e emirul, i toate le are... E tnr, e farmec, e trsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gndul mereu, i-n faa dorinei ce este dispare Iar el e emirul, i toate le are. Spre Meka-l rpete credina voina, Cetatea preasfnt l cheam n ea, i cere simirea, i cere fiina, i vrea frumuseea tot sufletu-i vrea Din tlpi pn-n cretet i cere fiina. Dar Meka e-n zarea de flacri departe De ea o pustie imens-l desparte, i prad pustiei ci oameni nu cad? Pustia e-o mare aprins de soare,
-2-

Alexandru Macedonski 2012

Nici cntec de paseri, nici pomi, nici izvoare i dulce e viaa n rozul Bagdad. i dulce e viaa n sli de-alabastru, Sub boli lucitoare de-argint i de-azur, n vie lumin tronnd ca un astru, Cu albele forme de silfi mprejur, n ochi cu lumina din lotusu-albastru. Dar iat i ziua cnd robii i-armeaz... Cmile gtete, i negri-armsari, Convoiul se-nir n zori scnteiaz, Pornete cu zgomot, mulimea-l urmeaz, Spre pori npustit cu mici i cu mari. i el ce e-n frunte pe-o alb cmil, Jar viu de lumin sub rou-oranisc, S-oprete, o clip, pe verdele pisc, Privindu-i oraul n roza idil... S-oprete, o clip, pe verdele pisc... Din ochiul su mare o lacrim pic, Pe cnd, de sub dealuri, al soarelui disc n gloria-i de-aur ncet se ridic... i lacrima, clar, lucete, i pic... Din apa fntnii pe care o tie n urm, mai cere, o dat, s bea... Curmalii-o-nfoar c-o umbr-albstrie... Aceeai e apa spre care venea Copil, s-i alinte blondeea n ea i-ntreag, fntna, e tot cum o tie. E tot cum o tie, dar, searbd la fa, Sub magica-i umbr, un om se rsfa... Mai slut e ca iadul, zdrenos, i pocit, Hoit jalnic de bube, de drum prfuit, Viclean la privire, i searbd la fa. De nume-l ntreab emirul, deodat, -acesta-i rspunde cu vocea ciudat La Meka, plecat-am a merge i eu. La Meka? La Meka?... i vocea ciudat La Meka! La Meka! rsun mereu. i pleac drumeul pe-un drum ce cotete... Pocit, chiop i searbd, abia se trete...
-3-

Alexandru Macedonski 2012

i drumu-ocolete mai mult, tot mai mult, Dar mica potec sub pomi erpuiete, O tnr umbr de soare-l ferete, Auzu-i se umple de-un vesel tumult, i drumu-ocolete mai mult tot mai mult. Iar el, el emirul, de-asemenea pleac Pustia l-ateapt n largu-i s-o treac... Prin prafu-i se-nir cmile i cai, Se mistuie-n soare Bagdadul, i piere, Mai ters dect rozul de flori efemere, Mai stins dect visul pierdutului rai. n largu-i pustia, s treac-l ateapt E dreapt tot dreapt dar zilele curg, i foc e n aer, n zori, i-n amurg i el nainteaz, dar zilele curg. Nici urm de ierburi, nici pomi, nici izvoare... i el nainteaz sub flcri de soare... n ochi o nluc de snge n gt Un chin fr margini de sete-arztoare... Nisip, i deasupra, cer rou -att i toi nainteaz sub flcri de soare. i tot fr margini pustia se-ntinde, i tot nu s-arat oraul preasfnt Nimic n-o sfrete n zori cnd s-aprinde, i n-o-nvioreaz suflare de vnt Lucete, vibreaz, i-ntruna se-ntinde. Abia, ici i colo, gsesc, cteodat, Verdeaa de oaz cu dor ateptat... Sgeat, alearg cal alb i cal murg, Cmilele-alearg sgeat i ele, La cntecul apei se fac uurele... Izvor sau citern n clip le scurg Dar chinul rencepe, i zilele curg. i tot nu s-arat nluca sublim... i apa, n foale, descrete mereu... Cnd calul, cnd omul, s-abate victim, Iar mersul se face din greu i mai greu... Cu trei i cu patru, mor toi plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, i mndre cmile. i tot nu s-arat cetatea de vise...
-4-

Alexandru Macedonski 2012

Merindele, zilnic, n triti se sfresc... Prdalnice zboruri de paseri, sosesc... S-arunc pe leuri cu ciocuri deschise, Cmile, cai, oameni, cad, pier, se rresc... Doar negrele paseri mereu se-nmulesc i tot nu s-arat cetatea din vise. Cetatea din vise departe e nc, i vine i ziua cumplit cnd el, Rmas din toi singur, sub cer de oel, Pe minte i simte o noapte adnc... Cnd setea, cnd foamea, grozave la fel, Pe piept, ori pe pntec, i pun cte-o stnc, Prin aeru-n flcri, sub cerul de-oel. Pierdui sunt toi robii, cu cai, cu cmile... Sub aeru-n flcri, zac roii movile... Nainte n lturi napoi pestetot, Oribil palpit aceeai culoare... E-aprins chiar pmntul hrnit cu dogoare, Iar ochii se uit zadarnic, ct pot Tot rou de snge zresc pestetot Sub aeru-n flcri al lungilor zile. i foamea se face mai mare mai mare, i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare... Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii... Cutremur e setea, -a foamei simire E arpe, ducndu-i a ei zvrcolire n pntec, n snge, n nervii-ndrjii... Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii. Abia mai pete cmila ce-l poart... Sperana, chiar dnsa, e-n sufletu-i moart... Dar iat... prere s fie, sau, ea?... n zarea de flcri, n zarea de snge, Lucete... Emirul puterea i-o strnge... Chiar porile albe le poate vedea... E Meka! E Meka! -alearg spre ea. Spre albele ziduri, alearg alearg, i albele ziduri, lucesc strlucesc, Dar Meka ncepe i dnsa s mearg Cu pasuri ce-n fundul de zri o rpesc, i albele ziduri, lucesc, strlucesc! Ca gndul alearg spre alba nluc,
-5-

Alexandru Macedonski 2012

Spre poamele de-aur din visu-i ceresc... Cmila, ct poate, grbete s-l duc... Dar visu-i, nu este un vis omenesc i poamele de-aur lucesc strlucesc Iar alba cetate rmne nluc. Rmne nluc, dar tot o zrete Cu pori de topaze, cu turnuri de-argint, i tot ctre ele s-ajung zorete, Cu toate c tie prea bine c-l mint i pori de topaze, i turnuri de-argint. Rmne nluc n zarea pustiei Regina trufa, regina magiei, Frumoasa lui Meka tot visul intit, i vede pe-o iasm c-i trece sub poart... Pe cnd oviete cmila ce-l poart... i-n Meka strbate drumeul pocit, Plecat chiop i searbd pe drumul cotit Pe cnd oviete cmila ce-l poart... i moare emirul sub jarul pustiei i focu-n odaie se stinge i el, Iar lupii tot url pe-ntinsul cmpiei, i frigul se face un brici de oel... Dar luna cea rece, -acea dumnie De lupi care url, -acea srcie Ce-alunec zilnic spre ultima treapt, Sunt toate pustia din calea cea dreapt, -acea izolare, -acea dezolare, Sunt Meka cereasc, sunt Meka cea mare... Murit-a emirul sub jarul pustiei.

2.Comentariu Noapte de decemvrie:

Alexandru Macedonski (1854-1920) a fost poet si prozator, dar si teoretician al curentului simbolist, prin articolele publicate in

revista Literatorul" (pe care a condus-o mai bine de un sfert de secol); in paginile acesteia si-au publicat creatiile poetii afiliati noului curent literar,
-6-

Alexandru Macedonski 2012

lirica romaneasca fiind astfel integrata celei europene.

Scriitor de tranzitie. in opera caruia se imbina elementele romantice cu acelea simboliste. Macedonski a fost intaiul reprezentant de seama al lirismului citadin. Volumele..sale..de..versuri:Prima.verba" (1872),Poezii" (1882), Flori sacre" (1912),Poema rondelurilor" (1927) se caracterizeaza printr-o permanenta oscilatie intre elevatie si damnare, intre ideal si real, constituie un amestec intre amaraciunea neagra si iubirea frenetica a vietii. Ciclul Noptilor" macedonskiene (cu punctul de pornire in poemele similar intitulate ale poetului francez Alfred de Musset), oscileaza intre imaginile grotesti din Noaptea de noiembrie" si frenezia contopirii cu natura din Noaptea de mai". Tema nefericita a poemului Noaptea poetului (geniului), de decemvrie" o lume constituie de conditia

intr-o

plina

adversitati:

poezia simbolizeaza drama gemului, intr-o evocare de mari incandescente, reprezentativa pentru intreaga conceptie a poetului si, poate, si mai mult, pentru drama propriei sale existente, fascinata de vis, himera si ideal, irealizabil ca orice absolut" (Adrian Marino). Geneza poemului: Aparuta in 1912 si inclusa in volumul Flori

sacre", Noaptea de decemvrie" are la baza un poem in proza intitulat Meka si Meka" si publicat in ziarul Romanul", in 1890. Ideea centrala a acestuia era statornicia credintei intr-un ideal, aceasta desprinzandu-se dintr-o istorioara orientala: Lui Ali-ben-Mohamet-ben-Hassan ii moare tatal. in ultimele lui clipe, acesta isi sfatuieste fiul ca niciodata in viata sa nu se abata de la drumul cel drept.

-7-

Alexandru Macedonski 2012

Devenind emir al Bagdadului, Aii are tot ceea ce isi doreste (bogatie, tinerete, glorie), dar este mereu chemat de fascinatia Mekai - cetatea sfanta a musulmanilor. Atras irezistibil de acest ideal, Aii porneste spre Meka, insotit de un numeros convoi si pregatit sa traverseze desertul, mergand pe drumul cel drept. Odata cu tanarul emir, purcede spre aceeasi tinta si Pocitan-benPehlivan (un drumet pocit) decis sa ajunga la Meka pe cai ocolite. Pe masura ce timpul trece, traversarea pustiului se vadeste a fi tot mai grea pentru tanarul emir: oamenii si animalele mor, iar intinsul desert se umple de lesuri. Ramas singur, sub cerul de foc, Aii are, pentru o clipa, iluzia ca vede alba cetate; cu ultimele puteri alearga spre ea, dar totul se vadeste a fi un.miraj al desertului. Inainte de a muri, Aii mai are insa si o alta viziune: pe cea a lui Pocitan care intra biruitor pe poarta Mekai.

Aceasta naratiune va deveni partea a Ii-a a poemului Noaptea de decemvrie".

Structura, continut: Poemul intitulat Noaptea de decemvrie" este alcatuit din 237 de versuri dispuse in doua parti si un episod de legatura, dupa cum urmeaza: Partea I (versurile 1-28) justifica titlul poemului si prezinta geniul in ipostaza sa umana (de poet). Decorul descris este cel al camerei poetului, spatiu in care, intr-o noapte geroasa de iarna, acesta viseaza la gura sobei.

Golita de obiecte (Pustie si alba e camera moarta..."), odaia devine cadrul propice inspiratiei si transpunerii in ideal; focul (care se transforma in scrum) sugereaza damnarea poetului trasnit"
-8-

de

soarta" asemenea

ingerului cazut in lumea profana.

Alexandru Macedonski 2012

Imaginea simbolica a acestei lumi se incheaga incepand cu strofa a Ii-a, cand imensa campiepustie si alba" fuzioneaza cu alba odaie, antrenand frigul cosmic. Acest cadru exterior dusmanos (cu viscol albastru si lupi care urla) simbolizeaza lumea contemporana in interiorul careia orgoliosul Macedonski s-a simtit mereu nedreptatit:

Pustie si alba e camera moarta... Si focul sub vatra se stinge scrumit... Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta, Cu nici o schinteie in ochiu-adormit... Iar geniu-i mare e-aproape un mit... Si nici o schinteie in ochiu-adormit. Pustie si alba e-ntinsa campie... Sub viscolu-albastru ea geme cumplit... Salbatica fiara -rastristea-l sfasie -Si luna-l priveste cu ochi otelit... E-n negura noptii un alb monolit... Si luna-l priveste cu ochi otelit"

In

cele

doua

strofe,

epitetele

ornante (..Pustie si alba e

camera

moarta," Pustie si alba e-ntinsa campie", viscolu-albastru") personificarile (camera a murit, campia geme, luna are ochi otelit") creaza impresia unui spatiu sublunar incremenit in noapte si in moarte. Si in strofele urmatoare, metafora lumii ostile se contureaza puternic; la aceasta contribuie mai multe mijloace artistice: epitetul

ornant (lupi groaznici"), gradatia ascendenta (cum latra, cum urla, cum urca...") imaginile auditive terifiante (Un tremol sinistru", Iar crivatul tipa"), pana la uniformizarea tabloului in versul: Un haos urgia se face cuncetul". Simtindu-se nefericit (si chiar damnat) in aceasta lume, poetul tinde spre Solutia o o alta, ideala, o care propensie ar in putea inalt, reprezenta prin ignorarea Absolutul. materiei

constituie

opace (Faptura de huma de mult a pierit") si a realitatii (Chiar alba odaie

-9-

Alexandru Macedonski 2012

in noapte-a murit"); doar fruntea poetului tot mandra ramane in

luna", facilitand transformarea lui intr-o proiectie ideala. Cele doua parti mari ale poemului Noaptea de decemvrie" ilustreaza oscilatia dintre real si ideal (pe care o intalnim in intreaga opera a lui Macedonski). Episodul de legatura (versurile 29-39) prezinta momentul in care flacara din soba izbucneste navalnic, transformandu-1 pe poet in ipostaza sa ideala: cea a emirului din Bagdad. Partea a doua a poemului (versurile 40-237) evoca, intr-o mare incandescenta de imagini si culori, fascinanta aventura a emirului din Bagdad. Acesta reprezinta geniul, fiinta singulara si indragostita de o idee, ucis fiind, in final, chiar de propria sa aspiratie, asa cum sta scris in destinul cautatorilor de ideal. Traind intr-un spatiu oriental feeric (Bagdadul! Cer galben si roz ce palpita / Rai de-aripi, de vise, si rai de gradini") si inconjurat de bogatii uriase, tanarul emir este stapanit de dorinta de a vedea Meka - cetatea sfanta a musulmanilor. Si cum chemarea idealului este mai puternica decat propria-i fiinta, el se pregateste de plecare, urmand sa strabata desertul pe drumul cel drept (conform preceptelor testamentare ale tatalui sau). La iesirea din Bagdad, langa fantana copilariei, emirul gaseste un drumet slut si pocit, care-i marturiseste ca pleaca tot la Meka; drumul celui din urma mergand insa pe cai ocolite, cei doi se despart. Calatoria prin pustiul incins releva greutati nebanuite, demonstrand ca emirul/geniul este un ales, o fiinta neobisnuita care infrunta dogoarea, setea si moartea, pentru a ajunge la idealul sau:

Nici urma de ierburi, nici pomi, nici izvoare... Si el nainteaza sub flacari de soare... in ochi o naluca de sange - in gat
- 10 -

Alexandru Macedonski 2012

Un chin fara margini de sete-arzatoare... Nisip, si deasupra, cer rosu - s-atat -" Rand pe rand, caii, oamenii si camilele mor, lasandu-1 pe Aii singur sub cerul de foc. O singura data, el are iluzia Mekai si alearga spre ea, dar totul se pierde in departari, in mirajul apei mortilor".

Sfarsitul emirului este simbolic: el moare sub jarul pustiei", in timp ce drumetul pocit intra pe poarta cetatii. Ipostaza ideala a geniului macedonskian intruneste trasaturile

indragostitului de absolut: acesta este un om superior, mereu statornic in aspiratia sa singulara, cu atat mai frumoasa, cu cat este mai greu de atins. Este mai putin important ca drumetul cel pocit intra pe poarta Mekai, intrucat drumul sau labirintic nu-i releva nici o calitate, mentinandu-1 in uraciunea lui marunta. In final, cel care va ajunge la Meka cereasca", la Meka cea mare", va fi tot geniul. Noaptea de decemvrie" este, in esenta, un poem

romantic. Astfel, motivul literar al nefericirii poetului, destinul geniului, personajul damnat, cadrul nocturn, metamorfoza, antitezele etc. incadreaza opera pe care o discutam in curentul romantic. n acelasi timp, repetarea unor versuri sau fragmente de vers si alternarea refrenelor ca si structura muzicala a unor versuri sunt trasaturi ale simbolismului. Tot aici, imaginea pietrelor pretioase si revarsarea de metale rare constituie o trasatura aparnasianismului: Si el e emirul, si are-n tezaur, Movile inalte de-argint si de aur,

Si jaruri de pietre cu flacari de sori". In concluzie: poemul Noaptea de decemvrie" de Al. Macedonski, este o lucrare romantica, in care apar si elemente simboliste si chiar parnasiene. Pin valoarea si profunzimea sa, poemul mentionat a fost comparat

- 11 -

Alexandru Macedonski 2012

cu Luceafarul" lui Eminescu; marele Calinescu il considera capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului".

Semnificatia simbolurilor: In poemul Noaptea de decemvrie" pot fi intalnite mai multe semnificatii simbolice: Emirul din Bagdad il simbolizeaza pe omul superior chemat de Idee. El este un pelerin spre Absolut, maret prin statornicia credintei in ideal. Emirul poate fi comparat cu printul din Levant (din balada Mistretul cu colti de argint" de St. A. Doinas); amandoi au un ideal neobisnuit, amandoi traiesc o drama in cautarea absolutului, amandoi mor ucisi chiar de idealul pe care l-au dorit cu atata ardoare. Meka simbolizeaza chiar idealul omului superior. Cetatea prea

sfanta" inconjurata de ziduri albe, constituie, in termenii lui Mircea Eliade, un Centru al lumii" si un spatiu sacru, simbol deopotriva cosmologic si paradisiac. Fascinanta prin frumusete, Meka mai poate reprezenta taramul pur al Ideii (in sensul dat de filosoful Platon), adica Absolutul. Aici, geniul isi poate realiza menirea (de a atinge Absolutul) si de aici deriva puternica ei atractie ca o chemare a originilor. In termenii lui C. Noica, Meka este o ar fi sa fie", posibilitate care nu va fi atinsa, pentru ca realizarea ei ar contrazice destinul indragostitului de ideal; episodul in care cetatea se dovedeste a fi un miraj se inscrie in acelasi destin, conform caruia, pe masura ce cautatorul se apropie, idealul se indeparteaza. Ajunge geniul, in viata lui pamanteana, la Ideea pura sau doar o zareste inainte sa moara? Din aceasta dramatica ecuatie existentiala ar putea rezulta faptul ca: destinul geniului (osciland intre inaltare si suferinta, intre elevatie si damnare) este guvernat de fascinatia visului, himerei si idealului: geniul
- 12 -

Alexandru Macedonski 2012

ajunge la absolut abia in ..Meka cereasca", adica in eternitate. Drumul prin desert este calea grea spre ideal, sfarsita in moarte. Rondelul rozei ce nflorete

O roz-nflorete, suav... Ca nor risipit e necazul. Puternic m poart extazul Spre-o nalt i tainic slav. Nu-mi pas de-a vieii otrav, De chinul ce-i urc talazul O roz-nflorete, suav; Ca nor risipit e necazul. Stpn sunt de-acum pe rgazul, S-mi fac din ursit o sclav, i nu mai e viaa grozav, Dei mi-a brzdat tot obrazul O roz-nflorete, suav.

Comentariu Rondelul rozei ce-nflorete

Alexandru MACEDONSKI Rondelul rozei ce infloreste Rondelul rozei ce-nfloreste este o ars poetica, fiindca exprima conceptia despre poet si poezie a lui Macedonski. Poetul este un profet, un psalmist asa cum il gasim in Psalmii moderni: Oh! Doamne, Tarana, Iertare, Dusmanii, Zburam Si-au zis. Cat am trudit. Eram, N-am in ceruri. Doamne, toate, M-am uitat: jar poezia este un drum spre, Dumnezeu. Poetul devine un simbol in imprejurari simbolice,.asa cum dorea Macedonski in ipostaza emirului din Noapte de decembrie, cand pornea spre cetatea ideala adica spre universul poeziei pure. Simbolul rozei sugereaza aceasta a doua nastere, spirituala, care aduce o alta intelegere a lumii, a vietii (si nu mai e viata grozava), desi poetul a ajuns asemeni drumetului pocit din Noapte de decembrie ("Desi mi-a brazdat tot obrazul").

- 13 -

Alexandru Macedonski 2012

Rondelul este o poezie cu forma fixa, care se adapteaza usor la estetica simbolista, fiindca prin repetarea versurilor (1-2; 7-8; 13) cultiva lait-motivul, spre a concentra poezia pe simbolul roza. Roza sugereaza viata spirituala, a doua nastere, care infloreste atunci cand samanta simbolica a credintei (Spre Meka il poarta credinta-vointa) creste si devine iubire fata de Dumnezeu. Asa cum falsa credinta a emirului il pierde in iadul desertului lumii, lot asa iubirea crestina ortodoxa din Psalmi, genereaza extazul mantuirii si slavei lui Dumnezeu (Puternic ma poarta extazul / Spre-o nalta si tainica slava). Iubirea este cheia cerului pentru suflet si cheia universului poetic, al poeziei * pure, al poeziei religioase, al poeziei sacre, al inefabilului: "O roza-nfloreste suava". Conceptele de corespondenta (extazul-necazul), panta rhei (talazul), fortuna lahilix ("Sa-mi fac din ursita o sclava") sunt depasite de marele adevar relevat prin extaz. Valoarea afectiva a textului este data de sentimentul de melancolie ("Nu mai e viata grozava"), care este dominat de sentimentul de bucurie ("Puternic ma,poarta extazul"). Simbolurile: roza, talazul, ursita sugereaza conceptele de renastere, panta rhei si fortuna lahilis. Imaginile construite prin metafora si comparatie: "a vietii otrava", "ca nor risipit e necazul", ca si cele metonimice: "mi-a brazdat tot obrazul", ,.Sa-mi fac din ursita o sclava", sugereaza acea crestere interioara a sentimentului de iubire fata de Dumnezeu,- care se exprima deplin in Psalmi.

Rondelul rozelor de august:

Rondelul rozelor de august de Alexandru MACEDONSKI (Poezie)

Mai sunt inca roze - mai sunt, Si tot parfumate si ele Asa cum au fost si acele Cand ceru-l credeam pe pamant.
- 14 -

Alexandru Macedonski 2012

Pe-atunci eram falnic avant Priveam, dintre oameni, spre stele; -Mai sunt inca roze - mai sunt, Si tot parfumate si ele. Zadarnic al vietii cuvant A stins bucuriile mele, Mereu cand zambesc uit, si cant, In ciuda cercarilor grele, Mai sunt inca roze, - mai sunt.

Comentariu la Rondelul rozelor de august: Rondelul august" face parte din volumul Poema

rozelor

de

rondelurilor"(1927) si apartine ultimei perioade de activitate a poetului, cand seninatatea ia locul sentimentului de frustrare resimtit anterior.

Poezia cuprinde o meditatie pe tema trecerii timpului, dar si a puterii omului de a depasi incercarile vietii:

/. "Mai sunt inca roze - mai sunt, 2. Si tot parfumate si ele 3. asa cum au fost si acele 4. Cand ceru-l credeam pe pamant. 5. Pe?atunci eram falnic avant 6. Priveam, dintre oameni, spre stele; -7. Mai sunt inca roze - mai sunt, 8. Si tot parfumate si ele. 9. Zadarnic al vietii cuvant 10. a stins bucuriile mele, 11. Mereu cand zambesc uit, si cant, 12. In ciuda cercarilor grele, 13. Mai sunt inca roze - mai sunt." Structura, motive:

Din

punct

de

vedere

compozitional, Rondelul

rozelor

de

august" respecta normele speciei: este alcatuit din 13 versuri, dintre care,
- 15 -

Alexandru Macedonski 2012

primele doua se repeta in pozitiile 7 si 8, iar primul(Mai sunt inca roze, mai sunt") este reluat si in final. Poezia concentreaza mai multe motive tipic macedon-skiene:

Primul dintre acestea este motivul rozelor (flori al caror parfum diafan il duce pe poet intr-o lume ideala); in acest mod, factorul olfactiv are un rol magic, necazurile fiind uitate atata vreme cat pe pamant infloresc rozele. Prezent inca din Noaptea de mai" (1887), in universala chemare spre plenitudine vitala (in aer e parfum de roze. -Veniti: privighetoarea canta"), acest motiv constituie axa lirismului din intreg ciclul

intitulat Rondelurile rozelor". Importanta motivului rozelor este relevata prin prezenta sa in versurile - refren (atat de incarcate de sugestii) cat si prin repetarea verbului existential a fi" (la prezent); ultimul procedeu transforma rozele intr-un garant al iubirii si al iertarii. Motivul conditiei nefericite a poetului strabate, de asemenea, intreaga creatie a lui Macedonski. n textul de fata, acesta este exprimat in ultima strofa, prin paralelismul trecut/prezent: cel care fusese nedreptatit de un destin vitreg (al vietii cuvant") care i-a adus nefericire (a stins bucuriile mele"), gaseste macedonskiana suferinta. Traind, ca orice geniu, in lumea inalta a Ideii, la care oamenii obisnuiti nu pot ajunge(Priveam, dintre oameni, spre stele"), poetul isi faurise un spatiu ideal si perfect (Cand ceru-l credeam pe pamant"), mica sa Meka. Si daca minunatul sau avant s-a frant, coborandu-1 intr-o lume incapabila sa-1 inteleaga, vindecarea i-au adus-o timpul si rozele mereu parfumate, chiar si la sfarsitul verii. acum este balsamul si oscilatia uitarii intre si seninatatea iertarii. Tipic si

elevatie

si damnare.

inaltare

Specia literara = rondel.

- 16 -

Alexandru Macedonski 2012

Rondelul este o specie a genului liric. Este o poezie cu forma fixa, avand 13-14 versuri, repartizate in trei strofe: primele doua versuri se repeta la mijlocul si apoi la sfarsitul poemului, versul intai fiind identic cu ultimul. Rimele sunt numai doua.

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor, Mor in gradini, si mor si-n mine -S-au fost atat de viata pline, Si azi se sting asa usor. In tot, se simte un fior. O jale e in orisicine. E vremea rozelor ce mor -Mor in gradini, si mor si-n mine. Pe sub amurgu-ntristator, Curg valmasaguri de suspine, Si-n marea noapte care vine Duioase-si pleaca fruntea lor -E vremea rozelor ce mor.

Comentariu la Rondelul rozelor ce mor: Aparut postum (in 1927), volumulPoema rondelurilor" instaureaza un anume echilibru in lirica macedonskiana, prin perfectiunea structurala a poeziilor ca si prin inflexiunile invaluitoare ale versurilor.
- 17 -

Alexandru Macedonski 2012

Volumul Poema rondelurilor" cuprinde mai multe cicluri: Rondelurile pribege",

Rondelurile celor patru vanturi", Rondelurile rozelor", Rondelurile Senei", Rondelurile de portelan".
Dintre acestea, ultimele doua cicluri,continand momente tipice ale Occidentului

si Orientului, alcatuiesc infernul si paradisul lui Macedonski, atat de obsedat de Divina Comedie" (G. Calinescu).
Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita, de regula, din 13 versuri ftrei catrene si un vers izolat"): schema compozitionala a rondelului impune repetarea versurilor 1 si 2 in pozitiile 7 si 8. Versul final este identic cu primul vers. in rondel exista doar doua rime.

Rondelul rozelor ce mor" (scris in 1916), este inspirat, aparent, de viata efemera a florilor; privita in profunzime, tema poeziei o constituie moartea ca destin universal, harazit atat oamenilor cat si naturii".

/. E vremea rozelor ce mor, 2. Mor in gradini, si mor si-n mine - 3. S-au fost atat de viata pline, 4. Si azi se sting asa usor. 5. In tot se simte un fior. 6. O jale e in orisicine. 7. E vremea rozelor ce mor 8. Mor in gradini si mor si-n mine. 9. Pe sub amurgu-ntristator 10. Curg valmasaguri de suspine, 11. Si-n marea noapte care vine 12. Duioase-si pleaca fruntea lor... 13. E vremea rozelor ce mor." Tema enuntata mai sus se concretizeaza prin mai multe njij-loace: Repetarea versului E vremea rozelor ce mor" (care ocupa pozitiile 1, 7 si 13, conform regulilor rondelului). Din multitudinea de aspecte ale toamnei, poetul s-a oprit doar asupra mortii trandafirilor - frumoasele, perfectele si gingasele flori ale verii.
- 18 -

Alexandru Macedonski 2012

Folosirea refrenului constituie si primul element simbolist al poeziei.

Existenta a doua planuri: unul exterior (alcatuit din multimea rozelor care mor in gradini) si unul interior, sugerand starile sufletesti ale poetului, determinate de acest tablou: durere adanca (mor si-n mine"), nostalgie dupa vremea cand rozele erau de

viata pline", constiinta unui destin comun.

Se stabileste astfel o relatie ascunsa, o ..corespondenta" intre universul floral si cel uman. acesta ar fi al doilea element simbolist al poeziei puse in discutie. Tabloul rozelor care se ofilesc in gradini, creeaza, prin multimea florilor atinse de boala" cosmica, sugestia mortii universale. Aceasta este resimtita in misteriosul fior care strabate intreaga natura, ca si in jalea metafizica extinsa la nivelul umanitatii (O jale e in orisicine"). Convertita in valmasaguri de suspine"(care curg asemeni unui rau), aceasta jale umple amurgul (epitetul amurgu-ntristator"),capatand dimensiuni cosmice. Totul culmineaza cu metafora marea noapte care vine", sugerand moartea totala, ca la un sfarsit de Univers. Sentimentele eului liric sunt diferite si difuze: iubirea pentru delicatele flori (personificareaDuioase-si

pleaca

fruntea

lor"), tristetea,

presentimentul

mortii.

aceste stari sufletesti nu sunt insa exprimate cu claritate, ci sunt vagi, obscure, transmise fiind pe calea sugestiei. aceasta ar fi cea de a treia trasatura simbolista. Folosirea simbolului constituie un alt element simbolist. Ca si poetul francez Abert Samain (autorul volumului in

gradina

infantei"), Macedonski extrage din spectacolul cotidian obisnuit, inalte semnificatii

spirituale: rozele simbolizeaza frumusetea, perfectiunea, sufletul, inima si iubirea; in unele doctrine, trandafirii au chiar conotatii sacre. Prin moartea acestor flori, lumea (natura) cunoaste o moarte rituala, pentru a renaste in viitoarea primavara. Dincolo de tristetea pe care o degaja versurile, se poate intrezari minunatul refren din Noaptea de mai": Veniti: privighetoarea canta si liliacul

e-nflorit!".
Rozele fiind niste simboluri, acesta ar fi al IV-lea element simbolist.
- 19 -

Alexandru Macedonski 2012

Psalmi moderni:

Psalmi moderni de Alexandru MACEDONSKI (Poezie)

I - Oh! Doamne Oh! Doamne, rau m-ai urgisit, In soarta mea m-am impietrit Raman ca marmura de rece Sa plang, sa sufar, am uitat. Am fost un cantec care trece, Si sunt un cantec incetat Raman ca marmura de rece Uscat e tot ce-a inflorit, Entuziasmul a murit, Si a mea inima a-nghetat Am fost un cantec care trece Si sunt un cantec incetat.

II - Tarana Tarana - suntem toti tarana, E de prisos orice trufie Ce-a fost, in veci are sa fie Din noi nimic n-o sa ramana. Zadarnic falnice palate Sunt in pamant radacinate Nici o pieire nu s-amana. Despoti, cu frunti incoronate, Poeti, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de stiinta, Pagani, vestiti prin necredinta, Nici o pieire nu s-amana Tarana, suntem toti tarana.

III - Iertare Iertare! Sunt ca orice om M-am indoit de-a ta putere, Am ras de sfintele mistere
- 20 -

Alexandru Macedonski 2012

Ce sunt in fiecare-atom Iertare! Sunt ca orice om. Sunt ticalosul peste care Daca se lasa o-ntristare De toti se crede prigonit, Dar, Doamne, nu m-ai parasit Sunt om ca orice om - iertare.

IV - Dusmanii Dusmanii mei se inmultesc Si nedreptatea ma-nfasoara Abia mai pot sa mai traiesc De cine n-am lasat sa moara, Alearga toti si ma-nnegresc, Ah! Viata nu este usoara.

V - Zburam Zburam pe aripi stralucite Copilul cel de altadata Nevinovat ca si o fata Nevestejita de ispite, E azi mocirla noroioasa Cu adancime-ntunecoasa Si cu miasme otravite. Sunt eu de vina, sau nu sunt, Oh! Dumnezeule preasfant, Auzi-mi glasul pocaintei, Reda-mi puterea biruintei, Refa-ma omul care-am fost Sau da-mi obstescul adapost Zburam pe aripi stralucite.

VI - Si-au zis Si-au zis: - e singur - e pierdut Asupra mea se napustira Onoarea mea o nimicira, Am sangerat, dar am tacut. Ma injosira, ma lovira, Cu mici, cu mari ma rastignira; Din inima nu mi-au lasat Un singur colt nesfasiat. Frati, rude, toti ma dusmanira, Pe cat plangeam, pe-atat ranjira,
- 21 -

Alexandru Macedonski 2012

O tara-ntreaga s-a-ntrecut Sa-mi dea venin - si l-am baut. Dar, Doamne, nu te biruira.

VII - Cat am trudit Cat am trudit, cat am muncit, Si cum nimic n-am folosit, In lume nu este rasplata Dreptatea este blestemata, Si omul bun nesocotit. Pe fruntea mea n-am nici o pata -Zadarnic! - sunt un osandit, In lume nu este rasplata. Cat am trudit, cat am muncit.

VIII - Eram Eram puternic imparat Prin sufleteasca poezie, Prin tinerete, prin mandrie, Prin chip de inger intrupat. Mi se-mplinea orice dorinta, Era o lege-a mea vointa; Radeam de orice dusmanie Prin sufleteasca poezie, Domneam de soarta nencercat. Eram puternic imparat.

IX - N-am in ceruri N-am in ceruri nici o stea Soarta mea e soarta rea, Am pierdut orice credinta Inecata-n suferinta, Am pierdut orice putere Nimicita de durere; Insa viata nu-mi blestem Si nici moartea nu mi-o chem; Fara scop traiesc in lume Nu mai sunt decat un nume, Nu mai plang, nici nu mai gem, Iar cuprins de griji amare, Nu mai sunt decat rabdare N-am in ceruri nici o stea.
- 22 -

Alexandru Macedonski 2012

X - Doamne, toate Doamne, toate sunt prin tine Si averea, si puterea, Fericirea, mangaierea: Ce ne trebuie stii bine. Dai cu dreapta socotinta; Multumiri si suferinta: Lui Isus i-ai dat o cruce Caci stiai c-o poate duce; Cand dureri ne dai si noua, Ne dai plansul ca o roua; Cand dai marilor putere, Nu le dai nici o placere, Cand dai railor cruzime, Dai blandete la victime. Esti puterea inteleapta Si justitia cea dreapta; Fa oricand ce vrei din mine. Doamne, toate sunt prin tine

XI - M-am uitat M-am uitat la fericiti I-am vazut nemultumiti E orice zadarnicie. Cei pe care-i vezi in slavi Adapati sunt cu otravi; Cei traiti in saracie Plang pe-a lor nemernicie; Cei mai mandri imparati Sunt de chinuri zbuciumati E orice zadarnicie. Vai, nascut esti sa traiesti, Nencetat sa patimesti Fii frumos, fii sanatos, Esti de-acelasi vierme ros; Traiul crud si nempacat Te sfarama nencetat, Sa te soarba are pripa, Nu-ti da pace de o clipa. Bogatie, saracie, E orice zadarnicie. Sanatate, tinerete, Minte, suflet, frumusete,
- 23 -

Alexandru Macedonski 2012

Tot ce-a fost, ce-are sa fie, E orice zadarnicie. Fiti, traiti, dar nu doriti M-am uitat la fericiti

Comentariu Psalmi

Alexandru MACEDONSKI Psalmi moderni

Psalmii moderni ai lui Macedonski nu au versetele si modelul clasic al psalmilor ci sunt alcatuiti in general din trei catrene cu versuri scurte de cateva silabe dar au sentimentul de evlavie, au credinta, au o traire crestina. Oh! Doamne este un psalm pe tema impietririi launtrice provocata de racirea iubirii sale fata de Dumnezeu: Raman ca marmura de rece" Si a mea inima a inghetat. Aceasta impietrire in soarta mea m-am impietrit" Il determina sa mediteze pe tema fortuna labilis si sa-si exprime tristetea: Si sunt un cantec neincetat". Tarana continua meditatia pe tema fortuna labilis parafrazand un un verset din Ecleziastul Nimicnicia nimicniciilor toate sunt. nimicnicii: Tarana suntem toti tarana". Moartea este aceeasi pentru pagani si filozofi, poeti si despoti. Iertare are ca tema smerenia celui care recunoaste: M-am indoit de-a ta putere/ Am ras de sfintele mistere", dar care desi a decazut: Sunt ticalosul peste care/ Daca se lasa o-ntristare/ De toti se crede prigonit", nu a fost parasit de Dumnezeu: Dar, Doamne, nu m-ai parasit". Dusmanii este o parafraza a proverbului ca, pe cine nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Zburam compara viata de inger cand era copil: zburam pe aripi stralucite" si Kenoza pe care i-o aduce pacatul: E azi mocirla noroioasa I cu-adancime - alunecoasa"

- 24 -

Alexandru Macedonski 2012

Si-au zis are ca tema Kenoza: Cu mici cu mari ma rastignira:/ Din inima nu mi-au lasat/ Un singur colt nesfasiat/ Frati, rude, toti ma dusmanira/ Pe cat plangeam, pe-atat ranjira/ O tara-ntreaga s-a-ntrecut/ Sa-mi dea venin-si l-am baut". Momentul Teonozei este evidentiat in final: Dar, Doamne, nu Te biruita". Eram este un moment de bucurie trait ca emir, ca print al poeziei: Eram puternic imparat:/ Prin sufleteasca poezie/ Prin tinerete, prin mandrie". Acest moment cand: Era o lege-a mea vointa", cand Domneam de soarta neincercat" este urmat, caderea in durere. N-am in ceruri este momenlul de deznadejde si durere din momentul cand vine incercarea: Am pierdut orice putere/ Nimicita "de durere/. insa viata nu-mi blestem/ Si nici moartea nu mi-o chem". Doamne, toate este renuntarea definitiva la voia proprie. Poetul a inteles ca sensul vietii este integrarea in vointa lui Dumnezeu: Esti puterea inteleapta/ Si justitia cea dreapta;/ Fa oricand ce vrei din mine.", fiindca Dumnezeu este Atotstiutor, Atotputernic: Doamne, toate sunt prin Tine: / Si averea si puterea. / Fericirea, mangaierea." M-am uitat este de fapt o meditatie pe tenia fortuna labilis, a nefericirii Cei pe care-i vezi in slavi/ Adapati sunt cu otravi/ Cei traiti in saracie/ Plang pe-a lor nemernicie". Toate sunt zadarnice fiindca Traiul crud si nempacat/ Te sfarama nencetat", si are ca sens sa dea o invatatura morala: Fiti, trraiti, dar nu doriti".

Alexandru Macedonski, Opera

Personalitate complexa, spirit inovator, Alexandru Macedonski s-a remarcat n literatura romna prin opera sa de o mare valoare, prin stilul sau inconfundabil, Poet modern, prin precursor al multitudinea simbolismului curentelor european si abordate. teoretician al

simbolismului romnesc, creatia sa constituie o sinteza, el mbinnd

- 25 -

Alexandru Macedonski 2012

elementele apartinnd clasicismului, romantismului, parnasianismului si simbolismului, fapt pentru care istoria literara cu greu l-a putut fixa ntr-un curent literar. Mi s-au parut interesante opiniile si argumentele cercetatorilor

referitoare la opera sa, la locul pe care acesta l ocupa n literatura noastra. Astfel, Nicolae Davidescu l considera cel mai mare clasic al nostru, G. Calinescu afirma ca Macedonski este un romantic de tip Byron Musset, elementele parnasiene regasite n Rondelurile sale fac parte acesta ca un poet parnasian. Deoarece s-a pus mereu ntrebarea daca Macedonski este un poet romantic, n lucrarea de fata, mi-am propus fara sa contrazic critica, sa-l ncadrez si eu pe acest poet ntr-un curent literar. Am evidentiat n acest scurt studiu caracterul romantic si simbolist al operei sale, ntre aceste curente literare consumndu-se experientele estetice ale acestuia. n prima parte, m-am axat pe ciclul Noptilor prin care Macedonski este considerat poet romantic, am evidentiat temele si procedeele romantice pe care autorul Noptilor le-a folosit. n partea a doua a studiului, am prezentat opiniile poetului referitoare la simbolism, precum elementele simboliste ntlnite n opera sa.

Spirit cultivat, poet, prozator, dramaturg si publicist, Alexandru Macedonski a lasat literaturii romne o opera de o valoare incontestabila.

Contemporan cu Eminescu si cu generatia marilor clasici, s-a deosebit de acestia, att prin structura sa umana, ct si prin conceptia literara, fiind considerat un scriitor de tranzitie, deoarece a mbinat elementele romantice cu cele simboliste si parnasiene. Critica literara a ncercat sa-l ncadreze pe poet ntr-un curent literar, fapt care a generat controverse. Unii cercetatori, precum Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Nicolae Davidescu, l-au ncadrat n clasicism, cei mai multi critici l-au considerat romantic, Macedonski se considera, dupa cum el nsusi
- 26 -

Alexandru Macedonski 2012

marturisea, un poet simbolist. Elementele parnasiene care se regasesc n opera sa,i-au determinat pe unii cercetatori sa-l ncadreze n curentul parnasian. Criticul literar George Calinescu afirma ca la Macedonski ntlnim un romantism de tip Byron Musset care se amesteca cu un parnasianism pictoric, dar si cu ecouri de simbolism, ceea ce arata ca nu-l putem fixa ntrun curent literar si totodata remarcam polivalenta creatorului. ntr-un studiu consacrat lui Macedonski , A. Marino sustinea ca desi acesta era promotor al unui curent antiromantic, el ramne totusi un temperament romantic, poet al eului contradictoriu reflectat n creatie printro suita de dihotomii: elevatie prabusire; vointa fatalitate; revolta sociala sete de liniste; evadare regresiune. Tot A. Marino considera ca poetul poate fi citit cu un ochi clasic si cu unul modern, opera sa impunnd sinteza, dar si selectie. Macedonski realizeaza necesitatea nnoirii liricii noastre de la sfrsitul secolului al XIX lea, afectata de tendinte nonestetice si propune mai mult n plan teoretic solutii pentru iesirea din impas. n articolele sale, poetul a ncurajat parnasianismul, naturalismul, decadentismul si simbolismul, tot ceea ce se deosebea de poezia romneasca si putea impresiona prin bizar si neobisnuit. Alexandru Macedonski Sub conducerea lui apare in 1880 revista Literatorul. Are volume de poezii dintre care amintim Excelsior, Poeme, Flori sacre. Are opere scrise in limba franceza. El este cunoscut in literatura mai ales ca poet al noptilor si ca teoretician al simbolismului. Poet al noptilor. Dupa modelul noptilor lui Alfred de Musset, Macedonski publica un ciclu de 11 nopti cu tema variata. Dintre acestea Noaptea de Aprilie si Noaptea de Septembrie au ca tema dragostea. Noaptea de Iunie urmareste pozitia jalnica a poetului in societate. In Noaptea de Ianuarie isi exprima solidaritatea cu cei ce sufera in chip demn ridicand lupta vietii in frunti semete de eroism. In Noaptea de Februarie ia apararea femeii decazute. Noaptea de Mai este un imn dedicat naturii vindecatoare de nevroze care comunica omului forta ei innoitoare Noaptea de Decemvrie. Noaptea de decemvrie Noaptea de decemvrie s-a
- 27 -

Alexandru Macedonski 2012

dezvoltat dintr-o legenda in proza intitulata Meka si Meka, publicata de Macedonski in Romanul lui C. A. Rosetti din 13 ianuarie 1890. Legenda vorbeste despre Mohamed ben - Hassan, care il sfatuieste inainte de moarte pe fiul sau Ali sa mearga la cetatea sfanta Meka pentru a obtine iertarea pacatelor lui. Conditia pentru aceasta era sa nu se abata de la calea dreapta. Ali strabate cu caravana in linie dreapta pustiul si moare inainte de a pune piciorul in Cetatea Sfanta. In acelasi timp Pocitan - ben - Pehlivan, un zdrentaros pornit odata cu el la drum si urmand o cale ocolita ajunge la Meka. Sensul pe care l-a extras Macedonski din aceasta legenda este asemanator cu acela pe care Eminescu il scotea in Luceafarul din basmul Fata in gradina de aur. Ca in orice poem romantic, planul real alterneaza in Noaptea de decemvrie cu cel fantastic, al visului. La inceput, vedem pe poetul de geniu trasnit de soarta cuprins de un somn adanc in camera-i pustie cu focul stins, inconjurat de umbre, ca de nameti: Pustie si alba e camera moarta Si focul sub vatra se stinse scrumit Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta, Cu nici o schinteie in ochiu-adormit Iar geniu-i mare e-aproape un mit Se aud geamatul viscolului si urletele sinistre de lupi, realitati externe, dar si simboluri ale zbuciumului interior ale fapturii de huma. Deodata o flacara izbucnita sub forma unui arhanghel de aur, inspiratia, preface pe poet intr-un print arab tanar, emir al Bagdadului, bogat, posesor de gramezi de argint si de aur, jaruri cu pietre scumpe, arme de pret, cai repezi, palate si gradini parfumate de roze si crini: Si el e emirul, si are-n tezaur, Movile inalte de-argint si aur, Si jaruri de pietre cu flacari de sori; Hangiare-n tot locul, oteluri cumplite In grajduri, cai repezi cu foc in copite, Si-ochi imprejuru-i ori spuza cu flori. Ca si poetul care a faptuit opere marete, bogatul emir nu este multumit de bogatia sa, el fiind chinuit de dorinta gloriei. Pentru el atingerea absolutului inseamna cetatea Meka: Spre Meka-l rapeste credinta-vointa, Cetatea prea sfanta il cheama in ea, Ii cere simtirea, ii cere fiinta, Ii vrea frumusetea tot sufletu-i vrea Din talpi pana-n crestet ii cere fiinta. Constient ca idealul nu e usor de atins, ca cetatea sfanta Meka este despartita de Bagdad printr-un desert, metaforic numit o mare aprinsa de soare, emirul se pregateste totusi sa-l strabata cu orice risc. In fruntea unei caravane de armasari si camile, emirul pleaca in zori salutat de aurora si condus de multime pana la portile
- 28 -

Alexandru Macedonski 2012

orasului. La fantana umbrita de curmali unde se opreste sa bea apa, printul zareste un om pocit, in zdrente, dar cu o privire vicleana care ii marturiseste ca se indreapta spre acelasi loc. Emirul isi pune intrebarea, daca acest zdrentaros va ajunge la Meka. El care a renuntat la bogatii pentru a merge la Meka este increzator in fortele sale, isi intelege aspiratiile ca pe o chestiune de onoare si nu concepe sa ocoleasca obstacolele la fel ca si Hyperion. Printul alege drumul drept, ia pustiul in piept, indura zile de-a randul sub flacari de soare setea pe care si-o potoleste la razele oaze, ce ii ies in cale. In vreme ce insotitorii mor cate 3-4 odata, caii si camilele cad, apa si hrana scade, pasarile de prada dau tarnale, cetatea riscata ramane departe de orizont. Emirul ramane in cele din urma singur pe camila ce sovaie, si are o clipa mirajul orasului sfant si posedat de fata morgana naluca inchipuirilor sale, se grabeste sa ajunga la Meka. Acesta are ziduri albe, poame de aur, porti de topaze si turnuri de argint, dar regina trufasa a magiei, frumoasa Meka este, ca orice ideal de desavarsire, ca perfectiunea pentru artist, de neatins. Marea arta cere efort sau sacrificiu si poetul ce viseaza, emirul in drum spre cetatea sfanta, moare intr-o incordare suprema, nu insa inainte de a-si vedea visul cu ochii, fie si numai sub forma de iluzii. Poetul spune ca succesul inteles in chip vulgar este rezervat numai spiritelor inferioare, ca acel zdrentaros care urmand drumul ocolit ajunge la Meka.Ca si Luceafarul lui Eminescu, Noaptea de decemvrie se termina cu izolarea poetului de lumea ostila, din jurul sau, incapabila de a intelege avantul creator, efortul artistului de a se desavarsi, de a atinge perfectiunea. In cadrul poeziei Macedonski foloseste simbolul. Astfel arhanghelul de aur este simbolul inspiratiei, elementul hotarator pentru opera unui artist. Framantarile creatorului in timpul elaborarii unei opere de arta are ca simbol vantul, crivatul, urletul lupilor. Emirul reprezinta credinta nestramutata intr-un ideal, capacitatea omului de a ramane fidel drumului ales. Meka este simbolul idealului. Omul pocit este simbolul omului comun, capabil de compromisuri. Drumul ocolit strabatut de omul pocit este simbolul eticii inferioare a omului comun. Poetul foloseste epitete simple, duble si triple, asociatii noi pe baza principiului corespondentelor, a intrepatrunderii senzatiilor de vaz, auz si miros, vorbind, de exemplu de un viscol albastru. Alte elemente simboliste pe care le gasim in poezie sunt neologisme: tremol, monolit, solfi, blondete, nume de pietre scumpe, topaze, alabastru. In deosebi refrenul
- 29 -

Alexandru Macedonski 2012

si repetitia dau poemului o cadenta melodioasa, un farmec muzical propriu. Poezia este scrisa in ritm amfibrahi si metru de 12 silabe. Poetul aduce inovatii de ordin tehnic, in primul rand in dispozitia rimelor. Strofele sunt senarii (6 versuri) cu o rima incrucisata si trei rime alaturate. Unele versuri au functie de refren, altele sunt repetate cu mici schimbari obsedant. In ultimii ani ai vietii Macedonski a compus un numar apreciabil de poezii cu forma fixa, rondeluri. Acestea sunt grupate in 5 cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vanturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile senei si Rondelurile de portelan. Aceste cicluri au fost adunate si publicate postum in 1927 cu titlul Poema rondelurilor. Dintre aceste rondeluri putem aminti Rondelul rozei ce infloreste in care poetul exprima emotia pe care i-o trezeste inflorirea trandafirului. Macedonski se insenineaza contempland frumosul, simtind ca natura ii ofera recompensa pentru suferintele vietii. El uita necazurile imobilizandu-si existenta prin arta: O roza-nfloreste, suava Ca nor risipit e necazul. Puternic ma poarta extazul Spre-o nalta si tainica slava. O alta latura a activitatii lui Macedonski este aceea de teoretician al simbolismului. Pentru el ideea de poezie este egala cu spontaneitatea. In articolul Poezia viitorul sau Despre logica poeziei el considera poezia in primul rand forma si muzica. Originea poeziei se afla in misterul universal si se construieste dupa o logica proprie. El afirma arta versurilor este nici mai mult, nici mai putin decat arta muzicii. El pune in evidenta capacitatea de sugestie a poeziei, suveranitatea emotiei artistice. Macedonski este adept al instrumentalismului, la el aparand ideea de sinestezie. Macedonski a deschis orizontul liricii romanesti prin noi motive poetice, forme noi de poezie si specii noi.

Opera scriitorului Alexandru Macedonski (1854-1920) cuprinde: versuri (Prima verba -1872, Poezii-1882, Excelsior-1895, Flori sacre-1912, Bronzes-Paris, n limba francez-1897, Poema rondelelor-1916-19201927), proz (Cartea de aur-1906, Le Calvaire de feu-1906, Thalossa- 30 -

Alexandru Macedonski 2012

1915), articole de teoretizare asupra simolismului (Logica poeziei-1880, Arta versurilor-1881, Poezia viitorului - primul manifest al simbolismului romnesc-1892) Scriitor de tranziie, n opera cruia se mbin elementele romantice cu cele simboliste, Macedonski a fost ntiul reprezentant de seam al lirismului citadin. Macedonski a avut un destin de om i poet cum literatura noastr nu cunoate altul mai fr pace i mai mprtiat (Istoria literaturii romane moderne, erban cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu) Cum sforarea de a se impune literar nu avusese efectul scontat n Convorbiri i poetul rmnea pentru junimiti un iremediabil ratat, o figur ciudat, el se dezlnuie n repetate rnduri n polemici pline de venin mpotriva Junimii. Mihai Eminescu, n care Macedonski vede un exponent tipic al Junimii, este sistematic atacat pe tema imperfeciunilor formale. n 1883, cnd Eminescu era bolnav, Macedonski public, fr a bnui urmrile, o nefericit epigram, care ridic mpotriv-i valul indignrii publice, cu consecine dintre cele mai grave pentru viaa i opera sa. Dup afacerea epigramei, n structura spiritului macedonskian, nclinat nc din tineree spre mizantropie, obsesia damnrii se instaleaz definitiv, consolidat i de identifficarea geniului cu nefericirea. nceputurile poeziei macedonskiene prefigureaz teme i atitudini lirice specifice. Poezia social i satira anun marile nverunri antiburgheze caracteristice Nopilor.Nostalgia vrstei revolute, pure, a copilriei este secondat de gestul orgolios al nfruntrii destinului vitreg (Mngierea dezmotenirii); meditaia sumbr asupra inexorabilului morii, care urmeaz capriciilor norocului (Destinul, Filozofia morii) se prelungete, vindicativ, n ideea generalizatoare a condiiei umane supus legii supreme a stingerii.Tentaia evaziunii n iluzoriu i himeric, schiat de pe acum, apare ca o revan, un salt in imaginar al eului macedonskian lovit i ncarcerat n real. Imaginea romantic a geniului i ncercarea de evaziune din real configureaz axa n jurul creia se organizeaz ntreaga reea de motive i teme: mitul damnrii, al soartei ostile, motivul evaziunii din real, etc.
- 31 -

Alexandru Macedonski 2012

O reacie tipic a spiritului macedonskian ulcerat este ntoarcerea spre trecut, adevrat punere n parantez a prezentului ingrat (Dicionarul literaturii romne de la origini pn la 1900, editura Academiei Romne, Institutul de Filologie Romn Alexandru Filipide). Marea tem romantic a liricii lui Macedonski, mitul ei central, rmne simbolicul excelisor al nlrii i eliberrii de real prin art, prin poezie. Poemul Noaptea de decemvrie, concentreaz semnificaiile tensiunii real-ideal n legenda alegoric a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mecci (idealul). George Clinescu numea aceast poezie capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului (Istoria literaturii romne...). n Excelsior i Flori sacre, romantismul de tip Byron-Musset se amestec cu accente de parnasianism i cu ecouri de simbolism. De acum, efect al condiiilor de via, Macedonski apare invadat de psihoza de persecuie (G. Clinescu, op.cit.) Rondelurile Senei i Rondelurile de porelan, coninnd momente tipice ale Occidentului i Orientului, alctuiesc infernul i paradisul lui Macedonski, att de obsedat de Divina Comedie (G. Clinescu, op.cit.). De o mare coeren n complexitatea ei, poezia lui Macedonski relev o structur romantic dominat de tensiunea real-ideal, de osesia eului i a soartei. Teatrul lui Macedonski este partea cea mai puin reuit a operei sale (Dicionarul literaturii romne de la origini pn la 1900, editura Academiei Romne, Institutul de Filologie Romn Alexandru Filipide).

- 32 -